Limbajul receptiv timpuriu

Limbajul receptiv timpuriu

In primele ore de tratament (capitolul 9), elevului i s-au predat notiunile de bazǎ ale limbajului receptiv, si anume raspunsul corespunzator la cerintele verbale ale profesorului 'Sezi,' 'Vino aici,' si 'Lasa cubul sa cada.' Aceste exercitii sunt numite lectii de limbaj receptiv deoarece elevul este invatat sa primeasca mesajele verbale ale profesorului si sa actioneze in mod corespunzator ca raspuns la aceste mesaje. In terminologie tehnica, elevului i se ofera stimuli verbali si este invatat sa dea raspunsul nonverbal corect la acei stimuli.

Prezentul capitol este menit sa predea un limbaj receptiv mai elaborat decat cel prezentat in orele de la inceputul tratamentului. Elevul va trebui sa dobandeasca mii de mesaje de limbaj receptiv pentru a functiona corespunzator in societate. Unele dintre aceste mesaje sunt relativ usor de predat de catre profesor si de invatat de catre elev, cum ar fi 'Vino aici' si 'Sezi.' Altele sunt mai dificile, precum 'termina de mancat inainte sa iti pui haina' si 'Mergem acasa la bunica.' Cei mai multi elevi sunt capabili sa invete cel putin cate ceva din limbajul receptiv asa cum este el prezentat in acets capitol. O parte mai mica dintre elevi isi insusesc toate programele de limbaj receptiv prezentate in acest manual. Profesorul nu va sti cat de mult si-a insusit elevul din limbajul receptiv pana la un anumit moment in cursul programului.

Instructiuni precum 'Sezi', 'Vino aici' si 'Lasa cubul sa cada' sunt ideale pentru a fi introduse mai intai, deoarece raspunsurile elevului la aceste instructiuni pot sa fie sugerate manual; adica profesorul poate sa il ghideze fizic pe elev spre raspunsurile dorite. Cateva alte raspunsuri timpurii pot sa fie sugerate intr-un mod similar. Acestea includ raspunsuri la cereri cum ar fi 'Bate din palme,' 'Impinge masina,' 'Bea suc,' 'Mainile linistite,' si 'Imbratiseaza-ma.' Procedeele pentru a-l invata pe elev sa raspunda la asemenea instructiuni vor fi prezentate mai tarziu in acest capitol.

Pentru a-l invata pe elev sa raspunda la cereri care necesita comportamente complexe, sugerarea manuala devine incomodǎ sau imposibla. In asemenea situatii, modelarea comportamentului este o sugestie mai practica si mai eficienta. O sugestie model este o demonstratie a unui comportament pe care elevul trebuia sa il imite. Exemple de raspunsuri care sunt usor sugerate prin modelare variaza de la comportamente relativ simple, cum ar fi sa scoata limba, sa zambeasca, sa sufle si sa tropǎie, la comportamente mai elaborate precum sa scrie scrisori, sa deseneze imagini, sa se joace cu jucarii, sa isi pieptene parul si sa joace jocuri (vezi Cap. 13, care descrie cum sa fie invatat elevul sa imite comportamentele adultului).

In acest capitol, progresam de la limbajul receptiv simplu (de ex. 'Sezi', 'Vino aici') la abilitatile foarte complexe care ii cer elevului sa raspunda la instructiuni inedite constand in trei actiuni fiecare. Daca elevul incepe sa invete primele doua instructiuni de limbaj receptiv in timpul primelor ore de tratament, este probabil ca isi va insusi exercitii formate din trei actiuni succesive dupa un an de tratament. De aceea este important ca simultan cu predarea acestor abilitati, profesorul sa echilibreze programa analitica a elevului exersand un numar de alte programe, cum ar fi Potrivire si alegere, Imitarea nonverbala, Imitarea verbala, Abilitati timpurii de joaca, Arte si mestesuguri si Abilitati de auto-ajutorare.

Evaluarea limbajului receptiv

Cele trei instructiuni invatate in primele ore de tratement pot sǎ fie usor de spus separat pentru elev. Totusi, este posibil sa-l fi ajutat fara sa stiti pe elev sa raspunda corect prin adaugarea de sugestii vizuale, cum ar fi sa priviti spre galeata sau spre cub atunci cand formulati instructiunea 'Lasa cubul sa cada,' sau sa ii strangeti bratul atunci cand ii spuneti 'Vino aici.' O modalitate de a determina dacǎ astfel de sugestii inadvertente sunt folosite este sa va concentrati asupra fatei elevului si sa va stǎpaniti gesticulatiile atunci cand ii dati instructiuni. O procedura suplimentarǎ implica generalizarea stǎpanirii elevului prin intermediul altor profesori si adulti, pentru ca este putin probabil ca ceilalti sa foloseasca aceleasi sugestii inadvertente. Daca elevul raspunde corect la instructiunile verbale predate in primele ore de tratament, fara prezenta sugestiilor inadvertente, atunci treceti la etapa 1 din sectiunea urmatoare. Daca elevul raspunde incorect, invatati-l sa raspunda corespunzator la aceste instructiuni prin indepartarea sugestiilor inadvertente.

Nu exista nici un motiv sa ne asteptam ca elevul cu intarziere de dezvoltare sa poata face diferenta intre doua exercitii fara sa fi fost invatat sa o faca. Pentru a testa daca elevul poate sa spuna diferenta intre doua exercitii, prezentati-i o instructiune precum 'Sezi' in timp ce un cub sau o galeata se afla pe masa si, asigurandu-va ca sugestiile inadvertente au fost indepartate, observati raspunsul elevului. Daca elevul raspunde oricum altfel decat asezandu-se, este foarte probabil ca el sa nu fi invatat sa facǎ deosebirea dintre instructiunea de a se aseza si aceea de a aseza cubul in galeata. Cand elevul poate sa raspunda corect la doua sau mai multe instuctiuni atunci cand sunt prezentate la intamplare si fara sugestii, se spune ca elevul poate face deosebirea intre acesti stimuli (de ex. instructiunile verbale). In terminologia nespecialistilor, se spune ca elevul da dovada de atentie fata de diferentele intre aceste instructiuni.

Desi intelegerea procedeelor de invatare discriminativa este inlesnita de experienta practica a lucrului cu Programul de limbaj receptiv timpuriu, este esential sa va familiarizati mai intai cu metodele de invatare discriminativa asa cum sunt ele prezentate in capitolul 16. Pregatirea discriminativa contine metode importante folosite in toate programele, fie ele de limbaj sau altele. In acest capitol, descriem procedeele de invatare discriminativa doar asa cum se aplica ele la limbajul receptiv timpuriu.

Primele doua exercitii

Exercitiile pentru comportamente care necesita manipularea obiectelor sunt in general predate mai intai, deoarece obiectele ajuta la furnizarea unor semne vizuale precise pentru elev, si deoarece comportamentele care implica obiecte sunt usor de sugerat. Pentru a incepe predarea, dvs si elevul trebuie sa va asezati langa masa elevului, fata in fata. Mana dominanta a elevului trebuie sa fie cea mai apropiata de masa. In pasii ilustrativi urmatori, SD1 este ' Lasa cubul sa cada,' si SD2 este 'Masina.'

Pasul 1

Urmariti metoda descrisa in capitolul 9 pentru a stabili raspunsul corect al elevului Rl (cubul este lasat sa cada in galeata) la instructiunea dvs. SD1 ('Lasa cubul sa cada'). Amintiti-va sa stimulati intotdeauna raspunsurile corecte. Considerati notiunea insusita la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corespunzǎtoare nesugerate.

Pasul 2

Indepartati galeata si cubul de pe masa si asezati o masinuta de jucarie pe masa, astfel incat elevul sǎ poata ajunge usor la ea. Evitati alegerea unei masini care produce zgomote sau lumini intermitente, caci asemenea chestiuni ii pot distrage atentia elevului de la sarcina de indeplinit. Prezentati SD2 ('Masina'), mentinand instructiunea scurta si simpla. Raspunsul corect, R2, este ca elevul sa impinga masina inainte si inapoi pe masa. Spuneti instructiunea clar si cu o voce usor mai ridicata decat tonul normal de conversatie. Observati ca pentru a face ca deosebirea dintre doua instructiuni sa fie maxima, recomandam folosirea SD ' Masina' in locul 'Impinge masina.' Se face asa deoarece folosirea propozitiilor din doua cuvinte pentru fiecare instructiune ar putea scadea capacitatea de discriminare.

Pana in acest punct, elevul nu a mai avut o experienta anterioara cu aceasta instructiune; de aceea este foarte probabil ca el sa nu inteleaga ce ii cereti sa faca. Prin urmare trebuie sa ii sugerati si sa intariti raspunsul corect. Simultan sau imediat dupa prezentarea SD2 ('Masina '), asezati-va mana peste mana dominanta a elevului si ghidati fizic elevul pentru a impinge masina inainte si inapoi de trei sau patru ori (de suficiente ori  pentru ca raspunsul sa poata fi discriminat). Stimulati imediat raspunsul sugerat corect. Repetati aceasta procedura de aproximativ cinci ori, asigurandu-va ca permiteti o pauza clara de 1 pana la 3 secunde intre incercari.

Reduceti treptat sugestia fizica panǎ ajungeti la prezentari consecutive ale SD2. De exemplu, dupa ce elevul raspunde corect la 5 incercari succesive, ghidati fizic mana elevului la masina, impinge-ti inainte o data si apoi dati-i drumul. Elevul trebuie sa mai impinga masina inainte si inapoi pentru a primi incurajarea. Daca elevul nu da raspusul cerut, probabil ca sugestia a fost indepartata prea repede. Daca se intampla astfel, oferiti o sugestie fizica totala pentru inca 3 pana la 5 incercari,si apoi incercati sa renuntati treptat la sugestie reducand-o gradat cu fiecare incercare consecutiva. Incepeti procesul de renuntare treptatǎ ghidand fizic mana elevului pe masina, si apoi dandu-i drumul. Daca aceasta sugestie are succes, la urmatoarea incercare ghidati mana elevului pana la o micǎ distanta deasupra masinii. La incercari ulterioare, ridicati mana elevului pana la jumatatea distantei dintre genunchii lui si masina, apoi ridicati-o cativa centimetri deasupra genunchilor si tot asa panǎ cand nu mai este fǎcuta nici o sugestie. Daca elevul nu poate sa urmareasca instructiunile independent, va intoarceti pana la folosirea celei mai mici sugestii necesare pentru a reinstaura raspunsul corect si apoi renuntati treptat la aceasta inca o data. Pentru elevii care au facut progrese in imitarea nonverbala, puteti prefera sa folositi o sugestie model, care este mai putin deranjanta decat o sugestie fizica si mai usor de administrat.

Asa cum s-a descris in capitolul 10, este uneori util sa vedem daca elevul poate sa raspunda la SD fara sa fi trecut prin intreg procesul de renuntare treptatǎ la sugestie. Incercati prin prezentarea SD si renuntand la sugestie pentru o incercare sau doua dupa ce elevul reactioneazǎ semnificativ la sugestie. De asemenea, amintiti-va ca in stadiile initiale ale invatarii unei anumite sarcini, atat raspunsurile sugerate cat si cele nesugerate trebuie sa fie intarite. Totusi, atunci cand indepartati gradat o sugestie, trebuie folosita o stimulare diferita, astfel incat stimularea raspunsurilor sugerate sa fie minima, in timp ce aceea a raspunsurilor nesugerate este maxima.

Dupa ce elevul reactioneazǎ la SD2 pe criteriul 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nesugerate corespunzǎtoare, incepeti pregatirea de discriminare intre SD1 si SD2 prin intercalarea, stimularea diferita si rotirea intamplatoare a SD-urilor, asa cum se arata in sectiunea urmatoare.

Intercalarea SD1 si SD2

Cum tocmai ati terminat de predat stǎpanirea SD2 ('Masina'),daca ati cere acum SD1 ('Lasa cubul sa cada') cu masina, cubul si galeata asezate pe masa, este cel mai probabil ca elevul sa reactioneze incorect impingand masina. Un asemenea raspuns inseamna ca elevul nu poate inca sa perceapǎ diferenta dintre cele doua instructiuni si ca va efectua pur si simplu ultimul comportament care a primit incurajare. Aceasta este o greseala rezonabila, avand in vedere ca elevului i s-a facut intarire pentru ca a impins masina la cele cateva incercari anterioare. In acest punct, tot ceea ce elevul aude din ceea ce ii spuneti este zgomot; elevul intelege ca vreti ca el sa realizeze o actiune dupa ce ii spuneti ceva. Sarcina dvs. acum este sa il invatati pe elev ca cele doua instructiuni 'Masina' si 'Lasa cubul sa cada' au sensuri diferite. Cu alte cuvinte, trebuie sa-l invatati acum pe elev sa faca diferenta intre cele doua instructiuni. Puteti avea incredere ca elevul a invatat sa faca discriminarea intre ceel doua instructiuni atunci cand elevul poate sa raspunda corect la aceste instructiuni prezentate intr-o ordina intamplatoare. Procedeul urmator subliniaza pasii care conduc la o asemenea discriminare.

Pasul 3

Amplasati materialele cerute pentru amandoua raspunsurile, a lasa sa cada si a impinge masina, pe masa. Prezentati SD1 ('Lasa cubul sa cada') in cele mai multe incercari (adica faceti mai multe incercari folosind acelasi SD). Deoarece cea mai recentǎ incurajare pe care a primit-o elevul a fost pentru a impinge masina, este probabil ca el va face o greseala si va impinge masina atunci cand i se da instructiunea 'Lasa cubul sa cada.' Daca aceasta greseala are loc,elevul pierde o incurajare. Pentru a evita aceastǎ situatie, sugerati raspunsul corect de indata ce SD1 este dat. Sugestia folosita ar trebui sa fie invaziva doar atat cat sa prilejuiasca raspunsul corect. Cu alte cuvinte, folositi o sugestie partiala mai degraba decat una completa, daca sugestia partiala este eficienta in oferirea raspunsului. O data ce elevul raspunde corect la SD1 in cel putin 2 incercari sugerate consecutive, renuntati treptat la sugestie asa cum ati facut in etapa 1. Continuati predarea pana cand elevul raspunde corect la 4 incercari nesugerate consecutive ale SD1. Amintiti-va sa incurajati raspunsurile corecte.

Pasul 4

Prezentati SD2 ('Masina ') in cele mai multe incercari. Sugestionati elevul la prima incercare, astfel incat sa dea raspusul corect. Renuntati treptat la sugestie. Dupa ce elevul raspunde corect fara sugestie la 4 incercari consecutive, treceti la etapa 5.

Pasul 5

Prezentati SD1 ('Lasa cubul sa cada') in cele mai multe incercari. Sugerati raspunsul corect la prima incercare. Renuntati treptat la sugestie pana cand elevul raspunde corect la 3 incercari nesugerate dintr-un sir. Incurajati fiecare raspuns.

Pasul 6

Prezentati SD2 ('Masina '). Sugerati raspunsul corect la prima incercare si renuntati treptat la sugestie in incercarile ulterioare. Treceti la etapa 7 dupa 3 incercari reusite fara sugerare. Incurajati cum ati facut mai inainte.

Pasul 7

Reintroduceti SD1 ('Lasa cubul sa cada'). La prima incercare, testati stǎpanirea prin oprirea cu desavarsire a sugestiei. Daca elevul raspunde corect, incurajati-l puternic si prezentati inca o incercare a SD1, apoi treceti la etapa 8 daca raspunde din nou corect. Daca elevul raspunde incorect, sugerati raspunsul corect la urmatoarea incercare. Renuntati treptat la sugestie de-a lungul incercarilor ulterioare pana cand elevul raspunde corect la 2 incercari consecutive fara sugestie. Incurajati cum ati facut inainte.

Pasul 8

Schimbati la SD2 ('Masina'). La prima incercare, testati stǎpanirea prin oprirea sugestiei. Daca elevul raspunde corect, incurajati-l puternic si prezentati inca o incercare a SD2, apoi treceti la pasul 9 daca raspunde din nou corect. Daca elevul raspunde incorect, sugerati raspunsul corect la urmatoarea incercare si renuntati treptat la sugestie de-a lungul incercarilor ulterioare. Dupa 2 raspunsuri corecte consecutive nesugerate, treceti la pasul 9.

Pasul 9

Prezentati SD1 ('Lasa cubul sa cada'). La prima incercare, testati stǎpanirea prin oprirea sugestiei. Daca elevul raspunde corect, incurajati-l si apoi prezentati SD2. Daca elevul raspunde incorect, oferiti sugestia cel mai putin invaziva pentru a obtine raspunsul corect. Renuntati treptat la sugestie si schimbati cu SD2 dupa un raspuns corect nesugerat. Urmati aceeasi procedura pentru SD2. Continuati alternand intre SD1 si SD2 pana cand elevul este capabil sa raspunda corect fara sugestie atunci cand SD-urile sunt in contrast direct unul cu altul (adica SD1, SD2, SD1, SD2).

Intrucat relatiile SD1-R1 si SD2-R2 sunt incurajate, iar relatiile SD1-R2 si SD2-R1 nu sunt incurajate, relatiile SD1-R1 si SD2-R2 devin suficient de puternice pentru a intra in competitie cu asocierile SD1-R2 si SD2-Rl. De-a lungul unor incercari succesive alternative implicand intarire diferentiata, elevul ar trebui sa faca mai putine greseli.

Asa cum s-a mentionat in capitolul de invatare discriminata (Cap. 16), existǎ o problema privitoare la alternarea sistematica a exercitiilor, prezentand SD2, SD1, SD2, si tot asa. Aceasta constǎ in faptul cǎ elevul ar putea invata ca, daca SD1-R1 a fost incurajat la incercarea precedenta, atunci ar trebui sa isi schimbe raspunsul la urmatoarea incercare cand este prezentat SD2. Adica elevul ar putea sa dobandeasca o strategie de izbanda prin schimbare. Pentru a evita un asemenea rezultat, introduceti rotatia intamplatoare, asa cum este prezentata in sectiunea urmatoare. Pentru o descriere mai completa a rotatiei intamplatoare, consultati capitolul 16.

Rotatia intamplatoare

Pasul 10

Prezentati SD1 si SD2 intr-o ordine aleatorie. De exemplu, cereti mai intai elevului sa arunce cubul de doua ori la rand, apoi cereti elevului sa impinga masinuta o data, dupa care sa arunce o data cubul, si apoi sa impinga masinuta de trei ori, si asa mai departe. Este foarte important sa schimbati in permanenta ordinea si frecventa exercitiilor in asa fel incat elevul sa nu intuiasca anumite tipare pe care-l sa le urmeze in locul exercitiilor in reactiile lor la stimuli. Spre exemplu, in cazul in care prezentati acelasi exercitiu de mai multe ori la rand si daca stimulati acelasi raspuns, acest lucru va poate crea falsa impresie ca elevul si-a insusit raspunsul corect. Totusi, pe de alta parte elevii sunt instruiti sa persevereze; mai precis, elevului este invatat sa repete raspunsul stimulat in cadrul incercarii anterioare. Elevii sunt adesea foarte creativi cand vine vorba de gasirea de modalitati de a avea succes fara sa asculte indicatiile profesorului. Asigurati-va ca metodele dumneavoastra ii limiteaza pe elev la folosirea exclusiva a instructiunilor primite (adica, cuvintele rostite de dumneavoastra) in raspunsul lor. Continuati sa prezentati exercitiile intr-o ordine aleatorie pana cand elevul se incadreaza in limitele criteriului 9 din zece 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii.

Stapanirea primului exercitiu de discriminare (capacitatea de a face diferenta intre SD1 si SD2) reprezinta o mare realizare atat pentru dumneavoastra cat si pentru elevul care participa intr-un program. Generalizarea in randul profesorilor si a mediilor este esentiala pentru orice program de tratament, inclusiv pentru cel de fata. Prin urmare recomandam generalizarea primului exercitiu de discriminare in randul profesorilor; mai precis, aceste exercitii ar trebui sa fie aplicate de toti profesorii pentru a se reduce situatiile de idiosincrasie generate de o anumita persoana si pentru a elimina efectele potentialelor sugestii necorespunzatoare sau ale semnalelor fara relevanta. In plus fata de aceasta generalizare in randul profesorilor, exercitiile de discriminare SD1-SD2 ar trebui practicate in diferite locatii prin extinderea treptata a predarii in diferite parti ale cladiri si apoi in afara cladirii. In cazul in care elevul face greseli in orice moment pe durata acestui pregatiri cu caracter general, reveniti la folosirea sugestiilor cel mai putin intruzive necesare pentru restabilirea reactiilor corecte dinainte de procedura respectiva.

Al treilea exercitiu

Pentru maximizarea reusitei unui elev, selectati stimuli cat mai diferiti cu putinta in primele etape ale predarii. In etapele ulterioare, introduceti exercitii asemanatoare deoarece elevul trebuie sa invete in cele din urma sa raspunda corect la detalii subtile pentru a intelege cat mai mult limba vorbita. 'Bateti din palme' poate fi utilizata ca al treilea exercitiu (SD3) de predare deoarece suna si arata diferit fata de SD1 ('Arunca cubul ') si SD2 ('Masina'). Pentru ilustrarea introducerii SD3 se foloseste exercitiul 'Bate din palme ', insa nu pierdeti din vedere faptul ca elevul dumneavoastra poate inregistra reusite si mai mari in cazul exercitiilor prin care i se cere sa manipuleze obiecte.

Pasul 1

Prezentati exercitiul SD3 ('Bateti din palme') incercati aceasta SD in grup, asa cum ati procedat si cu primele doua exercitii invatate. Pe post de R3 veti folosi doua pana la cinci batai din palme pentru ca raspunsul sa poata fi recunoscut in mod sigur de catre toti profesorii si sa fie usor de discriminat de catre elev. In cazul in care elevul a invatat in prealabil sa imite batutul din palme, puteti introduce sugestii batand din palme in timpul sau imediat dupa SD3. Daca elevul nu reuseste sa imite gestul dumneavoastra aceasta, interveniti fizic apucand mainile elevului, apropiindu-le si departandu-le. Repetati si reduceti treptat sugestiile. Pentru a reduce treptat sugestiile, apropiati-va mainile plecand de pe langa corp pana cand intre acestea mai ramane aproximativ 3 centimetri. Puteti continua reducerea sugestiilor aducandu-va mainile la nivelul pieptului, apoi la nivelul taliei, si tot asa pana la eliminarea oricarei sugestii vizuale. La reducerea sugestiilor plecand de la un model, este foarte probabil ca elevul va va imita comportamentul, batand din palme din ce in ce mai putin. Pentru a impiedica acest lucru, nu incurajati elevul care da raspunsuri partiale; incurajati doar raspunsurile complete. Pentru a reduce sugestiile in cazul unui exercitii fizice, reduceti din ce in ce mai mult ghidarea cu ajutorul mainilor.

Dupa ce elevul reuseste exercitiul batutului din palme conform criteriului (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestie), incepeti metoda alternarii aleatorii descrisa in cadrul Pasului 2.

Pasul 2

Combinati cel de-al treilea exercitiu cu primele doua. Incepeti prin incurajari diferentiate si preschimbati treptat exercitiul numarul trei (SD3) prin alternare aleatorie cu primul (SD1; asa cum s-a procedat in Etapa 3 pana la 9 din cadrul sectiunii anterioare 'Combinarea SD1 cu SD2'). Exercitiul se considera stapanit atunci cand se inregistreaza 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii la combinarea aleatorie a SD3 si SD1. Treceti apoi la combinarea alternarea aleatorie a SD3 si SD2 conform aceluiasi criteriu de insusire. In final, folositi incurajarea diferentiata si alternarea aleatorie pentru a exersa deosebirea celor trei exercitii, criteriul de stapanire a exercitiului fiind 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii. Generalizati acest exercitiu de discriminare in randul profesorilor si mediilor.

Exercitii suplimentare

Dupa ce elevul stapaneste cele trei exercitii, se pot preda exercitii suplimentare, cum ar fi 'Bea suc,' 'Imbratiseaza-ma,' 'Ridica-te,' si 'Du mana la burtica' (exercitiile suplimentare sunt enumerate in Tabelul 15.1). Al patrulea exercitiu (SD4) ar trebui sa arate si sa sune diferit fata de primele trei, pe cat este posibil. Predati exercitiul SD4 urmand aceleasi proceduri ca si in cazul predarii SD1 pana la SD3. Mai precis, prezentati SD4 prin incercari in grup, dand sugestii complete la prima incercare pentru a evita erorile si pentru a maximiza reusita elevului. Continuati sa predati SD4 prin incercari in grup pana la eliminarea completa a sugestiilor iar studentul raspunde corect conform criteriului. Combinati apoi treptat acest nou exercitiu cu cele invatate anterior, urmarind incurajarea diferentiata si procedurile descrise anterior. Predati exercitii suplimentare in acelasi mod, introducandu-le initial in incercari de grup si apoi, treptat, combinand fiecare exercitiu cu cele predate anterior. Generalizati apoi exercitiile in randul profesorilor si mediilor. Dupa stapanirea primelor exercitii de discriminare, elevul ar trebui sa deprinda cu mai multa usurinta urmatoarele exercitii de acest tip.

TABEL 15.1

Exercitiile suplimentare pentru Programul privind Limbajul de receptare primara

La selectarea de noi exercitii, acestea trebuie sa fie cat mai functionale pentru elev si cat mai practice pentru dumneavoastra. 'Deschide usa,' 'Bea suc,' 'Aprinde lumina,' 'Citeste cartea,' 'Da-i de mancare papusii,' si 'Rezolva puzzle-ul" sunt cateva exemple de exercitii de receptivitate pe care elevul le poate considera placute si functionale. Perspectiva asupra limbajului proaspat dobandita de catre elev trebuie sa fie placuta si utila acestuia, facilitand integrarea in mediul social si fizic din care provine.

Predarea exercitiului 'Arunca cubul,' 'Masina,' 'Bateti din palme,' precum si alte exercitii simple pot parea lipsite de importanta daca nu tinem cont de faptul ca, prin predarea acestor exercitii, elevul invata sa colaboreze cu dumneavoastra si sa-si reprime comportamentele auto-stimulatoare. Ambele reprezinta realizari esentiale pentru elev. In acelasi timp, veti dobandi o experienta inegalabila prin insusirea unor abilitati de predare de baza ce sunt esentiale in predarea programelor mai avansate.

Sfere de dificultate

Exista diferente mari intre elevi in ceea ce priveste gradul de stapanire a exercitiilor vocale of. Unii elevi avanseaza rapid si isi insusesc 20 de exercitii diferite intr-un interval de 3 saptamani; altii nu reusesc sa faca nici macar progrese minime in invatarea limbajului receptiv, insa fac progrese rapide in insusirea limbajului expresiv.

Unii elevi au dificultati in insusirea unui anumit exercitiu insa inregistreaza progrese semnificative in insusirea altora in. Daca va confruntati cu o astfel de situatie, renuntati temporar la exercitiul de dificultate deosebita (intrerupeti predarea acestuia), inlocuind exercitiul dificil cu un exercitiu alternativ pentru a afla daca exercitiul alternativ este mai usor de deprins de catre student. Cel mai bine este sa renuntati temporar la exercitiile dificile pentru a facilita reusita si pentru a nu frustra elevul prin repetarea unor exercitii care sunt dificile pentru acesta.

Unii elevi au probleme in deosebirea SD1 si SD2, inregistrand progrese mici sau de loc dupa o saptamana de pregatire. In astfel de situatii, combinati SD1 ('Arunca cubul') cu un SD care fara o componenta verbala (utilizati un exercitiu SD din Programul Alegere si Sortare sau din Programul de imitare nonverbala). Folosirea de exercitii SD in acest mod este denumita stimul contrastiv. Aceasta etapa trebuie considerata un exercitiu inainte de tratament, care sa ofere elevului un surplus de experienta in diferentierea (participarea la, discernerea) exercitiilor propuse de  profesor. Aceasta procedura este descrisa detaliat in cadrul Capitolului 16. Dupa ce elevul invata sa faca deosebirea intre SD1 si un stimul contrastiv, reintroduceti exercitiul de discriminare la care au existat dificultati.

Unii elevi sunt cuprinsi de manie atunci cand profesorul combina comenzile. In cazul in care elevul a fost incurajat recent pentru raspunsul corect la SD1 si, in acest moment, dumneavoastra introduceti SD2, este probabil ca raspunsul elevului sa fie Rl si nu R2. Lipsa incurajarii pentru Rl (raspunsul care a fost corect inainte dar care este incorect acum, dat fiind ca s-a schimbat SD-ul) poate fi in sine un SD-un stimul frustrant care provoaca starea de manie. Pentru a evita incercarile fara recompense si crizele datorate frustrarii, sugerati raspunsul corect (R2). Desi studentul trebuie sa invete sa tolereze frustrarile, este mai bine sa pastrati lectiile de toleranta la frustrare pentru mai tarziu. Totusi, desi am recomandat folosirea de sugestii pentru evitarea incercarilor fara recompensa si a erorilor in exercitiile de discriminare, avem motive serioase sa credem ca invatarea fara greseli (asigurata de procedurile pe baza de sugestii) poate duce la o putere de diferentiere mai maica decat in cazul exercitiilor de discriminare insusite atat prin incercari reusite cat si prin incercari nereusite atat. In plus, asa cum mentionam anterior, singura modalitate de a testa daca elevul poate diferentia exercitiile este verificand daca acesta raspunde corect cel putin in 90% din cazuri in cazul exercitiilor fara sugestii alternate aleatoriu. Prin urmare, nu ezitati sa testati insusirea exercitiilor in absenta incurajarilor.

Pe masura ce elevul isi insuseste anumite exercitii de receptivitate si pe masura ce introduceti exercitii suplimentare facand trecerea catre programe din alte domenii, asigurati-va ca toate exercitiile insusite anterior sunt repetate. Daca nu sunt repetate, exercitiile insusite anterior se uita. O metoda eficienta care asigura repetitia exercitiilor insusite anterior este exersarea elementelor deprinse in baza unui orar repetitiv intre elementele noi introduse in cadrul altor programe. Prin intercalarea exercitiilor stapanite anterior (considerate usoare pentru elev) cu elemente noi, se reduce frustrarea si se maximizeaza reusita.

Exercitiile pentru care elevul se ridica de pe scaun

Dupa ce elevul si-a insusit aproximativ 15 pana la 20 dintre exercitiile din tabel, invatati-l sa raspunda la exercitii care presupun parasirea scaunului. Dat fiind intervalul care se scurge intre enuntarea exercitiului si executarea efectiva a raspunsului in acest tip de exercitii de receptivitate, elevul va retine mai usor (isi va aminti) respectivul exercitiu. Acest tip de retinere faciliteaza insusirea abilitatilor predate in cadrul unor programe mai avansate.

Selectati primul exercitiu, cum ar fi 'Aprinde lumina.' Predati aceasta asa cum ati procedat si cu exercitiile anterioare, marind sansele de succes prin asezarea elevului in chiar in fata intrerupatorului luminii. Prezentati exercitiul mai intai prin incercari in grup, oferind sugestii si apoi renuntand la sugestii pana la obtinerea criteriului corespunzator (5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii). Dupa ce aceasta faza este stapanita, mariti treptat distanta dintre elev si intrerupator. Oferiti sugestii daca este cazul, apoi reduceti numarul sugestiilor. In cele din urma elevul ar trebui sa raspunda la exercitii stand asezat pe scaun, in locuri din incapere aflate la diferite distante fata de intrerupator, ceea ce-l obliga sa retina comanda timp de mai multe secunde pentru a putea da raspunsul corect.

Dupa insusirea primului exercitiu prezentat, acest ava fi combinat cu exercitii insusite anterior de tipul 'Arunca cubul.' Dupa ce elevul raspunde la acest exercitiu conform criteriului corespunzator si atunci cand este alternat cu alte exercitii insusite, adaugati alt exercitiu care presupune ridicarea elevului de pe scaun cum ar fi 'Bate la usa.' Introduceti al doilea exercitiu conform procedurilor prezentate anterior. Continuati sa predati exercitii suplimentare care presupun parasirea scaunului (de exemplu, 'Adu cartea,' 'Atinge patul,' 'Adu-mi papusa ') pana cand elevul stapaneste aproximativ 10 raspunsuri corecte la exercitii care presupun ridicarea de pe scaun.

Puteti adauga exercitiul 'Vino aici' la un exercitiu cu ridicare de pe scaun pentru a realiza o inlantuire de doua comportamente. De exemplu, ii puteti spune elevului sa aprinda lumina si sa revina la dumneavoastra. Executarea primului raspuns (adica, aprinderea luminii) devine SD pentru al doilea raspuns (venirea la dumneavoastra). Aceasta inlantuire este creata prin incurajari in functie de executia ambelor comportamente, fiind sugerata prin exercitiul 'Vino aici' dupa executarea primei parti a inlantuirii.

Exercitii compuse din doua parti

Dupa ce elevul stapaneste exercitiile simple, inclusiv pe cele care presupun parasirea si revenirea la scaun, incepeti sa inlantuiti comportamente suplimentare. Nu incepeti aceasta etapa pana cand elevul nu stapaneste inlantuirile de exercitii de imitare cu doua actiuni, asa cum sunt prezentate in cadrul Programului de Imitare Nonverbala (Capitol 13).

Puteti sa incepeti cu un exercitiu simplu compus din doua parti, cum ar fi 'Bate din palme si ridica-te,' doar daca elevul si-a insusit toate actiunile din care este alcatuit acest exercitiu atunci cand i-au fost prezentate separat. Fragmentati exercitiul ('Bate din palme si ridica-te ') in doua componente: Prezentati prim aparte a exercitiului ('Bateti din palme') si, doar daca elevul executa corect raspunsul, treceti la prezentarea celei de-a doua parti a exercitiului ('si ridica-te '). Aceasta tehnica este cunoscuta si ca sugestie cu pauza sau sugestia cu amanare. Reduceti treptat sugestiile prezentand a doua parte a exercitiului din ce in ce mai aproape de prima jumatate a exercitiului pana la eliminarea acestui interval. Oferiti incurajari doar dupa ce elevul executa ambele raspunsuri. In cazul in elevul se implica in primul raspuns, dar nu se implica in al doilea, amanati incurajarea si asteptati aproximativ 5 secunde pentru al doilea raspuns. Daca aceasta interventie nu da rezultate, adoptati o sugestie mai intruziva, asa cum ar fi repetarea ultimei parti a exercitiului ('si ridica-te') sau sugerand al doilea raspuns cu ajutorul mainilor. Continuati sa predati exercitiul compus din doua parti pana cand elevul reuseste sa execute ambele actiuni in ordinea corecta fara sa inceapa executia actiunilor inainte de formularea completa a exercitiului.

O problema frecventa este faptul ca elevul incepe executia inainte ca profesorul sa termine formularea exercitiului. Spre exemplu, elevul bate din palme imediat ce profesorul spune, 'Bateti din palme,' si nu mai asteapta ca profesorul sa termine de formulat exercitiul. Sau, in cazul in care profesorul grabeste exercitiul spunand repede, 'Bate din palme si ridica-te,' elevul se poate ridica fara sa bata din palme (ultima parte a exercitiului este stimulul cel mai recent, prin urmare partea la care este cel mai probabil ca elevul va raspunde). In cazul in care elevul incepe executia actiunii inainte de formularea integrala a exercitiului, tineti-i usor mainile in poala si apoi eliberati-le imediat dupa ce terminati de formulat cerinta. Tinerea mainilor elevului trebuie considerata a fi o interventie ce trebuie sa se reduca cu timpul. Elevul mai poate fi ajutat sa astepte cu raspunsul pana la terminarea enuntului exercitiului format din doua parti si prin actiuni ce presupun manipularea obiectelor (de exemplu, 'Impinge masina si arunca cubul '). Utilizarea sarcinilor de manipulare a obiectelor ca prima actiune in raspunsurile inlantuite va permite sa controlati modul in care isi coordoneaza elevul raspunsul prin limitarea accesului la respectivele obiecte pana dupa terminarea cerintei exercitiului.

Dupa ce elevul stapaneste primul exercitiu compus din doua parti (adica atunci cand elevul atinge criteriul 5din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii), puteti preda un alt exercitiu din doua parti (de exemplu, 'Ridica-te si scutura capul'). Al doilea exercitiu va fi predat in acelasi mod ca si primul, stabilind criteriul de stapanire la 5 din 5 or 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii.

Exista motive sa credem ca elevul poate invata doar sa execute doua actiuni intr-o anumita ordine si nu va asculta ordinea in care profesorul prezinta verbal aceste actiuni. Acesta este o consecinta foarte probabila dat fiind faptul ca profesorul incurajeaza acele exercitii care contin o anumita ordonare a actiunilor. O buna metoda de identificare este sa presupuneti ca daca elevul poate rezolva problema fara sa urmareasca forma verbala pe care o formulati dumneavoastra, atunci este foarte probabil ca elevul nu urmareste instructiunile verbale. Pentru a rezolva aceasta problema, intr-o anumita etapa a programului, trebuie sa inlocuiti prima actiune prezentata in cadrul unui exercitiu compus din doua parti cu aceeasi actiune prezentata in cadrul altui exercitiu din doua parti. Spre exemplu, daca una dintre instructiuni este 'Bate din palme si ridica-te,' o alta instructiune (ulterioara) va fi 'Bate din palme si atinge capul.' Predati exercitii alcatuite din doua parti, pastrand aceeasi actiune ca prima instructiune si variind a doua actiune (de exemplu, 'bate din palme si bea suc '), pana cand elevul raspunde corect la prima si a doua actiune a unui exercitiu nou, fara sugestii.

Apoi, continuati sa predati exercitii alcatuite din doua parti, insa variati prima actiune in timp ce o mentineti pe a doua constanta. De exemplu, utilizati 'bate din picioare' ca a doua actiune in urmatoarele exercitii si variati prima actiune (de exemplu, 'Atinge nasul si bate din picioare,' 'Scutura bratul si bate din picioare '). Predati exercitii ulterioare urmand aceleasi proceduri ca si in cazul predarii primelor exercitii, criteriul de stapanire fiind acelasi.

Pentru a ajuta elevul sa raspunda si mai prompt la exercitii formulate de dumneavoastra (pentru a-si insusi exercitii de discriminare ce presupun o si mai mare precizie de), variati ordinea si oricarui comportament insusit prin prezentarea ocazionala a acestuia in postura primului comportament iar uneori in postura celui de-al doilea comportament al unui exercitiu alcatuit din doua parti. Acest tip de exercitii sunt adesea foarte dificile pentru elev, facand necesara recurgerea la niveluri de sugestie intruzive de la inceputul unei etape. De exemplu, uneori al doilea comportament trebuie prezentat elevului in timp ce acesta incepe sa execute primul comportament, sau, uneori este nevoie sa i se reaminteasca elevului ca trebuie sa astepte prin mentinerea cu delicata a bratelor in poala.

Predati acest tip de exercitii compuse din doua parti pana cand elevul este capabil sa raspunda la orice exercitiu nou din doua parti din prima incercare.

Varierea ordinii componentelor exercitiului permite elevului sa dea raspunsuri conform nuantelor fine din cadrul exercitiului propus de dumneavoastra. Scopul este sa invatati elevul sa asculte instructiunea verbala formulata de dumneavoastra si de a preveni memorarea ordinii sau anticiparea exercitiului. Stapanirea exercitiilor din doua parti cu componente variate ofera garantia ca elevul nu invata doar sa lege actiuni ci este atent la diferitele parti ale exercitiului si la ordinea in care sunt prezentate componentele acestuia.

A doua etapa este prezentarea de exercitii compuse din doua parti a caror executie presupune o durata mai mare de timp decat cele anterioare (de exemplu, 'Rezolva puzzle-ul si bea suc'). La inceput, asigurati-va ca al doilea comportament este mai simplu (in acest caz, ca nu necesita la fel de mult timp) ca si primul comportament dat fiind ca elevul trebuie sa retina informatia pe durata executarii primului comportament. Pe masura ce performantele elevului cresc referitor la aceasta abilitate, durata celui de-al doilea comportament poate fi marita treptat (de exemplu, 'Rezolva puzzle-ul si du jucariile').

Exercitii compuse din trei parti

Dupa ce elevul stapaneste exercitiile din doua parti, puteti incepe sa predati exercitii cu trei parti. Nu incepeti aceasta parte a programului pana ce elevul nu stapaneste tehnica de imitare a inlantuirii de cate trei actiuni deoarece este nevoie de tehnica oferirii de modele pentru stimularea exercitiilor compuse din trei parti.

Incepeti sa predati exercitiile compuse din trei parti asa cum asi procedat si in cazul exercitiilor cu doua parti. Prezentati primele doua parti ale exercitiului si, doar dupa ce elevul executa a doua actiune, prezentati ultima (a treia) parte a exercitiului. Suprapunerea raspunsului si prezentarii ultimei parti a exercitiului trebuie redusa treptat , as acum s-a procedat si in cazul exercitiilor cu doua parti. Uneori este necesar sa reamintiti elevului sa astepte cu bratele asezate intr-o pozitie degajata in poala pana la formularea integrala a cerintei exercitiului. Acest lucru trebuie considerat ca fiind o interventie si, prin urmare, aceasta sugestie va fi redusa treptat.

Sfere de dificultate

Indiferent de abilitatile profesorului, sa fiti pregatiti sa intampinati o gama larga de probleme. De exemplu, este posibil ca unii elevi sa nu faca progrese apreciabile in cazul exercitiilor de receptivitate ce presupun o actiune a elevului, cum ar fi batutul din palme sau din picioare. Totusi, aceeasi studenti pot inregistra progrese in insusirea identificarii receptive a obiectelor, numerelor sau literelor. Alti studenti pot stapani identificarea actiunilor inainte de a deprinde identificarea obiectelor. Unii elevi intampina probleme la 'retinerea' exercitiilor cu componente multiple, facand progrese doar dupa insusirea tehnicilor de imitare verbala, mai ales daca Programul de Imitare Verbala determina repetarea ecolalica a instructiunilor primite de la profesor. In acest caz, ecolalia poate facilita stocarea stimulului auditiv prin exersarea instructiunilor. Aceste diferente individuale presupun o mare flexibilitate din partea profesorului, o abilitate care apare doar cu timpul, prin experienta in predare.

Celelalte probleme care pot aparea nu sunt la fel de complexe. De exemplu, profesorul poate realiza, pe masura ce preda raspunsuri suplimentare, ca elevul confunda frecvent doua raspunsuri in mod special. Daca aveti aceasta problema cu elevul dumneavoastra, incercati sa reduceti confuzia dupa cum urmeaza: mai intai, analizati exercitiile pentru a stabili daca exista similitudini de orice fel intre ele (de exemplu, 'Incruciseaza bratele ' si 'Ridica bratele '). Daca cele doua exercitii sunt asemanatoare, schimbati unul in asa fel incat sa formati o pereche diferita (de exemplu, inlocuiti 'Ridica bratele ' cu 'Ridica mainile '). Pe masura ce elevul se perfectioneaza pe parcursul acestui program, el va invata sa asculte nuantele exercitiilor propuse de dumneavoastra. Pe durata acestui proces, exercitiile vor deveni din ce in ce mai asemanatoare pana cand elevul este capabil sa faca deosebirea intre exercitii de tipul 'Incruciseaza bratele ' si 'Ridica bratele.' O a doua solutie la aceasta problema ar fi amanarea unuia dintre raspunsuri pentru a vreme si concentrarea asupra predarii unui raspuns diferit. La aceasta etapa se va recurge in cazul in care unul dintre raspunsuri este proaspat insusit iar progresul elevului este stopat de confuzia intre cele doua raspunsuri.

Generalizarea Limbajului receptiv

Exista patru cai de generalizare a gradului in care elevul stapaneste limbajul receptiv. Mai intai, repetati exercitiile invatate in mediul educativ, in mai multe locatii. Incepeti dand instructiuni elevului in holul de langa camera de tratament, apoi in camerele din apropierea camerei de tratament, si apoi mutati-va in camere cat mai indepartate de locatia initiala. Exersati aceste exercitii in medii din ce in ce mai putin conventionale, de exemplu in curtea din spate, in parc si la bacanie. Pe masura ce actiunile se indeparteaza de locatia initiala ajungand in comunitate, elevul trebuie sa invete sa ignore sa faca abstractie de stimulii noi si deconcertanti. De exemplu, daca elevul este distras de anumite caracteristici ale baii sau bacaniei, acesta trebuie sa invete, indiferent cat de gradat, sa reduca impactul acestor stimuli deconcertanti.

A doua cale este sa predati exercitii care au aplicatii practice in medii noi si variate. E exemplu, exercitiile 'Ia-ti pantofii,' 'Aseaza pe masa,' si 'Arunca' pot fi folosite in mod frecvent cand va aflati cu elevul in preajma cladirii. Creativitatea si utilizarea instructiunilor de tipul 'Pune inauntru ' (carutul de cumparaturi) cind va aflati la bacanie sau 'Sterge-te la gura ' cand sunteti la restaurant il ajuta pe elev sa deprinda comportamente adecvate din punct de vedere social.

A treia cale de generalizare a limbajului receptiv este introducerea de noi profesori. Asigurati-va ca acesti profesori corespund profesorului initial din punct de vedere al exercitiilor folosite si al incurajarilor. Cu alte cuvinte, noii profesori trebuie sa cunoasca procedurile de predare prezentate in acest manual. Pe durata perioadei de generalizare, este obligatoriu sa se foloseasca tonalitati diferite ale vocii si gesturi diferite. Astfel, fiti pregatit sa interveniti si sa restabiliti controlul in lipsa raspunsului corect. Deprinderea de a raspunde mai multor persoane creste probabilitatea ca elevul sa raspunda si necunoscutilor nu doar profesorilor cu care s-a familiarizat. Generalizarea exercitiilor cu ajutorul persoanelor necunoscute (adica, alti adulti sau cupluri care nu cunosc procedurile de predare comportamentala) reprezinta un criteriu important pentru stapanire.

In cele din urma, profesorul ar trebui sa varieze furnizarea instructiunilor in asa fel incat elevul sa se deprinda sa raspunda la diferite versiuni de exercitii. De exemplu, stapanirea unui exercitiu alcatuit dintr-o singura parte cum ar fi 'Bate din palme' (Clap) se poate generaliza prin adaugarea treptata de cuvinte in plus in enuntul exercitiului 'Bate din palme' (Clap your hands) si apoi 'Arata-i mamei cum bati din palme.' Exercitiile insusite din doua parti se pot generaliza in acelasi mod. In mod similar, profesorul poate introduce noi versiuni ale exercitiului care nu includ neaparat parti din enuntul initial, cum ar fi 'Sezi' inlocuit cu 'Ia loc.' Acest exercitiu poate fi predat prin combinarea celor doua exercitii in 'Sezi, ia loc.' Mai tarziu, componenta 'Sezi' poate fi redusa treptat prin rostirea ei cu o tonalitate mai scazuta, inlocuind comanda cu 'Ia loc.' In etape gradate, exercitiile pot fi inlocuite cu 'Pofteste aici te rog si ia loc,' 'Trage-ti sufletul un pic,' 'Parcheaza,' si asa mai departe. Daca elevul nu raspunde corect, introduceti fiecare noua versiune ca si cand ar fi un exercitiu nou, mai intai  prin incercari in grup si apoi prin combinare exercitiului cu altele care sunt stapanite. Variati exercitiile avand dupa criteriul intelegerii lor de catre indivizi de aceeasi varsta cu elevul dumneavoastra. Ca variante este mai bine sa folositi expresii frecvent folosite si sa nu propuneti exercitii cu expresii nefiresti doar de dragul generalizarii.