Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Programele prezentate in Capitolele 12, 13 si 22 joaca un rol foarte important in formarea elevului. Capitolul 12 contine programe destinate formarii deprinderii de asociere (a) a obiectelor cum sunt sosetele, pantofii si cestile, (b) atribute ale obiectelor cum sunt forma si culoarea si (c) literele si numerele (o abilitate fundamentale in invatarea elevului sa citeasca si sa scrie - vezi Capitolul 29). Capitolul 12 contine de asemenea un program destinat invatarii elevului sa sorteze stimuli in categorii, cum ar fi oameni vs. animale sau masini vs. alimente. Capitolul 13 contine un program destinat invatarii elevului sa imite comportamente nonverbale ale altor persoane. Capitolul 22 contine un program ce prezinta etapele pentru invatarea elevului sa imite sunete, cuvinte si propozitii exprimate de altii.
Programele de deprindere a asocierii, sortarii si imitatiei nonverbale (Capitolele 12, respectiv 13) se bazeaza pe stimuli vizuali care sunt relativ usor de predat de catre adult si de invatat de catre elev. Pe de alta parte, programul de deprindere a imitatiei verbale (Capitolul 22), care se bazeaza pe stimuli auditivi, este cel mai dific program din punct de vedere al predarii si unul din cele mai dificile programe de asimilat. Elementul comun al acestor programe este invatarea elevului sa asocieze stimuli. In programele de deprinderii a asocierii si a sortarii, elevul invata sa asocieze itemi care sunt similari sau identici din punct de vedere al unor caracteristici (ex: culoare, forma, marime, functie). In programul de imitatie nonverbala, elevul invata sa isi asocieze comportamentul cu cel al altei persoane (ex: elevul saluta cu mana ca raspuns la salutul altei persoane si zambeste la un zambet). In programul de imitatie verbala, elevul este invatat sa asocieze propria voce cu cea a profesorului (ex: elevul asociaza exprimarea cuvantului 'mama' cu exprimarea de catre profesor a aceluiasi cuvant).
Inainte de a descrie caracteristicile fiecarui program, ar fi de ajutor sa dam cateva informatii de baza cu privire la semnificatia lor. Importanta imitatiei in dezvoltare a fost recunoscuta de catre toti cei care au scris despre acest subiect. Acest subiect este descris in termeni diferiti si includ invatarea obeservationala, invatarea sociala, identificarea, copierea, modelarea si asocierea.
Consideram ca exista doua rezultate secundare importante in urma invatarii imitatiei. Primul se refera la asimilarea rapida a comportamentelor complexe. Este aproape imposibil sa inveti pe cineva comportamentele complexe necesare functionarii in societate, prin modelarea aproximarilor succesive. Este mult mai usor sa inveti elevul comportamentele compleze ajutandu-l sa invete sa imite comportamente ale anumitor persoane. Astfel, alte persoane servesc ca modele pentru comportamentele complexe pe care elevul trebuie sa le asimileze. Anumite forme de intarire extrinseca, cum ar fi confirmarea unui adult, pot fi necesare in perfectionarea comportamentului elevului, dar mare parte a unei asimilari se formeaza pe baza imitatiei. Cel de-al doilea rezultat secundar se refera la motivatia elevului. Pe scurt, este foarte probabil ca asocierea stimulilor, asa cum se realizeaza in imitatie, sa fie recompensata intrinsec.; adica, atunci cand un elev imita comportamentul altei persoane este foarte probabil ca elevul sa fie recompensat (intarit) prin observarea similaritatii dintre comportamentul lui si comportamentul altei persoane. Atunci cand elevul percepe similaritatea dintre comportamentul lui si cel al altei persoane, acea similaritate functioneaza ca o intarire foarte puternica pentru elev. Cu cat elevul asociaza comportamentul sau cu cel al unui model, ca atat mai intarit este. Astfel, elevul ajunge in situatia de a invata singur. Exemple din studiile comportamentale referitoare la variabilele care mentin comportamentul imitativ, pot fi gasite in Baer & Sherman (1964); Lo-vaas, Berberich, Perloff si Schaeffer (1966); Lovaas, Freitas, Nelson si Whalen (1967); Parton si Fouts (1969).
Un alt avantaj al caracteristicii de recompensare intriseca a imitatiei este acela ca garanteaza mentinerea comportamentului elevului dupa ce tratamentul este incheiat. Daca, pe perioada tratamentului, un comportament depinde de intarirea extrinseca, atunci comportamentul ar putea sa nu se mai mentina dupa incheierea tratamentului, cu exceptia cazului in care intaririle extrinseci continua sa fie disponibile in viata de zi cu zi a persoanei.
Pe de alta parte, in cazul in care comportamentul se bazeaza pe imitatie, atunci se poate spune ca intaritorul este intrinsec, iar efectele tratamentului se pot mentine. Aceasta posibilitate este important de a fi luata in consideratie atunci cand invatarea elevului sa imite comportamentele unui alt elev de acelasi nivel Integrarea cu succes a altor elevi de acelasi nivel este o etapa importanta in mentinerea rezultatelor elevului si in dezvoltarea lui.
O remarca privind vorbirea ecolalica poate fi de ajutor in ilustrarea conceptului de asociere ca stimul de intarire. La inceput am considerat (in mod gresit) ecolalia ca fiind un comportament patologic si am facut eforturi considerabile pentru a elimina intaritorii sociali pentru comportamentul ecolalic, o interventie care a redus comportamentul auto-distructiv. Retragerea intaritorilor sociali nu a redus ecolalia (Lovaas, Varni, Koegel & Lorsch, 1977). Rezolvarea acestei probleme a venit in momentul in care am considerat ecolalia ca fiind un comportament auto-stimulativ, iar asocierea vocii elevului cu vocea altor persoane ca fiind un intaritor. Alti autori au vorbit despre cazuri de vorbire ecolalica si la persoane normale.
Asa cum am inteles ecolalia atunci cand am considerat-o un comportament de asociere, tot asa am putut intelege puternica atractie a copiilor fata de jocurile care implica constructie si mozaic, a carei importanta nu am inteles-o in momentul in care am inceput sa dezvoltam programul de tratament. Majoritatea copiilor pe care i-am observat, se jucau cu astfel jucarii intr-un mod adecvat, chiar daca alte piese ale jucariei respective lipseau. Copii potriveau piesa patrata de puzzle in spatiul patrat din care lipsea, cercul la cerc, triunghiul la triunghi si asa mai departe. Unii dintre copii au putut sa asambleze rapid si eficient un puzzle complex de 50 pana la 100 de piese chiar daca aveau o varsta foarte frageda. Asemenea parti ale unei functionari intelectuale intacte sau a unor abilitati speciale sunt deseori observate la copiii diagnosticati cu autism.
Intelegand mai bine vorbirea ecolalica, am ajuns sa intelegem ca asocierea de stimuli, o consecinta a jocului cu puzzle, constituie intaritorul care mentine un astfel de comportament. In cazul ecolaliei, copilul asociaza stimuli auditivi, in timp ce in cadrul jocurilor cu puzzle este implicata asocierea stimulilor vizuali. Pentru profesori, provocarea consta in ghidarea elevilor cu intarzieri in dezvoltare, sa profite de efectele intaritoare puternice ale asocierii si sa foloseasca acest intaritor pentru predarea comportamentelor sociale adecvate.
Exista si alte avantaje pentru elevul care invata sa asocieze stimuli. Aceste avantaje se concentreaza pe invatarea de catre elev sa diferentieze (concentrandu-se in mod selectiv) obiecte, comportamente si elemente de limbaj din mediul lui la care nu a fost atent inainte. O persoana nu poate asocia doi stimuli fara sa se concentreze asupra lor.
Asocierea invata elevul sa se concentreze asupra stimulilor, iar concentrarea asupra stimulilor este necesara pentru invatarea abilitatilor deprinse prin programele prezentate in acest manual.
Inainte de a trece la predarea programelor de asociere si de imitatie, luati in considerare motivul pentru care asocierea anumitor stimuli vizuali si auditivi este recompensatoare pentru elev. Care este scopul unei astfel de recompense? Noi facem urmatoarea propunere: desi o persoana poate observa ocazional pui de animale care isi imita parintii (ex: unele specii de pasari imita cantece de pasari), dezvoltarea lor bazandu-se in special pe instincte, care le directioneaza comportamentul astfel incat sa poata supravietui si reproduce pe baza unor cunostiinte minime, cu conditia ca mediul lor inconjurator sa ramana constant. Pe de alta parte, oamenii par sa nu aibe o paleta larga de insticte care sa le directioneze comportamentul. Noi trebuie sa invatam cum sa ne comportam, cum sa ne crestem copiii, cum sa construim o casa etc. Unul din avantajele principale ale faptului ca nu ne nastem cu un repertoriu larg de comportamente instinctuale predeterminate, este acela ca fiintele umane sunt capabile sa se adapteze diferitelor medii si cerinte cu mult mai multa usurinta decat alte animale. O schimbare brusca in mediul unei specii de animale poate sa distruga majoritatea membrilor acelei specii. Spre deosebire de acestea, membrii fiecarei generatii ale speciei umane se pot adapta si supravietui in medii diferite si schimbatoare prin imitarea comportamentelor parintilor lor si a altor oameni din jurul lor, fara a avea un repertoriu larg de comportamente transmise. In plus fata de a fi mai putin instinctuale, comportamentele oamenilor sunt mai complexe decat cele ale animalelor. Imitatia permite o asimilare rapida a unui set mai larg si mai complex de comportamente, multe dintre ele neputand fi asimilate prin procedurile de modelare a comportamentului. De aceea imitatia poate fi considerata un mecanism in cadrul careia o generatie de fiinte umane poate sa transfere rapid comportamente si cunostiinte in beneficiul urmatoarei generatii. Fara imitatie, nu ar mai exista continuitate in cultura, iar copiii nostri nu ar supravietui. Astfel, asocierea comportamentelor este probabil un intaritor primar; imitatia este la fel de esentiala pentru supravietuire ca si hrana, reproducerea si evitarea durerii.
In concluzie, daca o persoana suferind de autism nu reuseste sa imite (nu reuseste sa invete observand comportamentele celorlalti), acea persoana duce lipsa de o importanta resursa de depasire a intarzierii in dezvoltare; de aceea, invatarea elevului sa imite reprezinta un obiectiv major. Invatarea probelor individuale poate fi folosita la indeplinirea acestui obiectiv. Trei programe ce urmeaza a fi prezentate - Asocierea si Sortarea (Capitolul 12), Imitatia Nonverbala (Capitolul 13) si Imitatia Verbala (Capitolul 22) - ajuta elevul sa asimileze abilitatea de a imita.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |