O noua rascruce in psihologia moderna. confluente si conversii

O NOUA RASCRUCE IN PSIHOLOGIA MODERNA. CONFLUENTE SI CONVERSII

in secolul al XX-lea a avut loc o larga dezvoltare, inclusiv metodologica, a psihologiei, infiintarea primului laborator, de catre W. Wundt, a constituit primul demers fertil si important pentru dezvoltarea psihologiei ca stiinta acceptata, chiar daca domeniul ei a pastrat un fel de aura deosebita, incarcata cu un fel de mister si un fel de teama. Supunerea la un examen medical este incarcata, de asemenea, de un fel de teama relativ asemanatoare, dar cu o latura ceva mai putin misterioasa. Laboratorul de la Leipzig a constituit, mai ales pe cei ce 1-au vizitat, ca un exemplu si o provocare. De altfel, tendinta de organizare de laboratoare s-a produs si in alte domenii. Mai ales, cei care au vizitat laboratorul de la Leipzig au avut ca obiectiv si model organizarea unui laborator. Stimulatia a crescut chiar dupa 1879. in acelasi an, Mttller a deschis un laborator la Gottingen, Stanley Granville Hali, la BaJtimore (1883), Giuseppe Sergi, la Roma (1884), V. M. Behterev, la Universitatea din Kazan in Rusia (1885), Angelo Masso, la Torino (1888), Martins, la Bonn, A. Binet, la Sorbona.

Toate acestea au evidentiat un mare apetit social si intelectual, pentru un cadru riguros si un statut stiintific al psihologiei. Fara indoiala, ramane un mister faptul ca omul care a creat atatea stiinte, inventii, idei si a construit nenumarate stiinte pentru tainele lumii, a pastrat distantari cateva secole fata de stiinta despre psihicul omului.

Lantul de laboratoare de psihologie din Europa, prin interesul creat, a determinat organizarea de laboratoare de psihologie si in S.U.A. in aceste laboratoare au avut loc cercetari din ce in ce mai interesante privind sistemul senzorial si tot mai multe, impregnate de optin experimentelor logice si mai ales fiziologice si psihofiziologice. S-au studiat pragurile senzoriale maximale si minimale, diferentiate ne felul de persoane (dupa necesitatile si preferintele diferitilor psihologi) - mai ales in studiile lui Van Helmholtz (1850), ca si ideile ca senzatia creste ca intensitate odata cu logaritmul excitatiei, idei difuzate in lucrarile lui Fechner si Weber.

in apropierea anului 1900, s-a conturat dorinta de a se studia cat mai multe paliere si probleme ale psihologiei, fapt obiectivizat prin lucrarile lui Th. Ribot (1832-1916), precum maladiile memoriei (1861), ale personalitatii (1886), ale atentiei (1861), ale sentimentelor (1896), si apoi extinderea acestora din urma.

Studiile lui H. Ebbinghaus (1850-1909) asupra memoriei si caracteristicilor invatarii, prin cercetari experimentale, au creat un nou centru de interes, si au fost preluate de E. B. Titchener, B. R. Cattell si A. Binet.

A

Intr-o situatie asemanatoare s-au aflat si lucrarile Clarei si ale lui Wilhelm Stern, privind dezvoltarea timpurie a limbajului.

W. Stern (1871-1938) a fost unul dintre pionierii psihologiei moderne. Lucrarea sa liber Psychologie der individuallen Differenzen (1900)' a stimulat foarte mult dezvoltarea psihologiei diferentiale si, desigur, aparitia peste timp a interesului pentru problemele identitatii psihicului.

Prin toate acestea, se marca, pe de o parte, procesul de distantare a psihologiei de filosofic, iar pe de alta, o fiziologizare tot mai acaparanta a psihologiei (si invers), pentru castigarea unei validitati cat mai consistenta a psihologiei, ca domeniu.

in genere, autorii citati aveau in atentie o conturare generala a psihologiei si a caracteristicilor psihice, chiar daca se opera cu metoda chestionarului (Th. Ribot) si cu metoda experimentului natural (H. Ebbinghaus), fapt ce ducea la mai multe cazuri decat se efectuau in laborator. De altfel, experimentul natural s-a dezvoltat foarte mult si el in secolul XX.

S-a conturat obsesia inconstientului, in acea perioada si un fel de implicatie ipotetica a radacinilor visului in inconstient, in lucrarile Iui Harwey Saint-Denise (1867), si apoi Sigmund Freud (1809-1861), in 1900 si E. Aserinshy, in 1953.

Unii psihologi au devenit cunoscuti, altii au primit chiar premiul Nobel (H. Bergson).

Unul dintre psihologii mai cunoscuti, care a adus un aport important la dezvoltarea psihologiei, a fost Alfred Binet (1857-1912). Binet lucra la Sorbona si a devenit o persoana cunoscuta, mai ales, prin trei lucrari: La psychologie du raisonement (1886), Etudes de psychologie experimentale (1888) si Etudes experimentales de l'intelligence (1903). O comisie a Ministerului invatamantului a devenit interesata de aceste lucrari ale lui A. Binet si 1-a numit pe acesta intr-o echipa, impreuna cu Th. Simon (1873-1964) - specialist in probleme de handicapati - spre a efectua cercetari concrete, privind testarea inteligentei la copii din toate mediile, cu varste cuprinse intre 3 si 16 ani, normali, din scoli, dar si din ospicii. Cei doi au facut cercetari si pe adulti analfabeti si alfabetizati. Pe acest fond situational, a aparut primul test de inteligenta, in revista L 'Annee psychologique (1905, nr. 11, p. 191-244), cu rezultate. Era prima scala de inteligenta; ea a proliferat si a dus, pe de-o parte, la constituirea tehnologica a testelor si a chestionarelor psihologice, iar pe de alta parte, la abordarea problemei complexe si dificile a inteligentei. A. Binet a imbunatatit testul de inteligenta, in 1908 si in 1911 (acesta din urma aparut dupa moartea sa). Testul a fost publicat si in S.U.A. S-au creat si variante ale acestuia.

Testul de inteligenta al lui A. Binet a avut rasunet si a trezit un interes foarte mare, pentru ca a fost insotit de implicatii fundamentale in unele probleme ale psihologiei, si anume, a conturat optica ontogenetica in dezvoltarea inteligentei, suport pentru psihologia copilului, dar si pentru psihologia varstelor si psihologia diferentiala, dezvoltate si ele mai tarziu, tot mai mult. Pe de alta parte, aceasta scala a stabilit necoincidenta, adesea evidenta, intre varsta mentala si varsta cronologica. Varsta cronologica oficiala era trecuta in actele de identitate. Varsta mentala (inteligenta) a fost extrasa de Binet-Simon, prin media raspunsurilor la o serie de intrebari date de copii de diferite varste apropiate, si calculata pe tabele. Aceasta cotatie a fost constituita, treptat, de catre Binet si Simon, intre 1905 si 1908. Scala de evaluare a pus in evidenta grade de distanta a raspunsurilor, de varsta cronologica. Aceste diferente s-au valorizat in luni, asa ca, in varianta din 1911 un copil putea sa fie ca varsta mentala de 4 ani si 8 luni la varsta de 5 ani cronologici, sau de 6 ani si 4 luni la tot atatia ani cronologici (5 ani); deci, subdezvoltat in primul caz si oarecum supradotat in cel de-al doilea.¹

Testul Binet-Simon a stimulat traducerea si aplicarea sa in numeroase centre universitare si laboratoare psihologice. A fost preluat si in Germania. Problema inteligentei a avut progrese remarcabile in decursul intregului secol XX. Testul Binet-Simon, in ultima versiune (1911), a fost studiat si in multe universitati si laboratoare, cooptat si discutat cu mult interes. Traducerile efectuate in S.U.A. si discutiile interpretative au dezvoltat ipoteza mai multor feluri de inteligenta. Thorndike a considerat ca exista trei feluri de inteligenta: concreta, abstracta si sociala. C. E. Spearman a constatat ca exista o inteligenta ipotetic innascuta si o inteligenta formata sub influenta mediului. Specialistii in analiza factoriala au conturat doua modele ale acestei inteligente: una piramidala (cu factorul G in varful piramidei) si o structura semipiramidala (fara factorul G); aceste modele ierarhice au fost dezvoltate de W.W. Thurstone, W. Funck, Caroll etc. D. Wechsler a implicat in testul sau 12 feluri de inteligenta. Cea mai ampla structura a fost conturata pentru modelul inteligentei de catre J. P. Guilford, care a efectuat un model al intelectului cu 120 de aptitudini potentiale de inteligenta - inca nedescoperite toate. Modelul lui Guilford incorporeaza, insa, in formula inteligentei, si memoria, atentia si creativitatea sub denumirea de gandire divergenta.

O alta directie a cercetarii inteligentei a mers pe linia dezvoltarii ontogenetice a acesteia. Jean Piaget a fost cel care a aprofundat mai mult aceasta problema, conturand stadii ale dezvoltarii si maturizarii inteligentei, subliniind, mai ales, domeniul operational al inteligentei. Etapa primara a gandirii senzorial-motorie permite fixarea experientei primare. Intre 2 si 8 ani, urmeaza faza preoperatorie, in care se formeaza numeroase preconcepte, facilitate de limbaj si de simbolistica ludica (a jocului). Spre 4 ani, se formeaza gandirea situativa si se perfectioneaza. Dupa 7 ani, are loc formarea de operatii concrete si rationamente intuitive si logice, iar spre 10 ani, acest sistem se dezvolta foarte mult - la 12 ani si dupa, se atinge stadiul gandirii complexe ce foloseste operatii formale. Reflexia complexa, evoluata logic, este activa dupa 16 ani. Teoria lui Piaget are suportul unor cercetari atente si a avut o larga acceptare. J. Piaget s-a referit si la problemele evaluarilor morale (a inteligentei evaluative moral intr-o lucrare).¹

in primii ani ai secolului XX, a avut loc o extindere a exploziei de aparitii de reviste de psihologie in diferite tari, organizarea de asociatii nationale si internationale de psihologie, asa incat in a doua jumatate a secolului XX existau, in toate tarile, aceste forme de organizare a comunicarii stiintifice si progrese evidente in dezvoltarea psihologiei, care a devenit o stiinta cu domenii care s-au organizat si unificat sub o constelatie de cerinte in care este implicata o mare deschidere spre toate domeniile celorlalte stiinte, si domenii ale tuturor activitatilor si trairilor umane. Au aparut dictionare de psihologie, care condenseaza, dupa cateva criterii, aporturi si evocari de personalitati, de contributii in diferite ramuri ale psihologiei moderne.

Trebuie sa subliniem faptul ca in secolul XX psihodiagnoza a devenit disciplina de suport a tuturor ramurilor psihologiei, pentru ca a servit la validarea de ipoteze, cunostinte, idei si concepte, prin cercetari. Tehnologiile de cercetare s-au extins, ca atare, in foarte numeroase domenii si si-au marit rafinamentul.

in jurul anului 1900, dar mai ales dupa, viata sociala a inceput sa se schimbe tot mai intens. Au avut loc consolidari si conversii de mentalitati si atitudini fata de stiinta, s-au conturat noi si noi investigatii si sisteme organizatorice care sa le coordoneze si sa le sustina. Organizatiile statale au intrat intr-o perioada de tensiune, in cautarea identitatii in Europa. Daca in deceniile anterioare oamenii de stiinta psihologi erau, adesea, filosofi si teologi, treptat patura acestora s-a modificat. Multi psihologi au fost in zilele noastre biologi, anatomisti, fiziologi, literati etc.

In Europa, dupa o liniste relativa de 100 de ani fara razboi, atmosfera a devenit din ce in ce mai tensionata si agresiva, si in 1914-1918 a izbucnit primul razboi mondial, care a schimbat structurile geografice, politice si economice ale Europei .

A doua problema de mare aport si de stimulare a organizarii tematicilor de cercetare si diagnosticare a fost problema invatarii. Interesul pentru problemele invatarii s-a dezvoltat tot incepand cu intrarea in secolul XX, prin prezentarea, de catre fiziologul rus I. P. Pavlov, a unei lucrari remarcabile privind Reflexele psihice, la primul congres international de medicina din 1903. De fapt, era vorba de celebrele reflexe conditionate, care au pus in evidenta mecanismele de baza ale adaptarii implicate in conferirea de importanta si semnificatie stimulilor, legati temporal intre ei, in viata concreta. Teoria reflexelor conditionate de grad II si III a amplificat terenul invatarii si a fost implantata, treptat, in imagologie (ramura a psihologiei moderne foarte folosita in politica, in viata economica, in problemele reclamelor etc.).

O a treia directie de contributii concrete ale psihologiei, in secolul XX, s-a centrat pe problemele muncii industriale - si a muncii in general.

Dezvoltarea mare a industrializarii vietii sociale, si nu numai, a provocat interventia psihologilor in acest domeniu vast si de mare importanta. Ritmul perfectionarii tehnologiilor, din intreprinderile productive si prin efecte de reflux, in toate felurile de intreprinderi a dus la crearea de oferta tehnica de suport, chiar pentru cercetarea interplanetara.

Ofertele tehnicii, ca suport de confort, au inceput sa patrunda, treptat, in viata de toate zilele. A crescut confortul locuintelor prin retelele de iluminat, frigidere, aragaz, dar a crescut si comunicarea, informatia, datorita publicisticii, apoi radioului, televiziunii si telefonului. Treptat, s-a schimbat viata sociala. Au crescut metropole incarcate de blocuri, retele de comunicatii, numeroase automobile, tramvaie, apoi metrouri, retele de cai ferate, dar si aerodroame cu avioane etc. Locuintele s-au umplut de butoane legate de folosirea electricitatii, de robinete etc. Oamenii au inceput sa stie sa mai repare cate ceva. Au inceput sa apara persoane care sa invete repede folosirea de tehnologii diferite, ceea ce a conturat ideea de aptitudini tehnice. Componentele acestora, cam de cateva zeci de feluri, sunt insa mai sever combinate in diferite feluri in profesiile foarte numeroase ce au inceput sa se dezvolte. Programul revolutiei tehnico-stiintifice provoaca, insa, din ce in ce mai apropiate in timp, retehnologizari in industrie si, deci, in profesii.

Aceasta cerinta se refera si la domeniul profesiilor, a profilurilor aflate in schimbari accelerate, solicitandu-se studii mai aprofundate ale aptitudinilor, dar si ale competentelor, foarte schimbate adesea, solicitate in diferite profesii, dupa schimbarea tehnologiilor. Ritmul mare de dezvoltare sociala pe aceste planuri a dus la indexarea faptului ca in decursul unei vieti, omul isi schimba de cel putin patru ori profesia, cu tendinte de a trece la cinci schimbari. Exista si asa-numitele profesii "eterne'. Dintre ele fac parte medicina si profesiile educative (cel putin aparent). Pe acest fond, s-a nascut problema invatarii permanente. Profesiile care se considera mai putin afectate de mari schimbari au politici active adaptative la o mai larga multitudine de domenii ale stiintelor. Oricum, toate profesiile s-au intelectualizat foarte mult, incarcandu-se de politici adaptative foarte complexe. Contextul existential al vietii solicita un foarte mare rafinament adaptativ, in care se solicita un mare volum de aptitudini incarcate de

atitudini. Acestea sunt foarte sensibile la modificari legate de viata sociala,

economica si tehnologica, dar si de progresul stiintelor. Evolutia tehnologica este un produs al inteligentei moderne si o provocare de atitudini, motivatii, aptitudini, pe de o parte cu rol adaptativ, pe de alta, cu rol proiectiv si de consolidare a politicii adaptative psihice la care ne-am referit deja. Aceasta implicatie se exprima printr-o ardenta proiectare a sinelui, care isi imprima spontan caracteristicile operationale cu un prag tot mai inalt de creativitate si diversitate operationala si de socializare de tip nou, mai pragmatic, in fine, a treia mare revolutie tehnologica a fost a computerelor si patrunderii lor in viata sociala cu nasteri de noi profesii cu noi profiluri.

in timpul primului si al celui de-al doilea razboi mondial, barbatii fiind mobilizati, multe intreprinderi au gasit solutia provizorie de angajari de femei, care, intre timp, au inceput sa se perfectioneze in tot felul de studii. Or, procesul acesta a avut efecte bune in foarte multe cazuri. Femeile s-au dovedit active, adaptabile etc. in acest context, au inceput sa se faca numeroase studii privind masculinitatea si feminitatea, diferentele psihice.

O portretistica diferentiala, care a fost mai larg generalizata si
adaptata, o prezentam in tabelul de mai jos. E vorba de structurile
diferentiale ale masculinitatii si feminitatii.

Masculinitate

Feminitate

Masculinitatea este asociata cu agresivitatea moderata. Baietii au rezultate mai bune la probele figurale (in testul Torrance, s-a evidentiat aceasta caracteristica in mod pregnant). Baietii sunt mai independenti si mai nonconformisti. Baietii creativi au mai multe caracteristici de feminitate (tot testul Torrance -1963, dar si testul Barron 1958, 1963). Baietii nu au spatiu preferat ingust, in pubertate, la baieti este mai mare dispersia aptitudinala. Inegalitatea fete-baieti este mai evidenta. Orientarea spatiala solicita aptitudini numeroase, inclusiv mecanice, care sunt mai bine dezvoltate la baieti, dar in crestere la fete. Depresia este de la 2 la 6 ori mai putin frecventa la baieti decat la fete si femei pe scala varstelor.

Dependenta in copilarie este mai redusa si
timpurie la baieti.

Fetele au superioritate in probele verbale. Capacitate de opinie verbala mai mare. Sunt mai sensibile si manifesta precocitate. Fetele si femeile creative au multe caracteristici de masculinitate (testul Barro» 1958, 1963, testul Torrance 1963). Fetele tind sa prefere protectia (Erick Erickson 1970). Fetele prefera spatii definite, personale. Sanatatea este pozitiv relationala cu valorile feminitatii (Barron 1968). Fetele sunt mai dotate in dexteritati manuale (A. Anastasiu 1958). Au o mai mare rapiditate. Fetele au un potential creativ mare, nevalidat social, din cauza conditiei si stereotipiilor socioculturale - plus a masculinizarii culturii si artei - dar fetele castiga intens teren in cinematografie, emisiuni radio si TV, expunere artistica a modei, invatamant, munci de secretariat, telefonie, medicina etc.

Au gasit diferente semnificative si Graves si Bolton (1972), Wallach si Kagan (1965), Ward (1968) in aceste comparatii.

Exista tendinte numeroase si puternice de apropiere intre caracteristicile psihice la baieti si fete (imbracaminte, gablonturi, coafura etc.). Feminizarea profesiilor este relativ intensa si in crestere. S.S.E. (statutul social-economic) este important. Cere mijloace si avere, sunt favorizate de conditii, dar si absorbite in activitati si tentatii diverse, inclusiv sociale, politice si de frumos.

S-au efectuat si studii privind creierul feminin si masculin.

Nu au acelasi model perceptual. Fetele si baietii nu sunt crescuti in acelasi spirit si principii - si isi valorizeaza diferit caracterele. Nici constitutia neurologica nu e la fel. (Ereditatea? Sau cultura diferit stratificata?). Diane McGuiness si Karl Pribram (Stanford, S.U.A.) considera ca diferentele provin de la hormonii sexuali diferiti, cu actiunile lor.

Femeile sunt mai sensibile la stimuli vizuali, sunete, atingere, au tendinte depresive si sunt mai sensibile la stres. Marcel Konstarne (Toronto) relativizeaza diferentele: femeile sunt, totusi, superioare in coordonarea precisa si aptitudinea de a face repede lucrurile (de exemplu, dactilografia); totusi, sunt si pe acest plan prejudecati.

Eleanor Maecoby si Carol Jacklin (The Psychology of Sex Differences, 1974, S.U.A.) au parcurs cateva sute de cercetari in problema si au ajuns la ideea ca s-a constituit un mit al diferentelor - unele sunt confirmate, altele confirmabile, altele verificabile.

Fetele au aptitudini verbale mai dezvoltate, baietii au aptitudini video-spatiale si matematice, dar sunt mai agresivi; este statut si rol dobandit - castigat si prin educatie. Fetitele vorbesc mai repede - intre 5 si 11 ani decalajul dispare. Dupa 12 ani, fetitele sunt iarasi in avans - ele dispun de fluiditate verbala, de comprehensiune - pana la a cantari corect faptele.

Fundatia Internationala a Sanatatii a efectuat un amplu studiu, in Elvetia, in 1972. Lotul aflat in studiu a cuprins 934 femei, intre 40 si 60 de ani. Perceptia de sine, perceptia propriei sanatati, a propriei infatisari intra in usoara criza.

Menopauza se manifesta mai devreme la femeile, ai caror copii au parasit casa. Femeia, dupa ce si-a consumat functiile traditionale de mama si educatoare, se simte mai dependenta, mai putin sigura de propria-i identitate si apare tendinta de a se raporta in functie de sotul sau. Descreste, totusi, acordul de idei si valori intre soti, conflictele sunt mai dese, solutiile de compromis mai greu de gasit.

Raporturile sexuale scad cu varsta - scade placerea fizica foarte mult - probabil pentru ca actul sexual isi pierde finalitatea. Scade activitatea culturala, saracesc contactele prietenesti. Totusi, femeile cu studii complexe traverseaza mai usor menopauza, fiind mai distantate de rolurile traditionale feminine.

Toate profesiile s-au intelectualizat foarte mult, si-au schimbat statutul de importanta si s-au incarcat de politici adaptative tot mai complexe ce solicita rafinamente tot mai complexe si inteligente, in aceste solicitari se exprima cerinta studierii acestei proiectii a sinelui, care isi exprima mai intai o nebuloasa diversitate operationala, cu un prag de inteligenta si creativitate tot mai inalt, in acest domeniu, s-au angajat, mai ales, prof. dr. Salade, Petre Pufan, dar si specialisti in psihologia sociala (I. Manzat, S. Chelcea, P. Golu si altii). Vastul domeniu la care ne-am referit este in plina constituire.

La baza constituirii acestui domeniu, s-a impus necesitatea ordonarii activitatii industriale aflate in plina dezvoltare. Psihologia muncii are in atentie toate problemele psihice ale tuturor sectoarelor de activitate, in prim plan, se afla si s-a aflat organizarea rationala a muncii pentru a se mari, in primul rand randamentul si profesionalismul persoanelor implicate in diferite feluri de munci, in al doilea rand, la fel de importanta in esenta, se afla problema (nu numai ca interogatie) a relatiei din mediile ergonomice. La care se adauga problemele conditiilor generale ale muncii industriale. H. Munsterberg, psiholog american de origine germana la universitatea Harvard, a fost preocupat de problemele sociale ale muncii, contactele de grup, oboseala in munca industriala. Exista foarte numeroase lucrari de psihologia muncii, printre altii Faverge Jean a depistat variabile semnificative, in numar de 29, in situatii de accidentare in munca.¹ De altfel, exista profesii de periclitate crescuta. Din studiile muncii, s-au conturat doua probleme foarte importante: problema selectiei profesionale (S.P.) si problema evaluarii in selectia profesionala. Prima se foloseste in angajarile in munca, si este o componenta specifica de teste ce se aplica in vederea ocuparii de posturi de munca disponibile. S.P. are compozitii de teste, plus evaluarile din dosarul psihologic, care au specificitati legate de profilul caracteristicilor psihice solicitate de o anumita profesie. Testele studiaza statutele psihice implicate in depistarea acelor caracteristici ce sunt legate de profesia solicitata. O.S.P.-urile au, de asemenea, date specifice unei profesii si au in obiectiv controlul dezvoltarii acestora in timp si sugerari facute pentru perfectionare, in vederea unei profesii apropiate, ca profil logic, de cel dezvoltat. Desigur, in toate centrele de psihodiagnostic - dar mai ales in cele legate de O.S.P. si S.P. (formele de orientare si selectare profesionala) sunt implicate idei ale dezvoltarii profesionalismului persoanei si a exercitarii, in conditii bune, a profesiei, la care se produce cresterea randamentului muncii profesionale.

Studiile si testele de aptitudini dominante in psihologia muncii (inclusiv industriale), ca si testele de inteligenta, invatare, atentie, dexteritate, observatie si activitate, sunt implicate in aceste profiluri, impreuna cu date ale dosarului psihologic si de personalitate.

Un al patrulea domeniu important al psihologiei, care s-a dezvoltat intens in secolul XX, a fost si este cel al psihopatologiei.

in 1981, s-a conferit premiul Nobel pentru medicina lui Roger Spery (avea 68 de ani) si era profesor la catedra de psihologie de la Institutul din Pasadena. Se considera ca Spery a extras secretul specializarii functionale a creierului (Institutul Karolinska din Stockholm atribuie premiile Nobel pentru medicina). La propunerea premiului, se spune ca profesorul Spery a putut demonstra, in mod stralucit, ca fiecare din emisferele cerebrale are propriul univers constient. Emisfera stanga este orientata spre conexiuni abstracte, relatii simbolice si analize de detalii elaborate logic. Este, de asemenea, sediul predominant al actelor motorii (a puterii executive). Emisfera dreapta este lipsita, in mare masura, de ceea ce i-ar permite sa intre in relatii cu lumea externa. Este un pasager tacut si pasiv care lasa, in mare masura, grija conducerii si a deciziei comportamentale emisferei stangi. Lucrarile profesorului Spery permit sa se anticipeze mai clar efectele unor leziuni cerebrale. El, dar si alti specialisti s-au ocupat de problemele epilepsiei.

Al doilea premiu Nobel (jumatate din el) a fost atribuit profesorului David H. Hubel (55 ani), american de origine canadiana, profesor la Harvard, si lui Wiesel, oftalmolog, neuropsiholog si neurofarmacolog. Cei doi au demonstrat ca mesajul informativ, care se transmite de la ochi la creier, trece printr-un tratament analitic prin care elementele partiale (componente) ale imaginilor retiniene sunt decodificate in functie de contraste, de configuratia locurilor lor, ca si de miscarile imaginii pe retina. Ca atare, s-au facut pasi importanti si de succes privind functionalitatile creierului - care dupa autorii citati (si altii) functioneaza ca un computer.

Domeniul psihopatologiei este legat de cel al psihologiei medicale clinice, de psihosomatica (K. Schneider 1962), de clasificari nosografice (M. N. Mondrain 1965), dar si de problemele nevrozelor, de psihofiziologie si psihofarmacologie, psihastenie, psihalergie etc. Testele clinice s-au dezvoltat si ele foarte mult.

Psihologia si-a castigat in, secolul al XX-lea, un rol important social - o instrumentatie foarte larga metodologica - a iesit din laborator si a intrat in viata concreta.

Dintre obiectivele ei de prim grad, problemele la care m-am referit -ale inteligentei si invatarii - au avut o evolutie mai spectaculoasa, in schimb, problemele legate de profesii si cele de psihopatologie au fost foarte legate de evolutia problemelor inteligentei si ale invatarii.

Bolile si tulburarile psihice sunt numeroase. Cu cat sunt mai importante, cu atat psihopatia este mai dificila. Din tulburarile psihice fac parte nevrozele, neurastenia, psihastenia si psihozele reactive.

O boala psihica importanta este schizofrenia (dementa precoce), psihoza maniaco-depresiva si epilepsia. La acestea se adauga psihozele. Exista tulburari ale proceselor de cunoastere, ale afectivitatii, inteligentei etc. Toate acestea, si multe altele, necesita ingrijiri speciale.

Exista psihoze in legatura cu modificarile organismului si ale psihicului, precum melancolia involuntara, paranoia presenila, catatonia tardiva si delirul de involutie.

Mai dese sunt psihozele senile, precum dementa senila, boala lui Pick, boala Alzheimer. O alta categorie de boli psihiatrice sunt provocate de afectiunile vasculare (hipertensiunea si arteriosclerozele, mai ales). In genere, si asistenta medicala a acestor boli s-a imbunatatit. Exista spitale speciale, precum este Spitalul Nr. 9 din Bucuresti, pentru aceste feluri de probleme.

Fara indoiala, in contextul R.T.S. (revolutiei tehnico-stiintifice) exista si un aport al psihologiei si mai ales a acelor asa-numite domenii ale psihologiei aplicate.

Tehnologiile psihologice, si mai ales psihodiagnostice, au raspuns foarte activ la solicitarile si cerintele sociale, inmultirea foarte mare a testelor a creat, insa, si o mare cerinta de control a validitatilor si sensibilitatea acestora. De fapt, materialele informative colectate prin tehnicile psihodiagnostice au creat si alimentat domeniile cele mai importante ale psihologiei, in primul rand, a celor mai semnificative cum sunt, pe de o parte, psihologia diferentiala si, pe de alta parte, psihologia varstelor. Bineinteles, psihologia generala a distilat tot prin intermediul acestor informatii o noua filosofie a psihologiei. La acestea se adauga constituirea de penetratii in caracteristicile functionalitatii psihicului si a modelului sau structural. Nu putem ignora o alta incitatie nascuta din colectarea de informatii realizate prin testatori. S-au putut pune in evidenta importante caracteristici psihice diferentiale intre popoare.

Domeniul cel mai interesant, insa, care confera rol psihologiei centrate pe tehnologiile de cercetare si pe cercetarea propriu-zisa, ramane cel al unor surprize, puse in evidenta prin testari mai ales proiective. Se suspenda relativ filtrul atitudinilor (intentional constiente) si de exprimare a dominantelor, a motivatiilor profunde, conflicte si stari conflictuale interne si structuri caracteriale de baza ale persoanei. Psihologia a putut penetra in viata tacuta interna psihica, in probleme de conversii psihice in tensiunea dorintelor si a pretului lor in viata de fiecare zi. Prin teste, inclusiv prin testele proiective, se patrunde in profunzimile psihicului, intr-o lupta relativ permanenta cu excesivul rol acordat calculelor statistice, psihologia a largit implicatiile controlului valoric al interpretarilor (analiza calitativa) si a descoperit, prin intermediul analizei factoriale, structuri combinatorii interne, inteligenta ca substructura a personalitatii, personalitatea ca aspiratie etc. De altfel, caracteristicile relatiilor dintre inteligenta si personalitate a capatat noi conotatii in conditiile dezvoltarii foarte mari a teoriei informatiei si a analogiei inteligentei artificiale (LA.) cu inteligenta naturala a omului. Omul a creat computerul si inteligenta artificiala, iar computerul a devenit forta cea mai mare expresiva a amplificarii structurilor operationale algoritmice ale inteligentei umane.

in acest vast context, s-a intensificat cerinta unei mai profunde analize a problemelor, domeniilor si reanalizei tehnologiilor de cercetare psihologica. Se afla in joc o oarecare necesitate de stimulare a identitatii psihologiei fata de stiintele biofiziologice ale domeniului medicinii. Exista boli psihice, inclusiv ale inteligentei si alte boli care nu au substrat psihologic, dar afecteaza procesele adaptarii.

Tot la intersectia cu medicina se afla bolile psihosomatice si domeniul handicapurilor. Noi ne vom centra in aceasta lucrare pe structurile si tipurile cele mai folosite de teste, date fiind validitatea si sensibilitatea lor, dar si necesitatea unei cat mai mari informatii metodologice.

In genere, exista o foarte mare atractie a psihologiei, ca domeniu, in Romania. S-au infiintat biblioteci si centre de informare pe langa catedrele de psihologie a peste zece mari universitati particulare si pe langa cele de stat. Revistele de psihologie, de sub egida Academiei si a Institutului de Psihologie, au insa dificultati de aparitie si difuzare. Au inceput, insa, sa apara traduceri de teste (Rorschach, testul arborelui, testul Loretta Bender etc.). Din pacate, desfiintarea Asociatiei Psihologilor din Romania a dus la oarecare disociere de interese cooperante regionale pana prin 1996, cand s-a revigorat Asociatia Nationala a Psihologilor din Romania.

Eforturile de a continua publicarea de reviste au fost benefice. S-au mentinut, in acest climat relativ dificil (inclusiv pentru cercetare), revistele invatamantului prescolar, (red. sef Silvia Dima), ale invatamantului primar (red.-sef Rodica Garleanu), revista Psihologia, pe langa redactia Stiinta si Tehnica, cu publicatii de studii ale studentilor in psihologie, mai ales (red. Chelcea), si reviste noi, precum Psihoterapia Experimentala, condusa de lolanda Mitrofan, revista Psihologia cognitiva (red. M. Miele), revista Prohumanitas, aparuta de prin 1992-94 si apoi reconstruita in 1997. Intrarea in mileniul al IH-lea a gasit psihologia din Romania in plina fermentatie, ca o ramura bogata a stiintelor umaniste, cu un trecut si un prezent incarcat de eforturi si evenimente, pe un drum ce se contureaza ca important si incarcat de proiecte interesante.

Psihologia a devenit implicata in viata sociala, prin studiul inteligentei, a aptitudinilor si motivatiei ale caror capital disponibil trebuie sa fie cunoscut si folosit spre progresul vietii sociale. Aceasta este una din marile implicatii ale psihologiei moderne ca stiinta de necesitate. A doua directie de solicitari sociale s-a intensificat prin folosirea tehnicilor psihoterapeutice. Universitatile de la Bucuresti¹, Cluj, Iasi si Timisoara au castigat implicatii, in aceasta problema, tot foarte importanta pe plan social si legate de ameliorarea conditiei umane. Bineinteles, exista numeroase dificultati in aceste domenii si demersuri de implicare a psihologiei in viata sociala si progresele ei, mai ales din cauza ca exista o foarte mare rata de schimbari ale profesiilor, ale comunicarii, ale vietii sociale etc. A aparut, in aceste conditii si imprejurari, problema invatarii permanente, inclusiv de la distanta, pe de o parte, si cerintele de selectie profesionala moderna, pe de alta parte.

Psihologia s-a dezvoltat foarte mult in ultimii 10 ani. Problemele psihicului uman, ale valentelor, potentialului sau si ale competentelor disponibile ale acestuia se investigheaza prin instrumentari metodologice numeroase si din ce in ce mai complexe. Numarul de peste 10 000 de teste disponibile indica, relativ anemic, existenta unui instrumentar tehnologic de cercetare. Batalia pentru recunoasterea testelor, ca instrumentar de cercetare, a avut pe langa momentele dificile, ca cele legate de momentul demolarii atributelor psihologiei din 1936 din fosta U.R.S.S., la care ne-am referit deja in paginile anterioare si un alt moment dramatic, prin anii 1968-69, cand problemele testelor au fost discutate in senatul american. Se trecea printr-o criza economica, dar si in aceea a personalitatii.

Este lesne de inteles ca studierea inteligentei, a aptitudinilor, a senzatiilor si apoi a perceptiilor a pus in evidenta, pe grupuri de profesiuni sau de clase scolare, caracteristicile la care ne-am referit, ca sa fie dependente de structura de ansamblu a psihicului. Oameni cu acelasi nivel de aptitudini sau de inteligenta au un destin foarte diferit, deoarece acesta e determinat, desigur, de situatii si de evenimente sociale, pe de o parte, dar si de constelatia psihica generala ce-i caracterizeaza. Fiecare persoana este unica in felul ei. Pe de alta parte, cercetarile psihologice, centrate pe psihodiagnoza, au pus in evidenta ca exista mai multe feluri de inteligenta, de temperament (idee intretinuta din timpuri istorice foarte indepartate si chiar prin structurile zodiacale care stabileau la oameni o constelatie psihica dictata de data nasterii in care astrele se aflau in anumite pozitii unele de altele, impunand anumite trasaturi psihice si o mare influenta evolutiva a destinului individual, in functie de modificarile constelatiilor astrologice).

S-a cumulat o foarte mare experienta naiva in aceasta problema, dimensiunile prognozelor intelectualizandu-se treptat. Desigur, aceasta evocare este legata de faptul ca ideea unicitatii personalitatii s-a datorat unor observatii seculare ce s-au impus, in grilele de testare psihologica, ca o necesitate de a aborda complexitatea diferentiala a psihicului uman din toate directiile in care s-a conturat clar cerinta de diferentiere. S-au constituit baterii de teste, acestea fiind legate mai mult de testarea aptitudinilor in context profesional, si de testele de personalitate, ce au inceput sa faca parte din dosarul psihologic individual, ca si de testele de inteligenta, restul materialelor din dosar se refera, pe de o parte, la informatii privind traseele de viata, socuri, succese in acest traseu, ca si conditiile mai stabile de mediu, cu specificul sau - iar pe de alta parte, dosarul psihologic cuprinde bateriile de teste ale acelor structuri psihice ce trebuie stimulate, dezvoltate, conturate. In acest context, s-au dezvoltat testele de cunostinte si cele de dezvoltare, pe de o parte, pentru marea investitie sociala ce se implica in sistemele de invatamant si dezvoltarea foarte mare a testelor profesionale, a celor de abilitati, motivatii, pe de alta parte. Totodata, s-au efectuat sondari ale cerintelor diferitelor profesii, clasificarile profesiilor, din punctul de vedere al cunostintelor si abilitatilor cu care opereaza, a organizarii muncii si a stabilirii recuperarilor de oboseala (prin concediile de odihna si refacere) si a stabilirii salariale, prin cantitatea de eforturi intelectuale, mai ales pe care le solicita profesiunea in folos material, cultural si social disponibil. S-a conturat, astfel, organizarea sociala a muncii.

Fara indoiala, omul zilelor noastre este diferit de cel din secolul trecut si fara indoiala este importanta ideea dezvoltarii seculare a omului ca personalitate si mentalitate. A avut loc, dupa Renastere, o tot mai mare viteza de dezvoltare a inteligentei umane, a personalitatii. Progresele tehnologiilor, ale stiintei au crescut exponential, profesiile s-au intelectualizat tot mai mult. Radioul si televiziunea au o uriasa contributie la permanenta solicitare a oamenilor prin stiri, emisiuni culturale, sportive etc. Se poate considera ca mass-media, cu insufiarea sa de opinii legate de viata curenta si cu comunicarea permanenta a tot ce se intampla mai important in toate zonele Pamantului, dar si in spatiile vaste interplanetare, numeroasele inventii si descoperiri fac din omul zilelor noastre o persoana foarte solicitata, implicata vast in problemele lumii si vietii legate de internationalizarea comertului, a circulatiei si comunicarilor (telefonice, prin mass-media, conferinte, sesiuni stiintifice etc.).

Pe fondul unei tendinte puternice de modernizare, se constituie noi si noi cerinte sociale. Are loc, in aceasta situatie, cresterea foarte mare de persoane care cunosc mai multe limbi straine, invata sa manuiasca computere, fac perfectionari, fac sport, cunosc mai multa muzica (chiar daca nu identifica intotdeauna autorii partiturilor), citesc mai multa literatura decat inainte cu 20-30 de ani, vad incomparabil mai multe filme, exercitandu-si, astfel, imaginatia de implicatie si trairile virtuale. Toate acestea genereaza schimbari. Sub ofertele culturale foarte variate, in zilele noastre, personalitatea umana devine tot mai unica, cu idealuri si aspiratii tot mai diferite de cele ce functionau inainte cu cateva zeci de ani.

Complexul calatoriei, la care s-a referit, candva, si M. Ralea, cu oarecare melancolie, genereaza acum obiective legate de curiozitati de diferite feluri, ce se obiectiveaza prin cresterea mare a numarului de oameni ce au vizitat si intentioneaza sa viziteze alte tari. Experienta de viata a oamenilor a devenit foarte diferita, fapt ce contribuie, substantial, la constituirea de personalitati diferentiate.

Problema diferentierilor este tratata mai mult statistic in domeniile psihologiei generale si ceva mai diferentiat in psihologia varstelor, dar mai ales in psihologia diferentiala. De aceea, in aceasta lucrare vom insista asupra tehnicilor psihodiagnostice, ceva mai accentuat din optica diferentelor de varsta, caracterologice, aptitudinale etc.

De altfel, in orice caz de evaluare a rezultatelor prin tehnici psihologice se constituie si se folosesc diferente de varsta, sex, nivel de cultura si efecte ale mediului de viata si de educatie parcurs de personalitatile testate. Exista varste si niveluri de varsta ale inteligentei, varste ale capacitatii de scriere, de citire (coeficient de inteligenta (QI), de dezvoltare generala), schimbari ale pragurilor senzoriale (pe varste) implicate toate intr-o curba de crestere in anii copilariei, adolescentei si chiar a tineretii si maturizarii si de descrestere in anii de regresie.

Exista unele schimbari pe planul general al dezvoltarii si largirii psihologiei, a subordonarii ei la unele comenzi sociale de necesitate, in acest sens, asistam la o importanta dezvoltare a testelor de cunostinte, fapt de altfel oarecum normal, data fiind valoarea mare a cunostintelor corecte, importante si coerente. Acestea au tendinte, in numeroase tari, de a inunda viata sociala, dar mai ales scolara si universitara, si de a inlocui sistemul docimologic clasic cu tehnologia mai supla si perfectibila a examenelor-teste. Aceasta tendinta este in consens cu transformarile profunde ce au loc in viata sociala si in structurile scolilor si ale educatiei. E vorba de construirea unui nou mod de integrare a scolii in viata sociala, dar mai ales de ameliorarea sistemelor de predare, evaluare si mai ales de ameliorare a terenului de confluente dintre cunostinte si practica.

Exista o zona intre cunostinte, testele de cunostinta si inteligenta. Problema, ca atare, a dus la o tot mai complexa studiere a inteligentei si aceasta cu atat mai mult cu cat exista si o implicare structurala a inteligentei in invatare, adaptare, atentie si interes, mai ales sub forma sa de curiozitate. Gandirea este modul de exprimare a inteligentei, care se manifesta, preponderent, prin rationamente, liajele dintre ele avand fie un caracter inductiv, fie unul deductiv, ambele fiind foarte active. Atentia si interesul sunt caracteristici puternic inrudite, de angajare a gandirii si, evident, a inteligentei.

Aceste caracteristici psihice stimuleaza energetic inteligenta, care, la randul ei, creeaza atentie si interese, forte, satisfactii si algoritmi fini de abordare ce se selecteaza mereu, creand operativitatea gandirii cu zone predilecte de "desfatare mintala'. Senzatiile si perceptia lor constituie, pe de o parte, materia prima a gandirii, dar si un stocaj urias prin reprezentari ale perceptiilor structurilor dobandite senzorial. Memoria are menirea de a stoca informatii si experienta adaptativa, deprinderi, obisnuinte, abilitati si cunostinte noi. Functionalitatea operationala a memoriei este legata profund si permanent de invatare, a carei buzunare contin informatii si experiente adaptative de lunga durata si de scurta durata, dar mai ales de durata medie, in special datorita faptului ca si cunostintele si ideile se nasc, traiesc si mor, sau sunt devorate de alte idei si cunostinte.

Toate, insa, sunt legate si implicate in personalitate, constituie forma complexa a identitatii psihice, care se manifesta sub forme diferentiale in orice situatie, in acest plan de discutie, psihodiagnoza are in obiectiv individualitatea diferentiala si specificitatea ei temporala.