Metoda de cercetare in sociologie

METODA DE CERCETARE IN SOCIOLOGIE

Investigatia sociologica

Legitimitatea sociologiei ca stiinta este legata de existenta unor metode, a unui set de modalitati cu ajutorul carora sa se poata investiga fenomenele si faptele soiale. H. Poincaré afirma ca sociologia este stiinta cu cele mai multe metode si cu cele mai putine rezultate. Desigur ca rezultatele sunt insuficiente in raport cu numarul mare al problemelor care solicita a fi rezolvate. Pe de alta parte, numarul mic de rezultate in raport cu asteptarile si nevoile societatii, poate fi explicat si prin absenta unitatii cercetarii sociologice. Numeroasele metode sociologice intrebuintate nu beneficiaza de o metodologie coordonatoare. Validarea stiintifica a sociologiei presupune deci atat existenta metodei sociologice cat si a metodologiei cercetarii sociologice. Cea de pe urma este menita sa dirijeze cercetarile si sa ofere altora o modalitate de a verifica rezultatele.

Metoda vine din grecescul methodos, semnificand "cale", "mijloc", "mod de expunere". Orice activitate de cercetare necesita utilizarea anumitor metode. Metoda este "felinarul care lumineaza calea in intuneric", avertiza Fr. Bacon subliniind importanta majora pe care o joaca in realizarea unei bune cercetari. Ea isi subsumeaza tehnici, procedee, instrumente, norme, principii.

Cercetarea sociologica foloseste atat metode specifice, proprii sociologiei cat si metode imprumutate de la alte stiinte.

Conceptul de metodologie are o sfera de cuprindere mai larga decat cel de metoda. In cazul stiintelor socio-umane, el include ansamblul metodelor folosite in investigarea socialului si are un caracter predominant normativ. Metodologia reflecteaza asupra experientelor trecute de cercetare, elaboreaza strategii de investigare, indica atat eventualele obstacole si deficiente, cat si caile de obtinere a unor rezultate valide din punct de vedere stiintific.

Intr-o lucrare de referinta, sociologul S. Chelcea preia si dezvolta clasificarea etapelor investigatiei sociologice propuse de R. Mucchielli si anume:

determinarea obiectului cercetarii;

preancheta;

stabilirea obiectivelor;

determinarea universului anchetei;

esantionarea;

alegerea tehnicilor de cercetare;

pretestarea instrumentelor de cercetare;

definitivarea lor;

aplicarea in teren;

prelucrarea informatiilor detinute;

analiza rezultatelor; 

redactarea raportului de cercetare.

Delimitarea obiectului se refera la decuparea din multitudinea faptelor, fenomenelor sociale a celor pe care urmeaza sa le investigam in lumina unei anumite teorii.

In viziunea lui C. Zamfir, problema sociala este "un proces, o caracteristica, o situatie despre care societatea sau un sistem al ei considera ca trebuie schimbat". Ea insumeaza urmatoarele clase de fapte, fenomene, procese sociale :

a.  starea sociala perimata (tensiunile rasiale, organizarea deficitara) ;

b. procesele sociale considerate in sine ca negative, in orice societate: omuciderea, furtul, anomia etc.;

c.  consecintele negative ale unui proces social pozitiv (ex. efectele negative ale industrializarii);

d. fluctuatiile factorilor externi, naturali sau sociali (razboaie, catastrofe naturale etc.);

e.  decalajele produse de dezvoltarea diferentelor de ritm, tensiuni, contradictii intre elemente etc.;

f.  aparitia de noi necesitati (cresterea aspiratiilor, necesitatea cresterii gradului de calificare in raport cu tehnologiile utilizate etc.);

g. probleme de dezvoltare (probleme de perspectiva mai indepartate).

Etapa a doua, respectiv preancheta, consta in analiza detaliata a ipotezelor posibile in vederea selectarii celor verificabile. O buna ancheta, precizeaza W. J. Goode si P. K. Hatt (1959) presupune ipoteze bune, studiul serios al literaturii de specialitate si experienta in domeniu. Preancheta are ca scop si estimarea costurilor cercetarii, stabilirea termenelor calendaristici, prevederea eventualelor dificultati ce pot apare in desfasurarea investigatiilor (aprobari necesare, accesul in diferite unitati, economice, culturale, cazarea operatorilor de interviu etc.).

Cea de a treia etapa are ca scop determinarea obiectivelor si formularea explicita a ipotezelor cercetarii si se realizeaza pornind de la sinteza datelor obtinute din preancheta. In cercetarea sociologica empirica o ipoteza este valida daca indeplineste urmatoarele trei conditii : este verificabila (utilizeaza concepte stiintifice si se bazeaza pe observarea faptelor reale), este specifica (are un inalt continut informational) si este in conformitate cu continutul actual al cunostintelor stiintifice din domeniul respectiv.

In etapa a patra, se stabileste universul anchetei, se determina deci, populatia care va fi investigata. In functie de caz, universul anchetei poate fi largit mai mult sau mai putin.

Esantionarea este o tehnica statistico-metodologica, care consta in selectarea unei parti (esantion) dintr-o populatie (persoane, organizatii), in vederea analizarii ei pentru a facilita elaborarea de inferente despre intreaga populatie.

O alta etapa a investigatiei sociologice este alegerea metodelor si tehnicilor de culegere a datelor empirice ("unelte", "instrumente") menite sa dezvaluie cat mai exact faptele si fenomenele sociale. Principalele metode de culegere a datelor empirice sunt: observatia, experimentul, ancheta sociala, analiza documentelor sociale.

2. Observatia presupune perceperea sistematica a atitudinilor, comportamentelor si interactiunilor actorilor sociali, in momentul manifestarii lor, conform unui plan dinainte elaborat si cu aportul unor tehnici specifice de inregistrare.

Roluri ale analistului social:

a)  participant total implicat emotional, inregistrand post-festum date si informatii;

b)  exterior situatiilor sociale supuse observatiei culegand informatii cu ajutorul unor tehnici speciale;

c)  cercetator participant (implicat doar partial) si dispunand de posibilitati de producere si inregistrare a datelor.

Gradul de implicare al cercetatorului interfereaza cu modul de inregistrare a datelor, rezultand anumite combinatii ce se concretizeaza in urmatoarele trei tipuri de practicare a observatiei: observatia structurata, nedistorsionata si participativa.

In observatia structurata, observatorul isi asuma rolul de cercetator si foloseste ca tehnici de inregistrare a datelor: listele de control, scalele de evaluare, sistemele de codificare a interactiunilor si descrierea narativa. Tipice observatiei structurate sunt sistemele de codificare a interactiunilor al caror scop este de a aduna informatii referitoare la continutul, frecventa, orientarea si tipologia interactiunilor, a atitudinilor si comportamentelor asociate relatiilor interpersonale si manifestate in grupurile in care se constituie o retea de comunicare interactiva.

Observatia nedistorsionata consta in folosirea aparatelor tehnice pentru inregistrarea fenomenelor sociale in desfasurarea lor naturala sau in laborator. Observatorul este in afara scenei sociale, aparatele tehnice sunt camuflate evitandu-se astfelefectele reactive sistematice sau de conformare a subiectilor la normele dezirabilitatii social.

Observatia participativa presupune implicarea observatorului in activitatile sociale ale subiectilor pentru a le intelege mecanismele si a le supune analizei teoretice ulterioare. Dupa modul de inregistrare a datelor distingem doua variante de aplicare:

1) implicarea observatorului in situatia sociala respectiva, pana la identificarea cu actorii si notarea post-festum (s-a folosit in studiul grupurilor de munca si al deviantei);

2) observatorul adopta in grup atat rolul de participant, cat si cel de cercetator, putand apela si la alte metode de investigare (chestionare, interviuri formale, teste, analiza documentelor sociale etc.).

3. Experimentul consta in producerea deliberata a unui fenomen si in analiza manifestarilor, directiei si intensitatii acestei produceri in conditii de controlare si manipulare directa a factorilor generativi. Producerea fenomenului poate fi repetata, schimbandu-se in mod sistematic conditiile pentru a nota variatiile aferente.

Experimentul este metoda cea mai precisa si productiva de analiza a relatiilor dintre variabile, de testare a ipotezelor. In experimentul sociologic, ca observatie provocata, se urmareste ca factorii exteriori, in afara celor manipulati de cercetator, sa ramana constanti pentru a nu influenta situatia experimentala.

Pentru a-i indeplini functia cognitiva, experimentul sociologic trebuie sa se intemeieze pe teorie, alfel ramane o activitate sterila.

J. St. Mill distinge intre experimentul natural in care situatia experimentala este insasi viata sociala si cel artificial, in care situatia experimentala este creata de cercetaor.

F. S. Chapin recurge la o alta clasificare a experimentelor sociologice: experimentul sociologic proiectat, in care situatia experimentala este planificata de cercetator si cel ex post facto, in care situatia experimentala oferita de schimbarile din viata sociala constituie materialul de analiza rationala a legaturilor dintre variabile.

E. Sydenstricker, utilizand criteriul temporal delimiteaza intre experimente sociologice succesive si simultane. Clasificarea intalnita cel mai frecvent este cea care distinge intre experimente de laborator si experimente de teren.

M. Duverger sesiza faptul ca experimentele de teren desfasurate in situatii sociale reale pot fi: pasive, cand alti factori decat cercetatorul determina introducerea variabilelor independente sau active, cand cercetatorul are posibilitatea de a introduce variabilele independente in situatia experimentala naturala. Nu este permisa generalizarea rezultatelor experimentului sociologic decat la populatii din care au fost selectionati subiectii experimentului sociologic.

Realizat conform principiilor metodologice deontologice, experimentul sociologic constituie o metoda principala de cercetare a relatiilor cauzale in sociologie.

4. Ancheta sociala. Ea consta in culegera de date sau informatii despre entitatile sociale (indivizi, grupuri, organizatii, zone socio-geografice, unitati culturale si chiar societati) cuprinse in esantion in scopul identificarii de distributii statistice si interrelatii (asocieri, covariatii, raporturi functionale sau cauzale etc.) intre indicatorii sau variabilele care corespund unui model teoretic si pentru extrapolarea concluziilor de la nivelul esantionului la cel al populatiei de referinta.

Ancheta sociala incorporeaza tehnici, procedee si instrumente interogative de culegere a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic.

Specific acestei metode este ca actorii sociali sunt cei care furnizeaza informatiile. Realizarea anchetei sociale presupune un demers metodologic riguros pentru ca, pe de o parte, trebuie suplinita lipsa de control (manipulare, asupra variabilelor) si pe de alta parte, pentru ca in cadrul acestei metode sunt antrenate si cadre ajutatoare (operatorii de ancheta) in scopul culegerii unei mari cantitati de informatii de la populatia investigata.

Deseori, ancheta nu se multumeste cu utilizarea tehnicilor, procedurilor si instrumentelor de lucru interogative pentru culegera informatiilor (ca in cazul sondajului de opinie ), ci in scopul unei mai bunei cunoasteri, ele sunt corelate cu alte metode si tehnici de cercetare cum ar fi observatia stiintifica, analiza documentara si de continut.

Importanta deosebita pe care o are ancheta sociala in cercetarea sociologica rezida in faptul ca deseori ea constituie singura modalitate stiintifica de investigare a universului subiectiv al vietii sociale (opinii, atitudini, satisfactii, aspiratii, convingeri, cunostinte, interese). Procedeul de baza al anchetei pentru culegerea datelor empirice este chestionarea, care consta in formularea de catre sociologi (investigatorul social al unor enunturi, afirmatii sau interogatii la care se asteapta reactii, raspunsuri din partea subiectilor investigati. Cand chestionarea se realizeaza oral de catre operatorii (de interviu), care-si noteaza raspunsurile, atunci ancheta se realizeaza prin interviu.

Cand completarea chestionarului se face in mod independent si in scris de catre persoana investigata, pe baza unor instructiuni de completare, avem de a face cu ancheta pe baza de chestionar.

Un caz particular al anchetei este sondajul de opinie. El urmareste culegerea de date prin chestionarea orala si scrisa cu privire la opiniile sau atitudinile unui esantion reprezentativ in legatura cu o anumita problema in vederea predictiei cu un anumit grad de probabilitate a comportamntului populatiei de referinta sau a diverselor categorii de persoane. Rostul sondajelor este sa inregistreze opiniile in vederea anticiparii probabile a comportamentului corespunzator. Asa, de exemplu, prezicerea comportamentului electoral se poate realiza cu ajutorul sondajelor care inregistreaza opiniile alegatorilor despre candidati.

5. Analiza documentelor sociale este o sursa fundamentala a cercetarii din stiintele sociale si, deci, din sociologie. Pentru a nu derapa pe panta interpretarilor si explicatiilor simplificatoare, sociologia nu trebuie sa se cantoneze exclusiv in actualitate, nu trebuie sa ignore experientele trecute tot asa cum nu trebuie sa omita proiectiile viitoare. In functie de forma de prezentare (limbaj, continut, adresabilitate), documentele pot fi expresive (personal si/sau publice) si oficiale. Primele utilizeaza un limbaj mai diversificat, mai flexibil, pe cand celelalte imbraca o forma standardizata "birocratica", incluzand coduri, indici, cifre statistice catalogate in diverse modalitati. Documentele expresive personale includ autobiografiile, biografiile, istoriile orale etc.

Documentele expresive publice (reportaje, articole din ziar, din reviste, filme documentare si artistice, continutul emisiunilor de radio si TV etc.) reprezinta un domeniu mult mai extins de surse si de date si informatii (pentru cercetarea sociala) comparativ cu cel al documentelor personale si sunt superioare acestora de pe urma sub aspectul fidelitatii, validitatii si posibilitatilor de cuantificare. O pondere tot mai mare in categoria documentelor oficiale tind sa ocupe bancile de date. Ele reprezinta inregistrari (pe cartele, benzi magnetice, discuri), ale datelor rezultate din cercetarile psiho-sociale ce faciliteaza accesul celor interesati in cunoasterea lor.

Cele mai frecvente domenii in care se aplica analiza de continut sunt studiul campaniilor electorale, campaniilor de presa, stabilirea paternitatii textelor, studiul lizibilitatii in dezvaluirea propagandei camuflate etc.

In efectuarea propriu-zisa a analizei de continut, principalele probleme le constituie fidelitatea si validitatea.

Revenind acum la etapele investigatiei sociologice propuse de Mucchielli dupa culegerea datelor empirice prin metodele mai sus amintite, dupa alegerea tehnicilor de cercetare, urmeaza pretestarea instrumentelor de cercetare care se realizeaza in cadrul anchetei pilon. Pretestarea unui chestionar poate pune sub semnul intrebarii accesibilitatea limbajului folosit. Este necesara intotdeauna adecvarea terminologiei la standardele culturale ale subiectilor chestionati.

Dupa pretestare are loc definitivarea instrumentelor de cercetare, etapa premergatoare aplicarii lor "in teren". Definitivarea se refera atat la elementele de continut cat si la cele de prezentare a instrumentelor (punerea in pagina, formatul ghidului de interviu etc.).

Cea de a noua etapa consta in aplicarea in teren a instrumentelor de cercetare, etapa importanta dar nu singura si nici cea mai importanta in investigarea fenomenelor sociale.

Urmeaza apoi etapa prelucrarii datelor, informatiilor obtinute prin aplicarea in teren a instrumentelor. Pentru a putea fi utilizate informatiile obtinute trebuie clasificare inseriate, codificate. Operatia de codificare consta in atribuirea fiecarei categorii de informatii a unui numar sau litere. Cel care realizeaza codificarea face o analiza si o interpretare a informatiilor in vedera incorporarii lor in categorii exclusive. Codificarea informatiilor obtinute cu ajutorul chestionarului sau a interviului consta in distribuirea raspunsurilor in mai multe categorii si atribuirea unui numar de cod fiecarei categorii de raspuns.

Dupa prelucrarea datelor, urmeaza analiza rezultatelor cercetarii in vederea confirmarii sau infirmarii ipotezelor avansate. Se evalueaza din punct de vedere statistic importanta fiecarei variabile, stabilindu-se daca relatia dintre variabile sau variatia variabilei este semnificativa sau nu. Cercetand, bunaoara, modelul culturii politice in Romania, am avansat ipoteza ca nivelul cunoasterii politice este influentat pozitiv de nivelul educational. Corelam apoi indicatorii performantelor cognitive politice cu nivelul educational si stabilim apoi daca respectiva corelatie este statistic semnificativa sau nu, aplicand un test de semnificatie.

Analiza rezultatelor presupune, atat descrierea statistica (analiza cantitativa) cat si explicatia cauzala (analiza calitativa).

In afara acestei analize primare (cantitative si calitative), in cercetarea sociologica se pune tot mai mult si problema analizei secundare. Aceasta de pe urma este o tehnica moderna de prelucrare a datelor arhivate, constand in valorificarea datelor deja colectate si consemnate de alte persoane si institutii, in alte scopuri decat cele ale temei cercetate.

Ultima etapa cu care se finalizeaza investigarea sociala, sustine M. Mucchielli, consta in readaptarea raportului de cercetare. Modul in care se readapteaza raportul de cercetare difera in functie de publicul caruia i se adreseaza: in orice caz, este necesar ca el sa parcurga urmatorii pasi:

o introducere in problema studiata;

un scurt istoric al proiectului de cercetare;

un rezumat al cercetarilor anterioare;

o clara reformulare a problemei;

redactarea completa a procedeelor utilizate pentru cunoasterea si prelucrarea informatiilor;

prezentarea detaliata a a rezultatelor;

un rezumat cu interpretarea rezultatelor.