Psihologia adolescentului

PSIHOLOGIA ADOLESCENTULUI

Am putea incepe discutia despre adolescenta prin definirea acesteia cu ajutorul celor spuse de JJ Rousseau si anume ca aceasta ar reprezenta o a doua nastere.  De ce, vom incerca sa ne lamurim prin cele ce urmeaza in urma lecturilor din literatura de specialitate.

De foarte mare ajutor ne este psihanaliza lui Sigmund Freud, care, este fapt cunoscut, sta la baza psihologiei si psihanalizei moderne.

Se poate spune ca modelarea unui individ este rezultatul procesarii de catre acesta a unor multitudini de factori incepand de la nastere si pana la incetarea din viata. Totusi, mare parte a modelarii se face simtita intr-un ritm alert in primii 30 de ani de viata, asadar vom incerca o analiza a ceea ce se petrece de fapt in perioada in care experienta acumulata pana la varsta de 14 ani (desi aceasta varsta nu constituie un reper bine definit) incepe sa modeleze caracterul individului in cadrul unor conflicte care pun stapanire pe acesta si-l modeleaza pe parcursul a mai multor ani pana la momentul in care se stabileste un echilibru intre transformarile fizice si cele psihice, pana ce psihicul si fizicul se pun in concordanta si lucreaza impreuna. Asta putem spune ca se intampla in jurul varstei de 24 - 25 ani.

In contextul celor prezentate mai sus am putea incadra perioada adolescentei intre varsta de 14 si 25 de ani, dar totusi trebuie sa spunem ca startul in adolescenta este dat totusi de puternice modificari hormonale urmate de modificari sau maturizari fizice si de aceea varsta de intrare in adolescenta este diferita si in functie de sex.

Adolescenta, este impartita in trei etape:

- preadolescenta (14-16 ani);

- adolescenta propriu-zisa (16/18 - 20 ani);

- adolescenta prelungita sau postadolescenta (18/20 - 25ani).

Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai

tulburi perioade din viata unui om. Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele psihice extrem de tumultoase. Criza adolescentina a fost considerata mult timp drept principala trasatura a acestei perioade de dezvoltare. Acceptarea si adaptarea la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema principala.

In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala, maturizarea emotionala, stabilirea unei identitati personale, independenta si rebela fata de parinti si profesori.

Planul psihic suporta la varsta adolescentei prefaceri profunde.

Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase,

complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar si cu intarzieri descurajante, la sfarsitul acestui proces ne vom afla in fata prezentei unor structuri psihice bine inchegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntari dintre comportamentele impreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale in care actioneaza adolescentului si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile inca limitate de care dispune pentru traducerea lor in fapt, din ceea ce doreste societatea de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce ii poate oferi viata. Totodata, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atat de nevoile aparute inca in pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cat si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, convertita in nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luand forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectiva. Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luand la inceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei 'reciprocitati' afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctuala, se instituie nevoia de a i se impartasi sentimentele. Nevoia de grupare se 'sparge',se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile dintre sexe sunt foarte stranse, mai mult platonice, romantice, cu mare incarcatura de reverie si fantezie; au loc furtuni afective, 'ruperi' spectaculoase si dramatice de prietenie.

Fenomenologia psihoanalitica a adolescentei

Din perspectiva psihoanalitica, fenomenologia adolescentei se centreaza in jurul reorganizarii vietii interioare. Prima reorganizare priveste reprezentarea experientelor corporale si sexuale: de timpuriu in pubertate, copilul simte initial ca aceste noi experiente sunt externe siesi, dar cand toate merg bine, el/ea integreaza treptat corpul matur sexual ca pe o sursa de mandrie si placere.

Concurent cu reorganizarea reprezentarii corpului in maturitatea lui sexuala si dimensionala, exista reorganizari in legatura cu 'pornirile' (in special modularea agresivitatii si fuziunea dintre agresivitate si tandrete), valorile (in special asumarea valorilor personale care difera de cele ale parintilor), conceptele despre timp (in special dorinta adolescentului de a avea o istorie personala si un viitor pe care el/ea poate sa-l prevada mai mult sau mai putin) si sinele in relatiile cu ceilalti (in special posibilitatea de a impartasi experiente intime in afara familiei si daruirea sau primirea de placeri sexuale).

Fiecare din aceste reorganizari apar pe fondul achizitionarii unor diverse preconditii in timpul fazelor timpurii ale dezvoltarii, unei suficient de bune functionari fizice si cognitive (care tin de intelect), suportului permanent din partea familiei si a altor adulti, in special profesori, si a norocului de a gasi prieteni si a evita 'accidentele' ireparabile.

Desi majoritatea adolescentilor nu prezinta tulburari psihiatrice, aceasta faza reprezinta o perioada cu o paleta larga de disturbari psihiatrice si comportamentale, incluzand tulburarile afective, anorexia, suicidul si accidentele.

Nevoia de distractie a puberului se continua si in adolescenta, dar distractiile se intelectualizeaza, sunt trecute prin filtrul personalitatii; alegerea distractiilor este electiva in functie de propriile preferinte. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan.

Nevoia de independenta si autodeterminare a puberului se transforma in nevoia de desavarsire, autodepasire, autoeducare a adolescentului care 'dispune' intr-o mai mare masura de sine. Nevoia de imitatie a scolarului mic convertita in nevoia de a fi personal, a puberului, suporta noi metamorfozari in adolescenta. La inceput , dorinta adolescentului de a fi unic se amplifica mult luand forma nevoii de singularizare, de izolare, tanarul fiind preocupat si absorbit aproape in exclusivitate de propria persoana, pentru ca spre sfarsitul adolescentei sa ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activitati socialmente recunoscuta si utila, valoroasa.

Nevoia de a fi o personalitate se manifesta adeseori prin tendinta expresa a adolescentului spre originalitate, cele doua forme ale sale: creatia, producerea a ceva nou, original, si excentricitatea.

Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul isi intrece prietenii in comportamente sociale si deviante.

Un aspect deosebit de important care nu trebuie trecut cu vederea este acela ca perioada pubertatii si a adolescentei este extrem de fragila din punct de vedere emotional si poate lasa amprente puternice asupra formarii caracterului individului. Aceste amprente se vor manifesta pe tot parcursul vietii si daca sunt de domeniul negativ vor da nastere la deviatii comportamentale antisociale grave, care vor fi greu de tratat si modificat. De aceea este vital ca parintii si scoala (profesorii) sa stie sa administreze corect manifestarile adolescentine sa stie sa canalizeze tot conflictul adolescentin spre formarea unei persoane stabile din punct de vedere emotional si social fara a prejudicia formarea personalitatii si identitatii viitoarei persoane mature.

Deoarece in cadrul manifestarilor adolescentine, cele mai puternice sunt de ordin emotional si mai ales sexual, cele mai des intalnite deviatii au ca drept baza inceperea vietii sexuale. Trebuie sa tinem cont ca adolescentul cauta modele dupa care sa se ghideze, are aspiratii si dorinte pe care nu stie sa le interpreteze, sa le ordone sau sa le canalizeze, care pot deveni coplesitoare si bulversante si are nevoie de o "baliza" dupa care sa se ghideze.

De cele mai multe ori modelul, chiar daca din punct de vedere al recunoasterii este negat puternic, este cel dat de parinte. Prima aspiratie a adolescentului este sa fie cel putin ca mama sau tata, iar pe plan afectiv isi va cauta parteneri care sa se asemene cat mai mult cu unul dintre parinti (in cazul fetelor tiparul urmarit este cel al tatalui, iar in cazul baietilor, cel al mamei). Se intalneste foarte frecvent cazul in care primul impuls erotic este indreptat in directia parintilor si se manifesta cu puternice accese de gelozie impotriva parintelui de acelasi sex cu adolescentul/a. Definirea si analiza acestui tip de comportament a fost realizat de catre S. Freud si poarta denumirea de Sindrom Oedip. Observarea la timp a manifestarilor si administrarea corecta a situatiei de catre parinti si chiar cu ajutorul unui psiholog indreapta adolescentul pe o cale normala. Esecul, in acest caz, duce la dezastru, mai ales daca unul dintre parinti a ramas chiar el marcat in adolescenta si sunt frecvente situatiile in care se ajunge la relatii sexuale intre parinte si adolescent, relatie acceptata de ambele parti. Aceasta deviatie comportamentala va marca puternic viata viitorului adult si va produce deficiente majore de adaptare sociala.

Prima problema pe care o intampina adolescentul este aceea a modificarilor corporale care se succed intr-un ritm rapid, bulversandu-l, facandu-l sa se intrebe daca toate acestea sunt normale. Aspectul fizic devine astfel o preocupare destul de importanta atat in viata fetelor cat si a baietilor, deoarece de ea depinde in mare masura acceptarea sau respingerea intr-un anumit grup. Micile 'defecte', ca de exemplu un nas mai mare sau niste urechi mai clapauge, o inattime prea mare sau prea mica, sau cateva kg in plus, pot deveni un adevarat motiv de depresie, anxietate, sau alte forme de tulburari comportamentale.

Transformarile fizice sunt percepute de adolescent ca o prima parola, dovada de acces in lumea celor 'mari'. Astfel, transformarile psihice care le acompaniaza pe cele fizice, pleaca de la dorinta de a nega cu ardoare, uneori cu revolta, identitatea sa de pana atunci, aceea de 'copil'. Adolescentul incepe sa-si ceara dreptul de adult, desi inca nu este pregatit nici psihologic, nici social, nici profesional, nici economic sa o faca. Conflictele care apar nu sunt numai intre acesta si parinti sau cadrele didactice, ci si in interiorul sau.

Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul isi elaboreaza instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului ca in aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de incheiere. Se consolideaza structurile gandirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic. Gustul excesiv pentru rationament, accesul la notiunea de lege, reactivarea curiozitatii orientata spre explicarea rationala, cauzala a fenomenelor si relatiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai ampla, filozofica a realitatii, la aparitia atitudinilor critice fata de valori. Ca urmare, se dezvolta caracterul de sistem al gandirii, dar si unele instrumente ale activitatii intelectuale (capacitatea de argumentare si contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.).

In aceasta perioada se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de semnatura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc in solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri intr-o conversatie, ca modalitati de incheiere a convorbirilor etc.).

Constientizand valoarea de influentare a cuvantului, vorbirea devine mai nuantata, plastica, se desfasoara in functie de particularitatile situatiilor (oficiale sau intime ).

Adolescentul isi doreste cu ardoare sa faca parte din grupurile pe care le frecventeaza, sa fie admirat si apreciat, ba chiar sa devina un lider si orice aspect care i se pare ca-l face diferit de ceilalti il pot marca teribil pe plan psihologic. Cele mai frecvente temeri legate de aspectul fizic la acesta varsta sunt legate de organele genitale la baieti si de sani la fete. Aceasta preocupare dominanta pentru aspectul fizic poate intra foarte usor in conflict cu conceptiile si dorintele parintilor. Orice observatie pertinenta sau nu a parintilor va declansa fara doar si poate revolta acestuia.
    Iesirea din conformismul infantil, specific copilului mic, in ideea adolescentului este independenta. Mai ales cea emotionala si mentala (a valorilor), din pacate de cea materiala depinzand inca foarte tare, fapt care produce adeseori conflicte majore cu parintii si care poate duce la deviatii comportamentale sociale grave.

Dobandirea independentei este cu atat mai revendicativa  si

mai dura cu cat limitele sunt mai restrictive, cu cat parintii sunt considerati mai 'marginiti' si mai ales cu cat valorile impuse de parinti sunt stricte si 'nenegociabile'. Comunicarea este la acesta varsta esenta modelarii. Criza adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de negatie sistematica a valorilor impuse si neintelese sau inacceptate, a identitatii sale anterioare,de copil, pe care parintii se incapataneaza sa o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru, dreptul la statutul de matur, se obtine sub orice forma, chiar prin incapatanare, rea vointa, imoralitate, fapte antisociale, infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele pe care le agreeaza la aceasta varsta.

Criza de originalitate este alt aspect al acestei varste. Adolescentul considera omul matur lipsit de de orizont, de imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica, tehnica, stiintifica, etc. este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a maturitatii si capacitatilor sale, de independenta, nu in ultimul rand. Cerinta de originalitate este defapt baza crearii indentitatii de sine.

Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata spre creatie. Exista cealalta parte, care se manifesta acut prin nonconformism, prin agresivitate si decizii socante, doar pentru a iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in vestimentatie si coafuri, modul de ascultare a muzicii si genuri muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi, si temutul conformism de grup. In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre parinti printr-un comportament excesiv de restrictiv si impunator, sau din potriva unul excesiv de 'laisse fair', trec odata cu maturizarea si conturarea identitatii de sine.

Adolescentul de azi va fi adultul de maine. Psihologii evidentiaza preocuparea adolescentului in construirea noii identitati si arata ca multe dintre problemele experimentate de adolescenti au la origine absenta unei identitati solide. Solutia psihologilor specialisti in problemele adolescentei este de a crea metode sau 'spatii' pentru ca tanara persoana sa-si descopere identitatea. Ei sugereaza o amanare a altor preocupari care sa-i creeze adolescentului posibilitatea de a se angaja cu toata fiinta in dificila munca de a-si construi imaginea de sine.
  Psihologia de-a lungul timpului nu da insa raspunsuri complete la urmatoarele intrebari: Cum se poate gasi adevarata indentitate? Cum pot fi ajutati adolescentii in construirea unei imagini de sine reale? Cum isi pot stabili adevarata valoare? In sistemul de valori de-a lungul timpului, identitatea este legata doar de noua infatisare fizica, de maturizarea psihologica si de noul statut social.

Ce anume poate da valoare fiintei umane? Multi adolescenti tind sa-si dezvolte imaginea de sine in baza unor aptitudini sau abilitati, prin comparatie cu ceilalti, sau cu o imagine idealizata despre ceea ce ei ar trebui sa fie. Astfel, ei pot ajunge sa se considere lipsiti de valoare, deoarece nu exceleaza in anumite domenii, sau nu pot fi capabili sa stabileasca anumite relatii. Esecurile adolescentului in anumite domenii ale vietii conduc deseori la sentimentul lipsei de valoare. De aici se pot naste conflicte interioare, care pot duce la dezechilibre psihice si la un comportament deviant. Dovezile in acest sens sunt statisticile in legatura cu delicventa juvenila si suicidul.
    Adolescentii care intra in viata de adult fara a fi ajuns sa-si cunoasca adevarata identitate si valoare personala, vor avea probleme cu ei insisi si vor intampina dificultati de adaptare si integrare in societate. Este nevoie ca orice om, dar in special adolescentul care se afla, prin specificul varstei, in cautarea propriei sale valori, sa cunoasca adevarul.

Pentru copiii care sunt vulnerabili din cauza dificultatilor preexistente, cum ar fi bolile medicale cronice, dificultatile emotionale, intarzierile cognitive, sau povara unor conflicte nevrotice timpurii putin rezolvate, intrarea in adolescenta, cu pornirea spre autonomie si noi asteptari sociale, poate avertiza asupra unor schimbari in modelele anterior stabile de ingrijire medicala sau de relatii parinte-copil.

Preocuparea pentru corp este o caracteristica proeminenta a adolescentei. Adolescentii normali acorda o considerabila atentie pentru asigurarea atractivitatii fata de ceilalti. Totusi corpul poate fi si pedepsit, mutilat si distrus de adolescentul care experimenteaza o tulburare, o angoasa.

Balanta intre dragostea si ura adolescentului pentru corpul sau, intre autoingrijire si autodistrugere, se poate schimba rapid, in mod repetat si precipitat. Adolescentul foloseste corpul sau ca pe o scena pentru a interpreta mandria sau rusinea, veselia sau disperarea, un mod de a fi frumos sau groaznic. Corpul poate fi vazut ca fiind al altuia, poate fi tratat cu respect sau neglijat; ca fiind persecutor, poate fi ignorat sau atacat; ca fiind amant, poate fi luat in grija sau expus in mod narcisistic.

Experienta si reprezentarea corporala

Din punct de vedere psihologic adolescentul poate

experimenta schimbarile rapide din corpul sau intr-un mod pasiv care poate reverbera cu experientele anterioare de umilire sau dependenta. De asemeni, adolescentul poate simti ca el/ea este fortat(a) sa 'invete sa accepte' ceea ce nu este sub controlul lui/ei.

Adolescentul poate incerca sa nege ceea ce se intampla cu corpul sau si sa tina la interesele si formele sociale de latenta. Sau se poate simti comfortabil cu potentialurile in crestere, sigur ca ceea ce i-a dat natura este in acord cu experientele anterioare pozitive. Sau, mai frecvent, adolescentul poate reactiona la schimbarile din corp si din porniri cu un amestec de anxietate si exaltare, de acceptare a ceea ce este inmagazinat pe langa hotararea de transformare a pasivului in activ.

In incercarea de a avea un control activ asupra experientelor pasive ale pubertatii, adolescentul poate incerca sa imbunatateasca natura - sa-si decoreze corpul cu coafuri si haine speciale, machiaj si tatuaje; sa-si imbunatateasca silueta corporala prin scaderea greutatii, dieta, sau cresterea in greutate prin marirea masei musculare; sau sa distorsioneze aparenta corporala, sa transforme ceea ce copilul crede ca este pasiv ciudat (in ochii lui) in ceva ciudat cu adevarat, prin haine la mana a doua, coafura nonconformista, cercei multipli, par lung, sau orice altceva se defineste la un moment dat de catre grupul de varsta ca fiind 'cool'. Prin acest design scenic, adolescentul reorganizeaza reprezentarea sa asupra corpului si semnificatiile variatelor parti componente in relatiile cu ceilalti, inclusiv semenii de acelasi sex sau sex opus, sau parintii. Cand nu este dusa prea departe, aceasta experimentare permite copilului sa-si asume responsabilitatea asupra corpului sau , in noua sa forma, mirosuri, mod de provocare.

Pentru adolescentul vulnerabil, manipularea corpului ca pe un obiect poate deveni o preocupare. Adolescentul poate crede ca viata este de nesuportat pentru ca nasul ei este prea lung, penisul lui este prea mic, sau ea/el este prea mic(a) sau scund(a).

Reorganizarea reprezentarii corporale poate de asemeni deveni intersectata cu reorganizarea relatiilor familiale sau cu alte schimbari ale sinelui, conducand, alaturi de alti factori determinanti, la anorexie, bulimie, automutilare sau obezitate.

Cand corpul devine expresia conflictelor nevrotice si intrafamiliale, reorganizarea sinelui se invarte in jurul reprezentarii corporale: cine detine corpul, cine este responsabil pentru el, si cine se bucura de placeri sau suporta agresiunile.

DEZVOLTAREA COGNITIVA IN ADOLESCENTA SI POSTADOLESCENTA

Varstele omului se impun ca dimensiuni identitare primare ! Unul din criteriile cele mai operationale de diferentiere a marilor varste ale omului, este acela al activitatii dominante . Nu atat varsta cronologica, cat ceea ce poate face, la acea varsta, il deosebeste pe bebelus de prescolar sau pe adolescent de adult.
Dezvoltarea scurta sau ontogeneza este reprezantata de totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale,care au loc pe parcursul vietii fiecarui om. Dezvoltarea cognitiva, cea afectata,cea sociala, a personalitatii si dezvoltarea fizica,reprezinta domeniile ontogenezei. Principalii factori ai ontogenezei sunt : ereditatea ; mediul si educatia .

Ereditatea este insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, mesajele de specificitate,sub forma codului genetic.

Ereditatea este premisa biologica a dezvoltarii. Ea poate fi : normala sau tarata. Prima poate fi valorificata sau nu de ceilalti factori ( ex : o sensibilitate cromatica aparte, sesizata sau nu de anturaj, exersata de timpuriu sau neglijata ) ; cea de-a doua varianta, poate fi compensata sau nu in diverse grade in functie de gravitate ( ex. progresele pe care le pot obtine, in conditiile unei interventii educationale speciale, copiii cu sindromul Down ).

Mediul este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza,direct sau indirect in procesul devenirii sale.

Mediul are o structura complexa, ce include o multitudine de aspecte, de la elementele mediului natural - clima, relief etc, si pana la cele ale mediului social imediat - familie, grup de prieteni etc.

Mediul devine astfel, al doilea mare factor al variabilitatii umane, pe langa cea oferita, din start de ereditate.

Educatia, se defineste ca fiind activitatea specializata, specific umana, care mijloceste si sustine, in mod constient, dezvoltarea. Astfel, invatarea este element obligatoriu si diferentiator in ontogeneza.
  Cresterea capacitatii perceptive de reprezentare :

- scad pragurile senzoriale si creste operativitatea explorarii perceptiei a oricarui tip de stimul. Pot estima mai bine lungimile, volumul, viteza, etc;

- adolescentii pot organiza si dirija propriile observatii;

- sunt posibilitati deosebite de reprezentare. Adolescentul este capabil sa realizeze cu usurinta imagini foarte bogate in detalii ;

- pot cu usurinta sa reprezinte orice si sa verbalizeze imediat si nuantat.

Aspecte dominante care definesc locul adolescentului in procesul devenirii fiintei umane :

- avans cognititv remarcabil ;

- depasirea identificarii cu parintii, iesirea de sub tutela familiei si scolii si integrarea in viata sociala si culturala a comunitatii ;

- intensificarea cunostintei de sine, a cautarii identitatii de sine, a unicitatii si originalitatii ;

- parcurgerea unei faze decisive in cucerirea independentei si autonomiei;

- aparitia cunostintei apartenentei la generatie;

- construirea unor noi comportamente ale personalitatii si dezvoltarea lor intr-o structura unitara care mediaza adaptarile eficiente la toate felurile de situatii.

Schimbarile cele mai importante :

- nivelul scolar, cel al liceului, aduce cateva schimbari in invatare :

- continuturile de invatare sunt amplificate cantitativ si calitativ ( ex. la unele discipline studiate si in gimnaziu se parcurg noi teme, apar noi discipline );

- noi discipline ca logica, filozofia cer mari capacitati de abstractizare iar cele ca economia, sociologice, psihologice, necesita efortul de intelegere a unor fenomene foarte complexe ;

- atitudinile adolescentilor sunt diferite, unii invata 4-5 ore/zi, altii mai putin ;

- se constituie un stil personal de activitate mentala ;

- dispun de capacitati fizice si psihice pentru a participa la munca in interes familial, iar altii chiar incearca activitati productive sau comerciale care sa le aduca unele venituri ;

- participa la activitati culturale, sportive, din localitatea in care domiciliaza;

- nu mai este considerat copil de catre cei din familie si dobandeste independenta , i se respecta dorintele si preferintele, este consultat in diferite probleme ;

- in cadrul scolii, profesorul le respecta punctele de vedere, sugestiile. Pot avea relatii de cooperare cu profesorii in elaborare de lucrari la disciplinele preferate ;

- la 14 ani obtine buletinul, iar la 18 dreptul de vot.

ASPECTE ALE DEZVOLTARII BIOLOGICE

- la sfarsitul stadiului se ajunge la o inaltime medie intre 170-177 cm la baieti si 162-168cm la fete. In mediul urban, cresterea in inaltime este mai accentuata ;

- cresterea in greutate este in jur de 60-65 kg la baieti iar la fete este puternic influentata de modelele culturale ;

- procesele de osificare se continua si se desavarsesc intre 20-25 de ani ;

- se atinge o frumusete fizica specifica acestui interval al vietii ;

- se echilibreaza sistemul neuroendocrin, se inregistreaza un prim nivel al maturizarii sexuale ;

- sistemul nervos se perfectioneaza functional.

PARTICULARITATILE GANDIRII ADOLESCENTULUI SI POSTADOLESCENTULUI

- operatiile de gandire sunt eliberate de continuturile informationale carora li se aplica, ele devin formale;

- operatiile se pot aplica rezultatului operatiilor anterioare;

- se formeaza si se consolideaza scheme de gandire;

- rationamentul ipotetico deductiv se realizeaza cu usurinta;

- gandirea adolescentului poate prelucra un mare volum de informatii si opereaza cu sisteme variate de simboluri, pot rezolva diferite probleme;

- la 17-18 ani, se atinge varful dezvoltarii inteligentei din acest stadiu;

- in ansamblu, gandirea dolescentului este logica si profunda, organizata si sistematica, riguroasa si reflexiva, deschisa la nou.

CARACTERISTICILE MEMORIEI ADOLESCENTULUI SI POSTADOLESCENTULUI

-cresterea volumului memoriei-atinge nivelul cel mai ridicat;

-dominarea memoriei logice;

-amplificarea capacitatilor de a memora laturile abstracte si generale ale cunostintelor;

- cresterea caracterului activ al memoriei exprimat in identificarea cu usurinta a ideilor centrale, eliminarea detaliilor;

- existenta unui fond de cunostinte acumulat in timp, usureaza memorarea si patrunderea altora noi;

- dezvoltarea metamemoriei care-i permite adolescentului sa sustina activ atat intiparirea cat si pastrarea cnostintelor. El apeleaza la repetitii organizate si sistematice.

MANIFESTAREA IMAGINATIEI IN ADOLESCENTA SI POSTADOLESCENTA

- imaginatia creatoare implicata in invatarea prin descoperirea la diferite discipline scolare, este favorizata de legaturile stranse cu gandirea ;

- imaginatia creatoare implicata activitatilor artistice se afla in stransa legatura cu specificul afectivitatii

- visul de perspectiva, ca forma de imaginatie activa si creatoare este implicat in cristalizarea idealului de viata.

LIMBAJ

-cresterea vocabularului,isi insusesc si limbajul calculatoarelor;

-apare cunoasterea unei alte limbi;

EVOLUTIA ACTIVITATII, MOTIVATIEI SI VOINTEI ADOLESCENTULUI SI POSTADOLESCENTULUI

Pe plan afectiv se produc mari schimbari . Particularitati :

a) Rezonanta afectiva ampla a tuturor felurilor de evenimente traite :

- mediul scolar genereaza bucuria succesului in urma examenelor (sau invers) ;

- emotii mai nuantate generate si de relatiile cu colegii: de prietenie, admiratie, incredere, dispret, ura etc;

- sentimentele de stima fata de profesori, pretuire, respect ;

- situatiile familiale sunt generatoare de ample si profunde emotii (deces,divort etc).

b) Se amplifica si se consolideaza sentimente cristalizate in stadiile anterioare si totodata se formeaza altele noi. Se traieste sentimentul primei iubiri.

c) Este un grad inalt de constientizare a experientei afectate. Adolescentul poate manipula voit expresivitatea sa emotionala.

MOTIVATIA

- se manifesta activ trebuintele de autorealizare si autoafirmare (la scoala si nu numai);

- incepe o noua faza a cristalizarii interesului pentru viitoarea profesie;

- apare un mare interes pentru lectura;

- apare cunoasterea de sine si a celor din jur;

- se dezvolta noi forme de motivatie asa cum ar fi : conceptia de viata, idealul de viata, aspiratii puternice de a se apropia de stadiul adultului.

VOINTA

- este implicata in optiunea pentru viitoarea profesie si a desfasurarii pregatirii in aceasta perspectiva;

- este manifestata frecvent in realizarea in fapt a autonomiei si independentei.

Adolescentul este inclinat sa respinga tutela familiei si sa-si construiasca singur destinul .

PERSONALITATEA ADOLESCENTULUI SI

POSTADOLESCENTULUI

Personalitatea adolescentului nu este inca nici omogena, nici precizata in mod definitiv. Ii lipseste experienta. Criza de originalitate a adolescentului poate incepe in pubertate si poate dura pana in postadolescenta. Este diferita de la o perosana la alta ca intensitate, durata si consta, pe de o parte in despartirea de atitudinile si comportamentele propriei copilarii (latura negativa a crizei) ;
dezvoltarea fortei Eu-lui, a constiintei de sine, a disponibilitatilor creatoare pe de alta parte (latura pozitiva a crizei).

Adolescentul isi formeaza un mod propriu de a intelege viata, isi cristalizeaza o conceptie care-l calauzeste in alegerile pe care le va face.

O componenta orientativa a personalitatii este constiinta apartenentei la generatie. Adolescentul nu doar se integreaza in grupuri, ci traieste apartenenta la comunitatea celor care-i seamana,constata ce pot si ce fac acestia , ce pot ei. Consiinta apartenentei la generatie poate genera manifestari protestatare afective (ex. revolte).

Se continua formarea idealului in viata care este acum constant si stabil, mai complex elaborat, mai legat de ceea ce ofera societatea ( spre deosebire de preadolescenta).

Intre componentele orientative are loc si imaginea de sine care rezulta dintr-o orientare constanta si o trebuinta marcanta de autocunoastere.

Adolescentul isi doreste sa-si descopere unicitatea si originalitatea propriei fiinte.

Astfel, tinerii adolescenti iti pot :

- gasi identitatea de sine, care le permite sa se integreze si adapteze bine la toate felurile de imprejurari ;

- gasirea unei prea timpurii identitati care permite adaptarea in prezent, dar inchide posibilitatea de realizare ale acelei persoane ;

- ramanerea multa vreme intr-o identitate confuza care genereaza fel de fel de schimbari surprinzatoare;

- ajungerea la o identitate negativa prin identificarea cu grupuri si persoane deviante.

Eu-l fizic ramane in continuare in centrul autocunoasterii, favorizat de armonia dezvoltarii biologice. Este valorizat in contextul relatiilor dintre sexe si de aceea, adolescentii manifesta atitudini active de imbunatatire , fiind atenti la moda, silueta etc.

Pot aparea cu usurinta si complexe de inferioritate care sa-i faca sa fie retrasi, timizi, tacuti, pasivi etc.

Eu-l spiritual - sunt deosebit de interesati de unele calitati cum ar fi nivelul propriu de inteligenta si cultura sau alte caracteristici de personalitate care devin mai importante. Ii nelinistesc lipsurile si defectele si isi intensifica efortul de a le inlatura.

Eu-l social este mai degraba consolidat in cursul acestui stadiu, deoarece exista deja un grup sau grupuri stabile in care adolescentul se integreaza si si-a cucerit un loc si un prestigiu.

Ramane totusi sensibil la eventuala indiferenta a grupului de prieteni si a familiei si poate trai mari dezamagiri sau se indarjeste sa le-arate ce poate .

James Marcia a elaborat teoria starilor identitare. El a plecat de la dilema majora a adolescentei - identitate sau confuzie - din teoria lui E. Erikson. Varianta sa pune accent pe doua activitati si anume : autochestionarea ( cine sunt ?) si angajarea ( ce fac ?).

Autochestionarea se poate instala progresiv sau brusc dar poate sa si lipseasca . Ea directioneaza si sustine viitoarele asumari de roluri sau valori. Angajarea este dimensiunea efectiva, practica, de validare interioara (ex. devin student, sofer etc si constat ca mi se potriveste sau nu ).

Exista patru stari identitare :

- identitate realizata (persoana traverseaza etapa autochestionarii, concomitent cu angajarea sa ferma, intr-o serie de roluri );

- identitate in moratoriu (autochestionarea exista, angajarea nu );

- identitatea acceptata (adolescentul nu a parcurs, cel putin vizibil, etapa autochestionarii si este deja angajat pe o anumita linie, el a adoptat pur si simplu optiunile mediului sau familial- "dai la contabilitate" );

- identitate difuza ( nu sunt prezente nici autochestionarul nici angajarea). Ea poate fi o stare precoce, fie o stare post esec. Ea apare in urma unor angajari discordante cu dorintele sau posibilitatile individuale ( sunt student la informatica dar doream la psihologie, iubesc pe cineva care nu ma iubeste etc ). Ea poate fi la fel de valoroasa si in caracterizarea dinamicii adolescentei, ca etapa a optiunii si schimbarii.

Adolescenta este astfel, varsta optiunilor majore !