Strategii didactice inovative

STRATEGII DIDACTICE INOVATIVE

Strategiile instruirii sunt " un mod de abordare a invatarii si predarii, de combinare si organizare optima a metodelor si mijloacelor avute la dispozitie, precum si a formelor de grupare a elevilor in vederea atingerii obiectivelor urmarite"( dupa I. Parent si Ch. Nero, 1981).

In cadrul predarii - invatarii se pot utiliza metode care sunt expresia celor mai noi inovatii pedagogice si care pun accent pe dezvoltarea personalitatii elevului. Acestea intra din ce in ce mai mult in practica educationala, in diferite grade de aprofundare sau in combinatie cu unele dintre metodele traditionale.

● Brainstorming-ul - metoda asaltului de idei - este una dintre cele mai utile metode in practica pedagogica deoarece stimuleaza creativitatea participantilor si duce la descoperirea unor solutii inovatoare pentru problemele puse in discutie, definind totodata un cadru propice pentru instruirea scolara. Brainstorming-ul presupune amanarea evaluarii ideilor emise pentru o etapa ulterioara, in prima etapa nicio afirmatie nefiind supusa unui demers critic. Astfel se dezvolta o atmosfera constructiva, fiecarei idei acordandu-i-se maximum de atentie, dinimuindu-se o serie de factori inhibitori si blocaje ale spontaneitatii in gandire, care produc rutina intelectuala.

Metoda presupune parcurgerea mai multor etape. Prima , de ordin cantitativ, reuneste un grup de 5 -12 persoane, care dezvolta cat mai multe idei. Acestea se pot emite pe trei cai: calea pogresiv - liniara ( presupune evolutia unei idei prin completarea ei pana la emiterea ideii - solutie de rezolvare a problemei), calea catalitica (ideile sunt propuse prin analogie sau previn aparitia unei idei noi, opuse celei care a generat-o) si calea mixta ( o idee poate dezvolta simultan solutii complementare si solutii opuse ei). In a doua etapa urmeaza o "perioada de incubare", de reflectie, evaluare si selectie a ideilor sau solutiilor propuse. Grupul de persoane care va realiza acest lucru poate fi format din aceleasi persoane care au emis ideile sau dimpotriva.

In practica scolara trebuie remarcat faptul ca elevilor le vine destul de greu sa se integreze rapid si eficient intr-o astfel de activitate, deoarece dezvoltarea unui climat de lucru pozitiv, din care critica sa fie complet eliminata, este o situatie nefamiliara elevilor nostri. Pe de alta parte, brainstorming-ul este mai usor de realizat pe grupe omogene, dar este mai putin eficient - in ceea ce priveste originalitatea ideilor - decat daca are loc pe grupe eterogene.

● Reuniunea Phillips 66 este o metoda de tip brainstorming, care permite utilizarea unui numar mai mare de participanti, impartiti in 5 - 6 echipe functionale, fiecare cuprinzand cate sase persoane. In cadrul microgrupurilor formate, se desemneaza un conducator de discutii cu rol de moderator, activitatea in echipa desfasurandu-se pe trei coordonate: pregatirea, desfasurarea si valorificarea productiei de idei. Aceasta metoda presupune doua faze: discutia pe grupe si dezbaterea in plen.

Discutia pe grupe incepe dupa precizarea problemei didactice care trebuie rezolvata. Grupul isi desemneaza prin optiune comuna si vot un lider si un secretar de discutii. In cadrul metodei este foarte important modul de inregistrare a informatiilor: o inregistrare directa , agresiva chiar, poate inhiba pe unii dintre membri grupului in a emite ideile in forma lor initiala. Fiecare echipa dezbate separat, timp in care fiecare participant se implica activ in solutionarea eficace a problemelor. Ideile sunt retinute de catre liderii reprezentanti ai grupurilor, sunt analizate si se contureaza o arie problematica, segmentata pe rezolvari partiale sau optime. Importanta deosebita a dezbaterilor de grup este si aceea a activizarii fiecarui participant, in conditiile unei activitati cu un numar largit de persoane. Totodata liderul de grup trebuie sa-si indeplineasca rolul de moderator si sa nu-si impuna propriile convingeri si idei in cadrul dezbaterii. Trebuie sa se insiste asupra caracterului formativ al activitatii, prioritar celui concurential.

Dezbaterea in plen reprezinta reuniunea propriu-zisa si incepe cu interventiile liderilor reprezentanti ai fiecarei grupe, care expun in fata intregului colectiv concluziile discutiilor in echipe. In aceasta faza este admisa analiza critica, prioritatea demersului constituind-o selectia si ierarhizarea solutiilor.

Evaluarea generala a ideilor este apanajul cadrului didactic, care va sintetiza informatiile rezultate din analizele de grup si din dezbaterea in plen, va accentua ideile valoroase, va dezvolta aspectele aparute in derularea reuniunii pe care le poate utiliza in acoperirea cognitiva si motivationala a demersului sau si va incuraja activitatile de invatare prin descoperire.

● Controversa creativa este o metoda asemanatoare celei prezentate anterior, centrata nu doar pe problema si pe solutionarea acesteia, ci si pe regasirea intregului prin experienta partilor uneori contradictorii. Grupul se va diviza in microgrupuri, care sa contina patru persoane. In fiecare microgrup doi dintre participanti trebuie sa sustina cu fermitate o pozitie intr-un caz controversat, ceilalti doi sustinand cu aceeasi fermitate pozitia contrara. Acest mod de lucru cultiva spiritul de competitie, de implicare profunda si completa. Ideea de baza a acestei metode este dezvaluirea integralitatii unui fenomen prin articularea elementelor componente ale sale, aflate de multe ori intr-o aparenta opozitie.

Grupul gaseste argumente, le contureaza si le integreaza intr-o pozitie coerenta. Fiecare sustinator al unei anumite pozitii se retrage apoi din microgrupul de dezbateri si discuta cu alti colegi din alte microgrupuri, care au acelasi rol si apara aceeasi perspectiva ca si el, dupa care se reintoarce la microgrupul de origine si discuta acolo ideile pe care le-a gasit. In urmatoarea zi, toate microgrupurile isi prezinta pozitiile - se pun intrebari, se marcheaza punctele de nesiguranta, de evidenta puternica. Argumentele expuse se pot folosi si in continuare, dar este incurajat un demers de innoire a modului de articulare a acestor argumente, a unghiului de vedere sub care sunt expuse acestea. In a treia zi, echipele isi prezinta noile pozitii insotite de argumentele deja exprimate intr-o noua lumina, sub alte indicii si de argumente noi. Apoi vor cauta impreuna argumentele, avantajele fiecarei pozitii, incercand sa ajunga la o perspectiva comuna, care sa combine pozitiile exprimate pana acum intr-una noua, menita sa ofere o perspectiva unitara a avantajelor si vor demonstra actualitatea punctelor slabe identificate, depasite prin noua perspectiva.

Astfel, participantii la controversa creativa vor intelege fiecare parte a unui discurs, vor acorda incredere nu doar pozitiilor proprii, ci si celor opuse care au fost exprimate.Grupurile vor descoperi ca fenomenele se compun din mai multe adevaruri, uneori contradictorii intre ele.

● Tehnica "focus grup" este tot o metoda care utilizeaza potentialul de invatare si productia de idei in cadrul grupurilor. In cadrul acestei tehnici este presupusa o discutie focalizata, care trebuie sa furnizeze un complex  informational calitativ. O caracteristica importanta a acestei metode este ca participantii isi pot modifica sau chiar schimba total parerile pana la finalul discutiilor.

Procesul de desfasurare al focus grupului presupune o planificare a studiului. Se poate lucra in grup in maniera cumulativa - presupune obtinerea unui evantai mai larg de informatii - sau in maniera contradictorie - presupune necesitatea atragerii persoanelor care manifesta rezerve si tendinte inhibitorii prin agresiune si confruntare.

Aceasta metoda este complexa, nu neaparat prin modul de desfasurare, ci prin felul in care atinge obiectivele pe care si le propune. Avantajele ei sunt ca apropie participantii de lucrul intr-un grup natural, le dezvolta placerea pentru discutie, care se desfasoara intr-un climat pozitiv si introduce maniera pozitiva de focalizare pe o activitate sau sarcina, dezvoltand strategii naturale de ocolire ori de diminuare a divagatiilor si fenomenelor de perturbare a comunicarii.

● Tehnica "acvariului" presupune extinderea rolului observatorului in grupurile de interactiune didactica.

Scaunele dintr-o incapere sunt asezate concentric, in doua cercuri. Cei din cercul interior primesc un timp pentru a discuta o problema controversata. Cei din cercul exterior asculta ceea ce se discuta in interior, fac observatii cu privire la cum se relationeaza, gradul de stabilire a consensului, modul in care se dezvolta microclimatul, aparitia conflictului si tipul de strategii adoptate de colegii lor din cercul din interior cu scopul de a le rezolva. Toate acestea se vor nota pe fise de observare. Cand aceasta etapa este finalizata, se schimba rolurile si locurile. Se porneste cu o alta idee controversata pe care cei din cercul interior trebuie sa o discute, timp in care cei din cercul exterior completeaza fisa de observare. Aceasta schimbare este foarte interesanta deoarece fiecare grup este pe rand in ipostaza de observator, dar si de observat.

In aplicarea metodei este posibil sa se ajunga la o epuizare prematura a problematicii. Persoana care conduce discutia trebuie sa insiste pentru depasirea acestei situatii deoarece, in realitate, s-a epuizat sfera de argumentare comuna, necreativa. Daca se intampla astfel, se poate introduce inca o etapa: sa se creeze un singur cerc in care se va incerca concluzionarea tuturor ideilor emise.

Principalele avantaje ale acestei tehnici sunt: continutul - se emit idei substantiale, argumentate, se exprima puncte de vedere relevante; implicarea - participarea este activa in cadrul tehnicii, contributiile sunt bazate pe ascultarea activa, pe incurajarea celorlalti in a-si exprima ideile; limbajul - se foloseste un limbaj adecvat, o terminologie centrata pe domeniul si pe subiectul ales.

Utilizarea acestor metode si tehnici nu trebuie facuta insa in lipsa unor combinari si armonizari cu metodele asa-numite traditionale deoarece avantajele si dezavantajele lor sunt complementare. Metodele moderne pun accent deosebit pe dezvoltarea individului in interiorul grupului. Ele contribuie la acoperirea intregii sfere de interes a persoanei educate, persoana care reprezinta resursa si creatorul de resurse pentru anii viitori.