Psihologia ca fundament al educatiei

PSIHOLOGIA CA FUNDAMENT AL EDUCATIEI

Psihologia ca fundament al educatiei apare in doua ipostaze : ca stiinta (ansamblul cunostintelor si aspectelor de ordin teoretico-metodologic) si ca profesie (ocupatie cu caracter permanent pe care o exercita o persoana in virtutea unei calificari). Intre cele doua ipostaze ale psihologiei exista o foarte stransa dependenta, ele conditionandu-se reciproc. Astfel, psihologia poate capata recunoastere legala ca profesiune numai dupa ce a atins un anumit grad de organizare, acceptare si eficienta. Acest lucru este insa posibil numai dupa ce stiinta insasi a fost recunoscuta si a ajuns la un inalt grad de dezvoltare. Asadar, dezvoltarea stiintifica este o premisa sau o conditie indispensabila pentru profesiunea de psiholog, la randul ei profesiunea aparand ca un cadru de aplicare si verificare a stiintei, deci ca baza de generalizare.

Psihologia ca fundament al educatiei depinde in mare masura de felul in care conceputa si reglementata legal si organizatoric psihologia ca stiinta, ca obiect de invatamant, ca activitate de cercetare sau ca activitate practica. Or, din acest punct de vedere exista diferente mari intre diverse tari ale lumii. In unele dintre acestea psihologia este considerata o stiinta sociala, in timp ce in altele - o stiinta umana sau o stiinta hibrid social-comportamentala-biologica. Diferente pregnante exista si in modul de predare a psihologiei, in unele tari ea fiind predata de filosofi, pe cand in altele de pedagogi. In diverse parti ale lumii psihologia este un domeniu aproape exclusiv academic, numerosi psihologi desfasurandu-si activitatea in institutiile de invatamant, in timp ce in altele ea constituie un teren de aplicatii, cei mai multi psihologi lucrand in scoli, clinici, intreprinderi si organizatii sociale.

Referitor la profesiunea de psiholog, se contureaza trei situatii tipice: tari in care profesia de psiholog este recunoscuta prin reglementari locale si nu prin legi adoptate de forurile legiuitoare nationale (SUA, Australia) ; tari cu reglementari nationale (Brazilia, Argentina, Columbia, Franta etc.) ; in sfarsit, tari care nu dispun de o baza legala ferma (Finlanda, Germania, Anglia), fapt care nu impiedica insa exercitarea pe scara larga a profesiunii de psiholog.

Statutul profesiunii de psiholog deriva din insusi statutul psihologiei luata in ansamblul ei. Or, din acest punct de vedere, situatia psihologiei este extrem de variata.

Domeniul faptelor studiate de psihologia contemporana este foarte vast, extinzandu-se de la faptele individuale la cele sociale, de la investigarea constiintei ca activitate organizata in vederea atingerii unor scopuri la cercetarea inconstientului care intervine la diferite niveluri in derularea conduitelor.

Psihologia este o stiinta, un set de proceduri pentru observarea sistematica a faptelor comportamentale si pentru organizarea acestora in generalizari si legi care cauta sa explice de ce fiinta umana si celelalte animale actioneaza cum actioneaza. Ea este un mijloc de promovare a bunastarii omului, un corp de informatii care poate fi aplicat pentru a ajuta rezolvarea unei varietati de probleme individuale si de grup.

Definita formal, psihologia este studiul stiintific al comportamentului si al proceselor mintale ale oamenilor. Finalitatile psihologiei ca stiinta sunt apreciate dintr-o perspectiva mai larga : "Ca stiinta, psihologia este dedicata : obiectivitatii - evaluarea cercetarii si a teoriei dupa propriile lor merite ; acuratetei - obtinerea cu precizie a datelor din laborator si din lumea reala ; mentinerii unui scepticism sanatos - datele si teoria sunt apreciate cu precautie pana cand rezultatele sunt repetate si verificate.

Psihologia este stiinta centrala despre psihicul organismelor. Ea studiaza functiile, procesele, insusirile, capacitatile si mecanismele psihice asa cum s-au format acestea de-a lungul timpului, prin asimilarea si interiorizarea solicitarilor externe, dar si asa cum se manifesta ele in dependenta de contextul exterior. Ea isi propune sa inteleaga si sa explice de ce un organism reactioneaza intr-un anume fel, sa determine si sa prevada cum va reactiona acesta in viitor. Repetabilitatea si generalitatea conduitelor si comportamentelor sunt conditiile esentiale care permit desprinderea invariabilului, formularea legilor.

Psihologia dispune de o mare varietate de capacitati, numai ca pana a ajunge la ele a trebuit sa parcurga un drum lung si anevoios. Ea a trebuit sa treaca de la studiul fenomenelor simple la studiul celor complexe, de la stadiul de stiinta cu orientari si curente antinomice la stadiul de stiinta ce tinde spre o oarecare unitate, de la utilizarea unor instrumente relativ primitive de cercetare la utilizarea unora datorate celor mai noi cuceriri ale tehnicii (microelectronica, informatizarea), de la studiul izolationist al fenomenelor psihice, cu propriile-i forte, spre studiul deschis altor stiinte (biochimia, neurochimia etc.)

Psihologia este stiinta care studiaza psihicul (procese, mecanisme psihice) utilizand un ansamblu de metode obiective, in vederea desprinderii legitatilor lui de functionare, cu scopul cunoasterii, optimizarii si ameliorarii existentei umane.

Educatia observata dintr-o anume perspectiva, reprezinta procesul prin care societatea transmite noilor membri valorile, credintele, cunostintele si expresiile simbolice care fac posibila comunicarea in societate.

In acest context, psihologia trebuie privita ca fundament al educatiei in relatie directa cu activitatea de invatare. Astfel,  exista un raport intre ereditate si mediu in conditionarea dezvoltarii psihice; stadialitatea dezvoltarii psihice reprezinta un reper semnificativ pentru optimizarea interventiei instructiv-educative; deloc de neglijat relatia dezvoltare psihica - invatare.

Fiinta umana se transforma, de la nastere, pe tot parcursul vietii, manifestand comportamente din ce in ce mai diversificate si mai eficiente in raport cu nevoile sale adaptative.