Metodologie, metoda si strategie in cercetarea psihologica

METODOLOGIE, METODA SI STRATEGIE IN CERCETAREA PSIHOLOGICA

Obiectul psihologiei, oricare ar fi el, o data stabilit, urmeaza a fi cercetat si investigat in vederea cunoasterii. In acest scop, cercetatorul porneste de la o conceptie teoretica sau isi elaboreaza una proprie, face apel la o serie de instrumente si mijloace cu ajutorul carora releva natura, continutul, structura, originea fenomenelor cercetate. Asadar, el trebuie sa dispuna atat de o metodologie bine definita, clara, coerenta, cat si de metode specifice si flexibile de cercetare.

Etimologia termenului de metoda trimite la grecescul methodos, care inseamna cale, drum. Putem afirma ca metoda este drumul sau calea pe care porneste cercetatorul in demersurile sale. In acelasi timp, ea este instrumentul folosit in vederea recoltarii datelor si a verificarii lor. Conceptul de metoda poate fi definit intr-o maniera analitica sau intr-una sintetica. Golu defineste metoda astfel: "Metoda este tocmai acea imbinare si organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente si tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Ea este operatorul care mijloceste trecerea, ridicarea treptata de la problema de cercetare, enuntata in plan teoretic, la reconstructia ei - observationala experimentala, actionala - in vederea corectarii, optimizarii, potentarii, restructurarii unui sector sau altul al practicii sociale'.

In Dictionnaire fondamental de la psychologie gasim urmatoarea formulare: "Metoda este ansamblul demersurilor desfasurate de un cercetator pentru a descoperi si verifica cunostintele sau de un practician pentru a rezolva o problema concreta pornind de la cunostintele existente'.

In cercetarea psihologica rareori metodele sunt utilizate in sine, independent unele de altele, neghidate si nedirectionate de anumite principii. Alaturi de metode, cercetatorul isi stabileste si o (metodologie) strategie de cercetare - care se defineste ca fiind planul de actiune ordonata in vederea atingerii unui scop. Strategia de cercetare vizeaza principiile, directia generala si unitara de actiune.

Cele mai raspandite strategii de cercetare psihologica sunt:

a. strategia cercetarii genetice, care presupune studierea genezei si evolutiei fenomenelor psihice si a comportamentelor in plan istoric - filogenetic si individual - ontogenetic.

b. strategia cercetarii comparate, centrata pe surprinderea si evidentierea deosebirilor calitative existente intre diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihicului uman cu cel animal, a psihicului copilului cu cel al adultului, a manifestarilor psihocomportamentale dintr-o cultura cu cele din alte culturi;

c. strategia cercetarii psihopatologice consta in studiul tulburarilor sau devierilor functiilor psihice si comportamentale, in scopul completarii si precizarii legilor generale si particulare de organizare si manifestare a psihicului normal;

d. strategia cercetarii longitudinale presupune urmarirea unuia si aceluiasi individ de-a lungul mai multor etape ale evolutiei lui (de exemplu, putem studia cu diferite metode psihicul unui copil cand acesta se afla in clasa I, apoi in a II-a, a III-a etc.);

e. strategia cercetarii transversale implica cercetarea mai multor indivizi aflati la niveluri diferite de dezvoltare (studiem copii din clasa I, pe cei din clasa a II-a etc.).

Datorita importantei lor in cercetarea psihologica, primele trei strategii sunt considerate metode de investigare, la care se adauga metoda statistico-matematica.

Prin folosirea acestui ansamblu de metode si strategii de cercetare, psihologia reuseste sa surprinda manifestarile autentice si legice ale insusirilor psihocomportamentale apartinand omului.

Cercetarile psihologice longitudinale, desfasurate in timp, tind sa creasca validitatea cunoasterii psihologice pentru ca insusi psihicul are o devenire in timp, si nu doar secvential.

Cercetarea psihologica, la fel ca oricare tip de cercetare stiintifica, presupune o procesualitate extrem de laborioasa si deseori foarte indelungata. Fundamentele epistemologice si logice ale domeniului stiintific se impletesc cu cele empirice, practice si actionale. Tocmai dintr-o asemenea impletire si conjugare se naste specificul ei, pe de o parte, dar si problematica ce necesita a fi solutionata, pe de alta parte.