Familia -
ca institutie sociala
Cine este femeia?Cine este barbatul?Probabil pentru a schita rolul lor
in societate trebuie mai intai sa
definim particularitatile fiecaruia si totusi
trebuie dezbatute si asemanarile.Numerosi sociologi au incercat sa faca acest
lucru.Dar de ce oare se tot scriu carti si se tot fac filme despre
FEMEI si BARBATI?Raspunsul este foarte simplu.Fiecare
femeie are dorinte proprii,ghidate dupa varii arhetipuri masculine iar fiecare barbat
pune mai mult pret pe
*first sight*.Daca am intreba
pe ambii de ce se simt cel
mai mult atrasi . vom auzi
fel si fel
de lucruri pe care unii nu le-ar agrea,altii
le-ar considera prostii,unii ar fi socati etc.Poate
unor barbati le plac parfumul dulce
al partenerei pe cand ele adora
parul ciufulit al jumatatii lor atunci
cand de abia se trezeste dimineata.
Ceea ce
am observat ,fiind participanta fara voie sau doar
fiindca eram prietena lui Cutarescu
este ca unele cupluri se comporta total diferit decat multi ar astepta.De fapt
multi baieti din cercul meu de amici pun pret pe senzatiile
perceptive atunci cand vine
vorba de asa numita atractie . (miros,atingeri,voce suava etc).Femeile au devenit mult mai selective,scrutand
totul de la aspect fizic la
scama aproape invizibila de pe haina domnului de langa ea(tehnica scamei,psihologic vorbind marcheaza posesiuneaThe man is
mine).Societatea contemporana
a evoluat foarte mult.Inainte persoanele de sex
opus erau mult mai retinute.Se punea pret pe
eticheta,pe romantism,pe cavalerism,pe bune maniere si chiar
pe continutul portofelului domnilor curtenitori.Din pacate si jocul seductiei
era mult mai dezvoltat.Era o arta.Chiar si banalul flirt.Da,
am spus banalul.Fiindca
multi au uitat de adevaratul
concept.
De adevaratele jocuri de seductie.Probabil va intrebati de ce pun mai mult
accent pe relatiile apropiate dintre barbat si femeie.Este
simplu.Este in natura noastra sa ne purtam
mai dragastos,afectat,timid,pasional
de fata cu o persoana de
sex opus.Pot fi si exceptii.Dar dialogurile sunt marturia vie ca opusurile se atrag.Stiti distantarea aceea falsa pe
care o abordam,sa aratam ca
nu nutrim nici un sentiment
special fata de baiatul acela dragut.Baiatul acela amuzant,baiatul acela timid.Atatea tipuri de relatii . S-au inversat rolurile foarte mult.
Datorita cerintelor
persuasive ale femeilor,barbatii au devenit metrosexuali.Conform unor studii ,nr.barbatilor
ce viziteaza saloanele de cosmetica s-a triplat in ultimii ani.
Mi se pare un fapt
ingrijorator.Avem nevoie ca barbatii sa fie masculini.Desi multe
femei se lamenteaza ca isi doresc barbati care nu isi reneaga latura
feminina . masculinitatea este aceea care face cea mai mare distinctie dintre noi
si ei . Vedem baieti cu cercei in urechi,tricouri roz,manichiura de abia
facuta,par vopsit . Nu este o parere subiectiva.Va recomand sa cititi cartea *tu
il vrei,el nu te vrea*.Aici Greg Brehnt da la o parte perdeaua
dintre sexe si ne vorbeste despre diferitele relatii dintre femei si barbati si
despre tipurile de personalitate ale sexului tare si ale sexului frumos.
Intr-adevar acum este o
batalie a sexelor fiindca nu exista un echilibru.In trecut femeile
au fost tinute sub papuc de mentalitati invechite si de barbati (cred eu)
foarte frustranti.Dar stiti vorba aceea: in spatele fiecarui barbat se afla o
femeie puternica. Sa va dau exemple din istorie?Femei care si-au manipulat
sotii . femei care au dus la destramarea unor cetati ,femei care din contra si-au
aparat interesele tarii proprii folosindu-se de farmecul feminin.
Poate menirea noastra este sa facem copii si sa ne
ingrijim de casa.Cu toate acestea suntem in stare sa avem o cariera
profesionala de success si putem sa ne ocupam si de jumatatea
noastra,rasfatand-o sau aratandu-i ca ne descurcam si fara ajutorul lor.Desigur
poate suna a o fraza imbibata de feminism dar asa stau lucrurile acum.
Ne-am emancipat,da, am avut drept la vot,am avut drept
sa ne imbracam cum dorim dar . acum barbatii sunt un pic discriminati.Sociologii
de astazi prevad o perioada de echilibru in care batalia sexelor se va atenua
dar aceasta se pare ca nu va fi in viitorul apropiat.
Si inca o consecinta drastica a emanciparii
femeilor.Conceptul de familie,acesta fiind rolul cel mai important ,rodul
dintre relatia femeie-barbat s-a diminuat.Femeile sunt in continua urmarire a
propiilor idealuri ,neavand chef sa creasca copii iar barbatii nu doresc
complicatii. Totusi copiii nascuti in aceste tipuri de familii sunt
timizi,retrasi fiindca parintii nu prea socializeaza cu ei.Iar
unul dintre cei doi soti s-ar putea simti lezat,s-ar putea simti
inferior fiindca are un loc de munca mai prost Books: decat celalalt.-----
Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale
biologica, psihologica, socioculturala, economica si politica apartine
familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a
relatiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si
stabile forme de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei umane,
evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria evolutiei familiei nu
este altceva decat istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor conjugale.
Familiile din societatile contemporane, au suferit in
ultimele decenii transformari profunde. Schimbarile care au intervenit in
interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul de familie a devenit
tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele
caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a
traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din cele mai
conservatoare (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii.
Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibila la toate
transformarile petrecute in societate. De exemplu, una din functiile
traditionale, cea de ingrijire a varstnicilor este pe cale de
disparitie, iar functia de socializare a copiilor, este impartasita cu alte
institutii sociale. Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei
in activitati profesionale extrafamiliale determina noi configuratii ale
raporturilor dintre cei doi parteneri, in sensul unor redefiniri ale rolurilor
acestora. Astfel, aparitia si
proliferarea carierei profesionale si a traiectoriei sociale feminine au
complicat destul de mult relatiile interpersonale, in general, cu partenerul de
viata, in special.
Asupra cuplului, cariera profesionala a femeii ridica probleme de o alta
natura. In primul rand, exista tendinta ca femeia sa se concentreze foarte mult
asupra carierei si sa ignore la fel de mult viata de familie. Daca aceasta
tendinta este valabila si pentru barbat,situatia devine critica pentru
functionalitatea familiei ca institutie sociala. Gradul de implicare in viata
de familie depinde de perceptia asupra modificarii rolurilor, in conditiile
existentei carierei profesionale la unul sau ambii parteneri. Astfel, atunci
cand unul dintre parteneri este concentrat mai mult asupra carierei,
celalalt trebuie sa preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului, dar
preluarea poate fi formala sau angajanta.
O alta situatie interesanta ar fi aceea ca in familiile
cu dubla cariera, cand sotul si sotia si-au inceput carierele profesionale in
acelasi timp, succesul rapid al unuia poate deveni o problema majora pentru
celalalt.
Familia devine din ce in ce mai mult un loc de refugiu
afectiv ca reactie la conditiile stresante ale mediului exterior. Deci, familia
si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala. Cuplul este mai mult
interesat de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea
sarcinilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta noua
perspectiva a indus schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece
perturbarile manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct
si asupra celorlalte.
Problematica organizarii vietii de familie si a
consecintelor ei functionale, a evolutiei rolurilor masculine si femenine apare
in lucrarile ganditorilor antici si a celor renascentisti, iar o data cu
constituirea sociologiei ca stiinta, familia a reprezentat un obiect de studiu
privelegiat. Daca la inceput, cercetarea familiei s-a facut in cadrul unor
modele etnolingvistice si istorice, ulterior familia a devenit
obiectul unor studii analitice, de ordin psihologic, sociologic, psihosocial,
sexologic si psihopatologic, tinzand sa fie definita in termeni de comunicare
si intercomunicare interpersonala. Dar abia incepand cu anii '60, si pana in
prezent, cercetarile sociologice au cunoscut o dezvoltare fara precedent.
Aceasta se datoreaza faptului ca in ultimele decenii, familia a suferit mutatii
profunde in ceea ce priveste structura si functiile sale.
Apartinand unor orientari conceptuale diverse, sub aspectul
analizei specificului si functiilor familiei, au fost intreprinse numeroase
cercetari privind rolul de sot si sotie. Toate aceste cercetari incearca sa
explice modul de functionare a familiei, care sunt etapele prin care trece un
cuplu, care sunt rolurile sotului si ale sotiei, care sunt relatiile ce se
stabilesc intre membrii ei. Cercetatorii
romani Iolanda Mitrofan, Maria Voinea si Petru Ilut au efectuat un sir de
studii privind viata de familiei.
Sociologia analizeaza traditionalitatea ca o componenta
de baza a vietii sociale, a sociabilitatii. Ea este prezenta in toate sferele
si nivelele de organizare a societatii, in procesele de socializare si
manifestare a personalitatii actorilor sociali. Traditionaliatea indica un tip
distinct de institutii sociale, obisnuinte si obiceiuri, moduri de a actiona, a
simti si a gandi care sunt 'mostenite din trecut'. Dar traditionalitatea
nu reprezinta numai amintiri din trecut, ea este continuarea trecutului in
prezent si ca atare amintirile sunt la fel de actuale ca si relatiile date in
experienta prezentului. La randul ei, familia traditionala are o serie
de trasaturi, cum ar fi loialitatea fata de familie care e mai
presus de interesul propriu, femeia e subordonata ca sotie si ca mama, copiii
de ambele sexe au roluri precise, prestabilite, sunt incurajate ca valori
supunerea, conformismul.
Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea
focala a stilului de viata o constituie autoritatea. In general, autoritatea
implica raporturi de inegalitate. Din acest punct de vedere, in familia
traditionala raporturile de inegalitate sunt foarte mari si unidirectionale, si
aceasta datorita faptului ca femeia este supusa. Rolurile sunt distribuite in
functie de ierarhie, conformism, putere. Acestea definesc un stil de viata a
familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, varstnicilor
asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra
celor mai mici etc. Autoritatea barbatului este rar pusa sub semnul intrebarii
pentru ca asa se perpetueaza modelul, preluat prin imitatie, si orice atitudine
de negare a acestuia duce la etichetare, marginalizare, stigmatizare.
Opusa, dar nu totalmente, familiei traditionale este
familia moderna. Modernitatea este diferita sau chiar opusa perceptiilor
traditionale, referindu-se la produse ale culturii, institutii, forme de
organizare sociala, moduri de comportare. Societatea moderna este
mereu in schimbare, iar in momentul in care modul de viata traditional e
inlocuit de unul mult mai complex, avansat tehnologic, modernitatea apare ca
efect al acestor schimbari. Prin contrast, familia moderna
se bazeaza pe individualism ca valoare (ceea ce explica cresterea spectaculoasa
a numarului divorturilor si toleranta din ce in ce mai mare fata de acest
fenomen social, femeia capata independenta economica, copiii au un mai mare
control asupra propriului destin.). Pe langa avantajele aduse de modernitate
oamenii trebuie sa faca fata unor noi provocari, unor noi conflicte si
dezavantaje.
Valorile familiei moderne intemeiaza un stil de
viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca
valoare focara cooperarea. Si ea este sustinuta de valori ca: egalitatea,
schimbarea, comunicarea. Familia moderna se caracterizeaza printr-o accentuata
flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model
unic, dominant, in care barbatul decide, atat in privinta hotararilor care
vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa cum
se intampla in traditionalitate. Relatia moderna surprinde reciprocitatea
puterii si autoritatii, pe diferite nivele si in diferite intensitati, in
contextul mai general al unui egalitarism afirmat si, tot mai des, pus in
practica. Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca
o alternativa la aceste stiluri de viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea
focala ar fi individualitatea, sustinuta de competitie,
nonconformism, singuratate. Autoritatea si puterea in familia moderna se afla
intr-un permanent proces de constructie si reconstructie, in functie de
negocierile ce au loc intre parteneri, de atitudinile si comportamentele
acestora vis-a-vis de rolurile pe care le indeplinesc in familie si de
statusurile ocupate in afara ei.
Pentru o mai buna intelegere a
schimbarilor efectuate in structura si functiile familiei trebuie
amintita concluzia la care au ajuns I. Mihailescu si M. Voinea. Ei considera ca
familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul
familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai
putin de realizarea functiilor pe care societatea le atribuie
institutiei familiale. Aceasta perspectiva a favorizat schimbari majore la
nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile manifestate la
nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte. Astfel,
in continuare vom prezenta schimbarile ce au antrenat fiecare functie in parte.
. Functia economica
Prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara sau la alte forme atipice
ale ei, s-au reformulat componentele functiei economice. Aceasta are loc atat
in ceea ce priveste producerea de bunuri, cat si in administrarea bugetului de
venituri si cheltuieli. Si familia nu mai este o unitate productiva
autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de venituri castigate in
afara gospodariei. Apoi, s-a redimensionat si componenta privind
pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea ocupatiilor de la
parinti la copii se intalneste din ce in ce mai rar. Aceasta se intampla
datorita deplasarii locului de munca al individului din interiorul familiei in
exterior, in intreprinderi si servicii sociale. Nu in ultimul rand, latura
financiara a cunoscut si ea importante modificari. Astfel, familia contemporana
este caracterizata print-un buget dezechilibrat, datorat surselor sporadice de
venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie, de obicei,
cheluieli pentru subzistenta.
. Functia de socializare
Aceasta functie a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul
scolar creat a inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al
familiei. In acest caz, putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura
transmiterea de cunostinte copiilor lor. Ei nu le mai pot satisface nevoia de
instructie la standardul exigentelor actuale. Din motive financiare, in marea
majoritate a familiilor lipseste computerul, atat de necesar in conditiile de
astazi. In alta ordine de idei, lucrand in afara familiei, de multe ori chiar
plecati peste hotare, parintii sunt mai putin timp impreuna cu copiii. Iar
copiii sunt dusi - de la cele mai fragede varste in institutii
specializate (crese, gradinite), sau sunt lasati in grija bunicilor, rudelor
sau vecinilor care de multe ori nu pot oferi conditii necesare dezvoltarii
normale a copilului. Astfel, parintii nu numai ca nu dispun de
timpul necesar realizarii unei socializari firesti dar, de multe ori, nici nu
realizeaza necesitatea actiunilor educative.
Astazi exista o diversitate de moduri in care parintii isi
asuma responsabilitatea socializarii copiilor. Din aceasta perspectiva, au
aparut forme atipice de autoritate (a copiilor fata de parinti, a tinerilor
fata de varstnici etc.). Referindu-ne la formele atipice de autoritate, sa
mentionam ca, in literatura sociologica si psihopedagogica se impune cu tot mai
multa putere un nou concept: educatia inversa. Aceasta sintagma se refera la
faptul ca parintii admit ca au de invatat de la si mai ales impreuna cu copiii
lor. Cu alte cuvinte, comunicarea intre parinti si copii se realizeaza in
ambele sensuri: cu cat copilul se dovedeste mai ascultator si intelegator, cu
atat este - la randul lui - ascultat si inteles mai mult (Stanciulescu, 1998).
Copiii isi iau si li se acorda mai multa libertate, mai multa autonomie, mai
multa responsabilitate, separarea si individualitatea devenind probleme
firesti. Parasirea caminului inseamna, intr-un fel, o a doua nastere iar copiii
se pregatesc si sunt pregatiti de la o varsta din ce in ce mai mica pentru
aceasta, in conditiile in care - oricum - convietuirea ar fi fost destul de
dificila, date fiind divergentele de valori, atitudini, mentalitati, stiluri de
viata.
. Functia de solidaritate familiala
Diminuarea acestei functii se datoreaza, in special, mobilitatii
sociale, mobilitate ce face ca locul de munca sa difere de cel rezidential.
Aceasta nu face decat sa influenteze negativ solidaritatea
familiala, care este macinata de separarea fizica si afectiva existenta intre
membrii familiei. Pe de alta parte, relatiile conjugale, datorita unui complex
de factori ca emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor in cadrul
familiei, satisfactia legata de viata sexuala, au inceput sa fie dominate de
framantari si contradictii. Acelasi lucru se intampla si cu relatia parentala,
din cauza adancirii diferentelor dintre modelele culturale apartinand
diferitelor generatii.
. Functia sexuala si reproductiva
Ca si celelalte functii, functia sexuala a cunoscut importante schimbari. A inceput sa se acorde o tot mai
mare importanta performantelor sexuale. Niciodata nu s-a discutat ca acum
despre 'satisfactie sexuala', 'apetit sexual' etc.
Importanta acordata acestor aspecte face ca indivizii sa adopte o serie de
comportamente ce cad de multe ori, in cele doua extreme (dorinta de
a poseda versus inhibitia sau teama de a nu fi destul de
'bun/buna' in actul sexual). Aceste componente sunt, de regula,
'vinovate' de satisfactia/insatisfactia indivizilor fata de relatia
de cuplu, de insasi continuitatea si viabilitatea mariajului.De asemenea nu
putem ignora faptul ca, intr-o perioada relativ scurta de timp, s-a trecut de
la familia extinsa, din punct de vedere numeric, la cea restransa. Numarul de copii a scazut continuu,
ajungandu-se la 1-2 copii in societatea contemporana. Apoi, se contureaza tot
mai clar tendinta cuplurilor de a renunta la copii si de a trece la un alt mod
de viata - 'familia axata pe adulti'.
Avand in vedere aceste modificari, pot apare doua efecte majore (Ciuperca,
2000):
1) Realizarea unui compromis intre tendinta femeii de a deveni o fiinta mobila
- activa - autonoma si acceptarea de catre barbat a unei forme atenuate de
sedentarism, pasivitate-dependenta. Cu alte cuvinte, o intalnire a celor doua
sexe intr-un punct de echilibru, o simbioza intre viata publica si cea privata,
valorizate, atat de catre barbat, cat si de catre femeie. Acest model de
relationare intre cele doua sexe ar reprezenta forma cea mai viabila si
functionala de uniune si, poate, unica solutie de a salva familia, ca
institutie sociala, in perspectiva anilor ce vor urma.
2) Nerealizarea compromisului intre tendinta femeii de a deveni o fiinta mobila
- activa - autonoma si acceptarea de catre barbat a unei forme
atenuate de sedentarism pasivitate- dependenta. Nu va exista, practic, un punct
de echilibru, ci o permanenta intrecere intre femeie si barbat (in a-si dovedi
lor insisi, dar si celuilalt ca sunt mai buni), o competitie a sexelor in care
cuplul nu are prea mult de castigat. Desigur, in anumite domenii femeile vor
intrece barbatii, in altele vor ramane in urma lor, manipularea fiind una din
modalitatile la care se va apela in aceasta infruntare care pune mai presus mandria
si nu ratiunea, ambitia si nu sentimentul.
Din cele relatate mai sus, se observa ca toate functiile au fost afectate,
intr-o masura mai mare sau mai mica. Si este firesc sa fie asa, deoarece
perturbarile ce se manifesta intr-o functie isi gasesc rezonanta si in
celelalte.
Avand in vedere schimbarile intervenite in trecerea de la traditionalitate la
modernitate,
se considera ca societatea contemporana impune generalizarea a trei tipuri de
femei :
1) Femeile care adopta o orientare "masculina". Prefera ocupatiile rezervate
barbatilor,
manifesta opozitie fata de relatiile erotice si fata de casatorie. Daca intra,
totusi, in asemenea relatii, le perturba prin straduinta de a-si impune
dominatia, de a fi superioare partenerului. Le putem numi femei agresive.
2) Femeile care nu refuza rolul lor feminin, dar care
constientizeaza ca sunt inferioare
barbatilor, osandite sa joace un rol secundar. Ele isi indeplinesc rolul mai
mult din obligatie si mereu incearca sa schimbe cate ceva, in lupta cu ele
insele si cu ceilalti, nerenuntand usor, chiar daca intampina dificultati. Le
putem numi femei izolate.
3) Femeile care nu vor sa-si schimbe rolul, pentru ca nici nu constientizeaza
ca se poate acest lucru. Ele isi indeplinesc rolul stiut, convinse fiind ca
aceasta este menirea lor. In ceea ce fac pun pasiune, valorizeaza uneori
excesiv iubirea si devotamentul. Le putem numi femei docile.
Pe de alta parte, se considera ca parteneriatul modern implica existenta a trei
tipuri de barbati:
1) Barbatul care accepta noul rol si il efectueaza din convingere, punand
pasiune in tot ce face si creand conditiile unei relatii functionale, bazate pe
intelegere si respect reciproc. Ii putem numi barbati docili.
2) Barbatul care nu accepta noul rol, dar il efectueaza fara convingere, implicandu-se
atat cat relatia sa nu devina disfunctionala. Ii putem numi barbati izolati.
3) Barbatul care nu accepta noul rol si nici nu il efectueaza, considerand ca
relatia de
tip traditional e indicata pentru functionalitatea cuplului.
Ii putem numi barbati agresivi.
Aceste trei tipuri de barbati pot fi raportate la cele trei tipuri de femeie,
prezentate anterior.
In continuare, daca se suprapun aceste combinatii peste
tipologia construita de Iolanda Mitrofan (1989), tipologie ce ia in calcul trei
parametrii, si anume:
1. gradul de tensiune generat de natura conflictului (ridicat/moderat/scazut);
2. forma de manifestare predominanta a conflictului (manifesta/latenta);
3. durata conflictualitatii (continua/intermitenta), vom putea emite
urmatoarele ipoteze:
. Cuplul constituit din barbat agresiv - femeie agresiva este caracterizat prin
conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune crescuta, ce prezinta mare
potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri.
. Cuplul constituit din barbat agresiv - femeie izolata este caracterizat prin
conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie
instabila, cu tendinta de deteriorare a esentei relatiei conjugale, dar cu
mentinerea structurii de cuplu intr-o formula de pseudoconjugalitate.
. Cuplul constituit din barbat izolat - femeie agresiva este caracterizat prin
conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata, ce are o evolutie
instabila, cu tendinta de deteriorare a esentei relatiei conjugale, dar cu mentinerea
structurii de cuplu intr-o formula de pseudoconjugalitate.
. Cuplul constituit din barbat izolat - femeie izolata este caracterizat prin
conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta, ce prezinta
potential dizolvant semnificativ, care nu totdeauna se finalizeaza cu separarea
sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a relatiei conjugale.
. Cuplul constituit din barbat docil - femeie izolata este caracterizat prin
conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce prezinta
potential dizolvant scazut.
. Cuplul constituit din barbat izolat - femeie docila este caracterizat prin
conflictualitate latenta, continua, cu tensiune moderata. In acest cuplu,
conflictualitatea planeaza deasupra relatiei ca urmare a unui grad de frustrare
reciproc intretinut.
. Cuplul constituit din barbat docil - femeie agresiva este caracterizat prin
conflictualitate latenta, continua, cu tensiune scazuta, ce favorizeaza efortul
de acomodare reciproca, producand corectii permanente ale conduitelor
interactionale pe linia sincronizarii lor.
. Cuplul constituit din barbat agresiv - femeie docila este caracterizat prin
conflictualitate latenta, intermitenta, cu tensiune moderata, ce faciliteaza
acomodarea interpersonala, datorita caracterului ei de
stimulare reciproca prin forme agreabile cum ar fi: ironia, persiflarea etc.
. Cuplul constituit din barbat docil - femeie docila este caracterizat prin
conflictualitate latenta, intermitenta, cu tensiune scazuta, ce evolueaza rapid
catre asimilare interpersonala, partenerii preluand si asimiland reciproc
puncte de vedere initial diferite.
Exista anumite elemente de specificitate care diferentiaza
cele doua sexe ( Ciuperca, 1997), ca sa nu mai vorbim ca, de la un cuplu la
altul, exista deosebiri in ceea ce priveste rolurile asumate, in functie de
particularitatile persoanelor si relatiei respective.
Sa vedem, insa, ce factori au determinat flexibilizarea raporturilor de putere
in cuplul
modern. In primul rand, emanciparea femeii, bazata in special pe cresterea
nivelului de cultura si informare, emancipare care nu neaparat a diminuat
implicarea sexului feminin in activitatile traditionale, ci a ridicat
pretentiile vis-a-vis de posibilitatile barbatului de a se implica in ceea ce
trata, pana nu demult, cu pasivitate si indiferenta. In al doilea rand,
independenta economica a femeii este un factor care a generat constientizarea
ideii potrivit careia raporturile de putere nu mai pot fi unidirectionale, in
conditiile in care femeia nu mai este intretinuta de barbat si
poate singura sa-si asigure subzistensa si sa ia decizii in nume propriu, fara
teama de a fi supusa reprosurilor sau abandonata. In al treilea rand,
implicarea tot mai accentuata a femeii in viata sociala a dus la ruperea
acesteia de universul ingust al familiei si la largirea orizontului ei privind
rolul si locul femeii in relatia de cuplu. Astfel, cu cat este mai mare numarul
de relatii interpersonale, altfel spus cu cat este mai deasa reteaua sociala a
membrilor unui cuplu, cu atat este mai mare probabilitatea ca repartitia
autoritatii si puterii in respectivul cuplu sa fie egalitara. Dimpotriva, cu
cat este mai mica aceasta retea sociala, cu atat creste probabilitatea
aparitiei unui model unidirectional de putere si autoritate (in special de la
barbat catre femeie). Cum societatea contemporana implica, ca o nevoie sociala,
o crestere a relatiilor interpersonale, e de presupus ca flexibilizarea
autoritatii se va generaliza intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Nu
in ultimul rand, devalorizarea sentimentului in relatia de cuplu a provocat
importante reasezari in structura de autoritate si putere. Femeia, independenta
economic, isi permite cu o mai mare larghete sa experimenteze relatii diverse,
in contextul dorintei de a se realiza si a evolua pe plan
profesional. In acelasi timp, barbatul, din teama de a nu fi dezamagit sau
parasit, ori - pur si simplu - din nevoia de a cuceri, incearca sa nu se
implice emotional si sentimental prea mult, sa nu creeze o stare de dependenta
fata de partenera. In general, cuplul sfarsitului de secol XX minimalizeaza
valoarea sentimentului, fapt care are repercusiuni asupra distributiei
autoritatii si puterii in relatia dintre cele doua sexe. Lipsa sentimentului
implica, pe undeva, si lipsa dominatiei, pentru ca existenta relatiei
functional-sexuale implica, ea insasi, o renuntare la autoritate si putere,
acceptandu-se deliberat echilibrul decizional.
In concluzie, societatea contemporana amplifica aparitia conflictelor in
familie, prin faptul ca ne aflam intr-o perioada de redefinire a rolurilor
masculine si feminine, perioada accelerata de feminism. Pe de alta parte, atat
redefinirea rolurilor, cat si intelegerea eronata a ei, favorizeaza aparitia
unor comportamente de sex-rol foarte diversificate si ambigue, care intretin
dizarmonia si disensiunea in cadrul cuplului. Practic, traversam o perioada de
anomie a rolurilor masculine si feminine, si nu se stie cat va mai dura pana
cand vor aparea doua modele de comportament acceptate de ambele sexe si puse in
practica fara frustrari si nemultumiri interioare.
----