Dezvoltarea morala

Dezvoltarea morala

Studiul dezvoltarii morale constituie obiect de cercetare in psihologie de peste 60 de ani. Investigarea modului in care copilul isi dezvolta valorile morale implica analiza proceselor prin care copilul adopta si interiorizeaza regulile si standardele comportamentului asteptat in societatea din care face parte. Interiorizarea poate fi definita ca procesul prin care standardele si valorile devin parte a sistemului propriu de motive si care dirijeaza comportamentul, chiar si in absenta presiunii venite din partea celorlalti.

Principalele teorii care au derivat din studiul dezvoltarii morale se incadreaza in trei categorii majore:

abordarea psihodinamica ce isi are originea in teoria lui Freud

- perspectiva invatarii sociale care se fundamenteaza pe cercetarile lui Skinner si Bandura

- abordarea dezvoltarii cognitive caracterizata de teoriile lui Piaget si Kohlberg

Fiecare dintre aceste abordari se axeaza pe un aspect particular al experientelor copilului si ignora in mare parte celelalte aspecte importante. De ex. teoria psihodinamica evidentiaza aspectele emotionale ale dezvoltarii morale, in timp ce teoriile dezvoltarii cognitive se centreaza pe legaturile dintre nivelurile rationamentului moral al copilului si stadiul de dezvoltare cognitiva in care acesta se gaseste, iar teoreticienii invatarii pun accentul pe rolul intaririi, pedepsei si invatarii observationale asupra formarii comportamentului moral.

Abordarea psihodinamica

Freud a postulat prima teorie completa a interiorizarii morale, aspectul central al teoriei, care investigheaza dezvoltarea supraeului , sau instanta morala a personaliatii poate fi sintetizata astfel: in timpul stadiului falic de dezvoltare psihosexuala, copilul de sex masculin e coplesit de sentimente de iubire fata de mama sa si de teama razbunarii din partea tatalui, ca urmare a rivalitatii cu acesta. Atenuarea conflictelor interioare se realizeaza prin identificare copilului cu tata sau si asumarea (interiorizarea) tuturor credintelor, valorilor si atitudinilor paterne si, prin el, a standardelor morale si valorile culturii din care el face parte. Prin urmare, se naste supraeul. Un proces similar are loc si in cazul fetelor.

Supraeul, inconstient, consta din doua parti distincte: eul ideal si constiinta morala. Eul ideal este interesat de ceea ce este bine si decent, el reprezinta imaginea copilului privind tipul de comportament moral aprobat de parinti. Constiinta morala, pe de alta parte, vegheaza asupra a ceea ce este rau. Ea intercepteaza si cenzureaza impulsurile imorale ale sinelui si impiedica accesul lor in constiinta eului.

Asadar, supraeul reprezinta interiorizarea regulilor si interdictiilor, initial impuse de parinti, dar ulterior adoptate de catre copil sub forma autodisciplinei independente de aprobarea sau nemultumirea parintilor. Astfel, copiii devin capabili de a-si controla propriul comportament fara a se lasa in voia comportamentelor interzise de parinti. Incalcarea regulior morale e urmata de anxietate si sentimente de culpabilitate.

Teoria psihodinamica anticipeaza ca individul cu un supraeu puternic va trai sentimene de culpabilitate mai intense intr-o situatie care implica o dilema morala, decat individul cu un supraeu mai slab, fiind prin urmare mai putin probabil sa incalce regulile morale. Aceasta teorie e unanim acceptata de psihanalisti, cu toate acestea exista intrebarea in ce masura, un sistem interiorizat de reguli, in mare pare interiorizat reuseste sa controleze un spectru atat de complex de comportamente. Unii ceretatori (Erikson) sugereaza ca desi supereu persista din copilarie, el este dezorganizat in adolescenta prin modiicarile hormonale, cerintele sociale si noile informatii despre lumea care se afla in contradictie cu acestea.

Abordarea invatarii sociale

Teoreticienii invatarii sociale evita constant termeni de genul "interiorizare morala" fiind interesati exclusiv de comportamentul observabil. Totusi in incercarea de explicare, ei descriu un fenomen similar: abilitatea individului de a se comporta intr-o maniera morala sau de a se abtine de la incalcarea unor reguli morale cand e tentat s-o faca, chiar si atunci cand nu e nimeni de fata.

Teoria invatarii sociale postuleaza ca, initial comportamentul copilului e controlat prin recompense si masuri punitive din partea parintilor. Datorita experientelor anterioare cand copilul a fost pedepsit pentru incalcarea regulilor, ulterior el va trai o anxietate dureroasa la incalcarea acestora sau in situatii ce implica tentatia de a se comporta imoral, chiar daca nu e de fata nici o persoana. Aceasta explicatie are multe in comun cu supraeul.

Cercetarile lui Bandura asupra invatarii observationale contribuie de asemenea la opinia invatarii sociale a dezvoltarii morale. S-a postulat ca una dintre modalitatile copilului de a invata comportamentul moral se realizeaza prin observarea si atingerea modelelor care se comporta intr-o maniera morala. Observarea modeleor pedepsite pentru un comportament imoral va favoriza experimentarea de catre copil a pedepsei substitutive, rezultand evitarea acelui comportament.

Nici aceasta situatie nu poate reflecta in mod adecvat complexitatile procesului de socializare

Abordarea evolutiei morale din perspectiva dezvoltarii cognitive

Piaget evidentiaza aspectul cognitiv al dezvoltarii morale considerand ca gandirea morala a copilului este legata de stadiul de dezvoltare cognitiva. Folosind propriul tip de metodologie clinica, Piaget a investigat, la inceput, atitudinile fata de regulile jocului cu bile, fiind interesat de originile, semnificatia si importanta regulilor pe care ei le urmeaza in timpul jocului. Ulterior atentia sa a fost atrasa de raspunsurile date de copii in legatura cu ce e bine si ce e rau si judecata in brosurile cu povesti.

Un exemplu binecunoscut este povestea in care copiii sunt rugati sa judece cine este "mai rau", un baiat care a spart accidental cateva cesti sau un baiat care sparge o singura ceasca in timp ce incerca sa fure dulceata din dulap.

Dupa analizele raspunsurilor de la mai multi copii din stadii diferite de niveluri cognitive, Piaget a concluzionat ca exista doua stadii principale ale gandirii morale:  

1.Stadiul moralitatii heteronome sau realismul moral ( 5-10 ani). Inainte de debutul acestui stadiu copiii par a intelege destul de putin regulile sociale. Chiar si atunci cand se joaca jocuri cu reguli o fac din simpla placere de a se bucura, de a explora si manipula obiecte si nu sunt foarte interesati de pierdere sau castg sau de a-si coordona sistematic actiunile cu cele ale celorlalti participanti la joc. In jurul varstei de 5-6 ani, odata cu intrarea in stadiul moralei heteronome, incep sa manifeste un mare interes si respect fata de reguli.

In viziunea lor regulile sunt fixe, predeterminate si permanente in existenta lumii si pot fi gestionate doar de catre autoritatile adute. Regulile de joc nu pot fi schimbate, explicandu-ti ca "Dumnezeu nu ne-a invatat noi reguli" sau "Nu se poate juca altfel". Multi dintre copiii mici pe care Piaget i-a intervievat au sustinut ca regulile sunt facute de Dumnezeu sau de tatal lor, sau ca aceste reguli au existat inca de la inceputurile timpurilor ".

Piaget crede ca aceasta perspectiva pe care copiii o au asupra regulilor (ca fiind sfinte si de neschimbat) sunt rezultatul a doi factori care le limiteaza intelegerea morala:

a. pozitia restrictiva a autoritatii adulte care nu admite negocierea regulilor si

b. imaturitatii cognitive a copiilor la aceasta varsta, in special a egocentrismului. Egocentrismul face ca intelegerea morala a copilului sa fie caracterizata de realism, adica incapacitatea de a separa aspectele subiective si obiective ale experientei, cu alte cuvinte, pentru ca copilul porneste de la premisa egocentrica ca toata lumea gandeste ca si el, externalizeaza regula si isi inchipuie ca ea e un dat fix al realitatii, la fel cu legea gravitatii sau alte legi ale fizicii, in loc sa ii perceapa subiectivitatea, faptul ca e un principiu intern care poate fi modificat voluntar.

Egocentrismul impreuna cu realismul conduc spre o alta limitare a judecatii morale a copilului: o actiune particulara este judecata in functie de dimensiunile consecintelor, mai degraba decat de intentiile actorului. Astfel copilul care a spart din greseala mai multe cesti e mult mai rau decat cel care a spart o singura ceasca intentionat. Intr-un mod similar, la aceasta varsta se considera ca e mai vinovat un copil care a spus mamei sale ca " a vazut un caine mare cat o vaca" decat altul care-I spune ca a primit o nota buna la scoala desi nu primise nici un fel de nota, asta pentru ca un caine nu poate fi la fel de mare ca o vaca, deci asta e o minciua gogonata. Copilul aflat in stadiu preoperational nu este in stare sa diferentieze intre minciunile deliberate, oportuniste si cele inocente.

Atata vreme cat copilul nu face distinctie intre incalcarea unei reguli sociale si violarea unei legi fizice, el cred intr-o justitie imanenta, in care o greseala se indreapta inevitabil spre o pedeapsa. Inevitabilitatea pedeapsa e cea care mentine ordinea morala a lumii si se aplica in cazul tuturor exerientelor sau accidentelor de la impiedicarea unui copil pana la cazatura de pe bicicleta, schimbarea liniei de start a jocului, cosmaruri,etc. Intrebati ce s-ar intampla daca ar incalca o regula morala a jocului, copiii de varsta asta spun ca pedeapsa ar fi inevitabila: Dumezeui ii va pedepsi sau vor fi loviti de o masina.

In final, copilul heteronom are o perspectiva absoluta asupra regulii - exista un singur punct de vedere corect si moral intr-o situatie si toti cei implicati trebuie sa adere la el.

2. Stadiul moralitatii autonome sau relativismul moral (in jurul varstei de 10 ani) e datorat dezvoltarii cognitive a copilului, restrangerii treptate a constrangerilor adultilor, interactiunilor cu copii de aceeasi varsta dintre care, unii, au depasit deja stadiul heteronomiei morale.

Piaget acorda o atentie deosebita experientei interactiunilor cu colegii pentru realizarea tranzitiei spre morala autonoma. Experienta sociala determina declinul egocentrismului infantil, in consecinta copilul realizeaza ca oameni diferiti pot sa aiba perspective diferite asupra actiunilor morale, la fel, asistam la deplasarea interesului de pe consecintele obiective pe intentiile subiective ale actiunilor atunci cand copiii judeca care comportament e moral si care nu.

In completare atunci cand copiii participa ca egali ai schimburilor sociale cu colegii lor, invata sa negocieze conflictele intr-o maniera mutual avantajoasa. Treptat ei devin constienti de nevoia de reciprocitate ca principiu de organizare al relatiilor sociale de cooperare. Prin reciprocitate, Piaget intelege idealul rational de dreptate, preocuparea ca si celuilalt sa-I faci binele pe care si tu ti-l doresti. El crede ca reciprocitatea este miezul tranzitiei dinspre heteronomia morala inspre functionare autonomiei morale.

Copiii din stadiul moral autonom nu mai privesc regulile ca fiind fixe si imuabile ci ca fiind flexibile, acceptate prin unanimitate sociala si care pot fi schimbate atunci cand majoritatea oamenilor o doreste, drept urmare nu toate regulile formulate de adulti trebuie urmate. Cateodata exista suficiente argumente pentru relativizarea, schimbarea si incalcarea unei regului. Astfel, obedienta fara rezistenta in fata autoritatii nu va mai fi multa vreme vazuta ca o baza a functionarii morale a lumii.

Mai mult, intelegerea reciprocitatii conduce catre o noua perspeciva asupra pedepsei, actele negative nu atrag dupa ele consecinta inevitabila a pedepsei; copiii in stadiul autonomiei morale cred in faptul ca o pedeapsa trebuie si ea sa fie bazata pe principiul reciprocitatii si ca orice pedeapsa trebuie sa fie rational corelata cu severitatea faptei sau gravitatea intentiei de incalcare a regulii. De asemenea, pedeapsa trebuie sa fie o consecinta logica a greselii cerandu-se o actiune activa reparatorie sau o suportare a consecintelor naturale ale propriilor acte (un hot care e pus sa plateasca daunele produse sau un mincinos sa suporte faptul ca nu este crezut nici chiar atuni cand spune adevarul). Principiul de pedepsire trebuie sa fie acela al justitiei egale pentru fiecare.

Modelul stadial al lui Lawrence Kohlberg

Pe fundalul cercetarilor lui Piaget, Kohlberg a incercat sa efectueze o analiza mai detaliata si comprehensiva a dezvoltarii morale. Metoda folosita de el consta in analiza raspunsurilor date de copii la situatii ipotetice, e similara dar nu identica cu cea piagetiana; in timp ce Piaget le cere copiilor sa judece neascultarea ca si trasatura caracteriala pe baza actiunilor intreprinse, dupa ce acestea s-au produs, Kohlberg da subiectilor dileme morale ipotetice cu posibilitatea de a alege cursul actiunii, intrebandu-i pe acestia ce ar trebui actorii sa faca si de ce, obtinand astfel o idee mai clara despre rationamentul moral care-i conduce la decizii.

Fiecare dilema morala utilizata de Kohlberg ca pretext pentru interviu implica o situatie de criza in care unei valori morala si se opune o alta. Cea mai cunoscuta dintre aceste dileme este aceea a lui Heinz, in care subiectului i se cere sa aleaga intre neincalcarea legii (a nu fura) si valoarea vietii umane. Dilema e urmatoarea:

O femeie e pe punctul de a muri atinsa de o forma grava de cancer. Exista doar un medicament care doctorul crede ca i-ar putea salva viata - e un derivat cu radiu pe care un farmacist din orasul lor tocmai l-a descoperit. Prepararea medicamentului e foarte costisitoare, iar farmacistul a cerut de 10 ori suma de preparare. Prepararea ar costa 200 $, iar farmacistul a cerut 2000$ pentru fiecare doza de medicament. Heinz, sotul femeii bolnave, a incercat sa imprumute acesti bani dar nu a reusit sa stranga decat 1000$. I-a spus farmacistului ca sotia lui e pe moarte , si I-a cerut sa-i vanda medicamentul mai ieftin sau sa accepte sa-i plateasca mai tarziu suma. Farmacistul l-a refuzat spunandu-i ca tocmai a descoperit acest medicament si doreste sa castige de pe urma lui. Astfel, Heinz disperat a spart magazinul pentru a fura medicamentul. Trebuia Heinz sa faca asta? De ce ?  

Kohlberg spune ca nu conteaza pe care dintre valori o alege subiectul - incalcarea legii sau salvarea vietii femeii - continutul moral al raspunsului nu e important. Ceea ce conteaza e structura raspunsului, cum judeca subiectul cursul actiunii - sunt indicatorii folositi in determinarea nivelului de maturitate morala. De ex. daca persona raspunde "Heinz nu ar fi trebuit sa fure pentru ca asta e ilegal" Kohlberg e interesat de modul in care persoana percepe legea: in termenii de simpla teama de pedeapsa sau ca sistem pe care e corect sa-l respecti. In mod similar, daca subiectul raspunde "Heinz ar trebui sa fure medicamentul pentru a salva viata sotiei", ar trebui sa aflam de ce viata sotiei este importanta - pentru ca Heinz se simte recunoscator fata de ceea ce sotia i-a oferit sau pentru ca datoria unui sot e sa-si ocroteasca sotia sau pentru ca viata e una dintre cele mai importante valori. Fiecare dintre aceste justificari sunt generate de organizari calitativ distincte ale gandirii morale si stadii diferite ale judecatii morale.

Pentru clarificarea structuriii gandirii morale a subiectului interviurile lui Kohlberg erau lungi si nestructurate. Dupa ce dilema era prezentata, urma o serie de intrebari pentru a sonda aspecte precum supunerea la reguli si in fata figurii autoritare si intelegerea valorilor morale inalte precum respectul pentru viata umana. In cazul dilemei lui Heinz intervievatorul ar putea intreba "daca Heinz nu si-ar fi iubit sotia ar fi trebuit sa fure medicamentul pentru ea?" "e important pentru cineva sa faca tot posibilul ca viata celuilalt sa fie salvata?" "e impotriva legii lui Heiz sa fure", "a facut el ceva rau din punct de vedere moral?", "de ce da , de ce nu?". Dupa ce raspunsurile au fost obtinute, au fost cotate (dupa o procedura elaborata care asigura o separare stricta a continuturilor raspunsurilor) si clasificate in cele 6 categorii sau stadii de dezvoltare a judecatilor morale.

Prin studiile sale, intentia lui Kohlberg era aceea de a oferi o descriere foarte nuantata a schimbarilor calitative ale gandirii morale din copilarie pana la varsta adulta.

Proprietatile celor sase stadii sunt urmatoarele

- stadiile sunt secvente invariabile sau serii fixe de pasi pe care persoanele ii parcurg fara posibilitatea de a sari peste vreo etapa

- fiecare nou stadiu e vazut ca un mod echilibrat de a elabora si justifica rationamentele morale, cu alte cuvinte fiecare pas integreaza si construieste pe rationamentele stadiului anterior, rezultand o structura logica despre justitie mai consistenta si mai aplicabila.

- fiecare stadiu al dezvoltarii morale contribuie la formarea unui intreg structurat si organizat - care e un pattern calitativ distinct al judecatii morale pe care o persoana il va aplica constant intr-o mare varietate de situatii morale

Progresia judecatilor morale dupa Kohlberg este urmatoarea:   

Nivelul preconventional (perioada premorala) e caracteristic primei copilarii. In acest interval comportamentul moral al copilului este coordonat din exterior. Copilul preconventional isi justifica actiunile ca fiind bune sau rele pe baza consecintelor lor - daca se soldeaza cu lauda sau pedeapsa. Cele care atrag pedepse sunt considerate ca negative iar cele insotite de lauda sunt percepute ca fiind pozitive. Primul nivel se subdivide in doua substadii:

a. pedespsa si orientarea spre obedienta La aceasta varsta e dificil pentru copil sa ia in calcul doua puncte de vedere diferite ale dilemei morale. Nefiind constient ca perspectivele si interesele adultilor pot sa fie diferite, ignora motivele si intentiile celorlalti in judecarea a ceea ce este bine si rau intr-o actiune (egocentrismul infantil), astfel incat fara a se indoi accepta perspectiva autoritatii adulte si si-o asuma. Regulile sunt repectate pentru a putea evita pedepsa, supunerea in fata puterii superiorilor e ratiunea comportamentului moral. Raspunsurile urmatoare la dilema lui Heinz reflecta orientarea copilului spre obedienta si teama de pedeapsa:

cei care sunt pro-furt argumenteaza: "daca o lasi pe sotia ta sa moara vei avea probleme, vei fi blamat ca nu ai cheltuit suficienti bani pentru vindecarea ei si poate vei fi investigat si tu si farmacistul in legatura cu moarte ei"

cei care sunt anti-furt "nu trebuie sa furi pentru ca vei fi prins si inchis, nici nu stii cat de usor te poate prinde politia"

b. orientarea hedonist naiva (sau instrumental -relativista) Constiinta faptului ca oamenii pot avea puncte de vedere diferite in dilemele morale apare in aceasta faza, dar intelegerea ei initiala e foarte concreta. Actiunile corecte sunt considerate cele care aduc satisfactie propriilor nevoi intr-un fel foarte fizic si pragmatic iar ceilalti sunt vazuti, si ei, ca actionand in scopul obtinerii propriului interes.

Daca face un sacrificiu in favoarea unei persoane, in acest stadiu, sacrificiul se bazeaza pe nevoia de a se pune in slujba celuilalt, dorinta de a face ceva pentru el sau speranta ca acest la randul sau va face ceva similar pentru el, in viitor. Ideea de reciprocitate concreta, reflecta imaginea pe care o au despre corectitudine - ca schimb sau echilibru de favoruri "tu faci asta pentru mine si eu voi face le fel pentru tine": moralitatea hedonista, autogratificanta, e reflectata in urmatoarele raspunsuri la interviu:

-cel pro-furt: "farmacistul poate face ce vrea, si Heinz poate face ce vrea. Fiecare dintre ei e liber sa decida pentru sine. Daca Heinz decide sa-si riste viata pentru a-si salva sotia, el si-o risca, poate face ce vrea cu viata lui. La fel cu farmacistul, lui ii apartine decizia propriei vieti"

-cel anti-furt "Heinz isi asuma mai mult risc decat merita, asta numai daca nu e nebun dupa sotia sa si nu poate trai fara ea. Niciunul dintre ei nu se va putea bucura de viata daca ea e invalida"

Nivelul conventional (13-16 ani). La acest nivel individul continua sa fie preocupat de conformarea la regulile sociale ca baza a moralitatii, dar neincalcarea regulilor nu va mai fi motivata pentru multa vreme de consecintele imediate ale propriilor actiuni. Mentinerea activa a ordinii sociale e vazuta ca fiind importanta in sine, iar individul cu conformism moral crede cu tarie in nevoia de sustinere si conservare a legilor si regulile sistemului social.

a. orientarea de tipul "baiat bun /fata buna" - sau moralitatea concordantei interpersonale. Nevoia de a adera la grupul social e importanta pentru binele personal, acest lucru se realizeaza in primul rand prin a face o buna impresie in fata celor cu care interactionam. In acest stadiu individul este orientat spre mentinerea unei afectiuni si a aprobarii continue a prietenilor si cunoscutilor prin aceea ca este " o persoana buna"- de incredere, loiala, respectuoasa, draguta, etc. Noile capacitati cognitive si morale acumulate - de intelegere a perspectivei celuialt si al idealului reciprocitatii -sustine noua conceptie despre moralitate. Individul poate anticipa ce simte si gandeste cealalta persoana si stie ca acest lucru e reciproc, ca si in raspunsurile la dilema lui Heinz:

cei pro-furt "nimeni nu va crede ca tu esti rau daca furi dar familia ta va crede ca esti un sot rau daca nu o faci. Daca sotia ta va muri, niciodata nu vei mai putea privi pe cineva in ochi"

cei anti-furt "nu e drept, farmacistul va crede despre tine ca esti un hot, si asta va crede toata lumea. Dupa ce vei fura te vei simti rau gandindu-te cum intreaga ta familie va fi dezonorata, nu te vei mai putea privi cu ei"

b. orientarea spre lege si ordine. In acest stadiu persoana e in stare inteleaga mutualitatea unor relatii si sa ia in calcul o a treia perspectiva, a legii sociale, in deciderea unui curs al actiunii. Ca rezultat moralitatea nu mai e restrictionata de cei cu care avem relatii personale iar regulile pot fi aplicate uniform pentru fiecare, si fiecare membru al societatii are datoria sa le respecte. Acum indivizii sustin ca legile nu pot fi neglijate in nici o circumstanta pentru ca ele sunt indispensabile pentru asigurarea ordinii sociale si prevenirea prabusirii sistemului social. La dilema lui Heinz avem urmatoarele raspunsuri tipice:

-cei pro-furt !"trebuie sa fure. Heinz are datoria sa-si protejeze sotia, e unul dintre imperativele mariajului. Dar e rau sa furi, deci trebuie sa o faci in ideea ca vei plati ulterior si ca vei accepta penalitatile mai tarziu"

-cei anti-furt "e un lucru natural pentru Heinz sa doreasca sa-si salveze sotia dar cu toate acestea ramane in continuare rau sa furi. Trebuie sa respecti regulile indiferent ce simti sau gandesti.Chiar daca sotia sa moare e datoria lui de cetatean de a se supune legilor. Nimanui nuii e permis sa fure. Daca cineva incepe sa incalce reguli marunte va sfarsi prin a comite acte si mai grave"

3. Nivelul postconventinal, indivizii din acest stadiu depasesc pozitia de aderare neconditionata, fara comentarii, la regulile sociale. Fac eforturi de a defini moralitatea in termenii principiilor abstracte si valorilor care sunt aplicabile in toate situatiile si toate societatile. Individul isi elaboreaza un cod moral personal in loc sa accepte automat codurile stabilite de altii.

a. orientarea de tipul contractului social bazat pe lege. La acest al 5-lea nivel indivizii constientizeaza faptul ca orice sistem de reguli singular nu este altceva decat unul dintre multele sisteme de reguli posibile si ca fiecare este in stare sa ia in calcul alternative la propria ordine sociala, ca urmare ei nu mai privesc regula ca un dat ci ca un instrument flexibil pentru promovarea valorilor umane. Binele este judecat in relatie cu opinia majoritatii dintr-o societate particulara. Regula generala este "cel mai bun pentru cei mai multi". Modul de stabilire al acestui bine, e participarea fiecarui individ la luarea deciziilor.s-a observat ca uneori punctele de vedere morale si cele legale sunt in conflict. Reactiile din dilema lui Heinz pot fi de tipul:

-cel pro furt " desi exista o lege antifurt, legea nu spune ca trebuie sa te opui dreptului cuiva la viata. Furand medicamentu incalci legea dar Heinz are justificare in fata instantei. Daca el va fi acuzat de furt, legea trebuie sa fie interpretata si sa se ia in calcul circumstantele care au determinat-o"

-cei anti furt "Heinz trebuie sa respecte dorinta generala a societati asa cum e ea stabilita de lege. Legea reprezinta fundamentul acordului intre oameni. Pentru a continua viata in societate, legea trebuie respectata. Legea postuleaza faptul ca furtul e o culpa.

b. principiile universale ale constiintei de sine. Principiile etice autoalese dicteaza acum actiunile personale: ele sunt legate de egalitatea drepturilor umane si respectul pentru demnitatea fiintei omenesti, etc. Aceste valori sunt abstracte si etice iar nu reguli morale concrete ca si cele 10 porunci si sunt justificate prin apelul la constiinta fiecaruia. Indivizii iau decizii morale tinand cont simultan de perpectivele tuturor celor implicati in dilema morala si de glasul propriei constiinte. Cand legile intra in conflict cu aceste principii, indivizii actioneaza conform principiilor. Urmatoarele replici reflecta modul de functionare in acest stadiu:

-cei pro-furt "daca Heinz nu face nimic pentru a-si putea salva sotia, el pune mai presus niste valori in comparatie cu valoarea vietii. Nu are nici un sens sa pui mai presus respectul pentru proprietate, comparativ cu respectul fata de viata. Oamenii pot sa traiasca fara proprietate. Respectul pentru viata umana e absolut, si ca urmare fiecare trebuie sa lupte pentru a-l salva pe altul de la moarte"

-cei anti furt- daca vei fura medicamentul nu vei fi neaparat blamat de ceilalti ci de propria ta constiita pentru ca ai abandonat-o"

Desi varstele la care oamenii ajung la diferite niveluri variaza, raspunsurile indica faptul ca in general, copiii in perioada copilarie mijlocii sunt preconventionali, adolescentii mici (13-16 ani) sunt la nivelul conventional iar aproape jumatate din adolescentaa mai mari (16-20 ani) dobandesc nivelul postconventional. Studiile transculturale confirma existenta unei succesiuni de stadii similare si in alte culturi distinctive.