Scoala - cadrul psihosocial major al manifestarilor comportamentale

SCOALA  - CADRUL PSIHOSOCIAL MAJOR AL MANIFESTARILOR COMPORTAMENTALE

Liceul de Informatica Petrosani

Scoala este acea institutie care prin activitatea tot mai prelungita, pe care o are asupra copilului, are drept scop socializarea si formarea individului. Scoala este si metoda de educatie, proces de administrare a cunoasterii acceptate din punct de vedere social, implicand un curriculum si o pedagogie aprobate, un corp didactic salariat, participare obligatorie la cursuri a elevilor si impartirea in grupe de invatare.

Trebuie avut in vedere faptul ca scoala constituie un agent al socializarii prin care elevii dobandesc comportamentele necesare pentru participarea la viata sociala.

Principala functie a educatiei este formarea si dezvoltarea personalitatii in vederea integrarii sociale.

Valoarea sistemului educativ din scoli, este incontestabila, ea propulseaza marea masa de copii spre societate si spre viata.

Procesul educational este privit ca un subsistem in cadrul sistemului social global, fiind infatisat ca un model. In acest model "intra" tinerii socializati de familie, sunt tratati prin educatie si instructie si "ies" transformati in vederea integrarii sociale si mai ales a activitatii profesionale.

In civilizatia secolului nostru, exista tendinta prelungirii scolarizarii generale si a cuprinderii in sistem a cat mai multi copii. Acest fapt este confruntat cu o emancipare fizica si psihica precoce a tinerei generatii, care solicita independenta materiala si spirituala.

Scoala actioneaza asupra copilului, antrenandu-l la folosirea unor tehnici intelectuale noi, intiparindu-i in minte cunostinte, aratandu-i indatoririle, de ea depinzand in mare masura soarta viitoare a copilului.

Scoala are menirea sa-l formeze pe om ca fiinta bio-psiho-sociala, asigurandu-i cunostintele, convingerile si deprinderile necesare pentru a se afirma cat mai deplin sub toate cele trei aspecte.

Pentru formarea si realizarea omului ca fiinta biologica, dar si sub celelalte doua aspecte, se impune ca activitatea din scoala sa se intemeieze, in primul rand, pe valorile stiintei. Pe aceasta baza, copilul si apoi tanarul devine o fiinta rationala, capabila sa asimileze si sa actioneze cu o eficienta sporita in viata economico-sociala. Este evident ca numai prin insusirea si utilizarea crescanda a valorilor stiintei viata noastra materiala poate deveni tot mai bogata. Pe aceasta baza, omul se poate realiza pe deplin ca fiinta biologica, fiindu-i asigurate conditiile corespunzatoare privind hrana, imbracamintea, locuinta, protectia mediului. Ca urmare, in ansamblul valorilor promovate prin activitatea instructiv-educativa trebuie sa primeze valorile stiintei.

Formarea si realizarea omului ca fiinta psihologica, dar si sub celelalte doua aspecte, pot fi asigurate de scoala prin cultivarea valorilor morale si a valorilor estetice. Scoala are menirea de a dezvolta la copii si tineret virtutile morale, de a-i pregati pentru a rezista la influenta diferitelor vicii. De asemenea, scoala asigura insusirea sistematica de catre elevi a valorilor estetice nationale si universale.

Pentru formarea si realizarea omului ca fiinta sociala, si sub celelalte doua aspecte ale fiintei sale, o mare insemnatate prezinta cultivarea valorilor civice, prin activitatea din scoala. Este necesar ca invatamantul sa pregateasca pe viitorii cetateni ai tarii, mai ales prin cultivarea valorilor umanismului, democratiei, patriotismului, colaborarii internationale.

Cele trei categorii principale de valori se afla intr-o stransa interdependenta, ele sunt menite sa asigure dezvoltarea si afirmarea armonioasa a personalitatii umane ca fiinta bio-psiho-sociala. De aceea, pe toate treptele invatamantului nostru se impun a fi promovate toate cele trei categorii de valori.

Scoala este o prima arena de competitie in care copilul invata sa aprecieze valorile, prin compararea celor buni cu cei rai si pe acestia cu el insusi. Inca din copilarie adolescentul dobandeste abilitati de relationare sociala si isi insuseste norme si conduite etice, morale.

Reforma invatamantului in Romania subliniaza importanta comutarii accentului de pe latura informativa a procesului educativ spre cea formativa, atat de deficitara pana nu demult. Invatamantul de tip traditional se focalizeaza pe aspectele cognitive ale elevului, urmarind preponderent pregatirea lui secventiala pe discipline scolare. Se ignora astfel armonizarea laturii cognitive a persoanei cu cea afectiva, atitudinala si comportamentala. Intr-un astfel de cadru educational elevul este tratat ca un "recipient" pentru informatii si mai putin ca o persoana reala, cu individualitate si reactii emotionale determinate de tribulatiile unei personalitati in formare. Scoala risca sa devina astfel un mediu artificial, rupt de exigentele si presiunile vietii reale. Invatamantul modern romanesc trebuie sa aiba ca scop nu doar absolventi bine informati, ci formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitarile sociale si psihologice ale vietii, cu un sistem axiologic ferm conturat.

Scopul educatiei este pregatirea pentru viata a elevului. Foarte importanta este conceperea scolii ca o institutie sociala cu functii multiple, apta sa raspunda eficient nevoilor psihologice si sociale ale elevului, sa asigure cadrul optim pentru starea sa de bine, pentru diminuarea si prevenirea tulburarilor de adaptare specifice varstei, pentru formarea unor cetateni responsabili ai societatii.

BIBLIOGRAFIE

NICULESCU N.G., ADUMITRESEI I.D. - "Invatamantul romanesc la o rascruce", Ed. Polirom, 1999;

SILLAMY NORBERT- "Dictionar de psihologie", Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti 1996.