Structura actiunii educationale

Structura actiunii educationale

Structura actiunii educationale, prezentate de Sorin Cristea, permite evidentierea circuitelor de conexiuni externa si interna care asigura autoreglarea permanenta a procesului de invatamant.

Analiza nostra are in vedere structura de functionare a actiunii didactice. Prezentarea grafica pe care o propunem (dupa S.Cristea,1997) respecta structura de functionare a actiunii educationale, valorificata la nivelul procesului de invatamant, in general, la nivelul activitatii de predare-invatare-evaluare, in mod speciale.

Fig.nr.1. Schema actiunii educative(dupa S.Cristea, 1996,)

a)Raportarea permanenta a subiectului eductiei/cadrul didactic (S), la finalitatile educatiei(idealul eductiei-I.e, la scopurile educatiei -S.e.).Acesta determina calitatea proiectului pedagogic (P.P.), prin valorificarea deplina a obiectivelor pedagogice (o.b.), continuturilor pedagogice (c), metologiei pedagogice (m), evaluarii pedagogice (e), in vederea elaborarii unui mesaj educational (M.e.)adecvat obiectului educatiei /elevului (O).

b) Realizarea repertoriului comun (R.C.) optim, care determina la nivelul constiintei obiectului educatiei/elevului , nu numai reactia la mesajul eductional transmis de subiectul eductiei/cadrul didactic, ci si interiorizarea acestuia (S'), premisa unui comportament de raspuns dirijat (C.rd.)-(auto)-perfectibil.

c)Realizarea circuitelor de conexiune inversa externa (C.i.e)care exerseaza capacitatea cadrului didactic de autoevaluare a calitatii: proiectului pedagogic -mesajului educational -repertoriului comun , autoevaluare posibila si necesara in termeni de: corectare- ameliorare - ajustare -restructurare .

d) Realizarea circuitelor de conexiune inversa intera (c.i.i.) , care exerseaza capacitatea elevului de autoevaluare a comportamentului de raspuns dirijat, devenit comportament de raspuns autodirijat (C,rad.), premisa transformarii obiectului educatiei in subiect al propriei sale formari, prin elaborarea (auto ) -proiectului pedagogic (AP.P.), la nivel de autoeducatie (A.ed.).

e)Valorificarea ambiantei eductionale interne (A.e.) si a campului psihosocial extern (C.ps.) in directia (auto)perfectionarii permanente a activitatii de predare-invatare-evaluare, la nivelul corelatiei subiect-obiect, subiect-subiect.

Procesul de invatamant actioneaza ca "un sistem cu autoreglare". Dinamica si complexitatea sa depinde de "modul in care realizeaza comunicarea, comanda si controlul"(vezi Nicola, Ioan, 1994, pag.279,280). Articularea lor, in cadrul interactiunii subiect-obiect, reflecta unitatea functionala necesara, in cazul activitatii de predare-invatare-evaluare, intre informatia stiintifica angajata curricular si formarea-dezvoltarea determinata ca efect pedagogic permanent, direct si indirect, vizibil si invizibil, la nivelul personalitatii  obiectului educatiei. Autoreglarea procesului de invatamant angajeaza personalitatea cadrului didactic, eficienta in masura in care:

       raspunde finalitatilor macrostructurale ale educatiei, relevante la nivelul idealului pedagogic si la nivelul scopurilor pedagogice;

       determina atingerea unor obiective pedagogice specifice si concrete, evaluabile in termeni de competente educationale deschise;

       conditioneaza aprecierea propriilor sale performante in functie de calitatea raspunsurilor comportamentale ale elevului;

       operationalizeaza masurile de (auto)perfectionare a activitatii de predare - invatare - evaluare in termenii corectarii-ameliorarii-ajustarii-restructurarii corelatiei subiect-obiect (cadrul didactic-prescolar, elev, student).

Psihologia procesului educational evidentiaza sursa principala a autoreglarii actului didactic, plasata la nivelul colectivului de prescolari, elevi sau studenti, care satisface simultan sau succesiv atat necesitatile pedagogice ale subiectului educatiei cat si necesitatile pedagogice ale obiectului educatiei. Astfel, in cadrul unui proces de invatamant organizat la nivelul unui sistem complex, cu autoreglare, obiectul educatiei (copilul, tanarul etc.) "are nevoie sa primeasc, dar si subiectul educatiei are tot atat de multa nevoie, daca nu chiar mai multa, sa dea si sa i se recunoasca acest fapt". Urmarind perfectionarea continua a activitatii de predare-invatare - evaluare, fiecare "actor al educatiei" -cadrul didactic, pe de o parte, elevului, pe de alta parte, "satisface nevoile celuilalt". Structura personalitatii cadrului didactic (vezi Dragu, Anca, 1996) raspunde cererii de autoreglare continua a procesului de invatamant prin activarea urmatoarelor capacitati operationale:

       capacitatea de raportare la realitatea educationala cu mijloacele inteligentei sale generale;

       capacitatea de cunoastere si de abordare a elevului simultan ca realitate intelectuala - afectiva-motivationala, volitiva, caracteriala;

       capacitatea de transmitere a unor cunostinte prelucrate pedagogic , orientate in sens prioritar formativ;

       capacitatea de adaptare rapida la situatiile noi, care apar in mod obiectiv si subiectiv, la nivelul proiectarii-realizarii activitatii de predare-invatare-evaluare.

Aptitudinea pedagogica (vezi Mitrofan, Nicolae, 1986) sintetizeaza urmatorele tipuri de competente exersate in cadrul circuitelor de conexiune inversa reluate de cadrul didactic pentru perfectionarea continua a activitatii de predare-inatare-evaluare:

       competenta politica, validata la nivelul relatiei dintre finalitatile macrostructurale - finalitatile macrostructurale ;

       competenta morala, validata la nivelul relatiei dintre calitatea proiectului didactic-calitatea mesajului educational-calitatea repertoriului comun-calitatea comportamentului de raspuns al elevului ;

       competenta psihologica, validata la nivelul relatiei proiectata intre densitatea informativa a activitatii si rezonanta formativa a acesteia;

       competenta profesionala, validata la nivelul deschiderii fata de problematica autoperfectionarii in domeniul specialitatii-pedagogiei-metodicii;

       competenta sociala, validata al nivelul personalitatii asumate prin adaptarea continua la existentele comunitatii educative nationale, teritoriale si locale.

Autoreglarea procesului de invatamant la nivelul circuitelor de conexiune inversa, necesare pentru perfectionarea continua a actiunii didactice, angajeaza toate resursele aptitudinii pedagogice care pot fi grupate in jurul unor indicatori:

       de ordin intelectual: echilibru cognitive, curiozitate epistemica, spirit metodic, simt critic, luciditate, nevoia de inovatie, imaginatie pedagogica;

       de ordin afectiv - motivational: sentimentul responsabilitatii dezvoltat in raport cu elevul si comunitatea educativa, pregnanta interesuluui socio-uman, respectul fata de opiniile altora, simpatie, generozitate in raport cu elevii si parintii, simtul masurii;

       de ordin social: stilul pedagogic adaptabil la situatiile care apar.

Sarcini de lucru:

Identificati relatiile existente intre educatie cultura si civilizatie;

Explicati legaturile cauzale intre elementele structurale ale educatiei;

Prezentati si explicati relatia dintre competentele si capacitatile necesare profesiunii didactice;

Determinati relatiile dintre functiile educatiei;

Prezentati si argumentati locul si rolul aptitudinii didactice;