DIMENSIUNI PSIHOLOGICE ALE ACTIVITATII PROFESORULUI

1. Competenta profesionala si personalitatea profesorului

 Exercitarea profesiunii didactice presupune dobandirea a trei categorii de competente specifice: competente stiintifice (cultura de specialitate, in pregatirea stiintifica pe care o are profesorul intr-un domeniu strict al realitatii sau intr-o arie curriculara), competente psihopedagogice, legate de "maiestria pedagogica" si competente relationale (capacitatea de a intretine raporturi satisfacatoare cu esaloanele ierarhiei superioare dar si cu "beneficiarii" - elevi, parinti, comunitate) .

   Dimensiunile personalitatii profesorului care isi pun amprenta pe eficienta interventiilor sale educative sunt urmatoarele:

- Competenta profesionala, ce reuneste cultura de specialitate, capacitatea de a transmite cunostinte si capacitatea de evaluare corecta a elevilor.

- Profilul psihomoral si cultural, ca rezultat al particularitatilor caracteriale, dar si al experientei culturale acumulate.

- Experienta culturala implica totalitatea cunostintelor de specialitate si un orizont cultural larg.

- Profilul psihofizic, dat de prestanta si de prezenta fizica, precum si de mimica si gesturi;

- Componenta psihopedagogica sau atitudinea pegagogica, expresie a unor insusiri precum: umanismul si dragostea fata de copii, constiinta propriei responsabilitati, interesul fata de fiecare elev in parte, interesul fata de perfectionarea continua a propriei pregatiri.

- Aptitudinea pedagogica, ansamblul acelor insusiri ale profesorului care mediaza si modeleaza atat continuturile educatiei si invatarii (capacitatea profesorului de a se orienta predominant catre instruire, instruire si rezultate sau doar rezultate; capacitatea de a planifica adecvat sarcinile de invatare; aptitudinile organizatorice; abilitatile de comunicare), cat si aspectele formale ale acestora (aptitudinea de a cunoaste si intelege particularitatile psihologice ale elevilor; capacitatile empatice; spiritul de observatie; tactul pedagogic, ca "simt al masurii" in manifestarile comportamentale; flexibilitatea si capacitatea de adaptare rapida la situatii concrete; stabilitatea emotionala).

Responsabilitatile profesorului deriva din complexitatea functiilor sale in cadrul scolii:

organizarea invatarii presupune a concepe situatii de instruire stimulative, atractive pentru elevi, a descoperi metodele si procedeele cele mai adecvate, a dezvolta strategii de rezolvare a problemelor si stingere a conflictelor, a crea o atmosfera prielnica studiului.

- functia de educator (formator); a educa, alaturi de a instrui, presupune formarea, la elevi, a disciplinei de studiu independent, dezvoltarea abilitatilor lor sociale si stimularea potentialului si personalitatii fiecaruia.

- ca partener in educatie, profesorul se relationeaza cu ceilalti factori educativi, in special cu parintii.

- ca membru al corpului profesoral, profesorul se afla in raporturi de colaborare cu toti colegii sai, ceea ce presupune un consens al atitudinilor si actiunilor tuturor factorilor educativi.

2. Rolurile profesorului

 Rolul reprezinta, din punct de vedere social, totalitatea comportamentelor pe care le presupune calitatea de membru al unui grup. Rolurile profesorului se construiesc pornind de la interrelationarile lui cu diferite grupuri de referinta, care ii impun cerinte distincte.

  Din perspectiva unor abordari diferite ale actiunii pedagogice, posibilele roluri ale profesorului sunt: rolul profesorului executor (preocupat de punerea in aplicare a obiectivelor didactice, prin cele mai eficiente mijloace); profesorul empatic (interesat de problemele emotionale si motivationale ale elevilor); profesorul-eliberator al mintii elevilor (factor activ in dezvoltarea armonioasa, cognitiva, afectiva si morala a acestora).

Pornind de la locul profesorului in procesul de invatamant, se pot identifica urmatoarele roluri: profesorul, ca expert al actului de predare-invatare ce poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se intampla in procesul de invatamant; profesorul, ca agent motivator, ce declanseaza si intretine interesul elevilor; profesorul, ca lider al grupului de elevi, exercitandu-si puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici; profesorul, in ipostaza de consilier, un observator si indrumator sensibil al comportamentului elevilor; profesorul, ca model, exemplu pozitiv pentru elevi; profesorul ca profesionist reflexiv, care studiaza si analizeaza fenomenele psihopedagogice cu care se confrunta; profesorul, ca manager al clasei de elevi.

3. Stilul profesorului si relevanta educationala

  Stilul profesorului (stilul didactic) reprezinta totalitatea procedeelor generale si specifice ale activitatii acestuia, care permit folosirea maximala a calitatilor si capacitatilor.

  In functie de orientarea profesorului si de participarea sa in activitatea didactica se desprind patru stiluri: stilul emotional-improvizator, caracteristic profesorului operativ si intuitiv, variind formele de activitate, dar cu un control scazut asupra cunostintelor de specialitate; stilul emotional-metodic caracterizeaza profesorul eficient si organizat in procesul instructiv-educativ, stimulativ pentru elevi; stilul rational-improvizator caracterizeaza un comportament planificat dar mai putin inventiv si comunicativ, cu tendinte catre prudenta si conservatorism; stilul rational-metodic este orientat exclusiv spre rezultatele obtinute de catre elevi, conservator in aplicarea mijloacelor si procedeelor didactice.

  In functie de comportamentul profesorului in grupurile de elevi (conducere) s-au identificat trei stiluri: stilul autoritar, inflexibil, cu un control strict asupra tuturor variabilelor implicate in actiune si generator de un climat tensionant; stilul democratic, permite elevilor sa se manifeste si sa contribuie activ la indeplinirea sarcinilor, dar sub supravegherea si indrumarea atenta a profesorului; stilul laissez-faire - traduce un rol pasiv al profesorului, ezitant si indiferent.

Cele mai bune rezultate in procesul instructiv-educativ sunt obtinute de catre profesorii caracterizati prin stilul emotional-metodic sau prin cel rational-improvizator. Desi in majoritatea cazurilor conducerea democratica este mai indicata, avand ca rezultate relatii amiabile intre elevi, performantele inalte si acceptarea profesorului de catre clasa, depind adesea de autoritatea profesorului, de exigenta acestuia. Cand sarcina este structurata liderul autoritar se bucura de simpatia membrilor putand determina obtinerea unui randament deosebit. De acea, se apreciaza ca profesorii eficienti, sunt ce stiu sa realizeze un echilibru intre controlul strans si exigent si deplina libertate de decizie a clasei.

4. Efectul expectantelor profesorului asupra comportamentului elevilor

  Efectele expectantelor (asteptarilor) profesorilor constituie un reper major in analiza interactiunilor dintre membrii grupului-clasa. Asteptarile profesorilor ghideaza conduitele elevilor, ii determina sa se comporte in asa fel incat sa confirme expectantele initiale.

 Expectanta reprezinta probabilitatea subiectiva privind aparitia unui rezultat, voluntar sau nu, ca urmare a unui anume comportament. Cercetarile psihologiei comportamentale au evidentiat faptul ca expectantele si credintele pot influenta cursul evenimentelor, in asa fel incat, chiar neadevarate, ele sfarsesc prin a se adeveri. Astfel elevii pot deveni victime ale asteptarilor negative pe care profesorii le au despre ei (efectul Pygmalion).

 Potrivit lui Rosenthal, profesorii tind sa-i aprecieze in mod favorabil pe elevii pe care-i considera "buni" si au tendinta de a prelungi discutia dupa ce acestia au raspuns gresit la intrebari, acordandu-le mai multa atentie si facand uneori sugestii. Conduita nonverbala exprima o atitudine binevoitoare, in timp ce elevilor considerati slabi li se ofera mai putine ocazii de a invata elemente noi si li se explica mai putin elementele dificile. De asemenea, obisnuinta profesorilor de a-i lauda pe elevii preferati, indiferent de performanta, si de a fi critic cu ceilalti, genereaza conflicte si animozitati, erodand coeziunea clasei.

 In ce priveste comportamentul de raspuns al elevilor "preferati", acestia cauta mai des contactele cu profesorul, chiar si in afara cadrului clasei, decat elevii de la care profesorul nu asteapta prea mult. Nu lipsit de importanta este si efectul care are drept element principal presiunea sociala prea mare exercitata asupra elevului. In conditiile in care elevul se afla sub apasarea propriei expectante si sub acea a profesorului, impactul unui esec, oricat de neinsemnat, se amplifica, determinand anxietate si scaderea performantei.

 Toate aceste consecinte generate de nivelul expectantelor profesorului influenteaza calitatea demersului didactic si de aceea cunoasterea si evitarea lor in actiunile instructiv-educative este esentiala.

Intrebari de autoevaluare

Care sunt dimensiunile personalitatii profesorului?

Explicati responsabilitatile profesorului si descrieti rolurile sale.

Cum poate fi definit stilul profesorului?

Descrieti posibilele stiluri ale profesorului, in functie de orientarea si de participarea sa didactica.

Explicati efectul expectantelor profesorului asupra comportamentului si rezultatelor elevilor.