Grupuri sociale

GRUPURI SOCIALE

Abordarea sociologica a structurii grupale

Caracterul eminamente colectiv al vietii sociale, in totalitatea componentelor si diversitatii sale isi gasesc expresia in structura grupala a societatii. Aceasta structura grupala a fost, este si va fi o permanenta a vietii sociale ca rezultat al existentei, actiunii si interactiunii umane. Primele referiri la grup le intalnim inca din antichitate. Hesiod face primele referiri la relatiile grupele atunci cand vorbeste de relatiile de vecinatate dintre oameni. Aristotel a evidentiat un alt plan al structurilor grupale si anume cel dat de rolul rudeniei in raporturile sociale si umane. Lucretius a abordat relatiile dintre oameni din perspectiva de grup.

In epoca moderna problematica grupului este abordata frecvent, mai ales in literatura, pictura, teatru, muzica. Acest fapt duce la concluzia ca arta, in general, a devansat stiinta in studiul teoretic al grupului. Analize speciale asupra grupului intalnim in spatiul european pentru prima data in scrierile lui Emile Durkheim si Georg Simmel.

Emile Durkheim, in lucrarea sa intitulata "Diviziunea muncii sociale", a cercetat procese si fenomene la nivelul grupurilor mici. A sustinut ca nasterea grupurilor este determinata de "solidaritatea organica" specifica activitatii umane. In cadrul grupurilor apar relatii care trebuie institutionalizate pentru a inlatura conflictele intragrupale ce pot sa apara. Relatiile se clasifica in relatii informale (bazate pe solidaritatea organica) si relatii formale (constituite in principal de regulile organizarii sociale). Potrivit conceptiei sale, in organizarea grupurilor, un rol esential il joaca diviziunea muncii mai ales in distribuirea de roluri.

Georg Simmel a analizat procesul de constituire a grupurilor in raport de anumite conditii si criterii si a ajuns la concluzia ca oamenii nu pot exista decat grupati. A evidentiat deosebirile dintre grupul mic si grupul mare, dintre relatia in diada si triada.

C. H. Cooley are o contributie decisiva la dezvoltarea studiului stiintific al grupului, el fiind intemeietorul teoriei despre grupul unic. C. H. Cooley a facut o delimitare clara intre grupurile mici denumite grupuri primare si celelalte grupuri desemnate a fi grupuri secundare.

Sociologia ca stiinta a structurii grupale a societatii isi propune analiza si clasificarea formelor si tipurilor de colectivitati, identificarea trasaturilor si configuratiilor stabilite, relativ permanente ale acestora, tinand cont de enorma lor diversitate si perpetua lor evolutie.

Teoria si cercetarea empirica asupra grupului s-a dezvoltat in ritm foarte inalt in S.U.A., secolul al XX-lea consemnand suprematia absoluta a scolii americane in domeniul psihosociologiei grupului mic. Cauzele care explica avansul american in acest domeniu al vietii sociale sunt urmatoarele: o teoretizare excesiva a cercetarii  sociologice europene de la inceputul secolului XX si particularitatile modului american de organizare si administrare a vietii sociale si publice. Societatea americana a fost si este continuu preocupata de democratie, ceea ce inseamna, in principal, asigurarea libertatii individuale. Democratia nu se poate infaptui de unul singur ci in relatii cu altii. Aceasta perspectiva de intelegere a democratiei a determinat focalizarea eforturilor pe individ, pentru a-i asigura posibilitati neingradite de afirmare, situatie ce a descatusat energiile creatoare ale acestuia. Dezvoltarea industriala a influentat comportamentul uman si social deoarece organizarea muncii cerea in mod necesar activitatile in echipa, deci in grupuri de munca. S-a ivit problema punerii de acord intre principiile democratice si cerintele activitatii de tip industrial. Imbinarea cerintelor democratiei, de respect pentru individ, pentru drepturile si libertatile sale cu exigentele impuse de activitatea industriala, a insemnat, in fond, realizarea unui echilibru optim intre trebuintele individuale si nevoia de eficienta, reabilitate si calitate a muncii. Patronii au inteles, in primul rand din ratiuni economice, necesitatea optimizarii conditiei sociale, materiale si psihologice ale lucratorului. De aceea au cerut cercetarii sociale o investigare psihologica si sociala a aspiratiilor, optiunilor si interesului lucratorului.

Notiunea de grup social

Sociologia opereaza cu doua acceptiuni ale termenului de grup social - una generica si foarte larga, aplicabila tuturor formelor de grupare umana si alta specifica si mai riguroasa aplicabila numai grupurilor umane. In aceasta ordine de idei, in literatura sociologica se intalnesc mai multe intelesuri ale termenului de "grup", astfel:

considerarea grupului ca reprezentand orice colectie fizica de oameni ce presupune doar o apropiere fizica (de exemplu: publicul la un spectacol; calatorii din mijloacele de transport; numarul cumparatorilor dintr-un magazin);

un alt sens considera ca grupul este un numar de oameni care au anumite caracteristici comune (exemplu: gruparea sociala, categoria sociala, colectivitatile sociale);

grupul considerat ca un numar de persoane care au in comun anumite modele de organizare, au constiinta apartenentei la grup si a interactiunii.

Avand in vedere diversitatea gruparilor umane, se considera de catre sociologi ca esential pentru definirea grupului social este nu apropierea fizica ci constiinta unei interactiuni, care poate fi prezenta chiar atunci cand nu exista interactiune personala intre indivizi. Exista mai multe definitii asupra conceptului de grup social, unele dintre ele fiind legate de anumite orientari teoretice. In general notiunea de grup social desemneaza diferite ansambluri de indivizi constituite in anumite contexte situationale si de timp intre care exista unul sau mai multe tipuri de interactiune.

Definim grupul social ca fiind un ansamblu de mai multe persoane aflate in relatie de interactiune si dependenta reciproca, mijlocita de o activitate comuna si care dezvolta norme si valori comune pentru componentii grupului.

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un numar de persoane pentru a constitui un grup social:

v    existenta unui numar mai mic sau mai mare de persoane ce constituie membrii grupului;

v    existenta unei interactiuni intre membrii grupului, care nu este obligatoriu de a fi o relatie directa; interactiunea poate avea loc si printr-un document scris sau al unei comunicari verbale;

v    perceperea calitatii de membru, o anumita constiinta de sine, adica persoanele din grup sa se vada ele insele ca membri ai acestuia; nu orice reuniune de persoane formeaza un grup (de exemplu calatorii din statia de metrou); uneori calitatea este atribuita, chiar si atunci cand indivizii insisi nu exprima calitatea de membru al unui grup (de exemplu grupurile etnice, religioase, rasiale);

v    existenta unei structuri specifice de statusuri si roluri si a unui anumit nivel de organizare; o ierarhie interna, efectiv existenta, chiar daca incomplet constientizata;

v    existenta unui set de norme si scopuri impartasite de membrii grupului; caracteristic este ca normele si regulile de comportament sunt acceptate si sustinute de membrii lor;

v    existenta unor actiuni comune in care sunt implicati, intr-un fel sau altul toti membrii grupului;

v    existenta si manifestarea unor forme de control si presiune a grupului ca intreg asupra membrilor sai, durabilitate in timp;

v    una dintre cauzele pentru care oamenii se reunesc in grupuri este un scop a carui realizare este posibila doar avand conditia de membru a acelui grup;

v    interdependenta, adica implicarea tuturor persoanelor ce alcatuiesc grupul la evenimentele care ii afecteaza.

3. Clasificarea grupurilor

O preocupare constanta a sociologiei a constituit-o gasirea unor modalitati de clasificare tipologica a grupurilor sociale. De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe "scheme clasificatorii", avand la baza o diversitate de criterii. Literatura sociologica a inregistrat ca cele mai des utilizate urmatoarele proprietati: marimea grupului, cantitatea de interactiune fizica dintre membrii grupului, gradul de intimitate, nivelul de solidaritate, extensiunea formalizarii regulilor ce guverneaza relatiile dintre membri, locul controlului activitatilor in grup etc.

A.    Grupul primar - este un grup format dintr-un numar mic de membri, aflati intr-o relatie directa, coeziva si de lunga durata.

fiecare membru se simte angajat in viata si activitatea grupului, ii percepe pe ceilalti ca membri de familie sau prieteni.

grupul reprezinta pentru membrii acestuia un scop si nu un mijloc in vederea realizarii unor scopuri.

In cadrul acestui grup individul traieste sentimentul propriei identitati direct si totodata isi afirma specificitatea pe care ceilalti membri o accepta ca atare.

Tipuri de grupuri primare:

familie;

grupul de joc al copiilor;

grupul de vecinatate;

comunitatea de batrani.

Functiile grupului primar:

Functia de socializare reprezinta o functie fundamentala a grupului primar. Grupurile primare au rol esential in socializare. Primele procese de socializare copilul le invata in familie. In cadrul familial copilul achizitioneaza normele si valorile prin intermediul carora descifreaza mecanismele vietii sociale. Grupurile primare sunt punti intre individ si societate pentru ca ele transmit si ofera modele culturale ale societatii dupa care individul isi organizeaza propria viata. Orice individ de formeaza ca om intr-un grup primar, de aceea grupurile primare sunt fundamentale pentru individ si societate. In cadrul acestora oamenii experimenteaza prietenia, iubirea, securitatea si sensul global al existentei.

Functia de control social. Prin intermediul acestei functii grupurile primare se manifesta ca puternice instrumente de control asupra comportamentului individului. Comportamentul individului trebuie sa se conformeze normelor grupului. In acest sens grupul impune individului un comportament care sa se conformeze atat la valorile si normele sale interne cat si la cerintele societatii.

B.    Grupul secundar. Dezvoltarea generala a societatii, indeosebi in epoca actuala, este

marcata de o tendinta accelerata de trecere spre o societate bazata, in principal, pe grupuri secundare, in care relatiile sunt impersonale, contractuale, specializate, orientate spre obiective si interese. Rezulta ca grupul secundar este acel grup format din doua sau mai multe persoane implicate intr-o relatie impersonala si care au un scop practic specific. In grupul secundar oamenii coopereaza pentru atingerea unui tel, iar relatiile interumane se stabilesc pe baza unor regulamente pe care, fie ca le accepta sau nu, trebuie sa le respecte. In acest tip de grup, oamenii se reunesc dincolo de diferentele ce-i marcheaza pentru ca nu au alta cale de infaptuire a intereselor lor. In cadrul grupurilor secundare individul fiinteaza ca realitate sociala. Grupul primar actioneaza pentru insul concret, in timp ce grupul secundar activeaza individul prin status-urile sale. De pilda in grupul primar poti fi prieten ceea ce este o conditie suficienta in timp ce in grupul secundar apartenenta este dictata in special de status-ul social, de profesiune, de cultura, religie etc. Grupurile secundare au un rol esential in afirmarea sociala si profesionala a individului.

Raportul grup secundar/grup primar

Trebuie retinut ca in societatea contemporana grupul secundar, desi a pus in umbra grupul primar, nu l-a eliminat si nu-l va putea inlatura. Grupurile primare persista si vor persista intr-o lume dominata de grupul secundar, deoarece nevoia umana de asociere intima simpatetica este o nevoie permanenta. Omul nu poate trai bine fara sa apartina unui grup mic de oameni carora realmente sa le pese ce se intampla cu ei. Asa se explica de ce in cadrul grupului secundar apar si se dezvolta relatii interumane care duc la formarea grupurilor primare.

C.    Grupul de referinta

Conceptul si teoria aferenta au fost elaborate de Robert Merton, care l-a definit ca fiind un numar de oameni care interactioneaza unii cu altii, in conformitate cu modelele stabilite anterior. Asadar grupul de referinta reprezinta o unitate sociala utilizata pentru evaluarea, compararea si modelarea atitudinilor, trairilor si actiunilor individului. Grupul de referinta poate fi grupul din care face parte individul sau unul exterior lui. Grupul de referinta este baza din care individul vede lumina.

Functiile grupului de referinta:

Functia normativa - prin intermediul acestei functii grupul de referinta influenteaza direct criteriile  si standardele individului. Individul in tendinta sa fireasca, pentru o pozitie mai buna intr-un grup, in societate, adera la valorile si normele grupului de referinta. Aceasta se face prin adaptarea stilului de viata, atitudinilor politice, preferintelor muzicale, alimentatiei specifice grupului de referinta;

Functia comparativa - conform acestei functii individul face o evaluare a propriei activitati si comportament prin comparatie cu standardele grupului de referinta. In acest fel, oamenii judeca viata, comportamentul, valorile proprii precum sanatatea, inteligenta, nivelul de trai, pozitia sociala etc. Uneori individul constientizeaza ca exista o diferenta intre ceea ce reprezinta grupul de apartenenta si ceea ce crede el ca ar putea fi, prin comparare cu grupul de referinta. In aceste situatii apare sentimentul de deprimare relativa care contribuie la alienarea sociala;

Functia asociativa - are in vedere posibilitatea preluarii status-ului membrilor grupului de referinta de catre o persoana din afara lui. In indeplinirea acestei functii se porneste de la teza conform careia un grup poate influenta comportamentul unui individ din afara sa.

D.    Grup intern - grup extern. In orice societate exista grupuri interne si grupuri

externe. Grupul intern este acel tip de grup de care apartin membrii sai si cu care se identifica. La membrii acestui tip de grup exista constiinta de NOI, adica ei realizeaza ca fac parte din acel grup si sunt implicati in tot ceea ce se intampla in grup. Prin constiinta de NOI, membrii grupului realizeaza ca, simultan, existenta lor se situeaza si in afara altor grupuri. Clasificarea grup intern - grup extern este semnificativa in evidenta granitelor sociale. Liniile de demarcatie intre structurile grupale apar acolo unde incepe si sfarseste interactiunea sociala. Granitele unui grup incadreaza indivizii intr-o structura de desfasurare a actiunilor astfel incat ei se simt inclusi in ea. Unele granite se bazeaza pe modul de asezare spatiala: vecinatate, comunitate, natiune, stat. Alte linii de demarcatie isi au temeiul in diferentele sociale si culturale: religioase, etnice, politice, ocupationale, lingvistice, rudenie, status-uri socio-economice etc.

E.    Grup formal-grup informal

Grupurile formale  sunt constituite, in mod deliberat, de catre societate pentru indeplinirea unor sarcini sau atingerea unor obiective. Ceea ce caracterizeaza, atat structura, cat si relatiile dintre membrii grupurilor formale este faptul ca sunt reglementate oficial, institutionalizat, prin acte normative, decizii etc.

Caracteristici:

v    structura, atat pe orizontala, cat si cea ierarhica, este determinata de specificul sarcinii grupului (de exemplu: formatii de munca, clase de elevi, pluton de soldati);

v    relatiile dintre componentii grupului, conduita membrilor acestuia, sunt precis reglementate si obligatorii, fiind menite sa asigure functionalitatea optima a grupului;

v    liderul grupului este desemnat sau ales in conformitate cu anumite reglementari legale sau statutare;

v    nerespectarea regulilor de conduita, a raporturilor de lucru, a regulamentelor specifice grupului atrage sanctiuni.

De subliniat ca in cadrul grupurilor formale, dincolo de relatiile formale, obligatorii dintre membrii acestora pot exista si relatii interpersonale foarte variate, de la relatii afective, prietenesti, pana la relatii deschis conflictuale.

Grupurile informale apar fie in cadrul grupurilor formale (echipa de munca, clasa de elevi, grupa de studenti), fie in afara acestora, independent de grupurile formale. Grupurile informale sunt grupuri mici si primare, care nu creaza institutii formalizate. Se constituie in mod spontan bazandu-se preponderent pe afinitati si contacte personale. Atat structura, cat si relatiile interpersonale, sunt informale in sensul ca nu sunt oficial reglementate. Liderii sunt recunoscuti spontan, nu beneficiaza de un status oficial, caracterul informal nu inseamna lipsa organizarii, dimpotriva, uneori grupurile informale au o organizare interna foarte bine pusa la punct, o structura ierarhica proprie, anumite norme de conduita si valori proprii bine conturate.