Clasa ca grup social

CLASA CA GRUP SOCIAL.

Grupul reprezinta o pluralitate de persoane asociate in vederea realizarii unor scopuri comune, ce implica unele norme comune, interactiuni intre acestea, ce se diferentiaza de alte ansambluri umane dupa functiile sau sarcinile urmarite.

Atunci cand scopul vizat este realizarea si desfasurarea procesului instructiv-educativ, se vorbeste despre grup educational (clasa de elevi) ce se caracterizeaza prin:

numarul membrilor (24-30) care sa asigure o functionare normala, fara subiectivism si fara aparitia unor subgrupuri;

interactiunea membrilor - pe verticala (ierarhic) - profesor-elev si pe orizontala elev-elev;

scopuri de ordin formativ, de instruire si educare, de formare a personalitatii elevilor;

structura;

omogenitate si coeziune - in grupul educational este mare;

durata si persistenta in timp.

Grupul educational este, in opinia lui M. Zlate, grupul care este organizat si care functioneaza in vederea desfasurarii, realizarii procesului instructiv-educativ. Grupurile educationale sunt  grupuri oficial constituite si institutionalizate, avind comun un scop social prestabilit, cel al instruirii si educarii copiilor si tinerilor, al formarii personalitatii lor in conformitate cu scopurile si idealurile societatii in care acestia traiesc.

In cadrul grupului educational fiecare individ are un anumit statut si trebuie sa exercite un rol aferent statutului.

Statutul reprezinta pozitia pe care o detine o anumita persoana in structura sociala a unui grup, in baza careia formuleaza asteptari in ceea ce priveste conduita, pe cand rolul este aspectul dinamic, comportamental al statutului, aratand ceea ce asteapta membrii grupului de la detinatorul rolului.

Individul exercita rolul, mai bine sau mai putin bine in functie de capacitatile sale fizice, intelectuale, profesionale, profilul sau moral, atitudinea generala fata de statut.

In psihosociologia grupurilor scolare, notiunile de statut si rol au o deosebita importanta intrucat vizeaza modelele ideale ale interactiunii, oferind astfel directiile de desfasurare a comportamentului concret.

Intrarea copilului in scoala atrage dupa sine investirea copilului cu un nou statut si modificarea relatiilor copilului cu cei din jur.

Clasa de elevi ca grup social-educational este un sistem de interactiuni umane cu functionalitate educativa, o structura scolara organizata, ce include membri egali intre ei - elevii si dintr-un mediator - profesorul ale caror raporturi sunt reglementate oficial, ce dispune do o anumita omogenitate a membrilor ca varsta, interese, trebuinte, aspiratii.

In faza de inceput are un caracter administrativ, formal, nestructurat, cu un continut, sistem de organizare, participare si conducere impuse din exterior, dobandind ulterior sintalitate - de aici mentiunea ca acest grup educational are o structura formala si o structura informala. Sintalitatea desemneaza totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza un colectiv concret privit ca un tot, rezultand din continutul concret si modul  in care se manifesta diferite caracteristici de grup.

Influentele ce se exercita asupra grupului sunt de la profesori - externe, de la membrii componenti ai grupului - din interior, din trecut, iar sarcinile sunt preponderent instructiv-educative.

Educatorul este liderul educativ formal al grupului, elaborand si coordonand programul informativ-formativ, exercitand functii de comanda si decizii. In randul elevilor exista lideri ce pot fi formali sau informali - ce se impun si sunt recunoscuti in baza unor calitati de catre ceilalti, lideri ocazionali si lideri statornici.

Un fenomen frecvent intalnit in cadrul clasei este formarea de subgrupuri, cu efecte pozitive sau negative (atunci cand scopurile, comportamentul, "normele' participantilor intra in conflict cu cele ale procesului instructiv-educativ. In cazul liderilor informali pozitivi, educatorul trebuie sa ii apropie si sa ii antreneze in procesul instructiv-educativ).

Ponderea principala in determinarea si realizarea instructiei si educatiei revine profesorului.

Relatiile interpersonale ce se manifesta la nivel de clasa de elevi sunt:

relatii cognitive - vizeaza acumularea si interpretarea informatiilor despre ceilalti in vederea cunoasterii acestora;

relatii de comunicare;

relatii interperceptive - vizeaza comunicarea nonverbala;

relatii simpatetice sau preferentiale - de continutul acestora depinde si realizarea unei sarcini/functii importante ale grupului si anume integrarea sociala.

Clasa ca unitate pedagogica, ca sistem social modeleaza (prin prisma activitatii desfasurate si a actiunilor exercitate asupra fiecarui membru al sau) si este un puternic factor de contact de socializare (prin integrarea elevului in colectiv, prin implicarea acestuia, in activitatea colectiva a clasei pentru realizarea scopurilor, prin asimilarea normelor de comportament ale grupului), contribuind decisiv la formarea si manifestarea spiritului de colegialitate si cooperare, a spiritului de responsabilitate si solidaritate, la dezvoltarea unor comportamente caracterizate prin initiativa, activism social, evaluare colectiva.

Relatiile armonioase cu ceilalti conduc la o stima de sine ridicata, la dorinta de a coopera, la cresterea nivelului de aspiratii.

In cadrul clasei toti membrii au statute egale, precum si alte trasaturi ce confera omogenitate.

Referitor la omogenitate, s-a observat faptul ca organizarea omogena este eficienta in cazul claselor cu elevi cu rezultate bune si foarte bune, dar este un handicap pentru clasele slabe.

Din punctul de vedere al interactiunii elevilor sunt mult mai eficiente claselor eterogene, beneficii avand, in aceasta situatie, si elevii slabi si elevii buni. Aceste interactiuni pot sa genereze competitie si cooperare.

Competitia este adesea un factor ce determina conflict si comportamente agresive in grup, o interactiune slaba intre colegi, lipsa comunicarii, a increderii reciproce, incercarii de a-i impiedica pe altii sa obtina performante.

Metoda grupurilor interdependente este eficienta deoarece anihileaza efectul Ringelmann (lenea sociala) care ameninta cooperarea in grupuri.

Un aspect important ce vizeaza mediul scolar o constituie fenomenul atribuirii cauzale (atribuirea succesului si esecului scolar), cauzalitatea fiind determinata atat de factori interni, cat si de factori externi. Performantele scolare si confortul psihic sunt determinate de atribuirea pe care elevul o face, astfel ca daca un elev face mereu atribuiri interne pentru nereusitele sale din clasa va avea o stima de sine scazuta.

Atribuirile stabile ale reusitei sau esecului pot marca o dimensiune foarte importanta a personalitatii, sentimentul propriei eficiente - self efficacy - factor de baza al succesului scolar. Acest sentiment poate fi diferit prin raportare la diferite domenii.

Variabila care conditioneaza in modul cel mai semnificativ nivelul performantelor educationale este coeziunea grupului.

Sarcina fundamentala a scolii, ca institutie sociala, este aceea de a-1 pregati si forma pe individ in vederea integrarii lui facile si eficiente in sfera variatelor si multiplelor sisteme de activitati si relatii sociale. Influentele sistemului de invatamint sunt simultan: instructive, educative, informative si formative; vizeaza atit constructia intelectului elevului cit si constructia personalitatii acestuia; urmarind atit insusirea unor anumite cunostinte si modele de gindire, cit si a unor norme si modele de comportament, influentele sistemului de invatamint sunt atit psihopedagogice, cit si psihosociale.

Privita dintr-o alta perspectiva, clasa de elevi este si un grup primar. Astfel ea poseda toate caracteristicile generale ale acestuia.

1) Caracteristica fundamentala este interactiunea directa, nermijlocita, fata in fata a membrilor. Interactiunea ia forma comunicarii, a relatiilor ierarhice si a relatiilor preferentiale. Prin interactiune se schimba comportamentele persoanelor care intra in contact o perioada mai lunga de timp. In cadrul clasei, interactiunile se realizeaza la niveluri diferite (profesor-elev, elev-elev, elev-grup, grup-grup) si se diferentiaza intre ele prin gradul diferit de determinare, felul interactiunii dintre membri si mijloacele de realizare (Zlate).

2) O alta caracteristica a grupului-clasa este prezenta scopurilor si a motivelor care sustin actiunea de urmarire a acestora. Prezenta scopurilor este conditia existentei si progresului grupului. Fiind un grup formal, scopurile clasei scolare sunt prescrise de persoane exterioare grupului si vizeaza procesul de instructie si educatie. Sunt deci scopuri de ordin formativ. Existenta scopurilor comune nu anuleaza insa scopurile individuale. Cele doua categorii de scopuri trebuie dezvoltate, armonizate si integrate reciproc. Numai pe aceasta baza poate fi evitata existenta unor scopuri paralele, care provoaca disfunctionalitati ale grupului. Subordonarea si integrarea constienta si consimtita a scopurilor individuale in cele comune depinde de maiestria pedagogica a profesorului, de climatul socioafectiv din clasa de elevi, de gradul de motivare a elevilor la activitatile commune.

3) Ca urmare a interactiunii dintre membrii grupului-clasa in vederea atingerii unui scop comun, se creeaza o anumita structura a grupului. Structura grupului reprezinta reteaua de statusuri si roluri ale indivizilor in grup. Statusul defineste locul pe care il ocupa un individ intr-un sistem la un moment dat, pozitia sa sociala intr-o ierarhie data. Rolul este aspectul dinamic al statusului, totalitatea conduitelor adoptate din perspectiva detinerii unui status. O anumita configuratie a pozitiilor si functiilor formale si informale ale membrilor grupului determina doua structuri fundamentale pentru clasa de elevi: o structura formala si o structura informala. Fiind un grup formal, clasa de elevi are o structura organizata si impusa, care se concretizeaza in investirea membrilor grupului cu diferite roluri (functii, responsabilitati), pentru a permite utilizarea cat mai buna a resurselor elevilor in rezolvarea sarcinilor scolare si atingerea obiectivelor propuse. In urma acestei investiri vor aparea in mod firesc liderii formali (oficiali), care au un rol important in reglarea relatiilor din cadrul colectivului de elevi, ca si in stabilirea relatiilor profesor-elevi.

Calitatea indispensabila a unui lider este autoritatea, concretizata in recunoasterea si acceptarea de catre ceilalti a acestei pozitii. In al doilea rand, liderul trebuie sa aiba capacitatea de a-i stimula pe ceilalti, in vederea participarii lor la indeplinirea sarcinilor ce stau in fata grupului-clasa. Profesorul-diriginte trebuie sa ia in consideratie aceste calitati atunci cand desemneaza liderii clasei de elevi. Desi este situat in afara grupului de elevi, profesorul face parte din conducerea acestuia. Ca lider oficial adult, profesorul trebuie sa respecte cerintele grupului, sa cunoasca tensiunile existente in grup, precum si cazurile de deviere de la normele grupului.

Alaturi de structura formala, in clasa de elevi se dezvolta si o structura informnala ( neoficiala, liber consimita), care este rezultatul relatiilor intersubiective ce se stabilesc intre membrii grupului. Aceasta este o structura cu un caracter predominant afectiv, bazata pe legaturi de simpatie, antipatie si indiferenta. Relatiile respective pot influenta coeziunea si productivitatea grupului scolar sau pot actiona pentru a proteja membrii grupului contra practicilor autoritare ale liderilor formali. Ca urmare a distributiei si structurarii relatiilor preferentiale din colectiv, apar liderii informali (persoane preferate). Din punct de vedere pedagogic, este important sa cunoastem natura calitatilor personale prin care se impun liderii informali si daca influentele exercitate de cele doua categorii de lideri au un sens convergent sau divergent. Uneori, liderul informal poate exercita o influenta negativa asupra celorlalti membri ai grupului.

4) Existenta unui sistem de norme constituie o caracteristica importanta a oricarui grup social, deci si a grupului-clasa. Normele servesc drept criterii de evaluare a comportamentelor individuale si de grup. Comportamentele dezirabile din punct de vedere social sunt promovate, in timp ce comportamentele indezirabile, deviante, sunt respinse si sanctionate. Grupul exercita presiuni asupra membrilor, pentru respectarea normelor. In felul acesta se ajunge la o standardizare si uniformizare a comportamentelor. Normele au rol de reglator al grupului, determinand unitatea si coeziunea acestuia.

Sistemul normativ al grupului scolar cuprinde doua categorii de norme: norme explicite, care reglementeaza activitatea de invatare a elevilor, decurgand din specificul institutiilor scolare ca institutii de instruire si educatie, si norme implicite, care iau nastere din interactiunea membrilor, sunt o emanatie a grupului, si sunt destul de flexibile. Uneori, normele implicite nu sunt convergente cu normele explicite. Acest fapt poate produce conflicte normative, respectiv o deteriorare a climatului din grup, aparitia unor fenomene de agresivitate ori de devianta normativa.

5) Grupul scolar se defineste si printr-un anumit grad de coeziune. Leon Festinger a definit coeziunea drept rezultatul tuturor fortelor care ii determina pe indivizi sa ramana in grup. Coeziunea exprima gradul de unitate si de integrare a grupului, rezistenta sa la destructurare. Grupurile cu un nivel de coeziune foarte scazut pot fi doar cu indulgenta numite grupuri. Opusa coeziunii ar fi disocierea grupului. Sursele coeziunii grupului sunt: atractia interpersonala, masura in care membrii se simpatizeaza unii pe altii, climatul de incredere mutuala, consensul cognitiv si afectiv al membrilor, succesul in activitatea comuna si satisfactiile generate de viata in grup, prestigiul grupului de apartenenta, masura in care grupul satisface aspiratiile membrilor, cooperarea in cadrul activitatilor grupului.

Toti acesti factori trebuie cunoscuti de profesor, astfel ca el sa actioneze in directia crearii conditiilor pentru cresterea coeziunii grupului scolar.

Sugestii de actiune

sa ofere elevilor cat mai multe ocazii de cunoastere reciproca ;

sa practice un stil de conducere democratic ;

sa stimuleze initiativa elevilor, sa-i incurajeze in a-si organiza singuri activitatile ;

sa organizeze activitati de invatare bazate pe cooperare, care favorizeaza si schimburile intense intre colegi, stimuleaza acceptarea si intelegerea reciproca ;

sa realizeze evaluari nu numai ale prestatiilor individuale, ci si ale grupului in ansamblu.

O privire sintetica asupra caracteristicilor grupului si a factorilor care conditioneaza functionarea lui, avand in centru interactiunea, se poate observa in diagrama lui Bany si Johnson: