Teorii privind proiectarea si dezvoltarea curriculumului scolar

Teorii privind proiectarea si dezvoltarea curriculumului scolar

Caracteristicile proiectarii curriculare

Perspectiva curriculara a determinat regandirea programelor scolare si elaborarea de manuale scolare alternative, pe baza unei proiectari curriculare, caracterizata prin urmatoarele elemente:

+focalizarea pe achizitiile finale ale invatarii: realizeaza trecerea de la programele 'analitice' (concepute ca simple inventare de continuturi, carora le era repartizat un anumit numar de ore, fara precizarea clara a finalitatilor educationale), la programe scolare caracterizate prin centrarea demersurilor instructiv-educative pe obiective formative si prin corelarea sistemica judicioasa dintre obiective, continuturi, activitati de invatare si evaluare etc.

+accentuarea dimensiunii actionale in formarea si dezvoltarea personalitatii elevilor: stimuleaza demersurile didactice active si interactive, care sa creasca eficienta invatarii scolare prin stimularea participarii elevilor la activitatile educationale, a cooperarii lor cu cadrul didactic si cu colegii si prin situarea lor in centrul actului instructiv-educativ

+definirea clara a ofertei scolii in raport cu interesele si aptitudinile elevului, precum si cu asteptarile societatii: asigura coerenta nationala in ceea ce priveste finalitatile educationale ale sistemului de invatamant in ansamblul sau, finalitatile etapelor de scolarizare, reperele generale, principiile si standardele de elaborare si aplicare a curriculum-ului.

 Elementele de care se tine seama la proiectarea unui curriculum:

+finalitati - care definesc orientari valabile la nivelul sistemului de educatie si invatamant;

+continutul - anasamblul deprinderilor, strategiilor-cunostintelor- atitudinilor comportamentale, conform obiectivelor pedagogice la nivelul planului de invatamant, a programei scolare;

+metodologia. - anasamblul strategiilor de predare-invatare-evaluare a continutului, educatiei, instruirii.

+evaluarea

Statutul continuturilor in proiectarea curriculara

Introducerea conceptului de 'curriculum' a consacrat sintagma proiectare curriculara, care valorizeaza abordarea sistemica si perspectiva sistemica, integratoare asupra intregului proces educativ.

Viziunea curriculara actuala de alcatuire a programelor scolare permite o mai buna orientare a predarii, invatarii si evaluarii in raport cu obiective de formare care vizeaza competente de nivel superior, de aplicare a achizitiilor in contexte noi si de rezolvare de probleme teoretice si practice. Proiectarea didactica nu mai inseamna elaborare de 'programe analitice', in termeni de inventare ale diferitelor segmente/ unitati de continut - capitole, teme, subiecte punctuale, carora le este repartizat un anumit numar de ore fix, rigid, fara o precizare clara a finalitatilor educationale, a achizitiilor necesare fiecarui elev. Astazi, conceptul de 'proiectare didactica' este mult mai amplu, el fiind subordonat viziunii curriculare. In aceasta viziune, continuturile nu mai constituie elementul central al activitatilor de proiectare didactica la macro nivel. Ele nu devin neimportante, nu este vorba de negarea importantei lor, ci de valorificarea valorii lor instrumentale, de valorizarea lor ca puncte de plecare in actiunea complexa de instruire moderna, interactiva si de formare; accentul se pune pe valorificarea valentelor informative si formative ale continuturilor si pe flexibilitatea si adaptabilitatea acestora. Continuturile sunt valorificate in didactica moderna ca instrumente de vehiculare cognitiva utile pentru a se evita dispersarea/ fragmentarea cunoasterii in favoarea unei centrari pe competente functionale.

 Principiile de generare a planurilor-cadru

Datorita semnificatiei lor in construirea structurii timpului scolar, enumeram in continuare principiile de generare a planurilor-cadru de invatamant.

1. Principiul selectiei si al ierarhizarii culturale

Consta in decupajul domeniilor cunoasterii umane si ale culturii - in sens larg - in domenii ale curriculumului scolar. Consecinta fundamentala a aplicarii acestui principiu la nivelul planului de invatamant o reprezinta stabilirea disciplinelor scolare, precum si gruparea si ierarhizarea acestora in interiorul unor categorii mai largi.

Conform acestui principiu, in noul plan s-a optat pentru gruparea obiectelor de studiu pe arii curriculare pentru intreg invatamantul preuniversitar (I-XII/XIII).

Ariile curriculare selectate in conformitate cu finalitatile invatamantului si tinand cont totodata de importanta diverselor domenii culturale care structureaza personalitatea umana, precum si de conexiunile imediate dintre aceste domenii, sunt urmatoarele: Limba si comunicare; Matematica si Stiinte ale naturii; Om si societate; Arte; Educatie fizica si Sport; Tehnologii; Consiliere si orientare.

2. Principiul functionalitatii

Vizeaza racordarea diverselor discipline, precum si a ariilor curriculare:

-la varstele scolare si la psihologia varstelor;

- la amplificarea si la diversificarea domeniilor cunoasterii.

Conform principiului functionalitatii, asociat criteriului psihopedagogic vizand varstele scolaritatii, se propune asigurarea conditiilor pentru trecerea la structura sistemului de invatamant de tipul 4+5+3(4).

Principiul functionalitatii, coroborat cu o serie de strategii de organizare interna a curriculumului, a determinat structurarea procesului de invatamant in cicluri curriculare.

3. Principiul coerentei

Vizeaza caracterul omogen al parcursului scolar. Acest principiu are in vedere gradul de integrare orizontala si verticala a ariilor curriculare in interiorul sistemului, iar, in cadrul acestora, a obiectelor de studiu.

Principiul coerentei vizeaza in esenta raporturile procentuale, atat pe orizontala, cat si pe verticala, intre ariile curriculare, iar in cadrul ariilor, intre discipline.

4. Principiul egalitatii sanselor

Are in vedere asigurarea unui sistem care da dreptul fiecarui elev in parte sa descopere si sa valorifice la maximum potentialul de care dispune. Aplicarea acestui principiu impune: obligativitatea invatamantului general si existenta trunchiului comun, in masura sa asigure elevilor accesul la 'nucleul' fiecarei componente a parcursului scolar.

5. Principiul flexibilitatii si al parcursului individual

Vizeaza trecerea de la invatamantul pentru toti la invatamantul pentru fiecare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculara.

In invatamantul obligatoriu numarul total de ore alocat prin planurile-cadru variaza intre un minim si un maxim. Planurile-cadru prevad de asemenea, pentru majoritatea obiectelor de studiu, o plaja orara ce presupune un numar de ore minim si unul maxim. Aceasta variabilitate permite concretizarea la nivelul scolii a planului-cadru prin schemele orare.

Plaja orara ofera:

-elevilor, posibilitatea optiunii pentru un anumit domeniu de interes;
-profesorilor, flexibilitate in alegerea unui demers didactic mai adaptat posibilitatilor unei anumite clase de elevi;

- managerilor de scoli, organizarea unei activitati didactice corelate cu resursele umane si baza materiala de care dispune scoala.

Tot la invatamantul obligatoriu, curriculumul la decizia scolii, prin cele trei variante ale sale: curriculum-nucleu aprofundat, curriculum extins, curriculum elaborat in scoala, urmareste sa coreleze mai bine resursele scolii cu dorintele copiilor, contribuind in final la valorizarea fiecarei scoli, la crearea unei personalitati proprii acesteia prin diferentierea ofertei de educatie.

Diferentierea creata in acest mod intre scoli este echilibrata prin prezenta in plan a trunchiului comun.
La liceu, curriculumul la decizia scolii urmareste sa coreleze mai bine resursele scolii cu dorintele elevilor, contribuind in final la valorizarea fiecarui liceu, la crearea unei personalitati proprii a scolii prin diferentierea ofertei de educatie.

Competitia intre scoli poate deveni astfel o competitie a valorilor, avand ca efect sporirea calitatii procesului de invatamant. Diferentierea creata in acest mod intre scoli este echilibrata prin prezenta in plan a trunchiului comun.

6. Principiul racordarii la social

Presupune ca planurile sa fie astfel concepute incat sa favorizeze tipuri variate de iesiri din sistem. Astfel, gimnaziul ofera orientarea catre:

-liceul teoretic

-liceul tehnologic

-liceul vocational

- scoala profesionala.

Liceul ofera orientarea catre:

-pregatirea universitara

-pregatirea postliceala

- piata muncii.

Conform principiului racordarii la social, in vederea asigurarii legaturii optime dintre scoala si cerintele sociale, este necesar ca, pe termen mediu, bacalaureatul sa asigure in mod real diplome diferite ca specializare, singurele in masura sa ofere posibilitatea accesului direct la specializarea universitara. De asemenea, pentru a veni in intampinarea reorientarii elevilor, este necesar sa existe pasarele de trecere de la o filiera/profil/specializare la alta, in diverse puncte ale parcursului scolar.

Principii de dezvoltare a curriculum-ului

principiul colaborarii - este o realizare colectiva la care participa cei competenti si cei interesati-implicati (specialisti, reprezentanti ai unor institutii, cercetatori, cadre didactice , parinti, elevi, comunitatea locala);

principiul evaluarii - evaluarea este un element principal cercetarii, proiectarii, experientei si validarii.

principiul asigurarii exista asigurate toate elementele pentru sustinerea practica (resurese, laboratoare, cursuri, seminarii, programe , etc.);

principiul testarii

Etapele proiectarii curriculum-ului

Proiectarea curriculum-ului reprezinta o actiune continua, permanenta, care precede demersurile instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora. La nivel macro, proiectarea curriculum-ului reprezinta un proces continuu, care implica atat perioade si demersuri de schimbare profunda, cat si de stabilitate. Acest proces presupune anticiparea ansamblului actiunilor si operatiilor angajate in cadrul activitatilor de instruire si educare conform finalitatilor asumate la nivel de sistem si de proces, in vederea asigurarii functionalitatii acestuia in sens managerial si strategic.

Proiectarea curriculara este urmata de implementarea, evaluarea si ameliorarea curriculum-ului; toate aceste etape esentiale ale demersului curricular ii asigura acestuia procesualitatea ciclica. La nivel micro, proiectarea didactica reprezinta ansamblul operatiilor de anticipare a obiectivelor, continuturilor, strategiilor instructiei si educatiei si strategiilor de evaluare, precum si a relatiilor dintre acestea. Din perspectiva pragmatica, proiectarea didactica presupune stabilirea mentala si, de preferat, obiectivata intr-un instrument didactic scris a pasilor care vor fi parcursi, tinandu-se cont de conditiile instruirii, de resursele existente etc. In perspectiva organizarii functionale a procesului de invatamant, proiectarea didactica devine activitatea principala a cadrelor didactice.

Practic, la nivelul micropedagogic, curriculum-ul reprezinta un instrument de lucru, care trebuie sa favorizeze, in principal:

-organizarea unui proces instructiv-educativ care sa aiba o baza referentiala precisa, conferita de sistemul de obiective cadru si de referinta sau competente generale si competente specifice, precum si de continuturi

-realizarea unei instruiri care sa ii ajute pe elevi sa inteleaga complex realitatea inconjuratoare

-realizarea unei instruiri diferentiate, prin selectarea elementelor de continut, a activitatilor de invatare, precum si a parcursurilor individuale de instruire

-deplasarea semnificativa de accent din zona continuturilor (supralicitate pana in prezent) in directia construirii competentelor asumate

-asigurarea apropierii si articularii cat mai puternice si, in acelasi timp, firesti, intre logica stiintelor, logica pedagogica si didactica a predarii disciplinelor de studiu si logica interna a invatarii acestora, vizandu-se dimensiunea aplicativa a procesului curricular

-manifestarea creativitatii didactice a profesorului si adecvarea demersurilor didactice la particularitatile elevilor.

Valorificand abordarea sistemica, putem spune ca la baza elaborarii si revizuirii curriculare sta ideea conform careia, proiectarea curriculum-ului presupune o anticipare, in interactiunea lor, a finalitatilor educationale de diferite grade, a continuturilor instructiv-educative, a activitatilor de invatare, a strategiilor de instruire si a strategiilor de evaluare.

 Etapele esentiale ale procesului curricular sunt:

A. Elaborarea/ planificarea curriculum-ului

A.1. Analiza finalitatilor educationale, a competentelor generale si specifice vizatesi a nevoilor educationale ale educatilor

Proiectarea curriculum-ului are drept punct de pornire identificarea si analiza finalitatilor educationale, respectiv a marilor orientari filosofice, morale, etice, ideologice, de care urmeaza sa tina cont sistemul educativ. Cuprinzand sisteme de valori identificate si vehiculate la nivelul societatii, acestea ofera sistemului educativ linii directoare, ii asigura acestuia coerenta si dau sens actiunii educative.

In ceea ce priveste nivelul sistemului de invatamant, finalitatile generale actuale releva preocuparea pentru formarea intelectuala (teoretizare, conceptualizare, abstractizare) si, totodata, pentru formarea abilitatilor si competentelor practice si pentru promovarea multidisciplinaritatii, a interdisciplinaritatii si transdisciplinaritatii, in vederea asigurarii caracterului operational si functional al achizitiilor.

Analiza nevoilor educationale presupune identificarea, deopotriva, a trebuintelor obiective (derivate din analiza situatiei-tinta in care se va derula actiunea educationala, ele putand fi stabilite si in absenta subiectilor educatiei) si subiective (exprimate chiar de catre subiectii educatiei).

Este necesar ca elevii sa fie educati in vederea identificarii propriilor trebuinte educationale si transformarii acestora in obiective, pe baza unui schimb de informatii in legatura cu rolurile asumate si cu asteptarile fiecarei parti.

A.2. Stabilirea obiectivelor curriculare

Obiectivele curriculare se stabilesc functie de rolul educatiei, care, in viziunea lui Jacques Delors (2000, p.11-12) consta in contributia la incurajarea indivizilor sa actioneze in concordanta cu traditiile si convingerile lor, dar in acelasi timp sa respecte pluralismul, sa-si dezvolte mintea si spiritul la nivel de universalitate si sa reuseasca transcenderea propriilor limite. Acelasi autor considera ca misiunea educatiei este de 'a-i permite fiecaruia dintre noi, fara exceptie, sa-si dezvolte talentul si sa-si valorifice la maximum potentialul creativ, inclusiv responsabilitatea pentru propria viata si pentru atingerea scopurilor personale'. (J. Delors, 2000, p.13)

A.3. Selectarea disciplinelor de studiu/ continuturilor

In actiunile de selectare a continuturilor, se va tine seama de faptul ca este extrem de importanta calitatea cunostintelor dobandite, a competentelor formate si nu atat de mult cantitatea. De asemenea, este foarte important sa se achizitioneze instrumentele cognitive necesare documentarii si informarii, utilizarii si procesarii informatiei.

Dupa etapa de selectare a continuturilor, urmeaza operatia de consemnare a lor in planurile de invatamant, dupa criterii logico-stiintifice, pedagogice si psihologice.

A.4. Organizarea continuturilor/ temelor

In interiorul disciplinelor de studiu selectate se realizeaza o organizare a continuturilor si o programare a lor, in concordanta cu finalitatile educationale urmarite si punand accent pe flexibilitatea si adaptabilitatea continuturilor.

A.5. Structurarea situatiilor de invatare, prefigurarea si articularea experientelor de invatare

Prin curriculum, respectiv prin intermediul unor programe concrete de studiu, proiectate pentru specializari, discipline, activitati didactice, ore de curs se structureaza si se propun situatii de invatare, susceptibile de a genera experientele de invatare pozitive. Daca profilul psihologic al studentilor este foarte diferit, se pot concepe trasee curriculare alternative si se va asigura flexibilitatea in parcurgerea lor.

In structurarea situatiilor de invatare si in anticiaarea experientelor de invatare (acestea se imbina data fiind complementaritatea dintre educatia formala, cea nonformala si cea informala), se vizeaza urmatoarele:

-formularea obiectivelor educationale sau chiar operationale

-stabilirea tipului de experienta de invatare dezirabila

-stabilirea formei de organizare a activitatii

-realizarea transpozitiei didactice a continuturilor

-stabilirea unei metodologii didactice adecvate

-stabilirea sistemului mijloacelor de invatamant, elaborarea/ adaptarea materialelor didactice

-stabilirea formei de organizare a activitatii elevilor

-imaginarea activitatilor desfasurate de profesor si a activitatilor centrate pe elev, a responsabilitatilor si competentelor lor

-imaginarea strategiei de evaluare a programului educativ.

B. Implementarea curriculum-ului (Organizarea situatiilor de invatare si inducerea/ generarea experientelor de invatare)

Presupune aplicarea in practica a programului educativ, respectiv organizarea si realizarea situatilor de invatare si a activitatilor de invatare, intr-o modalitate flexibila, creatoare, valorificand resurselor anticipate. Sunt importante: raportarea permanenta la obiectivele urmarite, conceperea de sarcini de lucru dupa criterii stiintifice, monitorizarea permanenta a procesului educational si obtinerea de feed-back formativ si sumativ.

C. Evaluarea curriculum-ului

C.1. Stabilirea criteriilor si procedurilor de evaluare

In evaluarea curriculum-ului se utilizeaza ca si criterii obiectivele educationale propuse, care vor fi aduse si la cunostinta studentilor. In eventualitatea in care se utilizeaza si alte criterii, de asemenea, acestea vor fi anuntate cu claritate, la inceputul activitatilor.

In ceea ce priveste procedurile de evaluare, ele vor fi gandite functie de obiectivele urmarite si de continuturi, asigurandu-se imbinarea optima a acestor proceduri.

C.2. Realizarea evaluarii

Demersurile de evaluare pot viza:

+obtinerea de informatii despre curriculum in ansamblu, despre pertinenta, calitatea si eficienta lui

+obtinerea de informatii despre studenti (volumul cunostintelor dobandite, al capacitatilor si competentelor formate)

+obtinerea de informatii despre prestatia didactica a profesorului, in conditiile valorificarii anumitor resurse ale instruirii.
D. Reglarea/ Ameliorarea procesului curricular

Evaluarea se desfasoara in beneficiul tuturor partenerilor implicati in procesul curricular, sprijinindu-le actiunile, este formativa si sprijina autoevaluarea realizata de elevi. Este vazuta ca un parteneriat, iar in urma evaluarilor realizate, functie de rezultatele si informatiile obtinute, daca este cazul, se vor elabora strategii corective, pentru depasirea anumitor greseli si strategii ameliorative.
In materie de curriculum, responsabilitatile se distribuie intre patru niveluri ale sistemului educational:

+la nivel national, guvernamental (Ministerul Educatiei si institutiile de cercetare subordonate)

+in teritoriu, respectiv la inspectoratele scolare judetene

+la nivelul unitatilor scolare (scoli)

+in sala de clasa.

Elaborarea curriculum-ului este o functie integrata a tuturor actorilor sistemului educational; sunt de dorit relatii de cooperare si parteneriat; fiecare nivel asuma proiectul propriu:

Responsabilitati la nivel guvernamental/ national:

+Elaboreaza structura legislativa, regulamentele si recomandarile curriculare, cadrul general de curriculum, incluzand obiectivele si standardele generale, precum si cerintele de certificare a studiilor.

+Produce instrumentele de evaluare la nivelul sistemului educational.

+Ofera suporturile de curriculum necesare inspectoratelor scolare judetene si retelelor scolare ale acestora.

+Aloca resursele necesare catre inspectoratele scolare judetene.

+Evalueaza realizarea curriculum-ului la nivel de sistem si pe componente ale acestuia.

Responsabilitati la nivel teritorial - zonal/ judetean:

+Dezvolta politici de implementare a curriculum-ului.Ofera resursele si suportul financiar necesare pentru realizarea curriculum-ului.

+Asigura calitatea programelor la toate nivelele de scolarizare.

+Elaboreaza si disemineaza material instructional, recomandari si ghiduri de implementare curriculara.

+Evalueaza realizarea programelor.

+Ofera consultanta si programe de formare continua a cadrelor didactice.

Responsabilitati la nivelul scolii:

+Asuma o strategie de aplicare a curriculum-ului, potrivit cu politicile prefigurate la nivelele anterioare.

+Dezvolta programele proprii de studiu.

+Determina tipurile de curriculum si extensiunile acestora.

+Coordoneaza programele de dezvoltare curriculara.

+Realizeaza formarea continua a profesorilor proprii.

+Evalueaza realizarea curriculum-ului pe discipline scolare si clase de elevi etc.

Responsabilitati la nivelul clasei, respectiv al profesorului:

-Identifica nevoile subiectilor educatiei.

-Realizeaza urmatoarele actiuni, in scopul proiectarii activitatii didactice la nivel micro: Lectura personalizata a programei si a manualelor scolare; Elaborarea planificarii calendaristice (orientative), pe termen mediu ;Efectuarea proiectarii secventiale, pe termen scurt (a unitatilor de invatare si a lectiilor/ activitatilor didactice).

-Imbogateste curriculum-ul diferitelor discipline.

-Asigura individualizarea curriculum-ului, elaboreaza planuri individuale de educatie.

-Realizeaza diferentierea curriculara.

-Evalueaza rezultatele elevilor si ii sprijina in procesul de invatare.

Factorii luati in considerare la elaborarea unui curriculum sunt:

1.Globalitatea in raport cu :

+Sursele unui continut pertinent: evolutia stiintelor exacte, evolutia tehnologica, evolutia municii, evolutia stiintelor socio-umane, a artei si culturii, a sportului, aspiratiile tineretului, cercetarea psiho-pedagogica, problematic lumii contemporane.

+Subsistemele sistemului de invatamant

+Tipurile de educatie

2.Coerenta
3.Relevanta curriculum-ului

+relevanta aptitudinala: formele si nivelele de manifestare a capacitatii individului dotat

+relevanta psihologica : nevoile cognitive, afective si etice ale individului dotat

+relevanta ecologica-sociala

+relevanta nationala

+relevanta universala

+relevanta temporala

4.Echilibrul optim intre curriculum-ul general si cel specific pentru nivelele aptitudinale inalte.

+predarea continuturilor pentru care elevul manifesta interese anclinatii si ponderea continuturilor obligatorii,

+echilibrul intre obiectivele culturii generale si cele ale antrenarii in aria de manifestare a abilitatilor performante,

+echilibrul intre categoriile comportamentale vizate,

+echilibrul intre formele de organizare a invatamantului pentru dotasi si variantele acestuia,

+echilibrul ponderat intre asistenta psihopedagogica acordata "punctelor tari" si "punctelor slabe" ale prestatiilor elevilor cu aptitudini inalte.

5.Integrarea si compactizarea continuturilor

Managementul curriculum-ului diferentiat si personalizat

Realizarea unui proiect de diferentiere a experientelor de invatare a elevilor conform nivelului aptitudinal presupune:

1.Viziunea
2.Initializarea

2.1  Conceptualizarea

2.2  Expertizarea

2.3  Climatizare

3.Planificarea
4.Aplicarea-Implementarea

4.1  Pregatirea implementarii

4.2  Desfasurarea efectiva a programului

4.3  Observarea elevilor si a cadrelor didactice

4.4  Evaluarea

5.Institutionalizarea