Structura actiunii educationale

STRUCTURA ACTIUNII EDUCATIONALE

Educatia, ca oricare alt fenomen social poseda o structura, fiind constituita din anumite componente ce se afla intr-o relatie determinata. Modelul prezentat in continuare ne permite cunoasterea componentelor sale si a interdependentei dintre ele.

Modelul actiunii educationale.

unde : S = subiectul actiunii educationale (agent, educator)

O = obiectul actiunii educationale (receptor, elev)

S' = subiectivitatea obiectului educatiei

Le.;    O.e.; Sc.e. = ideal educativ, obiective si scopuri educative

D = dispozitiv pedagogic

M.e. = mesaje educationale

A = ambianta educationala (climat educativ)

C.o. = comportament obiectivat

C.i.e. = conexiune inversa externa

Cit    - conexiune inversa interna

CS. - context social.

Vom analiza pe rand aceste componente :

- Subiectul actiunii educationale (S) sau agentul actiunii poate fi o persoana izolata sau o comunitate umana. Rolul sau este de a declansa sau provoca actiunea educationala, direct sau indirect, prin totalitatea actelor sale comportamentale.

- Obiectul actiunii educationale (O) sau receptorul ei este cel asu pra caruia se va exercita actiunea respectiva. in cazul educatiei, el este tot o fiinta umana, calitate pe care am marcat-o cu S' si asupra careia vom reveni. Obiectul se poate prezenta in ipostaza de obiect al actiunii si de obiect transformat. Daca in prima ipostaza el este asa cum se pre zinta la inceputul unei secvente, in cea de-a doua ipostaza ne apare ca rezultat al modificarilor ce s-au produs, inregistrate la sfarsitul acelei secvente a educatiei. Acestea vor constitui, la randul lor, premisele actiunii urmatoare si asa mai departe. Ca si in cazul subiectului, obiectul poate fi o persoana individuala sau o comunitate umana.

- Subiectivitatea obiectului educatiei (S') exprima faptul ca obiectul este tot o fiinta umana sau mai bine zis o existenta dimensionata subiectiv. Prin aceasta subiectivitate se exprima coeficientul do participare a obiectului la propria formare. Vorbind despre acest lucru, psihologul Al. Rosea sublinia ca "elevul nu este o notiune abstracta, ci o realitate vie, el vine la scoala nu numai cu inteligenta sa. ci cu intreaga personalitate, cu emotiile sale, sentimentele sale, interesele sale etc'. Nimic din tot ceea ce se intrepfinde din exterior nu se reflecta ca intr-o oglinda, totul este trecut si asimilat prin acest filtru personal. Subiectivitatea include deci totalitatea mecanismelor prin care obiectul asimileaza, prelucreaza si stocheaza mesajele cu care se opereaza in cadrul actiunii educationale, elaborand apoi raspunsuri nuantate personal. Educatia ne apare astfel ca fiind rezultatul conlucrarii si interactiunii dintre subiect si obiect. Ambii sunt coparticipanti in acest proces. Solicitarea subiectivitatii celui educat constituie temeiul tendintei educatiei din zilele noastre de a transforma obiectul in subiect al propriei sale formari. La nivelul educatiei din gradinita si scoala primara aceasta tendinta impune educatoarei si invatatorului preocuparea pentru cunoasterea personalitatii copilului, pe baza careia isi vor putea orienta actiunea si intentiile educative in directia stimularii copilului de a participa la procesul devenirii sale.

Subiectul actiunii se orienteaza in exercitarea acesteia dupa un ideal educativ (Ie.) si urmareste atingerea unor scopuri educative (Sc.e.) si obiective educative (O.e.). Idealul exprima in mod concentrat finalitatea generala a educatiei determinata de conditiile social-istorice in care se desfasoara. Scopurile si obiectivele educationale reprezinta finalitati ale diverselor actiuni educationale concrete care converg, in cele din urma, spre infaptuirea idealului ca finalitate sintetica si generala.

Dispozitivul pedagogic (D) cuprinde mijloace pe care subiectul le foloseste pentru exercitarea actiunii sale, asigurand transmiterea mesajelor si asimilarea lor de catre receptorul actiunii.

Mesajele educationale (M.e.) inglobeaza continutul comunicarii ce se realizeaza intre subiect si obiect, care servesc la conducerea de catre subiect a procesului de formare a personalitatii. in cazul actiunii educationale este vorba de o comunicare totala, constituita din doua cornpartimente : o comunicare verbala, codificata cu ajutorul limbajului si al altor semne (simboluri, formule, figuri etc), si o comunicare extraverbala, realizata cu ajutorul unor mesaje nonverbale cum ar fi : mimica, gesturi, stari afective etc.

Ambianta educationala (A.) este climatul psihosocial ce se constituie din totalitatea reactiilor afective (emotii, dispozitii, atitudini, sentimente etc.) ale celor doi poli ai educatiei, agentul si receptorul, ca fiinte umane. Din punct de vedere psihologic, ambianta este cea care confera o semnificatie specific umana comunicarii, starile afective ale agentului si receptorului avand un puternic rol motivational. Ele declanseaza si amplifica eforturile lor in directia realizarii obiectivelor prevazute.

O ambianta educativa in care domina optimismul, buna dispozitie, increderea reciproca se rasfrange in mod pozitiv asupra intregii actiuni educationale. Continutul si sensul starilor afective pe care le include aceasta ambianta sunt determinate, in primul rand, de personalitatea subiectului sau agentului actiunii.

Comportamentul obiectivat (C.o.) include totalitatea reactiilor obiectului ca raspuns la actiunea intreprinsa asupra sa.

Conexiunea inversa externa (C.i.e.) ofera subiectului informat: in legatura cu efectele actiunii exercitate asupra obiectului, a modului in care au fost asimilate mesajele transmise. Relatia educationala capata in acest fel un caracter circular, intre cei doi poli avand loc un schimb continuu de informatii.

Conexiunea inversa interna (C.i.i.) este circuitul ce se stabileste intre obiect si comportamentul sau, acesta avand rol de autocontrol si autodirijare a propriei dezvoltari si implicit de autoorganizare a raspunsurilor pe care le va emite.

Contextul social (C.S.) include, intr-un tot unitar, factorii si conditiile social-obiective proprii unei etape concrete din dezvoltarea societatii, pe fondul carora se desfasoara actiunea educationala. Este vorba de factorii materiali si spirituali, economici si politici, culturali si stiintifici care isi vor pune amprenta asupra intregului proces educativ. «

Adancirea "individualizarii' fiintei umane, potrivit dezideratului acestui ideal, presupune dezvoltarea tuturor componentelor personalitatii, in functie de aceste componente putem delimita laturile educatiei, fiecare vizand unele sau altele din aceste componente.