Profilul psihosocial al persoanei dependente

Profilul psihosocial al persoanei dependente

Creșterea dramatica a sinuciderilor, dependenței de alcool sau droguri, cat și frecvența anumitor forme de șocuri nervoase este cea mai buna dovada ca mulți oameni sunt pregatiți numai pentru succese, cu toate ca ar trebui sa se pregateasca mai degraba pentru insuccese, deoarece " insuccesul este mai des intalnit decat succesul, saracia este mult mai raspandita decat bogația, iar dezamagirea poate fi un lucru mult mai firesc decat bucuria reușitei". ( Dr. Frank Minirth).

In randul adolescenților, abuzul de droguri a crescut dramatic incepand cu anul 1996, in timp ce printre adulți, a ramas la același nivel, sau chiar a scazut. Cauza principala a acestei tendințe este faptul ca adolescenții nu considera aproape niciodata ca ar avea vreo problema legata de alcool sau droguri. Daca adulții consumatori de alcool sau droguri resimt de obicei, efectele secundare ale abuzului - cum ar fi pierderea cunoștinței, bolile de ficat, dificultațile de a menține o relație, dificultațile banești sau pierderea slujbei - marea majoritate a adolescenților nu se confrunta cu astfel de probleme.

In mod obișnuit, adolescenții consuma experimental ( adica: se prostesc consumand alcool sau droguri), sau abuziv (in mod obișnuit), alcool sau droguri timp de unul, pana la cinci ani. In aceasta perioada, ei nu ajung sa traiasca aspectele negative ale unei dependențe generalizate, astfel ei ajung sa vada doar jumatatea plina a paharului: drogul sau alcoolul le atenueaza suferințele de ordin emoțional, reprezinta o forma de rebeliune, și pur și simplu ii fac sa se simta bine pe moment. Adolescenții inca mai cred ca este interesant și de bun gust sa consumi droguri sau alcool.

Cei care abuzeaza de alcool sau de droguri, nu mai pot sa gandeasca limpede, și nici sa faca opțiuni corecte, sunt impiedicați sa faca fața obligațiilor lor. Un toxicoman nu mediteaza la consecințe, nu se gandește nici la ziua de ieri, nici la cea de maine. Pentru el nu exista trecut sau viitor. Vrea doar drogul, și atat. Nimic altceva nu contreaza, chiar cu riscul de a se ruina și compromite, chiar și cu riscul vieții. El are nevoie de multa disciplina și de indrumare, și nu este ușor sa iei fraiele in maini, dar numai in acest mod el poate fi salvat.

Drogurile pun stapanire pe trupul și mintea consumatorilor, iar sub efectul lor, totul ii este mai mult sau mai puțin indiferent drogatului, deoarece plutește intr-o alta lumerealitatea materiala iși pierde forma. Victimele drogurilor, pot fi vazute pe strada, in locurile obscure, in gara, etc. Ele pot fi recunoscute foarte ușor. Au fețele palide, ravașite, fața supta,mișcari stangace și dezordonate. Efectul devastator al drogurilor acționeaza mai ales asupra ochilor, mai precis asupra dilatarii pupilelor. In ceea ce privește heroina, pupilele se micșoreaza considerabil, ele nu se dilata cum ar trebui sa o faca in mod normal la trecerea de la lumina la intuneric, adesea ochii sunt roșii, inchiși pe jumatate, au cearcane adanci, expresie visatoare, pierduta, au vocea taraganata, iși pierd șirul gindurilor, au mania de a-și trece cu mina peste fața, au mici broboane de transpirație pe frunte, umbla pe strazi fara rost, sunt rupți de realitate, și nu ajung cu picioarele pe pamant decat peste cateva ore, cu puțin noroc. Și atunci vor vrea sa cunoasca din nou ezxtazul. O noua doza, un alt vis frumos, și apoi coșmarul depresiei, iar daca toxicomanul nu are cum sa iși satisfaca aceasta dorința, devenita nevoie, el nu vrea sa mai vada pe nimeni. Nu vrea sa fie decat el singur și cu drogul lui, chiar daca in strafundul inimii lui, nu-și doreste aceasta viața. Dar nu el alege drogul, ci acesta il alege pe el, deoarece acuma el deține puterea. El renunța la activitați pozitive cum ar fi sportul, la hoby-uri, este adesea obosit, fara pofta de mancare, apatic, fara vlaga, adesea cu ochiii injectați și pe jumatate inchiși, greoi la vorba, ba chiar adoarme in mod constant, pe chipul lui se poate citi lipsa de speranța,trece fara motiv de la veselie la tristețe,uneori chiar la agresivitate neobișnuita, și de la agresiune la liniște, delasare, depresie, ba chiar la ideea sinuciderii. Cea mai mica sarcina, ii cere un efort considerabil; ii este foarte greu sa se concentreze și sa citeasca, este debusolat, și nu poate nici macar sa se trezeasca la ore fixe.

Ii apar pete neobișnuite pe suprafața corpului, pielea și imbracamintea ii miroase ciudat, iși schimba grupul de prieteni, și apare tendința de tainuire a acestora. Evita compania oamenilor pentru a se droga sau imbata, iar daca nu se poate retrage in singuratate, nu se simte bine, și face vizibil un efost mare pentru a nu-și arata indispoziția. Nu poate sa stea locului, se plimba incoace și incolo, și se poate invarti in cerc, mai multe ore in șir, apoi apatic se taraște din poziția culcat in pat, in poziția afundat in fotoliu, și poate inghiți orice program de televiziune, la orice ora din zi sau noapte. In funcție de cantitatea, calitatea, precum și de timpul dintre prize, crizele provocate de lipsa drogului, se resimt teribil. Corpul și mintea chinuite, cer tot mai mult drog, și in cantitate tot mai mare. Prizele se inmulțesc, in timp ce persoana dependenta se prabușește. Daca la inceput toxicomanul consuma droguri pentru a evada pe alta planeta, pentru a scapa de realitațile vieții, pentru a fugi intr-o lume ireala, spre așa-zisa libertate, dupa aceea, in virtutea obișnuinței, ia droguri pentru a nu mai suferi, pentru a nu mai indura lipsa lui. Drogul il duce la sclavie. Specialiștii in domeniu, susțin ca nu exista toxicomani fericiți. Drogul nu aduce decat suferința morala și fizica., iar din cauza consumului, creierul se zapacește puțin cate puțin, mecanismul orologiului intern se deregleaza, astfel incat sunt perturbate reperele de noapte, și zi. Regasirea bioritmului zilelor și nopților ia enorm de mult timp. Ziua, toxicomanul se teme de noaptea ce urmeaza sa vina, iar noaptea, de ziua urmatoare, iar aceste insomnii, il chinuie și il epuizeaza.

Cercetarile au demonstrat existența unui nr. mare de factori de risc in ceea ce privește abuzul de droguri, aceștia fiind corelați cu aspecte personale, familiale sau școlare. Fiecare persoana este in interacțiune pe de-o parte cu familia sa (microsocietate ce poseda regulile sale de funcționare) și pe de alta parte cu societatea (ansamblul unei populații ce are reguli culturale, economice, juridice, și o funcționare de masa). Unii din acești factori familiali sau sociali vor interfera cu structura psihica a individului. Exista unele caracteristici ale familiilor toxicomanilor: expresii arhaice ale conflictelor intrafamiliale, o frecvența mai mare a conduitelor de intoxicare, preponderența temei morții și a existența deceselor premature.

Presiunea grupului social și disponibilitatea drogului, sunt factori determinanți majori in inițierea consumului de droguri. In general, utilizarea tutunului, alcoolului și canabisului, precede uzul de cocaina. Acele persoane care incep sa consume drogurile cele mai dezaprobate social, cum ar fi heroina, provin din familii dezorganizate sau au o relație deficitara cu parinții și prezinta adesea o stima de sine redusa. De asemenea o proporție semnificativa din consumatorii de droguri intrunesc criteriile pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial.

Unii toxicomani sunt caracterizați printr-o lipsa de autonomie, printr-o nevoie permanenta de o alta persoana care sa ia decizii in locul sau. Toxicomanul recurge la drog, pentru a-și anula tensiunea interna, secundara unei frustrari, unei decepții, unei anxietați, depresii, in mod general, pentru a-și anula o senzație dezagreabila. Prezența riscului face parte integranta din conduita toxicomanului, risc cunoscut, dar negat. Cautarea unei senzații noi, reprezinta un element predispozant major in inițierea consumului de drog. Tonalitatea emoționala mare determinata de substanțele psihoactive, favorizeza repetarea consumului. Jean Ades afirma ca aceasta cautare a senzațiilor este numitorul comun a mai multor trasaturi de personalitate (impulsivitate, labilitate emoționala).

In motivația pentru inițierea consumului de drog, in dependența, și in recadere, dupa o perioada de abstinența,sunt implicați și factori psihopatologici. Unii consumatori au mari dificultați in a diferenția și a descrie ceea ce simt (sentimente), dificultate numita alexitimie. Pe de alta parte, atat din punct de vedere farmacologic, cit și simbolic, utilizarea drogului ii ajuta pe toxicomani in controlarea ego-ului asupra actelor, astfel drogul, putand fi privit ca o forma de automedicație.

O data cu instalarea dependenței, eforturile susținute de a controla cantitatea, frecvența, și durata consumului, vor intampina eșecuri repetate. Dorința de a renunța la consum devine, la un moment dat, un leit-motiv chinuitor in viața persoanei dependente. Absența drogului produce impulsuri intense de a consuma, datorate ajustarii fizice și psihice a dependentului la consumul de drog. Intreaga sa viața devine dominata de nevoia imperioasa de a gasi și consuma drogul, pentru a-și procura placerea sau pentru a reduce durerea.

Persoana incepe sa petreaca din ce in ce mai mult timp gandindu-se la drog, la felul in care il va procura (de exempu, sa smulga poșeta unei femei varstnice, fara aparare). Este extraordinara imaginația de care da dovada un toxicoman ca sa obțina drogul, și ca sa-l ascunda. El nu are in cap decat un singur lucru:drogul. Nimic altceva nu conteaza. Este atat de preocupat sa și-l procure, incat nu se poate gandi la altceva, de altfel, nici nu are chef de altceva. Viața lui nu se masoara decat in funcție de aceasta, și drogul este supraviețuirea lui. Șiret, viclean, se umple de o energie nebuneasca in cautarea drogului. Pentru a dibui prețiosul produs, da dovada de ingeniozitate și iscusința. Iar ca sa-l ascunda, toxicomanul, este plin de idei și nascocește o mulțime de șiretlicuri, apoi da dovada de agerime și perspicacitate pentru a masca faptele și gesturile ca sa ascunda astfel starea reala. Treptat ajunge sa se izoleze. Nu mai consuma pentru a fi la fel ca ceilalți, ci pentru efectul pe care il obține: trairea senzației, modificarea gandurilor, sentimentelor și comportamentului sau anularea durerilor asociate sevrajului. Starea de euforie dureaza cam doua ore, in funcție de cantitatea și calitatea drogului consumat. O data trecut, lipsa drogului, incepe sa se faca puțin cate puțin simțita, pana in momentul cand abstinența devine chinuitoare, și il face sa se drogheze din nou pentru a se simți iarași bine. Ajunge sa consume mai mult decat iși planificase. Incearca sa se asigure ca drogurile vor fi mereu și imediat disponibile. Are nevoie de o cantitate tot mai mare de drog, pentru a obține același efect. Pe de alta parte, se simte tot mai vinovat cu privire la comportamentul sau,traind sentimente de durere sau de remușcare. Iși promite sieși și altora ca se vadroga mai puțin, ca va renunța la drog. Vorbește serios de fiecare data dar nu reușește sa-și țina promisiunea. Concentrarea asupra puternicei experiențe de placere, repetata iar și iar, limiteaza abilitatea psihologica a persoanei de a se concentra și invața. anticiparea viitoarei placeri, consecutive consumului de drog, duce in timp la o distragere de la conștientizarea propriei vieți; persoana dependenta concentrandu-se exclusiv asupra trairilor corpului.

Putem compara toxicomanul cu un prizonier care incearca la un moment dat sa treaca un gard foarte inalt, pentru a evada din propria inchisoare ale carei chei le aruncase chiar el insuși. Incearca o data. Mainile și picioarele se agața cum pot, dar sarma ghimpata ii sfașie pielea. Este greuprea greuși cade inapoi. Incearca din nou, și va tot incerca pana la epuizare. Fara orizont, nu mai așteapta nimic de la viața, deoarece ea nu ii mai aduce decat tristețe și durere. Oare ce altceva i-ar mai putea rezerva? De ce sa se mai prinda in aceste ape tumultuase? Se izoleaza in lumea lui. Fara loc de munca, fara salariu, iși pierde reperele, toate normele care ii permit sa se prinda de viața. Mai intai se indeparteaza de prieteni, de toți cei care nu au puncte comune cu problema lui, apoi de familia lui. In disperarea lui, nu mai zarește nici macar luminița de la capatul tunelului. Ca și creanga, acest rau perfid și acuns, macina incetul cu incetul, tot organismul. Vița lui de iad il marginalizeaza, il ascunde in spatele unui zid de suferința, il priveaza fizic și moral. Drogul injosește, degradeaza corpul și sufletul, el cufunda in decadere pana la pierderea totala a respectului de sine. Face la fel ca un uragan care matura totul in trecerea lui, luind in valtoarea lui, orice grija pentru ziua de maine, și lasand in urma o tristețe apasatoare

Bibliografie: "In ghearele heroinei" ,Jeacqeline Favre, 1999, ed Farel, Franța

"Adolescenți scapați de sub control" Dr. Scott P. Sells, 2005, ed

Humanitas, București

Revista "Lydia", Anul III, nr.5

www.preferatele.com/medicina/toxicomaniile