Psihologia medicala: definitie, obiect, continut, interrelatii

Psihologia medicala: definitie, obiect, continut, interrelatii.

O definitie comprehensiva a psihologiei medicale unanim acceptata nu exista, dar exista o serie de adevaruri incontestabile care pot conduce spre acoperirea intregului spectru de activitate in care se pot recunoaste punctele de interes si aplicatie ale acesteia. Este vorba de un concept hibrid care a fost intotdeauna greu de definit intr-o maniera convenabila unde au fost alaturati doi termeni care in mod cert nu se contrazic, dar care, de aceea, nu au in mod evident o legatura naturala intre ei.

Daca, in conformitate cu definitia lui Popescu Neveanu P - obiectul psihologiei generale trateaza procesele, sistemele si insusirile psihice integrand si problematica generica a personalitatii, studiul psihologiei medicale se poate restrange la domeniile relatiilor interpersonale si ale grupurilor mici (Golu P) si are ca obiect de studiu al psihologiei bolnavului si al relatiilor sale cu ambianta, legaturile sale subiective cu personalul medico-sanitar (in mod predominant cu medicul) si cu familia.

Ea studiaza si reactia psihica a bolnavului fata de agresiunea somatica si/sau psihica (posibila generatoare de boala) si mijloacele psihice de tratament. Veil Cl adauga ca apartinatoare de continutul psihologiei medicale atitudinea in fata mortii fenomenele de transfer si contratransfer, beneficiul secundar, relatiile umane de la nivelul spitalului.

Pot fi inserate, conform opiniei lui Besançon G, in cadrul rubricii psihologie medicala, toate faptele din practica medicala unde intervine, intr-un fel sau altul, un factor psihologic, fie ca e vorba de un eveniment traumatizant din punct de vedere afectiv (doliu, despartire), de determinarea sau evolutia unei afectiuni somatice, sau de relatia medic-pacient in cursul elaborarii diagnosticului, al conducerii tratamentului sau de-a lungul evolutiei bolilor cronice. In opinia acestui autor psihologia medicala, adica spiritul sau, este sau ar trebui sa fie prezenta in practica medicala, cotidiana si obisnuita (medicina generala sau de familie) sau mai sofisticate (grefe, tratament complex al cancerelor, cronicitate, abordarea mortii etc.).

Sahleanu V si Athanasiu A adauga in sfera de preocupari a psihologiei medicale si problematica psihologica a profesiunii medicale, separat de problematica relatiei interpersonale medic-pacient. Acesti autori considera ca psihologia medicala trebuie sa fie psihologia care are in centrul ei "drama" persoanei umane punand accentul atat pe datele obiective, cat si pe cele subiective, in primul rand introspectia bolnavului si intuitia medicala.

Incercand sa simplifice domeniul de definitie Huber W (1992) defineste psihologia clinica aratand ca este ramura psihologiei care are drept obiect problemele si tulburarile psihice ca si componenta psihica a tulburarilor somatice. Este deci studiul problemelor psihice care se manifesta in conduitele normale si patologice si ale interventiei in aceste conduite. Aceasta definitie ii permite autorului francez sa refere psihologia medicala nu doar la cele trei domenii deja clasice: situatia de a fi bolnav, relatia medic-pacient, psihologia profesiunii medicale, ci sa o extinda catre psihologia sanatatii si psihologia comunitara.

Psihologia medicala prin specificitatea obiectivelor si mijloacelor sale de cercetare ofera posibilitatea unei mai bune precizari si aprecieri a tulburarilor psihice din evolutia unui proces de imbolnavire, demers cu reverberatii atat in diferentierea actului terapeutic, cat si a modalitatilor de asistenta medicala proiectata competent si comprehensiunea fata de persoana bolnava, ambianta si factori de risc. Ea ofera in acest mod si investigarea posibilitatilor de preventie sau de minimalizare a consecintelor unor stari psihopatogene, avand drept corolar pastrarea sanatatii.

Aceasta extensie catre psihologia sanatatii este legata strans de notiunea de sanatate mintala, valoare fundamentala a societatii contemporane care a capatat o pondere deosebita in interesul opiniei publice. De altfel, chiar sanatatea a fost redefinita de Organizatia Mondiala a Sanatatii ca fiind nu doar absenta bolii, ci existenta unei stari de bine si confort psihologic, somatic si social al individului.