 |  |
|
Indivizii tipici achizitioneaza multe comportamente complexe cum ar fi cel social, recreativ si abilitati ale limbajului prin observarea si imitarea comportamentelor altor persoane. Totusi, indivizii cu intarzieri in dezvoltare adesea nu reusesc sa imite comportamentele altora. Aceasta nereusita de a invata prin imitatie reprezinta o cauza majora a intarzierii in dezvoltare. Modelarea si inlantuirea comportamentelor (discutate in capitolele 9 si 10) il pot ajuta pe elevul cu intarzieri in dezvoltare sa asimileze anumite comportamente simple cum ar fi statul pe scaun, sau aruncarea cuburilor intr-o galeata si urmarea unor instructiuni elementare (ex: 'Vino aici!'). Modelarea si inlantuirea vor esua sau vor fi mult prea greu de utilizat pentru a-l ajuta pe elev sa asimileze comportamente complexe cum ar fi jucatul, receptionarea limbajului si abilitatile sociale. Invatarea elevilor cu intarzieri in dezvoltare sa imite este un pas important in vederea ajutarii acestora sa isi depaseasca intarzierea.
Ultima etapa a Programului de Deprindere a Imitatiei Non-verbale este a-l invata pe elev imitatia generalizata. Imitatia generalizata are loc atunci cand elevul invata sa imite noile comportamente fara sa fie invatati in mod special sa o faca. Avantajul practic al imitatiei se remarca in invatarea intr-o singura proba, in care o persoana desfasoara un comportament nou pentru o perioada de timp foarte scurta iar elevul o imita imediat fara asistenta si in conformitate cu modelul. Programul de Invatare prin Observatie este prezentat intr-un viitor volum de programe avansate in care este descrisa modalitatea prin care elevul invata prin observarea celorlalti elevi care la randul lor invata de la un profesor intr-un mediu scolar obisnuit. In literatura de specialitate, asemenea tipuri de comportamente nou asimilate se refera la invatarea sociala. S-a considerat ca acest tip de invatare nu poate fi explicat prin principii separate de invatare. Totusi, se pare ca nu este cazul. Cercetarile au demonstrat ca aceste comportamente imitative pot fi invatate si ca profesorul se poate baza pe principiile operationale de invatare (prezentate in acest manual ca probe individuale) pentru a preda aceste abilitati. La fel ca in alte programe de deprindere a asocierii, similaritatea intre comportamentul elevului si al altei persoane ar putea deveni intaritor pentru elev. In literatura populara, acest lucru este cunoscut ca formare a unei tendinte sau capacitati imitative.
In ceea ce priveste celelalte programe din acest manual, deprinderea abilitatilor prin programul de fata se realizeaza in etape. La inceput, elevul este invatat cu ajutorul sugestiei si intaririi sa imite comportamentele simple ale unui adult, cum ar fi aruncarea unui cub intr-o galeata sau miscarea mainii. Incet si treptat, elevul este invatat sa imite comportamente mai complexe, cum a se juca cu jucarii, a scrie sau a juca jocuri specifice perioadei prescolare. Mai concret, elevul este invatat sa imite anumite comportamente motorii grosiere, cand profesorul spune 'Fa asa' si in acelasi timp demonstreaza actiunea (ex. aruncarea unui cub intr-o galeata, miscarea unei masinute inainte si inapoi, o miscare de bataie usoara pe masa). Odata deprinse, noile comportamente imitative pot fi extinse in vederea invatarii prin imitatie a unor comportamente autoajutatoare de baza (ex. a bea dintr-un pahar, a-si pieptana parul, a se spala pe maini), jocuri si sporturi potrivite stadiului incipient (ex. Semnul Rosu - Semnul Verde, Urmeaza Conducatorul, aruncarea mingii la cos, a se da peste cap), abilitati prescolare (ex. a desena, a scrie, a decupa, a lipi) si comportamente sociale adecvate (ex. a plange atunci cand plang si altii, a rade atunci cand rad si altii). Prin acest program, elevul invata sa acorde mai multa atentie celorlalti si devine motivat sa invete prin urmarirea comportamentului acestora. Pe scurt, a invata elevul sa imite comportamentul altora intensifica procesul de dezvoltare sociala, emotionala si intelectuala al elevului.
Intr-o anumita masura, toti elevii pot deprinde imitatia nonverbala, dar exista diferente individuale mari atat in ceea ce priveste nivelul progresului si finalul procesului. De exemplu, toti elevii pot invata sa imite comportamente simple, cum ar fi acele abilitati de a se autoajuta si toti elevii cu intarzieri in dezvoltare pot imita copii normali in ceea ce priveste jucatul unor jocuri prescolare simple, cum ar fi Ring Around the Rosie. Totusi, va exista un numar mic de elevi care nu va reusi sa imite nici cele mai simple comportamente din program.
Exersarea imitatiei nonverbale poate incepe atunci cand elevul a invatat sa stea pe scaun fara a avea prea multe momente de intrerupere a atentiei.
De asemenea este important ca elevul sa fie orientat vizual catre profesor. Deprinderea imitatiei nonverbale este facilitata de capacitatea elevului de a urma anumite instructiuni de baza invatate in Capitolele 9 si 15. Atat Programul de Deprindere a Imitatiei Nonverbale cat si Programul de Deprindere a Asocierii si Sortarii (Capitolul 12) pot fi incepute
Dupa o ora de predare a acestui program, ar trebui sa putem observa daca elevul evolueaza sau stagneaza (vezi Capitolul 33). Progresul apare atunci cand elevul incepe sa imite unul dintre comportamentele adultului sau cel putin atunci cand a inceput diminuarea procesului de sugestie. Daca elevul nu avanseaza, este necesar ca membrii echipei sa se ajute reciproc pentru identificarea potentialelor probleme in probele individuale, procesul de sugestionare sau de recompensare. De asemenea lipsa progresului trebuie sa conduca la revizuirea tipurilor de sarcini ce au fost predate. De exemplu, un nivel scazut al abilitatii motorii ar putea impiedica elevul sa imite comportamentele demonstrate de profesor.
Inainte de a continua, trebuie precizata necesitatea ca profesorul sa se familiarizeze cu procedeele invatarii diferentiate (vezi Capitolul 16). Pasii implicati in predarea imitatiei nonverbale sunt aceiasi cu cei specificati in capitolul despre invatarea diferentiata.
Imitatia Motorie Grosiera Folosind Obiecte
Predarea imitatiei nonverbale trebuie introdusa prin folosirea obiectelor (ex. invatati elevul sa imite aruncarea cuburilor intr-o galeata, miscarea unei masinute de jucarie, asezarea cercurilor in jalonul special, lovirea unei tobe cu bete speciale). Nu conteaza daca elevul a invatat deja sa foloseasca unele dintre aceste obiecte deoarece Programul de Deprindere a Imitatiei Nonverbale il invata pe acesta sa imite modul in care profesorul foloseste obiectele.
Avem trei motive atunci cand recomandam ca la inceputul predarii imitatiei nonverbale profesorul sa fie cel care manuieste obiectele. In primul rand, majoritatea elevilor sunt intariti de actiuni ce implica jucarii sau ajung sa descopere proprietatile intaritoare ale acestora dupa implicarea in astfel de actiuni. In al doilea rand, comportamentele care implica manuirea unui obiect ar putea fi mai diferentiate decat cele care implica numai corpul. In al treilea rand, de cele mai multe ori actiunile ce implica obiecte creaza zgomot, conducand la feedback-uri diferite ce faciliteaza diferentierea (atentia la) asocierii dintre comportamentul elevului si intarirea oferita pentru acel comportament (din punct de vedere tehnic, feedback-urile diferite il ajuta pe elev sa diferentieze intarirea accidentala.
Atunci cand elevul invata sa imite primele cateva comportamente ale profesorului, ar putea sa para la prima vedere ca acesta a invatat sa imite. Totusi in majoritatea cazurilor, elevul nu a invatat sa imite, dovada fiind faptul ca noi comportamente ale profesorului probabil nu numai ca nu vor fi imitate ci vor fi chiar indici ai unor comportamente deja deprinse in stadiile incipiente ale invatarii.
Cu toate acestea, dupa un numar crescut de exercitii, elevul va invata sa se concentreze asupra anumitor aspecte ale comportamentului profesorului.
In stadiile incipiente ale predarii, tineti elevul pe scaun pentru 5-6 probe si lasati-l in pauze de joaca cam 30 de secunde intre seturi de probe. La inceputul procesului de invatare, statul pe scaun nu trebuie sa depaseasca 2 minute intre pauze. Pe masura ce elevul avanseaza in programul din acest manual, profesorul poate extinde durata retinerii elevului pe scaun de la 1 la 5 minute, permitand astfel desfasurarea mai multor probe. Atunci cand este timpul pentru o pauza de joaca, semnalizati acest lucru spunand 'Gata' si in acelasi timp ajutati-l sa mearga la joaca. In toate programele, semnalizati pauza de joaca numai dupa un raspuns corect (nesugerat atunci cand este posibil). Asigura-ti-va ca elevul nu primeste pauza atunci cand nu asculta, cand este agitat sau atunci cand da un raspuns incorect.
La inceputul programului de invatare, elevul trebuie sa stea la masa langa profesor. Aceasta pozitionare il ajuta pe profesor sa sugereze manual elevului cum sa imite actiunile cu jucarii. De asemenea, prin asezarea langa elev, profesorul poate controla mai bine comportamentul acestuia, ca de exemplu sa previna o eventuala fuga a elevului de la masa. Dupa ce, atat profesorul, cat si elevul acumuleaza mai multa experienta, unele sarcini ar putea fi mai usor rezolvate prin pozitionarea profesorului vis-a-vis de elev. Mai tarziu, profesorul si elevul pot depasi conditia de pozitionare fizica, cum ar fi asezarea la masa si imitatia poate fi deprinsa in mediul obisnuit al elevului. Avantajul inceperii programului cu pozitionarea la masa este acela ca permite profesorului sa controleze mai bine mediul in care se produce invatarea. Acest control il ajuta pe elev sa se concentreze asupra modelului comportamental al profesorului, facilitand astfel, cresterea gradului de asimilare a elevului.
Pentru modelarea primului comportament, profesorul are nevoie de urmatoarele materiale: doua cuburi identice si o galeata mare dintr-un material care sa produca zgomot atunci cand sunt aruncate cuburile. Modelarea celui de-al doilea comportament, implica folosirea a doua cercuri identice si a unui jalon cu baza plata pentru acestea. Pentru cel de-al treilea comportament sunt folosite doua masinute de jucarie identice.
Pasul 1
Asezati doua cuburi identice unul langa celalalt la o distanta de 1 picior (cca 30 cm) intre ele, in fata unei galeti, pe masa. Asezati un cub in fata dumneavoastra si celalalt in fata elevului. Pentru unii elevi ar putea fi de ajutor ca initial sa asezati galeata intre genunchii dumneavoastra, facand-o astfel mai accesibila pentru elev (in aceasta situatie dumneavoastra si elevul ar trebui sa stati unul fata celuilalt, si nu unul langa altul)
Prezentati SD1, adica sa spuneti 'Fa asta' cu voce tare si clara, in timp ce luati unul din cuburile de pe masa si il aruncati in galeata. Este de preferat sa prezentati SD in timp ce elevul se orienteaza asupra materialului didactic.Trecerea cubului prin fata elevului ar putea de asemenea sa faciliteze orientarea acestuia. Imediat dupa prezentarea SD1, sugerati R1. Intrucat elevul stapanea deja R1, aruncarea unui cub in galeata in perioada programelor de inceput poate sa necesite doar o sugestie minima. Puteti sugera fie prin instruirea elevului 'Arunca cubul' sau prin ghidarea manuala a elevului, adica sa-l luati de mana, sa-l ajutati sa apuce cubul si sa-l duca la galeata . Dupa un raspuns complet, intariti elevul. Repetati proba si incepeti sa diminuati sugestia prin scaderea treptata a numarului de cuvinte folosit sau a sugestiei manuale. Sugestia manuala poate fi diminuata gradat prin acordarea din ce in ce mai putin a ajutorului, pana cand aceasta se schimba treptat intr-o sugestie vizuala mai putin evidenta (ex: aratand catre un cub in timp ce prezentati SD1). Sugestia verbala poate fi diminuata prin micsorarea intensitatii vocii sau prin eliminarea sistematica a cuvintelor, incapand cu ultimul cuvant. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate.
De-a-lungul prezentarilor succesive ale SD, asezati galeata in diferite pozitii pe masa pentru a evita sugestii nedorite legate de pozitie (ex: cubul poate fi aruncat in galeata cu conditia ca galeata sa se afle intr-o anumita pozitie. Incercati sa asezati galeata pe podea intr-una din lateralele scaunului pe care sta elevul si apoi pe cealalta parte. Daca elevul nu raspunde sau raspunde gresit, sugerati cat se poate de putin pentru a obtine raspunsul corect. In timpul diminuarii sugestiei, aveti in vedere sa exersati ocazional probele nesugerate pentru a determina daca este necesar sa diminuati mai mult sugestia. Daca elevul nu raspunde corect, sugerati imediat, intariti raspunsul corect si reduceti diminuarea sugestiei. Intariti insistent elevul in cazul in care raspunde fara sugestie in vederea evitarii intaririi dependentei de sugestie. In situatia in care galeata este asezata in diferite pozitii, stabiliti finalul procesului de asimilare la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nesugerate si apoi treceti la pasul 2.
Pasul 2
Pentru a facilita diferentierea intre SD1 si SD2, comportamentele foloside ca si SD trebuie sa fie foarte diferite unul de altul. Asezarea unui cerc in jalon este un comportament tinta foarte bun pentru SD2. Luati galeata si cuburile de pe masa si asezati jalonul pentru cercuri cu cele doua cercuri identice in fata lui. Prezentati SD2, adica spuneti 'Fa asta' in timp ce asezati cercul in jalon. Sugerati manual raspunsul direct (in acelasi timp sau nu mai tarziu de 1 secunda dupa SD), adica luati elevul de mana, ajutati-l sa apuce cercul si apoi sa-l aseze in jalon. Intariti, apoi repetati prezentarea lui SD2. Din nou, sugerati raspunsul si intariti. De-a-lungul urmatoarelor cateva probe reduceti treptat sugestia prin scaderea orientarii manuale de-a-lungul probelor pana cand o simpla atingere pe mana elevului sau aratandu-i cercul, conduce la obtinerea R2. Dupa 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate, incepeti o serie de probe care implica mutarea jalonului de cercuri in diferite pozitii pe masa.
Odata ce SD1-R1 si SD2-R2 sunt asimilate separat, trebuie sa ajutati elevul sa diferentieze cele doua actiuni prin utilizarea procedeelor de invatare diferentiala. Incepeti prin asezarea celor doua cuburi in fata galetii si cele doua cercuri in fata jalonului pentru cercuri, pe masa, in fata elevului. Asezati cele doua seturi de obiecte la o distanta de 12 inci.
Pasul 3
Combinati SD1 (aruncand un cub in galeata) si SD2 (asezarea unui cerc in jalon).
Intrucat SD2 a fost ultimul asimilat, este probabil ca elevul sa dea R2 atunci cand ii este prezentat SD1. Pentru a evita o proba neintarita, sugerati si intariti R1 atunci cand prezentati SD1. Prezentati mai multe probe ale SD1 pe masura ce diminuati sugestia. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 3 raspunsuri corecte nesugerate consecutive. La 2 secunde de la asimilarea SD1 (aruncarea unui cub intr-o galeata), prezentati SD2 (asezarea unui cerc intr-un jalon) si in acelasi timp sugerati elevului raspunsul corect. In vederea scaderii numarului de probe sugerate, experimentati cu probe nesugerate. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 3 raspunsuri corecte nesugerate consecutive. Pentru urmatoarele probe, alternati intre cele doua instructiuni. Daca elevul greseste dand R2 pentru SD1, nu intariti ci mai degraba spuneti un 'Nu' informational si apoi prezentati imediat SD1 in timp ce sugerati raspunsul. Intariti si continuati sa prezentati SD pana cand toate sugestiile au fost diminuate.
Prin alternarea SD1 cu SD2, cereti din ce in ce mai putine raspunsuri corecte succesive inainte de prezentarea SD alternativ (ex: 3 consecutive, apoi 2, apoi 1). Este important sa schimbati SD1 cu SD2 dupa un raspuns corect nesugerat la fiecare SD pentru a ajuta la stabilirea diferentelor. Dupa mai multe probe combinate succesiv si intarite diferential, elevul va face din ce in ce mai putine greseli si va arata in cele din urma faptul ca a asimilat invatarea diferentiala. Acest lucru se intampla deoarece asocierile intre SD1-R1 si SD2-R2 sunt intarite, in timp ce greseli cum ar fi SD1-R2 si SD2-R1 sunt slabite deoarece nu sunt intarite ci mai degraba eliminate. In final elevul va raspunde corect, fara sugestii, de prima data cand ii sunt prezentate instructiunile prin comparatie.
Elevul ar putea invata sa persevereze (sa adopte o tactica repetitiva) atunci cand ii sunt prezentate mai multe probe consecutive ale unui anumit SD. De asemenea, elevul ar putea sa asimileze o tactica de alternanta atunci cand SD1 si SD2 sunt in mod constant alternate. Introducerea rotatiei la intamplare, asa cum este descrisa in capitolul despre invatarea diferentiala (Capitolul 16) este importanta pentru prevenirea unor astfel de probleme si a altora. Elevul asimileaza diferentierea odata ce a raspuns corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari nesugerate cu SD-urile prezentate pe sarite. Prima diferentiere este deobicei cea mai dificilasi trebuie considerata cea mai mare realizare a elevului. In consecinta, este important sa o intarim. Astfel, odata ce elevul invata sa diferentieze intre SD1 si SD2, va recomandam sa generalizati diferentierea dupa cum urmeaza: (a) schimbati pozitia obiectelor in diferite locuri pe masa; (b) puneti toti membrii echipei sa exerseze prin prezentarea de SD-uri; (c) exersati diferentierea in diferite medii; (d) exersati diferentierea de-a-lungul urmatoarelor 4-5 zile. Aveti in vedere faptul ca schimbarea mediilor si a profesorilor poate determina elevul sa faca greseli. Pentru ca elevul sa aiba rezultate maxime, profesorii si mediile trebuie schimbate treptat. De exemplu, asezati un profesor cunoscut langa unul necunoscut in timpul primei probe si apoi cresteti treptat distanta dintre profesorul cunoscut si cel necunoscut. Atunci cand schimbati mediul schimbati usor pozitia mesei si a scaunelor in sala de curs, apoi treceti treptat in alte camere ale casei sau la alt etaj.
Avand in vedere faptul ca elevul a asimilat diferentierea SD1 - SD2, ati putea conduceti sedintele de generalizare intr-o maniera mai serioasa si mai putin informala decat aceea in care ati condus sedintele de practica. Daca in acest timp elevul pierde notiunea de diferentiere, intorceti-va la pasii anteriori si restabiliti procesul de asimilare inainte de a trece mai departe.
Cea de-a treia imitatie SD3 trebuie sa fie foarte diferita de primele doua. Miscarea unei masinute in fata si in spate poate fi folosita ca SD3. Pentru a prezenta SD3, pastrati cadrul initial cu dumneavoastra si elevul unul langa altul, cu fata la masa. Asezati doua masinute identice pe masa, pe o linie orizontala, la cca 12 inci intre ele. In fata fiecaruia trebuie asezata o masinuta.
Pasul 4
Prezentati SD3 spunand 'Fa asta' si in acelasi timp miscati inainte si inapoi cea mai apropiata masinuta. In timp ce faceti acest lucru, sugerati raspunsul manual, adica asezati mana dreapta a elevului pe masinuta si ajutati-l sa o miste inainte si inapoi.
Intariti raspunsul corect. Diminuati sugestia prin eliminarea treptata a orientarii manuale, Apoi, in loc de a lua mana elevului si de a o directiona catre masina, diminuati pana la o sugestie vizuala cum ar fi a arata catre masinuta in timp ce prezentati SD3. Daca sugestia este diminuata prea rapid, elevul nu va raspunde corect si va trebui sa reveniti si sa introduceti cea mai putin intensa sugestie necesara pentru obtinerea raspunsului corect. Aveti in vedere diminuarea completa a tuturor sugestiilor si pastrarea celor mai intense intariri pentru probele nesugerate. Stabiliti criteriul de finalizare al procesului de asimilare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate.
Pasul 5
Odata ce SD3 - R3 este asimilat in majoritatea probelor, invatati elevul sa diferentieze intre SD3 si SD1 (aruncarea unui cub in galeata) si apoi intre SD3 si SD2 (asezarea unui cerc in jalon). Aveti in vedere repetarea diferentierilor anterioare intre SD1 si SD2. Daca diferentierea a fost partial uitata in timpul invatarii celorlalti SD, reveniti si restabiliti prin sugestie, prin diminuarea sugestiei si rotatia la intamplare. Odata ce elevul asimileaza, adica raspunde corect la prezentarile aleatorii ale SD1, SD2 si SD3 (adica 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate), introduceti SD4.
Pasul 6
Batutul la toba poate fi folosit ca SD4. Retineti cadrul initial cu elevul asezat langa dumneavoastra. Asezati o toba si doua bete pe masa. Prezentati SD4 spunand 'Fa asta' in timp ce ridicati cel mai apropiat bat si bateti la toba. In acelasi timp, sugerati elevului raspunsul corect, ajutandu-l sa ia batul si sa bata la toba. Intariti raspunsul corect. In urmatoarele probe diminuati treptat sugestia prin scaderea orientarii manuale. Daca studentul nu raspunde sau raspunde gresit, reveniti si introduceti sugestia cea mai putin intensa necesara pentru obtinerea raspunsului corect. Diminuati complet toate sugestiile. Stabiliti finalul procesului de asimilare la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate.
Pasul 7
Odata ce SD4 (batutul la toba) este asimilat in majoritatea probelor, invatati elevul sa diferentieze intre SD4 si SD1 (aruncarea unui cub in galeata), apoi SD4 si SD2 (asezarea unui cerc in jalon) si in final, SD4 si SD3 (miscarea unei masinute inainte si inapoi). Odata ce aceste diferentieri sunt asimilate (9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nesugerate) combinati toate cele 4 SD odata. Daca marimea mesei nu va permite prezentarea simultana a tuturor celor 4 seturi de obiecte, prezentati doua sau trei seturi de obiecte odata. Amintiti-va, totusi, sa rotiti aleatoriu prezentarea celor 4 SD.
Imitatii suplimentare folosind obiecte
Odata ce elevul a asimilat primele 4 imitatii, incercati adaugarea unor noi imitatii bazandu-va pe experienta castigata din asimilarea celor anterioare. In continuare va sunt prezentate exemple de alegeri posibile pentru urmatoarele cateva imitatii:
Imitatii Suplimentare folosind obiecte SD 'Fa asta'
5 prefaceti-va ca beti dintr-o cana
6 prefaceti-va ca mancati un aliment de jucarie
7 aruncarea unui servetel mototolit intr-un cos de gunoi asezat langa masa
8 asezarea unei papusi intr-un patut (folositi doua papusi identice)
9 puneti o palarie pe cap (evitati palariile largi, flexibile)
10 miscarea unei masinute pe rampa unui garaj de jucarie
11 jucati-va cu un calut (aratand cum galopeaza) pe masa
12 ridicati capacul de la o cutie surpriza (cea din care iese o figurina in momentul ridicarii capacului)
13 cantati la un xilofon (orice tip de instrument cu clape) cu betisoare de toba
14 cantati o tamburina
15 loviti cu un ciocan de jucarie
16 asezati 2 animale de jucarie int-un tarc (folositi 4 animale identice)
17 pieptanati parul
18 va prefaceti ca cititi o carte
19 aspirati podeaua cu un aspirator de jucarie
Exercitiile de imitare sunt enumerate in ordinea nivelului aparent de dificultate. Din cauza diferentelor individuale semnificative care exista intre elevi, o parte din actiunile care pot fi stapanite cu usurinta de catre un elev, pentru alt elev pot fi dificile. Daca, dupa 1 ora de exersare, nu se inregistreaza nici un progres sau doar unul nesemnificativ in cadrul unui exercitiu de imitare, incercati o alta actiune si reveniti mai tarziu la exercitiul respectiv de imitare.
Tineti cont de faptul ca oricare dintre exercitiile de imitare enumerate poate fi folosit drept un punct de plecare pentru imitatii similare. Spre exemplu, SD5 (bautul dintr-o ceasca) poate fi extinsa la ridicarea unei linguri, pozitionarea acesteia pe o farfurie, ridicarea unui servetel si stergerea la gura, si o serie de alte actiune asociate cu mancatul la masa. Datorita stimulentelor si modelelor de comportament corespunzator la masa, exista nenumarate oportunitati de extindere a Programului de Imitatie Nonverbala la acest program zilnic (vezi capitolul 21 referitor la abilitatile de a se descurca pe cont propriu).
In acelasi mod in care SD5 ofera o gama larga de oportunitati educative si SD8 (asezarea unei papusi intr-un patut) poate fi de asemenea extins. Spre exemplu, faptul ca un copil este invatat sa imite cum sa sarute o papusa, sa o bata pe spate, sa o mangaie pe par, sa o hraneasca si sa o aseze in patut, il ajuta sa isi formeze un comportament corespunzator de joaca (vezi sectiunea referitoare la joaca cu papusile din Capitolul 19). Un astfel de comportament de joaca corespunzator poate fi initiat prin comanda 'Fa asta,' in timp ce este modelat respectivul comportament. Mai tarziu aceasta comanda poate fi inlocuita cu instructiunea 'Joaca - te cu papusile ' pe masura ce modelul este eliminat (vezi Capitolul 15).
Un alt exemplu care ilustreaza modul in care un singur SD poate fi extins pentru a dezvolta noi comportamente consta in invatarea elevului, prin intermediul imitatiei, sa impinga o masina pe rampa unui garaj de jucarie (SD10). Acest comportament poate conduce la urcarea rampei cu masina, conducerea masinii pe elevatorul de masini, rotirea manetei pentru a ridica masina spre nivelul superior al garajului, conducerea masinii catre pompa, si umplerea rezervorului cu benzina (vezi sectiunea referitoare la joaca cu masini din Capitolul 19). Acest fel de joc poate fi extins mai tarziu la noi jocuri in cadrul carora elevul simuleaza ca tricileta sa este o pompa de incendiu, pe care o umple cu gaz inainte de a demara pentru a stinge un incendiu imaginar.
SD7 (aruncarea unui servetel mototolit in cosul de gunoi) poate fi extins cu usurinta astfel ca elevul sa invete sa stranga dupa ce a servit masa. SD9 (punerea palariei pe cap) poate fi primul pas in invatarea elevului sa se imbrace singur. SD13 (cantatul la xilofon) poate fi extins la imitatia folosirii altor instrumente (ex., triunghi, tamburina, xilofon, baghete de cadenta). SD17 (perierea parului) ar putea fi extins la spalarea dintilor, a fetei si la alte activitati similare de igiena personala.
Tineti cont de faptul ca este practic imposibil, sau foarte greu realizabil sa modelati fiecare dintre aceste comportamente in mod separat; totusi, actiunea de modelare devine utila sub forma unei etape suplimentare in cadrul ajustarii metodelor de joaca ale copilului si ale abilitatilor de a se descurca pe cont propriu in scopul de a se apropia cat mai mult de comportamentul persoanelor tipice. Trebuie de asemenea sa tineti cont de faptul ca, in cazul in care vizati mai multe comportamente din aceeasi sfera (ex., joaca cu papusile), este probabil ca elevul sa dobandeasca o imitatie generalizata a comportamentelor din aceeasi sfera. Este mai putin probabil sa se obtina o imitatie generalizata in cazul unei schimbari radicale in cadrul SD, cum ar fi trecerea de la abilitatile de a se descurca pe cont propriu la joaca cu papusi.
Puteti observa ca unele exercitii de imitare necesita doua comportamente relativ complexe. Acestea pot fi denumite imitatii cu doua parti. Spre exemplu, imitarea actiunii de hranire a papusii presupune ca elevul sa gaseasca atat papusa, cat si biberonul si apoi sa puna biberonul in gura papusii. Din cauza complexitatii actiunii, unii elevi nu reusesc sa imite astfel de comportamente. Elevii care intampina dificultati pot fi invatati prin intermediul unui proces cu doua etape: In primul rand, elevul trebuie sa invete sa imite comportamentele in mod separat. In al doilea rand, comportamentele trebuie sa fie inlantuite. Este spre avantajul elevului sa amanati imitarea unor comportamente complexe pana cand acesta stapaneste un numar relativ mare (50 pana la 100) de imitatii mai simple. Consultati 'Inlantuirea exercitiilor de imitare formate din doua si din trei parti ' din acest capitol pentru detalii referitoare la modul de predare a exercitiilor complexe de imitare.
Metodele de instruire descrise in aceasta sectiune (ex, in cazul manierelor la masa) ar putea parea foarte nepotrivite. Totusi nu trebuie sa uitam ca persoanele tipice dobandesc o mare parte din comportamentele sociale corespunzatoare prin proceduri similare, desi intr-o masura mai redusa. Spre exemplu, nu este neobisnuit ca parintii copiilor tipici sa modeleze comportamentul la masa al copiilor si sa corecteze sau sa modeleze manierele la masa, modul de a se imbraca si alte comportamente similare pe viitor.
Intretinere si generalizare
Exersati exercitiile de imitatie invatate in conformitate cu un program adaptat nevoilor speciale ale elevului. In cazul unor elevi, imitatiile trebuie sa fie exersate cel putin o data pe zi. Alti elevi nu isi pierd indemanarea chiar daca repeta doar o data pe saptamana. Pe masura ce programul este redus, exercitiile elevului vor indica daca acesta continua sa stapaneasca imitatiile.
Generalizati abilitatile de imitare la obiecte prin introducerea de modele ne -identice ale obiectelor tinta. Spre exemplu, ar trebui sa introduceti imitatia actiunii de a bea din diferite cesti si de asemenea de a proba diferite palarii, simularea actiunii de a citi diferite carti, si asa mai departe. Aceasta procedura nu numai ca faciliteaza generalizarea, dar de asemenea ajuta elevii sa fie motivati si ascultatori si sa nu se plictiseasca. Retineti, generalizarea trebuie sa fie realizata asupra persoanelor, mediilor, si stimulilor tinta.
Imitatii motrice vizibile fara obiecte
Va recomandam sa incepeti cu imitatii motrice vizibile deoarece acestea sunt mai usor de deosebit decat comportamentele motrice subtile. Exemplele de imitatii motrice vizibile includ statul in picioare, asezarea pe scaun, lovirea usoara a unui genunchi, batutul din palme, ridicarea unui picior, ridicarea unui brat, si executarea de semne cu mana. Va recomandam de asemenea sa incepeti cu miscari legate de partile corpului pe care elevul poate sa le observe cu usurinta, cat si cu miscari pe care le puteti executa usor (ex., miscari care pot fi aratate cu ajutorul unei maini si sugerate cu ajutorul celeilalte).
Lovirea usoara a genunchiului este utilizata drept SD1 in scopuri ilustrative. Dumneavoastra si elevul trebuie sa stati jos fata in fata, genunchii dumneavoastra atingandu-i usor pe cei ai elevului. Observati ca aceasta imitatie nu implica in mod necesar utilizarea mesei. In afara de aceasta, procedurile de predare ale imitatiilor motrice vizibile sunt practic identice cu cele prezentate mai sus in cazul imitatiilor cu jucarii.
Pasul 1
Prezentati SD1, care consista din comanda, 'Fa asta,' in timp ce va loviti usor genunchiul stang de doua ori cu mana stanga (pentru a putea sa sugerati miscarea cu ajutorul mainii drepte). Miscarile mainii ar trebui sa fie exagerate, adica sa va ridicati mana la cel putin 25 de cm deasupra genunchiului intre lovituri. Miscarile exagerate pot ajuta elevul sa se adapteze la SD1. Odata ce SD1 este prezentat, sugerati imediat raspunsul corect, apucand mana dreapta a elevului (cu mana dumneavoastra dreapta) si asistandu-l in actiunea de a-si lovi de doua ori genunchiul drept. Subliniati obtinerea raspunsului corect.
Incetati treptat sa sugerati actiunile in cadrul urmatoarelor incercari, reducand instructiunile manuale oferite elevului. Reducerea treptata poate fi initiata prin simpla ghidare a mainii elevului catre genunchiul acestuia. Pentru a reduce treptat sugestiile in cadrul urmatoarelor incercari, dati drumul mainii elevului inainte de a ajunge la genunchi, apoi doar indreptati mana elevului catre genunchi. In cazul in care elevul nu reuseste sa raspunda corect la oricare dintre incercari, reveniti si introduceti minimul de sugestii necesare pentru a obtine raspunsul corect. Nu uitati ca la sfarsit sa excludeti toate sugestiile si sa pastrati doar cele mai bune stimulente pentru incercarile fara sugestii. Considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand se inregistreaza 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii (acest criteriu este redus in baza stapanirii exercitiilor anterioare de imitare cu ajutorul jucariilor). Daca elevul nu reuseste sa imite fara ajutorul sugestiilor, utilizati procedurile descrise in sectiunea 'Sfere de dificultate ' prezentata in cadrul acestui capitol
In ilustrarea urmatorului pas, actiunea de ridicare a unui picior este utilizata drept SD2. Actiunea de ridicare a unui picior este diferita de SD1 (lovirea genunchiului) si in consecinta este posibil sa ajute elevul sa faca deosebiri. Ca si in cazul SD1, ridicarea unui picior permite ca sugestiile manuale si prezentarea SD sa fie executate simultan. Pentru ca SD si sugestiile sa fie cat mai clare pentru elev si pentru profesori, stabiliti care picior trebuie sa fie ridicat: stangul, dreptul, ambele pentru un raspuns corect (in cadrul acestei prezentari ridicarea piciorului stang este considerata raspunsul corect pentru SD2).
Pasul 2
Dumneavoastra si elevul trebuie sa stati jos pe scaune fata in fata, piciorul stang al elevului fiind asezat pe pantoful dumneavoastra drept. Prezentati SD2, care consta din comanda, 'Fa asta,' si in acelasi timp ridicati piciorul dumneavoastra drept la cel putin 50 de cm deasupra podelei. Imediat sugerati raspunsul corect prin ridicarea piciorului dumneavoastra drept, ridicand astfel piciorul elevului. Procedand astfel, aveti ambele maini libere pentru a stimula elevul sau pentru a executa sugestii suplimentare, daca este cazul. Asigurati - va ca stimulati elevul in timp ce piciorul acestuia este ridicat. Daca stimularea este amanata pana cand elevul isi coboara piciorul, se poate stimula in mod accidental elevul sa isi coboare piciorul (comportament incompatibil cu ridicarea piciorului).
Incetati treptat sa sugerati actiunile, mai intai prin ridicarea doar pe jumatate a piciorului elevului, iar apoi doar impingand usor in sus piciorul elevului cu varful piciorului dumneavoastra. In cazul in care elevul nu reuseste sa raspunda in mod corect la o anume incercare, reluati exercitiul si introduceti minimul de sugestii necesare pentru a obtine raspunsul corect. Nu uitati ca la sfarsit sa excludeti toate sugestiile si sa pastrati doar cele mai bune stimulente pentru incercarile fara sugestii. Odata ce elevul stapaneste SD2 (5 din 5 sau 9 din 10 incercari corecte fara sugestii), treceti la Pasul 3.
Pasul 3
Incepeti sa predati diferenta intre SD1 si SD2. Prezentati mai intai SD1 (lovirea usoara a genunchiul). Deoarece SD2 a fost exersat mai recent, este posibil ca elevul sa raspunda prin R2 (ridicarea unui picior) cand ii prezentati SD1. Pentru a evita o incercare ne-stimulata, sugerati si stimulati Rl cand prezentati SD1. Nu uitati sa verificati incercarile fara sugestii pentru a reduce numarul raspunsurilor cu sugestii si a dependentei de sugestii. Considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand se inregistreaza 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii. La 2 sau 3 secunde dupa ce elevul stapaneste SD1 (lovirea usoara a genunchiului), prezentati SD2 (ridicarea unui picior) si simultan sugerati elevului raspunsul corect. Considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand se inregistreaza 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii. In cadrul urmatoarelor incercari, pendulati intre cele doua exercitii in timp ce reduceti treptat sugestiile si stimulati in mod diferit raspunsurile corecte (ex., stimulati mai mult incercarile corecte fara sugestii decat cele cu sugestii, si insotiti raspunsurile incorecte de un 'Nu' cu valoare informativa). Treceti la celalalt exercitiu dupa 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii, apoi dupa 1. In final, alternati in mod aleatoriu SD1 si SD2. Odata ce ati atins acest stadiu, considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand inregistreaza 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii.
Odata ce elevul stapaneste diferenta dintre SD1 si SD2, va recomandam sa exersati aceasta diferenta cu membrii echipei si sa introduceti treptat locatii diferite. Acest lucru completeaza recomandarea dinainte referitoare la prima diferenta: Prima diferenta trebuie sa fie bine fixata pentru a facilita invatarea de catre elev a diferentelor ulterioare.
SD3 este ilustrat prin ridicarea unui brat. Actiunea de ridicare a unui brat este diferita in mod perceptiv de SD1 (lovirea genunchiului) si SD2 (ridicarea piciorului) si in consecinta este posibil ca aceasta sa faciliteze diferentierea. Ridicarea unui brat permite de asemenea ca sugestiile manuale sa fie executate in acelasi timp cu prezentarea SD. Pentru a face aceasta incercare cat mai distincta posibil, stabiliti daca elevul trebuie sa ridice bratul drept sau stang, sau ambele brate drept raspuns corect pentru SD3. In scopul ilustrarii exercitiului, bratul stang va fi utilizat drept raspuns corect pentru SD3.
Pasul 4
Dumneavoastra si elevul trebuie sa stati jos pe scaune, fata in fata. Prezentati SD3, care consta din comanda 'Fa asta,' si in acelasi timp ridicati bratul dumneavoastra drept si sugerati elevului raspunsul corect. Puteti sugera raspunsul prin apucarea mainii stangi a elevului cu mana dumneavoastra dreapta si ridicarea mainii elevului cu ajutorul mainilor dumneavoastra. Nu uitati sa stimulati elevul in timp ce bratul acestuia este inca ridicat, si nu dupa ce acesta si-a coborat bratul (acest lucru ar insemna stimularea unui raspuns care este incompatibil cu ridicarea bratului). Reduceti treptat sugestiile in cadrul urmatoarelor incercari incetand sa mai sustineti bratul elevului cand acesta este pe jumatate ridicat, apoi reduceti sugestiile la o simpla impingere a bratului elevului. In final, reduceti sugestiile impingand in sus cotul elevului cu mana dumneavoastra dreapta in timp ce va ridicati bratul. Daca elevul nu raspunde corect la una dintre incercari, reveniti la sugestii mai consistente. Odata ce elevul stapaneste SD3 (5 din 5 sau 9 din 10 incercari corecte fara sugestii), treceti la etapa 5.
Pasul 5
Inainte de a combina SD1 (lovirea genunchiului), cu SD2 (ridicarea piciorului), si cu SD3 (ridicarea unui brat), repetati diferentele SD1-SD2, care ar putea fi partial uitate in timp ce elevul si-a insusit SD3. Apoi, reintroduceti SD3. Utilizati sugestii, daca este necesar, si considerati ca elevul stapaneste exercitiul la 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii. La 2 secunde dupa ce elevul stapaneste SD3, prezentati SD1 (lovirea usoara a genunchiului). Dupa incercari succesive mixte si stimulate in mod diferit, elevul va face din ce in ce mai putine greseli si in final va demonstra ca stapaneste diferenta dintre SD1 si SD3. Dupa aceasta, reintroduceti SD2, combinati SD2 si SD3. In final, combinati cele trei SD in acelasi timp, in conformitate cu paradigma de alternare aleatorie. Considerati ca elevul stapaneste exercitiul cand inregistreaza 9 din 10 sau 19 din 20 de raspunsuri corecte fara sugestii.
Atingerea abdomenului poate fi folosita drept SD4 deoarece aceasta actiune este diferita de cele trei exercitii de mai sus, poate fi observata de catre elev, si este usor de sugerat. Utilizati aceleasi proceduri pentru predarea SD4 descrise pentru a preda SD3. Nu uitati sa combinati SD4 cu celelalte SD dupa ce elevul stapaneste acest exercitiu separat. Combinarea diferitelor actiuni SD exerseaza si mentine acuratetea imitatiilor invatate anterior. La introducerea unui nou SD, profesorul se poate inspira din urmatoare lista de comportamente.
Imitatii suplimentare de miscari vizibile
Incordarea muschilor antebratului (aratati cat sunteti de puternic)
Faceti la revedere mana bateti din palme
Ridicarea bratelor in afara
atingerea picioarelor
lovirea usoara a sezutului
atingerea cotului atingerea urechilor stat in genunchi atingerea cefei lovirea coapselor stat intr-un picior executarea unei sarituri
balansarea corpului inainte si inapoi
stat in stil indian acordarea de saruturi mers in genunchi
acoperirea ochilor cu mainile
atingerea gatului atingerea calcaiului
Lovirea mesei de langa dumneavoastra
Stat in picioare
Atingerea capului
Intoarcere
Bataie din picior
Atingerea umerilor
Incrucisarea gleznelor
Ridicarea unui brat in afara
Atingerea barbiei
Inchiderea /Deschiderea pumnului
Atingerea degetelor de la picioare
Sarituri in sus Si in jos
Acoperirea ochilor cu mana
Mers pe loc
Atingerea obrajilor
Incrucisarea bratelor
A da mana usor
Atingerea sezutului
Rostogolire pe podea
Miscarea corpului dintr-o parte in alta
Imitatia jocurilor si cantecelor care implica folosirea degetelor (ex., Itsy-Bitsy Spider (Paianjenul Itsy-Bitsy), Roly-Poly; Cap, Umeri, Genunchi, si Degetele de la picioare; Five Little Monkeys (Cinci maimutele) pot fi de asemenea invatate de catre elevi pentru a-i ajuta sa se pregateasca pentru participarea la activitati de grup, cum ar fi gradinita. Unele dintre aceste cantece prezinta proprietati stimulente intrinsece pentru majoritatea studentilor, sugerand faptul ca acestea vor fi retinute cu foarte putin sau chiar fara ajutorul stimulentelor extrinsece (ex. aprobare sociala, mancare).
Intretinere si generalizare
Pana in acest moment este posibil ca elevul sa fi invatat mai mult de 50 de imitatii simple nonverbale care implica obiecte si activitati motrice vizibile. Va recomandam sa organizati SD in doua programe, un program de intretinere si unul curent. Programul Curent ar trebui sa contina ultimele SD invatate, cat si SD care in curs de invatare in acel moment. SD din Programul Curent trebuie sa fie exersate in fiecare zi. Un membru al echipei cu experienta trebuie sa raspunda de actualizarea Programului Curent in conformitate cu modificarile saptamanale (ex. situatia sugestiilor) pentru fiecare exercitiu. Un alt membru al echipei trebuie sa raspunda de actualizarea si alocarea exersarii periodice a exercitiilor in cadrul Programului de intretinere. Programul de Intretinere ar trebui sa contina SD invatate si exersate frecvent in trecut si trebuie sa fie efectuat conform unui program regulat pentru ca aceste exercitii sa nu fie uitate. Frecventa repetitiilor pentru fiecare punct din cadrul unui program de intretinere trebuie sa fie modificata in functie de fiecare elev, deoarece frecventa de exersare necesara pentru mentinerea abilitatilor variaza de la elev la elev. Tineti cont de faptul ca programul de intretinere este util pentru toate sau pentru majoritatea programelor prezentate in cadrul acestui manual.
Rezultate vizate
Abilitatile de imitare nonverbala prezentate pana in acest moment sunt stapanite de aproape toti elevii. Majoritatea elevilor inregistreaza progrese rapide si pare sa agreeze acest program, iar unii elevii incep sa imite spontan comportamentele motrice vizibile ale adultilor. Spre exemplu, un baiat poate incepe sa imite felul in care merg barbatii, cu picioarele departate si cu ample miscari ale bratelor ('mers in stil mare'), in timp ce fetele pot incepe sa mearga mai gratios. Astfel de imitatii sugereaza inceputurile timpurii ale diferentierii dintre rolurile sexelor. In acest punct baietilor li se pot introduce mai multe imitatii cu obiecte orientate catre baieti (ex., camioane, scule, si personaje masculine Disney cum ar fi Peter Pan, Aladdin, Quasimodo, Woody, si Buzz), in timp ce fetele ar putea fi invatate mai multe imitatii cu obiecte orientate catre fete (ex., papusi, case de papusi, cuptoare de jucarie, si personaje feminine Disney cum ar fi Belle, Wendy, Pocahontas, Micuta Sirena, si Esmeralda). Datorita suprapunerii dintre rolurile sexelor, parintii sunt sfatuiti sa decida singuri modul si masura in care programele de imitare trebuie sa fie diferentiate.
Luand in considerare diferentele dintre indivizi si dificultatea de a prezice ceea ce poate fi dificil sau usor pentru un elev, va sfatuim sa fiti flexibili in momentul in care decideti ce exercitii de imitare trebuie sa introduceti. Spre exemplu, ridicarea unui brat poate parea o actiune usor de stapanit, totusi multi elevi intampina greutati in invatarea acestui comportament. Raspunsul poate fi imitat in mod partial sau minimal, fiind dificil sa se decida daca trebuie sa se introduca stimulente sau nu. Se pare ca elevii sunt extremi de eficienti in a minimaliza eforturile si in a creste la maxim beneficiile, trasatura comuna a tuturor oamenilor. In cazul in care o anumita imitare necesita un efort neobisnuit pentru a fi invatata, amanati-o pana mai tarziu.
Puteti intampina probleme in timp ce ajutati un elev sa faca diferenta intre comportamente care par similare. Spre exemplu, imitatiile care implica parti ale corpului (ex., atingerea umerilor vs. atingerea abdomenului) necesita mai mult exercitiu decat actiuni distincte (ex., atingerea capului vs. sarituri). Aceeasi problema poate aparea in timp ce predati comportamente pe care elevul nu le poate vizualiza singur (ex, atingerea dintilor vs. atingerea buzelor, sau atingerea barbiei vs. atingerea gatului). Imitarea miscarilor subtile ale corpului (ex., a zambi vs. a se incrunta) trebuie sa fie initiata doar dupa ce elevul stapaneste 20 sau mai multe miscari mai ample ale corpului.
Exercitii pentru perfectionarea dexteritatii degetelor - mainii
Imitatiile motrice subtile, cum ar fi aratatul cu degetul, adunarea unor obiecte foarte mici, tinerea unui creion in mod corect, insirarea de margele pot fi dificile deoarece presupun ca elevul sa faca diferenta intre stimuli vizuali foarte subtili. De asemenea, imitatiile motrice implicate nu pot fi dezvoltate de catre unii dintre elevi. Majoritatea elevilor necesita antrenament separat pentru a -si imbunatati dexteritatea degetelor si a mainilor si pentru a trece la programe de dezvoltare a abilitatilor care presupun stapanirea abilitatilor motrice subtile (ex., indicarea obiectelor cu degetul, desen, scris, decupare). Recomandam sa se repete cu rabdare urmatoarele exercitii inainte sau in acelasi timp cu invatarea imitatiilor motrice subtile. Imitatia nonverbala poate fi utilizata pentru a oferi sugestii in cadrul exercitiilor de dexteritate (ex., spuneti, 'Fa asta,' in timp ce aratati actiunea - tinta). Exercitiile sunt executate in ordinea nivelului aparent de dificultate.
Imitatii de dexteritate a degetelor - mainii SD 'Fa asta '
turnati mazare /orez /apa dintr-o cana mica intr-un recipient mare si apoi intr-unul mic
puneti cu lingura orez / faina dintr-un recipient intr-altul si apoi intr-o ceasca, schimband lingura cu o lingurita
asezarea cuburilor cilindrice pe un suport (acoperiti intai celelalte orificii ale suportului)
despartirea a doua cuburi de Lego
scoaterea capacelor marker-elor mari
punerea a loc a capacelor marker-elor mari
mototolirea hartiei satinate
rotirea discului cu numere al unui telefon de jucarie
ciupirea Play-Doh
deschideti si inchideti inchizatoarea cu arici a unui pantof
desfaceti un fermoar (gasiti un stimulent inauntru)
adunati bomboane M&M/ struguri /margele /banuti dintr-un carton de oua
adunati scobitori dintr-o stiva de Play-Doh/ polistiren expandat si asezati-le intr-o ceasca /sticla
adunati scobitori de pe masa si asezati-le pe o stiva de Play-Doh sau pe o bucata de polistiren expandat
adunati banuti de pe masa si puneti-i intr-o pusculita
insirati margele (incepeti cu margele mari de lemn si treceti treptat la margele mai mici)
introduceti carti de joc prin orificii (incepeti cu mai putine orificii mari si treceti treptat la mai multe orificii mai mici)
adunati obiecte mici cu ajutorul clestelui de bucatarie si aruncati-le intr-un container
apasati /trageti piedica unui pistol de jucarie
puneti agrafe in parul unei papusi
puneti carlige de rufe in jurul unei farfurii de hartie
insurubati piulite pe suruburi mari si apoi pe suruburi mai mici
desfaceti un capac (descoperiti un stimulent inauntru)
trasati tipare
insirati elastice pe un panou cu carlige
desfaceti nasturele unui buzunar (descoperiti un stimulent in interior)
Imitatii motrice subtile
Va sugeram sa incepeti imitatiile motrice subtile cu exercitii functionale pe care elevul le poate invata cu usurinta. Am ales drept SD1 strangerea pumnului si drept SD2 indicarea cu degetul din doua motive. Mai intai, este relativ usor sa sugerezi strangerea pumnului. In al doilea rand, indicarea cu degetul este un comportament functional deoarece elevul trebuie sa indice cu degetul in cadrul programelor de limbaje receptive atunci cand i se cere sa identifice articolele tinta.
In cadrul urmatoarelor etape, elevul trebuie sa stea in fata dumneavoastra pentru a putea observa cu usurinta actiunile dumneavoastra. Observati asemanarea dintre aceste etape si cele prezentate anterior.
Pasul 1
Prezentati SD1, care consta din comanda, 'Fa asta,' in timp ce ridicati mana stanga si strangeti pumnul. Miscarile incete si exagerate pot ajuta elevul sa se adapteze la SD. Imediat sugerati manual elevului raspunsul corect, ridicandu-i mana dreapta si strangandu-i degetele sub forma de pumn cu ajutorul mainii dumneavoastra drepte. Stimulati obtinerea raspunsului corect. Reduceti treptat sugestiile pana cand in final nu va mai fi nevoie decat sa impulsionati incheieturile elevului cu degetele dumneavoastra, si apoi doar sa impingeti usor in sus cotul acestuia si asa mai departe. Daca elevul nu raspunde in mod corespunzator la oricare dintre incercari, reveniti la o sugestii mai consistente. Considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand inregistreaza 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii. Dupa ce este intrunit acest criteriu, predati SD2.
Pasul 2
Prezentati SD2, care consta din comanda, 'Fa asta,' in timp ce strangeti pumnul mainii stangi si apoi indreptati degetul aratator in afara. Imediat sugerati elevului raspunsul corect. Puteti realiza acest lucru apucand pumnul elevului cu mana dumneavoastra dreapta si desclestand degetul aratator al acestuia cu ajutorul degetului dumneavoastra aratator. Eliminati treptat toate sugestiile in cadrul urmatoarelor incercari. Considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand inregistreaza 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii.
Pasul 3
Combinati si stimulati in mod diferit SD1 (strangerea pumnului) cu imitatia unei miscari vizibile deja invatata. Apoi schimbati in mod aleatoriu SD1 cu una sau doua alte imitatii motrice vizibile cunoscute. Combinati si stimulati in mod diferit SD2 (indicarea cu degetul) cu ajutorul unei imitatii motrice deja invatate si apoi schimbati in mod aleatoriu SD2 cu una sau doua alte imitatii motrice deja invatate. Imitatiile motrice vizibile indeplinesc rolul de stimuli de contrast si sunt introduse pentru a facilita diferentierea intre SD1 si SD2. Cand elevul stapaneste exercitiul (ex., elevul raspunde corect la 9 din 10 sau la 19 din 20 de incercari fara sugestii), treceti la etapa 4, care implica combinarea SD1 si SD2.
Pasul 4
Prezentati SDL. Sugerati si stimulati raspunsul. Reduceti treptat sugestiile si considerati ca elevul stapaneste exercitiul cand inregistreaza 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii. La 2 sau 3 secunde dupa ce elevul stapaneste SD1, prezentati SD2 si in acelasi timp sugerati elevului raspunsul corect. Considerati ca elevul stapaneste exercitiul SD2 cand inregistreaza 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii. In cadrul urmatoarelor incercari, alternati cele doua exercitii (SD1 si SD2) in timp ce reduceti treptat si stimulati in mod diferit raspunsurile corecte. Nu uitati sa verificati incercarile fara sugestii pentru a va vedea daca elevul poate raspunde corect fara ajutorul altor sugestii. Schimbati SD dupa 2 raspunsuri corecte consecutive, apoi dupa 1. Dupa incercari succesive combinate si stimulate in mod diferit, elevul va face din ce in ce mai putine greseli. Odata ce elevul este capabil sa raspunda corect fara sugestii de prima data cand exercitiile sunt alternate, schimbati in mod aleatoriu prezentarea SD1 si SD2. Considerati ca elevul stapaneste exercitiul cand inregistreaza 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii in cadrul incercarilor cu SD schimbate in mod aleatoriu.
Mai jos va prezentam exemple de imitatii motrice subtile suplimentare, enumerate in ordinea nivelului aparent de dificultate.
Imitatii motrice subtile suplimentare
SD 'Fa asta '
indicati cu ambele degete aratatoare in aer
'plimbati-va' pe masa cu aratatorul si degetul mijlociu
indreptati si strangeti in mod repetat degetul (ele) aratator (e)
indicarea nasului
apropierea varfurilor degetelor aratatoare
apropierea varfurilor degetelor mari
apropierea varful degetului mare si a aratatorului de la aceeasi mana (realizarea unui 'cioc vorbitor ')
indoirea mainii
indicarea buzelor
indoirea mainilor in timp 'fluturati ' degetele in sus si in jos ca o pasare in zbor
indicati pleoapele
puneti varful degetului mare pe nas si apoi rasfirati-va degetele (ca atunci cand radeti de cineva)
indicati dintii
faceti un semn de pace
bateti in masa cu degetele
strangeti pumnul si apoi, pe rand, rasfirati degetele incepand cu degetul mare (ca si cum ati numara de la 1 la 5)
rasfirati-va degetele mainii stangi, apoi cu aratatorul drept indicati degetele pe rand (ca si cum ati numara degetele)
Daca elevului ii este greu sa faca diferenta intre indicare sau atingerea partilor corpului pe care nu le poate vedea (ex., indicarea nasului vs. indicarea gurii, atingerea obrajilor vs. atingerea barbiei), amanati aceste diferentieri pana cand elevul stapaneste exercitiile de imitare suplimentare.
Intretinere
Pana in acest moment, elevul a dobandit o varietate de exercitii de imitare nonverbale care implica obiecte, cat si imitatii motrice subtile si vizibile care nu presupun utilizarea obiectelor. Transferati treptat toate imitatiile invatate in cadrul Programului de Intretinere si continuati sa le exersati in conformitate cu necesitatile individuale ale elevului. Tineti cont de faptul ca imitatiile nonverbale invatate trebuie sa fie combinate cu diferentieri dificile (ex., diferentieri intre imitatii motrice subtile), cat si cu abilitati continute in programe ai dificile (ex., Programul de Imitare verbala, Capitolul 22). Acest lucru va ajuta elevul sa ramana atent si motivat.
Imitatia miscarilor si expresiei fetei
Miscarile care implica gura (ex., actiunea de a sufla, lingerea buzelor, scosul limbii) si expresiile fetei (ex., a zambi, a te incrunta, a te preface ca plangi) presupun ca elevul sa faca diferenta intre stimulii vizuali care sunt mai subtili decat cei prezentati in sectiunea anterioara. In plus, deoarece elevul nu poate observa propriile raspunsuri in timp ce executa imitatiile care implica fata, ii poate fi greu sa faca diferenta intre miscari separate. In consecinta, recomandam sa amanati predarea miscarilor faciale pana cand elevul a invatat o serie de imitatii motrice subtile si vizibile, si-a insusit mai multe comportamente functionale (ex., limbaj receptiv timpuriu), si dupa ce profesorul a dobandit mai multa experienta.
Imitatia miscarilor orale-motrice ajuta elevul sa capete putere si control asupra muschilor gurii si ai limbii, lucru care poate facilita sugerarea si dobandirea articularii corecte in timpul exercitiilor de imitare verbala. Imitatia miscarilor si expresiei fetei poate ajuta elevul sa devina mai constient de expresiile si miscarile propriei fete. Sugeram sa incepeti cu suflarea (SD1), deschiderea gurii (SD2), si scosul limbii (SD3), miscari care sunt relativ usor de sugerat. Odata invatate, aceste exercitii de imitare pot facilita imitarea altor miscari faciale mai dificile. Daca unul dintre aceste prime raspunsuri pare deosebit de greu elevului, inlocuiti-l cu un alt raspuns de pe lista cu imitatii faciale suplimentare, oferita mai jos.
Incepeti, asezandu-va pe podea, fata in fata cu elevul. Aceasta pozitie optimizeaza posibilitatile elevului de a diferentia stimulii vizuali care ii sunt prezentati.
Pasul 1
Prezentati SD1, care consta din comanda, 'Fa asta,' si apoi suflati. Nu -i suflati elevului in fata, deoarece ar putea considera aceasta ca fiind un gest advers. In cazul in care elevul raspunde incorect sau nu reuseste sa raspunda in decurs de 5 secunde, prezentati o consecinta (ex., un 'Nu' informativ) si apoi repetati SD, sugerand raspunsul corect. Spre exemplu, miscand buzele cat mai putin posibil spuneti, 'Fa asta.' Apoi deschideti larg gura, inspirati aer, si suflati puternic. Astfel de demonstratie exagerata poate ajuta elevul sa faca observe cu atentie SD. Reduceti treptat sugestiile vizuale in cadrul urmatoarelor incercari. In cazul in care elevul nu raspunde la aceasta procedura de sugerare, incercati sugestiile propuse mai jos in cadrul sectiunii 'Sfere de dificultate '. Modelati suflari puternice utilizand stimulente diferentiate. Considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand inregistreaza 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii.
Pasul 2
Prezentati SD2, care consta din comanda, 'Fa asta,' si apoi deschideti gura. In cazul in care elevul nu imita acest comportament in decurs de 5 secunde, repetati SD2 si sugerati raspunsul corect. Spre exemplu miscand buzele cat mai putin posibil spuneti, 'Fa asta.' si apoi brusc deschideti larg gura. Ramaneti cu gura deschisa timp de 3 pana la 5 secunde. Deschiderea gurii este un comportament subtil si silentios, iar daca elevul nu este atent la miscarile fetei dumneavoastra, poate sa nu observe actiunea sau sa vada diferenta intre o gura inchisa si una deschisa. Daca este cazul, incercati sa sugerati actiunea de deschidere a gurii cu ajutorul degetelor. Daca elevul suporta sugerarea manuala, incercati procedura de sugerare propusa in cele urmeaza in cadrul sectiunii 'Sfere de dificultate '. Cand elevul stapaneste SD2 (raspunde corect la 5 din 5 sau 9 din 10 incercari fara sugestii), treceti la Pasul 3.
Pasul 3
Combinati si aplicati in mod diferit SDl (actiunea de a sufla) cu un stimul contrastant, cum ar fi o imitatie motrice vizibila (ex., atingerea abdomenului). Odata ce diferentierea este stapanita, combinati si stimulati in mod diferentiat SD2 (deschiderea gurii) cu un stimul contrastant, cum ar fi o imitatie motrice vizibila stapanita, dar care este diferita de cea alternata cu SDl (ex., batut din palme). Imitatiile motrice vizibile servesc drept stimuli contrastanti si sunt introduse pentru a facilita diferentierea intre SDl (actiunea de a sufla) si SD2 (deschiderea gurii), care sunt greu de diferentiat deoarece ambele exercitii implica miscari faciale. Odata ce ambele diferentieri sunt stapanite, treceti la pasul 4, combinarea SDl cu SD2.
Pasul 4
Prezentati SDl (suflati dupa ce spuneti, 'Fa asta'). Sugerati si stimulati raspunsul corect.
Reduceti treptat sugestiile in cadrul urmatoarelor incercari. Considerati ca elevul stapaneste exercitiul atunci cand inregistreaza 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii. La 2 sau 3 secunde dupa ce elevul stapaneste SDl, prezentati SD2 (deschideti gura dupa ce ati spus, 'Fa asta') si in acelasi timp sugerati elevului raspunsul corect. Oferind rapid sugestii, ajutati elevul sa nu greseasca. Considerati ca elevul stapaneste SD2 atunci cand inregistreaza 2 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii. In cadrul urmatoarelor incercari, alternati grupe de incercari intre cele doua exercitii (SDl si SD2) in timp ce reduceti treptat sugestiile si stimulati in mod diferit raspunsurile corecte. Schimbati SD dupa 2 raspunsuri corecte consecutive, apoi dupa 1. Dupa incercari succesive combinate si stimulate in mod diferit, elevul va face din ce in ce mai putine greseli si in final va raspunde corect de prima data cand exercitiile sunt schimbate intre ele. Ca de obicei, in cazul in care elevul nu reuseste sa raspunda sau raspunde incorect, introduceti sugestia cel mai putin elocventa necesara pentru obtinerea raspunsului corect. Elevul stapaneste diferentierea cand raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari fara sugestii, prezentate in mod aleatoriu.
Pasul 5
Prezentati SD3, care consta in comanda, 'Fa asta,' si apoi scoateti limba. Daca elevul raspunde incorect sau nu raspunde in decurs de 5 secunde, prezentati o consecinta si sugerati raspunsul corect in cursul urmatoarei incercari. Spre exemplu, miscand buzele cat mai putin posibil spuneti, 'Fa asta,' si apoi scoateti limba cat puteti de mult, si ramaneti asa timp de 3 pana la 5 secunde. In cazul in care elevul nu imita corect actiunea, incercati procedura de sugerare descrisa in cele ce urmeaza in cadrul sectiunii 'Sfere de dificultate '. Considerati ca elevul stapaneste un exercitiu cand inregistreaza 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii. Apoi, combinati SD3 cu un stimul contrastant, cum ar fi un exercitiu de imitare motrica vizibila invatat anterior. Odata ce aceasta diferentiere este stapanita, combinati SD3 (scosul limbii) cu SDl (actiunea de a sufla) si SD2 (deschiderea gurii) in conformitate cu procedurile descrise in cadrul Etapei 4.
Dupa ce elevul invata sa imite actiunea de a sufla, deschiderea gurii si scosul limbii, invatati elevul sa imite urmatoarele comportamente.
Daca oricare dintre aceste comportamente pare deosebit de dificil pentru elev si exercitiul ocupa prea mult timp, invatati elevul un alt comportament de pe lista. Utilizati -va propria experienta de lucru cu elevul atunci cand dezvoltati si reduceti treptat sugestiile pentru exercitiile ulterioare de imitare.
Imitatii faciale suplimentare
SD 'Fa asta'
actiunea de a linge buzele
muscarea buzei de jos
apropierea buzelor (incepeti cu gura deschisa)
loviti dintii intre ei (deschideti si inchideti gura de mai multe ori)
puneti limba intre dinti si suflati
miscati limba inainte si in sus si in jos, de la stanga la dreapta, sau inainte si inapoi
muscati buza de sus
tuguiati buzele si sarutati
umpleti obrajii cu aer si apoi expirati
sugeti-va obrajii (faceti o 'gura de peste')
puneti varful limbii in spatele dintilor de jos
deschideti gura, puneti varful limbii in spatele dintilor de sus, si apoi miscati limba in sus si in jos (ca cum ati spune fara sa scoateti sunete la-la-la)
emiteti sunete, sufland cu limba intre dinti
scoateti limba si indoiti-o
introduceti buzele intre dinti
muscati buza de jos si apoi suflati
lingeti buzele
dati din cap in semn afirmativ
dati din cap in semn negativ
stranutati
tusiti
radeti
prefaceti -va ca plangeti
pareti suparat (exagerati)
pareti vesel (exagerati)
pareti trist (exagerati)
pareti surprins (exagerati)
pareti speriat (exagerati)
Intretinere
In acest moment, va sugeram sa integrati cele patru grupe de imitatii in doua liste, o lista continand imitatii mixte pentru Programul Curent (ex., SD invatate recent cu una pana la trei SD in curs de invatare, care sa fie exersate zilnic) si o lista continand imitatii mixte pentru Programul de Intretinere (ex., SD invatate anterior care sunt exersate mai rar, dar periodic). Varietatea inerenta a imitatiilor mixte ar trebui sa ajute elevul sa ramana atent si motivat.
Pana in acest punct, un mare numar de imitatii transferate in Programul de Intretinere necesita probabil destul de mult timp pentru a fi trecute in revista. Pentru a putea mentine aceste SD, va sugeram sa le grupati. Spre exemplu, in cazul in care elevul are un program de intretinere de 70 SD, va sugeram ca acestea sa fie aranjate in grupe de cate 10 si ca o singura grupa sa fie exersata in fiecare zi astfel ca toate cele 70 SD sa fie exersate pe parcursul unei saptamani.
Sfere de dificultate
Unii elevi au nevoie de mai multe sugestii decat cele descrise anterior pentru a invata un exercitiu. In cadrul acestei sectiuni, va propunem anumite sugestii pentru unele imitatii vizibile, subtile sau faciale care s-au demonstrat a fi eficiente in cazul in care procedurile uzuale de sugerare nu dau rezultate.
Imitatii motrice vizibile (gross motor imitation)
Sa presupunem ca elevul intampina probleme in cazul imitatiilor motrice vizibile, chiar daca se utilizeaza sugestii fizice. Spre exemplu, elevul poate sa nu inregistreze progrese (sugestiile nu pot fi reduse) in cazul imitarii actiunii de lovire a genunchiului. Daca se intampla acest lucru, trebuie sa se adauge un obiect la exercitiul de imitatie. Pentru a ilustra o sugestie pentru exemplul oferit, dumneavoastra si elevul trebuie sa utilizati un cub pentru a lovi genunchii. Indiciul vizual oferit de cub poate ajuta elevul sa se concentreze asupra miscarilor.
Pentru aceasta procedura de sugerare, utilizati doua cuburi identice ale caror dimensiuni sa poata permita elevului sa le apuce si sa le tina in mana. Elevul trebuie sa se aseze in fata dumneavoastra astfel incat genunchiul drept al elevului sa atinga interiorul genunchiului dumneavoastra stang. Puneti un cub in mana elevului si apoi, tinand mana acestuia care strange cubul, luati celalalt cub si prezentati SD ('Fa asta') in timp ce loviti cuburile de doua sau trei ori de genunchiul elevului. Stimulati. Reduceti treptat sugestiile, incetand sa loviti genunchiul elevului cu cubul dumneavoastra si incepand sa loviti propriul genunchi, in timp ce continuati manual sa sugerati elevului sa - si loveasca genunchiul cu propriul cub. Apoi, indepartati-va usor genunchiul de cel al elevului. Reduceti treptat asistenta manuala, tinand si lovind cubul elevului de genunchiul acestuia pana cand elevul incepe sa loveasca cubul fara sugestii fizice. Aruncati cubul si loviti -va genunchiul cu mana. In final, luati cubul elevului. Daca nu puteti elimina cubul in aceasta faza, introduceti treptat un cub mai mic si apoi incercati iar sa reduceti sugestiile. Cand elevul stapaneste exercitiul (9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii), reveniti la urmatoarea etapa din sectiunea programului principal.
Puteti utiliza aceeasi procedura de sugerare cu cuburi cand predati alte exercitii de imitare, cum ar fi atingerea capului, a abdomenului, a nasului sau a urechii.
Imitarea miscarilor motorii fine
Anumiti elevi au dificultati in ceea ce priveste imitarea miscarilor motorii fine, cum ar fi imitarea formǎrii unui pumn. Pentru a ajuta la remedierea acestei probleme folositi un creion lung (sau un bat asemanator) si dati-l unui elev sǎ-l tina. Prezentati SD ("Fǎ asa") in timp ce prindeti capatul de sus al creionului cu mana stangǎ si ridicati-l tinandu-l in fata elevului. Cu mana d-voastra dreaptǎ, luati mana dreaptǎ a elevului si asezati-i degetele in jurul pǎrtii inferioare a creionului astfel incat palma sa sǎ formeze un pumn in jurul creionului. Strangeti. In urmatoarele incercari reduceti treptat metoda sugestiei in care folositi creionul, lasand elevul sǎ-l cuprinda singur, si cuprindeti cu mana creionul din ce in ce mai mult astfel incat capatul destinat elevului sǎ devina din ce in ce mai scurt iar pumnul sǎu se formeze incet fǎrǎ a fi nevoie de folosirea unui creion. Mai puteti inlocuiti creionul cu altul mai subtire sau cu un bǎt, apoi cu o bucatǎ de sfoarǎ si in final cu un fir de sarmǎ subtire. In cazul in care ati renuntat prea devreme la sugestionare, reluati procedeul apeland la sugestionare numai atat cat este necesar pentru a obtine o reactie corespunzatoare. Nu uitati ca, din cand in cand, sǎ incercati sǎ folositi si metode care nu implicǎ sugestionarea pentru a vǎ asigura cǎ elevul poate reactiona fǎrǎ aceasta. Stabiliti stapanirea tehnicii la 5 din 5 sau la 9 din 10 reactii corespunzatoare nesugerate, apoi treceti la etapa urmatoare din sectiunea programului principal.
Imitǎri ale mimicii fetei
Anumiti elevi au dificultǎti in ceea ce priveste imitarea unei anumite mimici a fetei. Sǎ presupunem cǎ un elev are dificultǎti in a imita miscarea de suflare. Pentru a sugera o astfel de reactie puteti folosi un instrument de jucarie care emite un sunet atunci cand se suflǎ in el (de ex: o muzicutǎ, un fluier sau un flaut). Dati spre alegere elevei mai multe astfel de instrumente pentru a creste sansele ca aceasta sǎ gaseasca unul care sǎ fie pe placul sǎu. Nu ii prezentati si partea verbalǎ a exercitiului ("Fǎ asa") dacǎ face o demonstratie a actiunii cǎci sugerarea ar reprezenta o complicatie care nu-si are rostul. Puneti instrumentul in mana dreaptǎ a elevei si conduceti-l cu mana cǎtre buzele acesteia. Cu mana d-voastra stangǎ duceti instrumentul propriu la buze, inspirati, si suflati in acesta. Nu suflati tare dacǎ eleva reactioneaza negativ la sunete puternice. Recompensati eleva chiar si numai dacǎ reuseste sǎ tinǎ instrumentul lipit de buze. Pentru o imitare partialǎ acesta reprezeintǎ un bun start. Repetati aceastǎ etapǎ panǎ cand se aude un sunet, indiferent cat este de slab, din instrument. Incepand din acest moment, folositi tehnica formǎrii pentru a reusi producerea unui suflu mai puternic. Dacǎ acest rezultat intarzie sǎ aparǎ, incercati sǎ introduceti instrumente noi pentru a mentine nivelul de motivatie al elevei. Atunci cand eleva este capabilǎ sǎ producǎ un sunet sufland in instrument, inlǎturati propriul d-voastrǎ instrument si executati miscarea de suflare fǎrǎ acesta. Lǎsati eleva sǎ continue sǎ sufle in instrumentul propriu. Atunci cand aceasta reuseste sǎ producǎ un sunet puternic, renuntati treptat la sǎu, dar pǎstrati-l cu intentia de a-l folosi ca stimulent pentru executarea miscǎrii de suflare fǎrǎ acesta. Stabiliti stǎpanirea tehnicii la 5 din 5 sau la 9 din 10 reactii corespunzǎtoare nesugerate.
In cazul in care instrumentele muzicale nu se dovedesc a fi eficiente ca stimulente, incercati sǎ suflati in mici bucǎti de hartie aflate intr-un bol mare de adancime micǎ. Vǎ sugerǎm sǎ evitati invǎtǎrea imitǎrii actiunii de suflare a baloanelor de sǎpun sau de suflare intr-o lumanare aprinsǎ deoarece acestea sunt potrivite pentru un grup mai restrans deoarece este nevoie de o anumitǎ putere a suflului pentru a reusi, ceea ce poate avea ca rezultat un sentiment de frustrare si nu de satisfactie.
In cazul in care eleva are dificultǎti in a deschide gura, folositi unele dintre mancǎrurile sale preferate pentru a sugera miscarea acestei pǎrti a corpului. Acest rezultat poate fi obtinut tinand mancarea preferatǎ a elevei (de ex: prǎjituri) in fatǎ gurii spunand "Fǎ asa". In acelasi timp trebuie deschideti gura larg si sǎ muscati din prǎjitura d-voastrǎ si sǎ duceti o altǎ prǎjiturǎ inspre gura elevei. In cazul in care eleva deschide gura foarte putin, lǎudati-o pe moment, si apoi oferiti-i o bucatǎ de prǎjiturǎ. Pozitionarea prǎjiturii deasupra gurii elevei si nu direct in fata ei o poate provoca pe aceasta sǎ deschidǎ gura mai larg. Repetati aceastǎ etapǎ de mai multe ori. Renuntati treptat la aceastǎ provocare eliminand prǎjitura d-voastrǎ, dar pǎstrand-o pe a sa folosind in acelasi timp diferite stimulente pentru a ajuta mai departe la formarea reactiei de deschidere largǎ a gurii. Incercati sǎ vedeti dacǎ se poate renunta la folosirea prǎjiturii ca sugestie, pǎstrand-o in acelasi timp ca stimulent pentru provocarea unei miscǎri ample de deschidere a gurii din partea elevei. Renuntati apoi de tot la prǎjituri. Odatǎ ce nivelul de stǎpanire a tehnicii a fost atins (5 din 5 sau la 9 din 10 reactii corespunzǎtoare nesugerate), treceti la urmǎtoarea etapǎ din sectiunea principalǎ a programului.
In cazul in care eleva are dificultǎti in a scoate limba, remediati acest fapt cu ajutorul unuia dintre dulciurile sale preferate care pot fi linse (de ex: acadele, coniac, vatǎ de zahǎr pe bǎt, inghetatǎ la cornet, gem pus deasupra unei acadele pe bǎt). In acest caz este folositǎ o acadea. Inclinati-vǎ capul inainte astfel incat eleva sǎ vǎ poatǎ observa cu usurintǎ limba atunci cand iese afarǎ din gurǎ. Spuneti "Fǎ asa", scoateti limba afarǎ cat de mult puteti, ridicati acadeaua si lingeti-o. In acelasi timp ridicati si acadeaua elevei pentru ca aceasta sǎ poatǎ executa aceeasi miscare. De indatǎ ce eleva a scos limba cat de putin stimulati-o miscand acadeaua pe suprafata limbii pentru a putea sǎ o lingǎ. Repetati aceastǎ etapǎ renuntand treptat la acadeaua d-voastrǎ, dar pastrand-o pe a elevei si folositi diferite alte stimulente pentru a forma mai departe imitarea. Apoi renuntati treptat si la sugestionarea prin folosirea acadelei eleve, dar continuati sǎ o folositi ca stimulent. In final, schimbati stimulentul cu ceva care sǎ nu poatǎ fi folosit ca sugestie pentru provocarea reactiei de lingere. Stabiliti stǎpanirea tehnicii la 5 din 5 sau la 9 din 10 reactii corespunzǎtoare nesugerate. Odatǎ ce aceast comportament este stǎpanit treceti la urmǎtoarea etapǎ din sectiunea principalǎ a programului.
Succedarea imitǎrilor comportamentelor formate din douǎ si trei actiuni succesive
Panǎ
in acest moment elevul a invǎtat sǎ urmǎreascǎ si
sǎ imite comportamente simple. Incepand cu sectiunile urmǎtoare
elevul invatǎ sǎ imite comportamente formate din douǎ
si mai apoi trei actiuni succesive. Acesta este deseori, un lucru
greu de realizat, dar este esential pentru formarea unui comportament
complex. Vǎ veti simti poate usurati sǎ
aflati cǎ odatǎ ce aceastǎ tehnicǎ este stǎpanitǎ,
poate fi folositǎ ca instrument de invǎtare in multe dintre
programele ulterioare (de ex: invǎtarea indeplinirii
exercitiilor complexe formate din mai multe actiuni, cum ar fi:
"Inchide
Urmǎtoarele abilitǎti necesare si proceduri pas cu pas ajutǎ la insusirea lectiilor succesive si ar trebui urmǎrite indeaproape: (1) Este necesar ca elevul sǎ stǎpaneascǎ cel putin 50 de imitǎri ale miscǎrilor motorii grosiere simple si ale celor fine. (2) Elevul trebuie sǎ stǎpaneascǎ imitarea comportamentelor separate care formeazǎ anumite imitǎri ale comportamentelor formate din douǎ sau trei actiuni succesive. (3) Existǎ anumite motive care ne fac sǎ credem cǎ stǎpanirea lectiilor care necesitǎ urmǎrirea din partea elevului a unei serii de stimuli poate usura procesul de stǎpanire a imitǎrilor comportamentelor formate din douǎ si trei actiuni succesive. Aceste lectii sunt prezentate in cadrul Programului de Potrivire si Alegere (Cap. 12) si in programele pentru limbaj receptiv (Cap. 15, 17 si 18). Exemplele includ potrivirea seriilor de stimuli vizuali si recuperarea anumitor obiecte la cerere.
In cadrul succesiunii, angajarea elevului intr-un rǎspuns ii furnizeazǎ acestuia cheia pentru angajarea in cel de-al doilea. De exemplu: dacǎ ii arǎtati actiunea de introducere a un cub intr-o cutie (SD 1) urmatǎ de lovirea usoarǎ a unei tobe (SD 2), elevul trebuie sǎ invete sǎ imite SD 1 care la randul sǎu va conduce la R 2. Necesitatea invǎtǎrii unei astfel de reactii este evidentiatǎ de observatia cǎ atunci cand profesorul prezintǎ douǎ comportamente succesive elevilor care au invǎtat sǎ imite numai comportamente simple, acestia imitǎ din obisnuintǎ R2 si sar peste R1. Cel mai probabil, acesti elevi imitǎ prezentarea SD2 executatǎ de profesor deoarece acel stimul este cel mai recent si de aceea cel care are cele mai mai sanse de a provoca un rǎspuns. O parte a acestei lectii este invǎtarea elevului sǎ reactioneze la ordinea temporalǎ a celor douǎ comportamente ale profesorului (sǎ rǎspundǎ intai cu R1 si apoi cu R2.).
Pentru a usura insusirea imitǎrilor succesive, incepeti cu succesiuni care consistǎ in douǎ comporatmente scurte si opuse, care pot fi executate stand pe scaun (de ex: imitarea introducerii unui cub intr-o cutie, apoi lovirea usoarǎ a unei tobe). In cazul anumitor elevi se poate dovedi mai eficientǎ invǎtarea mai intai a succesiunilor de miscǎri motorii grosiere decat a comportamentelor care implicǎ obiecte. Dacǎ hotǎrati sǎ incepeti prin folosirea unor comportamente cuprinzand miscǎri grosiere fǎrǎ obiecte, incepeti cu douǎ comportamente referitoare la pǎrti ale corpului destul de depǎrtate una fatǎ de cealaltǎ (de ex: imitarea miscarii de lovire usoarǎ a capului, apoi tropǎit din ambele picioare). Astfel de comportamente ar trebui sǎ fie mai usor de urmǎrit de cǎtre elev (de diferentiat) decat douǎ comportamente care implicǎ pǎrti ale corpului apropiate una de cealaltǎ (de ex: imitarea miscǎrii de atingere a gatului, apoi pe cea de atingere a umerilor).
Dupǎ stǎpanirea catorva scurte succesiuni ce pot fi efectuate stand pe scaun, introduceti succesiuni formate comportamente cuprinzand o actiune scurtǎ si una mai lungǎ care pot fi efectuate stand pe scaun (de ex: imitarea aruncǎrii unei hǎrtii la cosul de gunoi, apoi construind un turn din cuburi). Odatǎ ce elevul stǎpaneste un anumit numǎr de astfel de succesiuni, continuati cu succesiuni formate din douǎ comportamente destul de lungi care pot fi executate stand pe scaun (de ex: imitarea completǎrii unui puzzle din 4 piese, apoi aranjarea de inele pe un suport). Odatǎ ce elevul stǎpaneste imitarea mai multor comportamente succesive ce pot fi efectuate stand pe scaun, introduceti succesiuni constand dintr-un comportament ce poate fi efectuat stand pe scaun si altul care poate fi efectuat fǎrǎ scaun, incepand din nou cu imitarea a douǎ comportamente scurte (de ex: imitarea actiunii de inchidere a unei cǎrti, apoi punerea acesteia la loc pe raft) apoi orientati-vǎ treptat spre reactii care necesitǎ perioade mai lungi de timp pentru a fi indeplinite. In final, invǎtati-i pe elevi imitarea a douǎ comportamente care nu pot fi efectuate stand pe scaun, incepand ca si panǎ acum cu douǎ comportamente scurte (de ex: stingerea luminii, apoi introducerea unei mingii intr-un cos de baschet de jucǎrie) inainte de a-i invǎta imitarea a douǎ comportamente mai lungi si mai complicate. In continuare sunt prezentate metodele care vǎ aratǎ cum sǎ predati invǎtarea comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive.
Imitǎri ale comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive
Procedurile ce urmeazǎ sunt ilustrate prin folosirea comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive ce constau in imitarea de cǎtre elev a felului in care d-voastrǎ vǎ atingeti usor capul si apoi tropǎiti din ambele picioare. In etapele urmǎtoare, elevul trebuie sǎ stea pe scaun cu fata la d-voastrǎ (tabla nu este necesarǎ). Considerati cǎ SD1 este demonstratia actiunii de atingere usoarǎ a capului efectuatǎ de d-voastrǎ, iar R1 este imitarea corectǎ a SDL din partea elevului. Considerati cǎ SD2 este demonstratia actiunii de tropǎire din ambele picioare efectuatǎ de d-voastrǎ, iar R2 este imitatia SD2 din partea elevului.
Faza 1
Pasul 1
Prezentati SD1, care consistǎ in rostirea expresiei "Fǎ asa", in timp ce vǎ atingeti usor capul. Sugerati R1 dacǎ este necesar. In timp ce elevul executǎ R1, prezentati SD2 (tropǎitul din ambele picioare). Astfel, in timp ce elevul isi atinge usor capul, indepǎrtati-vǎ mana de pe cap, si pozitionati-o in poalǎ, prezentand repede SD2 (tropǎitul din ambele picioare). S-ar putea sǎ aparǎ necesitatea de a sugera manual elevul sǎ tropǎie din ambele picioare. In cazul acesta, renuntati treptat la acest lucru in timpul urmǎtoarelor incercǎri. Nu stimulati elevul panǎ cand atat R1 si R2 nu sunt indeplinite.
Observati cǎ existǎ o suprapunere intre cele douǎ imitǎri (R1 si R2, atingerea usoarǎ a capului si tropǎit din ambele picioare). Aceastǎ situatie se numeste reactie suprapusǎ, care functioneazǎ ca o sugestie deoarece impiedicǎ elevul sǎ imite numai R2 atunci cand atat SD1 si SD2 sunt prezentate succesiv. Altfel spus, sugestia permite elevului sǎ execute succesiunea R1 - R2, care atunci poate fi stimulatǎ si consolidatǎ.
De indatǎ ce nu mai este nevoie de sugerarǎ manualǎ, renuntati treptat la suprapunerea reactiilor prin micsorarea intervalului de timp dintre prezentarea SD1 si SD2. Adicǎ, la inceput spuneti "Fǎ asa," in timp ce vǎ atingeti usor capul si apoi, abia cand elevul incepe sǎ-si atingǎ capul, continuati cu tropǎitul repede din picioare. Dupǎ aceea, reducetii treptat sugestionarea prin, de exemplu, tropǎitul din ambele picioare in timp ce elevul ridicǎ mana pentru a-si atinge capul. Dacǎ reduceti prea repede la sugerarea suprapunerii reactiilor, elevul va sǎri peste R1 si va executa numai R2. Dacǎ acest lucru se intamplǎ, intoarceti-vǎ si reluati suprapunerea minimǎ a reactiilor necesarǎ pentru a reinstala R1. In final execuatati ambele comportamente inainte de inceputul oricǎreia dintre cele douǎ reactii ale elevului. Nu uitati, dacǎ este posibil, sǎ introduceti si incercǎri nesugerate pentru a determina scǎderea numǎrului de incercǎri sugerate. Stabiliti stǎpanirea tehnicii la 5 din 5 sau la 9 din 10 reactii corespunzǎtoare nesugerate.
Atunci cand prezentati SD1 urmat de SD2 fǎrǎ pauzǎ iar elevul reactioneazǎ corect prin R1 si R2, se creazǎ un nou SD si un nou R. Noul SD este format din combinatia SD1-SD2, iar noul R este format din succesiunea R1-R2. Stǎpanirea de cǎtre elev a primei imitǎri a comportamentului format din douǎ actiuni succesive, poate fi consideratǎ o realizare majorǎ si semnificativǎ. Vǎ recomandǎm ca aceastǎ stǎpanire sǎ fie consolidatǎ de cǎtre toti membrii echipei si practicatǎ in diferite medii inainte de introducerea celei de-a doua succesiuni. Pentru a ajuta la mentinerea nivelului de motivatie a elevului, sedintele de invǎtare trebuie sǎ fie scurte, iar intre orele de Imitare nonverbalǎ. sǎ existe si alte programe cum ar fi Potrivirea si Identificarea Receptivǎ a Obiectelor.
Sugerarea suprapunerii reactiilor poate ajuta multi elevi sǎ reuseascǎ sǎ stǎpaneascǎ imitǎrile succesive, dar se poate dovedi insuficientǎ in cazul altora. In cazul in care elevul continuǎ sǎ reactioneze cu R1 si nu continuǎ cu R2 panǎ la finalizarea succesiunii, folositi o sugestie vizualǎ sau verbalǎ dupǎ cum urmeazǎ: Prezentati stimulul SD1 - SD2. In cazul in care elevul reactioneazǎ cu R1 si apoi se opreste, asteptati putin, sugerand astfel subtil elevului faptul cǎ vǎ asteptati sǎ continue cu R2. Dacǎ aceastǎ sugestie nu produce rezultatul dorit, repetati incercarea folosind o sugestie mai puternicǎ, cum ar fi privirea in directia picioarelor elevului, arǎtand spre acestea, mutandu-le cu mana, sau soptind: 'Tropǎie din ambele picioare' (dacǎ elevul stǎpaneste acest exercitiu). Nu uitati sǎ stimulati incercǎrile sugerate, altfel panǎ la urmǎ elevul nu va mai executa imitarea si poate fi cuprins de accese de furie. Totusi, stimulentele preferate ale elevului, trebuie sǎ fie pǎstrate pentru incercǎrile nesugerate.
Uneori este dificil sǎ se renunte treptat la sugerarea suprapunerii deoarece elevul poate incepe sǎ execute R1 in timp ce prezentati SDL. Totusi, elevul trebuie sǎ invete sǎ astepte panǎ cand terminati de prezentat succesiunea SD1-SD2. Acest fapt poate necesita sugestii suplimentare. Cea mai simplǎ metodǎ de invǎtare a unui elev sǎ astepte panǎ la terminarea prezentǎrii comportamentului format din douǎ actiuni succesive este aceea de a alege succesiuni care pot fi efectuate cu o singurǎ manǎ. Avand o manǎ liberǎ veti putea sǎ tineti mana elevului in poalǎ in timp ce prezentati combinatia SD. De exemplu, in timp ce prezentati combinatia SD1-SD2, tineti-vǎ mana dreaptǎ peste cele ale elevului in poala acestuia, pentru a-l impiedica sǎ inceapǎ executarea R1. La finalul SD2, dati drumul mainilor elevului pentru a-i permite sǎ inceapǎ executarea succesiunii R1-R2, oferindu-i o sugestie fizicǎ subtilǎ dacǎ aceasta este necesarǎ.
Pasul 2
S-ar putea sǎ credeti cǎ, pe mǎsurǎ ce elevul reactioneazǎ la combinatia SD1-SD2 cu R1-R2, aceastǎ reactie s-ar putea sǎ nu corespundǎ cu imitarea exatǎ a combinatiei SD1-SD2. O astfel de situatie poate fi observatǎ atunci cand prezentand orice combinatie de comportamente aceasta va avea ca efect executarea succesiunii R1-R2. Pentru preveni aceastǎ situatie, trebuie sǎ stabiliti o altǎ succesiune ce va fi prezentatǎ spre imitare (de ex: ridicarea bratului, apoi lovirea usoarǎ a genunchiului) si apoi combinati aceste douǎ succesiuni dupǎ cum ati fǎcut la invǎtarea deosebirilor. Lista ce urmeazǎ furnizeazǎ sugestii pentru imitǎri ale comportamentului format din douǎ actiuni succesive.
Imitǎri suplimentare SD (Fǎ asa) ale comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive referitoare la pǎrti ale corpului
ridicarea unui brat, apoi lovirea usoarǎ a genunchiului
atingerea cotului, apoi ridicarea unui picior
incrucisarea picioarelor, apoi lovirea usoarǎ a burtii
incruciserea bratelor, apoi miscarea mainii
atingerea urechilor, apoi balansarea dintr-o parte in alta
atingerea spatelui, apoi atingerea tǎlpilor
atingerea gatului, apoi incrucisarea gleznelor
"bǎut", apoi atingerea umerilor
ridicarea palmei pentru a sugera "stop", apoi tropǎit dintr-un singur picior
suflat, apoi acoperirea ochilor cu o singurǎ manǎ
ridicarea ambelor brate, apoi bǎtut din palme
deschiderea gurii, apoi intinderea bratelor in lateral
scoaterea limbii, apoi miscarea degetelor
incrucisarea palmelor, apoi imitarea unei fete de peste
Faza 2
Mǎriti treptat dificultatea imitǎrii comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive introducand imitǎri ale comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive in care o imitatie poate fi efectuatǎ stand pe scaun, iar cealaltǎ nu. Exemple de astfel de imitare a comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive sunt oferite de lista ce urmeazǎ. Aceste succesiuni trebuie sǎ fie predate respectand procedurile descrise in capitolul "Imitarea comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive". Atunci cand predati succesiuni care contin comportamente ce nu pot fi efectuate stand pe scaun, chemati elevul inapoi la scaun dupǎ fiecare reactie succesivǎ pentru a-i mentine nivelul de concentrare.
ridicare in picioare, apoi plimbare in jurul scaunului
suflatul nasului, apoi aruncarea servetelului la cosul de gunoi
bǎutul unui suc, apoi incǎltare
privitul unei cǎrti, apoi punerea acesteia inapoi pe raft
rezolvarea unui joc de puzzle simplu, apoi punerea acestuia pe raft
mazgǎlirea unei hartii, apoi punerea creioanelor intr-un sertar
punerea cuburilor intr-o cutiei, apoi mersul spre o canapea pentru a se aseza
insirarea a douǎ bilute pe un fir, apoi aruncarea a douǎ masini de podea
punerea a cinci bilute intr-o sticlǎ, apoi deschiderea usii.
Odatǎ ce nivelul de stǎpanire este atins in Faza 2, introduceti imitǎri ale comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive care nu pot fi executate stand pe scaun. Urmati aceleasi metode descrise la Faza 1. Chemati elevul inapoi la scaun dupǎ fiecare succesiune a douǎ actiuni pentru a-i mentine nivelul de concentrare.
stingerea luminii, apoi aruncarea la cosul de baschet
inchiderea unei usi, apoi executarea unei sǎrituri la trambulinǎ
aruncarea unui sǎculet cu bilute peste scaun, aprinderea aparatului de radio
marcarea la cosul de baschet, apoi plimbarea prin camerǎ
ridicarea pantofilor de pe podea, punerea acestora in dulap
aducerea unei grǎmezi de cuburi, apoi construirea unui turn pe podea
dǎramarea turnului, punerea cuburilor intr-o cutie
luarea unei pǎpusi dintr-un leagǎn, apoi hrǎnirea acesteia pe canapea
executarea unei tumbe, apoi executarea unei sǎrituri la trambulinǎ
aducerea unei cesti din bucǎtǎrie, punerea acesteia pe masǎ.
Mentinere si generalizare
Odatǎ ce elevul stǎpaneste un numǎr de aproximativ 15 imitǎri de comportamente formate din douǎ actiuni succesive, transferati 10 dintre cele mai des practicate pe o Listǎ de mentinere. Repetati succesiunile de mentinere de cate ori este necesar pentru a mentine nivelul de stǎpanire a acestora. Realizati o generalizare a succesiunilor printre profesori si in mediile de zi cu zi. Este foarte important ca imitǎrile care dau rezultate in ceea ce priveste elevul sǎ fie practicate si generalizate. Una cate una introduceti imitǎri de noi comportamente formate din douǎ actiuni succesive pe lista actualǎ si transferati succesiunile stǎpanite si frecvent practicate pe lista de mentinere.
Imitǎri ale comportamentelor formate din trei actiuni succesive
Avand in vedere faptul cǎ insusirea imitǎrilor comportamentelor formate din trei actiuni succesive este foarte dificilǎ pentru majoritatea elevilor, acestea trebuie plǎnuite dinainte si trebuie sǎ continǎ comportamente pe care elevul sǎ le poatǎ stǎpani. Se recomandǎ ca urmǎtoarele abilitǎti sǎ fie stǎpanite inainte de introducerea imitǎrilor comportamentelor formate din trei actiuni succesive: (1) Elevul trebuie sǎ stǎpaneascǎ imitarea de noi comportamente formate din douǎ actiuni succesive (de ex: succesiuni de douǎ actiuni care nu i-au mai fost prezentate inainte) si trebuie sǎ stǎpaneascǎ 30 - 40 de succesiuni de douǎ actiuni. (2) Elevul trebuie sǎ stǎpaneascǎ 20 - 30 de imitǎri simple care vor compune primele imitǎri ale comportamentelor formate din trei actiuni succesive ce vor fi prezentate. (3) Elevul trebuie sǎ stǎpaneascǎ un anumit numǎr de programe de limbaj receptiv (si programe de limbaj verbal dacǎ elevul poate vorbi), inclusiv identificarea obiectelor, culorilor, formelor, literelor si numerelor, exercitii simple sau formate din douǎ actiuni succesive si prepozitii.
Imitǎrile comportamentelor formate din trei actiuni succesive vor fi predate urmand aceleasi metode descrise pentru predarea imitǎrilor comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive. In cazul in care elevul nu face nici un progres in invǎtarea primelor imitǎri ale comportamentelor formate din trei actiuni succesive dupǎ o sǎptǎmanǎ, intrerupeti temporar acest format al Programului de Imitare Nonverbalǎ. Veti putea sǎ-l reintroduceti mai tarziu, intr-un stadiu mai avansat al procesului de predare.
Inainte de inceperea procesului de predare a imitǎrilor comportamentelor formate din trei actiuni succesive, nu uitati cǎ se poate exagera foarte usor in cadrul programelor de genul celui de Imitare Nonverbalǎ deoarece multi elevi pot excela in astfel de programe. Totusi, lǎrgirea programului de studii al elevului este la fel de importantǎ ca si insusirea anumitor abilitǎti prin anumite programe. Dacǎ presupunem cǎ elevul urmeazǎ programul de tratament de 6 luni panǎ cand ajunge sǎ stǎpaneascǎ imitarea comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive. In acest caz, elevul poate fi de asemenea, implicat intr-o gamǎ de programe de la abilitǎti timpurii de joc panǎ la Limbaj abstract timpuriu; abilitǎti ce pot fi mai mult decat benefice pentru elev in acest moment decat progresele fǎcute in imitare.
Imitǎri de tip SD . "Fǎ asa" ale comportamentelor formate din trei actiuni succesive
golirea unui joc de puzzle, apoi completarea acestuia, apoi strangerea acestuia
aducerea unei cesti, apoi asezarea, apoi turnarea de suc in ceascǎ
aducerea unei masini, apoi conducerea acesteia in poligon, apoi parcarea acesteia in garaj
construirea unui turn, dǎramarea acestuia, apoi punerea cuburilor intr-o cutie
scoaterea pantofilor din picioare, apoi scoaterea sosetelor, apoi asezarea pe canapea
suflat, bǎtut din palme, apoi incrucisarea picioarelor
atingerea capului, apoi atingerea genunchilor, atingerea degetelor de la picioare
miscarea mainii, apoi tropǎit, apoi incrucisarea bratelor
executarea unei sǎrituri, apoi arǎtarea spre nas, apoi asezarea
prefǎcutul plansului, apoi arǎtarea spre dinti, incrucisarea palmelor
ridicarea in picioare, apoi plimbatul in jurul unui scaun, apoi asezarea
mersul, lovirea bratelor, aprinderea luminii
Mentinere si generalizare
Urmati aceleasi metode pentru a mentine nivelul de stǎpanire a imitǎrilor comportamentelor formate din trei actiuni succesive propuse pentru mentinerea imitǎrii comportamentelor formate din douǎ actiuni succesive. Generalizati aplicarea succesiunilor functionale la situatii de zi cu zi atunci cand acest lucru este posibil.
Concluzii
Pe mǎsurǎ ce se observǎ progrese in actiunea de invǎtare a elevului de a succeda comportamente imitative, inseamnǎ cǎ ati facut un pas important cǎtre extinderea imitǎrii nonverbale la comportamente folositoare in viata de zi cu zi.
Acest fapt este ilustrat prin prezentarea programelor de predare a artelor si a deprinderilor preacademice de felul Programului pentru Arte si Mestesuguri (Cap. 20) si a deprinderilor de citit si scris de felul Programului pentru Citit si Scris (Cap. 29). Imitarea nonverbalǎ formeazǎ, de asemenea, o bazǎ pentru insusirea deprinderilor privitoare la joc. (vezi Cap. 19) si a celor de autoajutorare (vezi Capitolul 21).
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |