Programele scolare pentru invatamantul primar si gimnazial

Programele scolare pentru invatamantul primar si gimnazial

In mod traditional programa este documentul scolar care orienteaza si obiectivizeaza continutul procesului de invatamant pentru fiecare disciplina in parte, pe ani scolari si/sau cicluri si niveluri de invatamant; se mai numeste si curriculum disciplinar.

Sa lamurim insa diferenta dintre noile programe scolare si cele traditionale, analitice.

Filosofia contemporana a educatiei a evidentiat o educatie bazata pe curriculum, adica avand ca element central la toate etajele sale activitatea de proiectare in contrast cu programa analitica, document care are la baza ideea de programare a traseului elevului, catre un tel cunoscut si impus doar de catre adulti.

Semnificatia celor doi termeni, a proiecta si a programa, explica diferenta de filosofie in care a fost elaborata programa traditionala, analitica in raport cu cea scolara, in spirit curricular.

Conceptul de proiect provine din limba latina, din projectus care inseamna: a lansa cu anticipatie ceva nou, ceva bazat pe inventivitate, pe creatie, care sa poata fi obiectivat intr-o actiune sau un produs folositor omului, societatii. Alte actiuni ale termenului:

- "a face un proiect";

- "a intentiona";

- "a planui".

A programa

- "a organiza o activitate potrivit unui program";

- "a stabili un program conform caruia urmeaza sa se desfasoare o activitate";

- a cuprinde pe cineva sau ceva intr-un program de activitate";

- "a planifica pe cineva la o anumita data pentru rezolvarea unei probleme".

Un proiect mai poate fi modificat, adaptat potrivit caracteristicilor biopsihomotrice, intereselor si aptitudinilor specifice ale elevilor.

O data organizata o activitate, cu un program bine stabilit si care trebuie urmata intocmai nu mai sunt posibile modificari, nu mai lasa loc de inovatii si creativitate.

Programa analitica reprezinta un document care avea in centrul activitatii didactice ideea de programare a traseului elevului catre un tel cunoscut si impus de catre adulti. Ea era posesoarea in mod absolut si univoc a tuturor componentelor procesului instructiv-educativ stabilit la nivel central. Profesorul si elevul erau doar simpli executanti si "beneficiari" ai unui program de instruire menit sa reproduca social o stare de fapt.

Programa analitica era centrata in mare masura pe continutul disciplinei respective indicandu-se capitolele, subcapitolele, temele, subtemele, eventual teme facultative si indicatii biografice, organizate pe o anumita perioada de timp (ciclu, an, semestru) si impuneau in mod rigid traseul instruirii, elevul parcurgandu-l "pas" cu "pas" (de unde si denumirea "analitica")

Alte aspecte criticate in legatura cu vechile programe de invatamant:

Enciclopedism - volum informational prea bogat

Continut defectuos structurat

Supraincarcarea cu elemente nesemnificative

Insuficienta adecvare la capacitatile de intelegere si asimilare a elevilor, ceea ce producea confuzie si bloca comunicarea elev-profesor

Corelatii insuficiente intre programa si manual, intre programele diverselor discipline sau ale aceleiasi materii de la un an de studiu la altul

O slaba conexare la cerintele pietii muncii

Ce a vizat reforma sistemului de invatamant cu privire la programele scolare ?

Atenuarea si chiar eliminarea uneia din cele doua disfunctii principale ce poate afecta invatarea: cea legata de proiectarea continutului unei discipline scolare (cealalta se refera la executie, punerea efectiva in practica).

Noile programe scolare realizate pe arii curriculare se deosebesc de programele traditionale prin:

tipul de abordare a continutului domeniului ca perspectiva si obiective

se precizeaza obiectivele pentru fiecare an de studiu al ariei respective

sunt sugerate temele optionale la alegerea profesorului sau la decizia scolii

se fac sugestii privind metodologiile de predare si evaluarea elevilor in functie de standardele nationale de evaluare (se precizeaza nivelul minim, maxim si mediu de performanta)

Reforma invatamantului vizeaza, in mod special, schimbarea continutului procesului de invatamant si cresterea autonomiei unitatilor scolare in elaborarea propriului curriculum; definirea clara a ofertei scolii in raport cu interesele si aptitudinile elevului, precum si cu asteptarile societatii.

O imbunatatire a programelor scolare prin descongestionare, restructurare, completare si flexibilizarea continuturilor, in concordanta cu obiectivele curriculare si cu cerintele sociale din perioada de tranzitie, prin formarea personalitatii elevului, in contextul unui invatamant formativ, centrat pe achizitiile scolare (cunostinte, capacitati si atitudini/comportamente), necesare integrarii socio-profesionale.

Schimbarile aduse programelor scolare au vizat, in principal reducerea continuturilor, pentru ca ceea ce ramane sa fie folositor si accesibil. Au fost eliminate din programele scolare toate informatiile nerelevante care erau destinate doar memorizarii si reproducerii lor. Programele scolare si evaluarea au fost gandite in acest efort al (re)instaurarii unei practici didactice reflexive in invatamantul preuniversitar, din parspectiva nevoii ca elevii sa fie pusi cat se poate de des in situatia de a exersa chestiuni simple, in contexte diferite, astfel incat capacitati si deprinderi de baza sa poata fi temeinic intarite.

Primeaza deci, formarea de competente, cunoasterea de tip procedural (asimilarea de informatie si operarea cu acestea, iar nu simple acumulari de cunostinte ca in didactica traditionala.

Organizarea moderna a procesului instructiv-educativ a insemnat, in primul rand, trecerea de la centrarea activitatii pe ceea ce trebuie sa faca profesorul, la precizarea si analiza a ceea ce elevul va trebui sa fie capabil sa faca in urma instruirii. A trece de la activitati centrate pe predare la activitati centrate pe invatare, inseamna a defini obiectivele educationale. Numai in acest mod poate fi redusa distanta dintre activitatea profesorului si rezultatele elevului.

Viziunea curriculara de alcatuire a programelor scolare permite o mai buna orientare a predarii/invatarii in raport cu obiective de formare care vizeaza competente de nivel superior, de aplicare a cunostintelor si competentelor in contexte noi si de rezolvare de probleme teoretice si practice. In loc ca programa sa fie una "analitica" in sensul simplist, respectiv o insiruire de continuturi sub forma de capitole si lectii, neracordate la iesiri foarte concrete in termeni de achizitii posibile si necesare ale fiecarui elev, noile proiectii ale predarii/invatarii prin programele scolare poarta amprenta viziunii curriculare. In aceasta viziune, continuturile nu devin deloc neimportante, dar ele sunt vazute in mult mai mare masura decat inainte ca vehicule de formare a competentelor intelectuale si relationale de nivel superior, a atitudinilor si comportamentelor necesare unui tanar intr-o societate democratica a timpului nostru.

Noile programele scolare evidentiaza rolul reglator al obiectivelor-cadru si cele de referinta in procesul de instruire si de educatie potrivit unei filosofii conform careia, finalitatile ocupa o pozitie centrala in proiectele de tip currricular, ceea ce genereaza o lege de baza a curriculumului: cea a proiectarii pedagogice a educatiei si instruirii prin optimizarea raporturilor dintre finalitati - continuturi - metodologie - evaluare - context de realizare.

Acum referinta nu mai este reprezentata de suma cunostintelor care compun o disciplina de studiu si in raport cu care (in invatamantul traditional) se justifice alegerea secventelor de invatare, ci mai degraba o lista ierarhizata de obiective care desemneaza capacitati considerate/apreciate ca fiind elemente constitutive ale competentelor sociale si la care, se considera, ca va conduce studiul disciplinei respective. Forma luata de referential constituie un adevarat ghid metodologic pentru cei ce il folosesc.

	Programa scolara este un document reglator important al procesului de invatamant prin faptul ca stabileste obiectivele cadru, obiectivele de referinta, continuturile invatarii, exemplele de activitati de invatare, standardele curriculare de performanta si numarul de ore la o arie curriculara din TC al planului cadru, la o clasa.

Ca parte componenta a curriculumului national, programa scolara este un document oficial, unic si obligatoriu, pentru toate clasele si scolile de acelasi nivel. Programa trebuie parcursa in mod necesar de catre toti elevii, dar ea ca si manualul trebuie interpretata si adaptata intr-o maniera personala. Asupra continuturilor programei profesorul poate interveni prin regruparea lor sub forma temelor unitatilor de invatare.

Asupra unor unitati sau elemente de continut din manual profesorul poate interveni in diferite moduri: adaptare, inlocuire, omitere, adaugare sau poate utiliza alte materiale suport.

Programele scolare la clasele I-VIII detaliaza doar continuturile obligatorii ale disciplinei de educatie fizica, nu si a disciplinelor alternative, optionale sau a activitatilor extracurriculare.

Din continutul programei scolare sunt obligatorii:

obiectivele cadru;

obiectivele de referinta;

standardele curriculare de performanta

Celelalte componente ale programei (continuturi, activitati de invatare, metode aplicate, etc.) au ca principal scop realizarea cu succes a obiectivelor de catre elev. Centrarea pe obiective reprezinta unica modalitate de a situa elevul in centrul procesului instructiv-educativ nu numai ca obiect, ci si ca subiect al invatarii.

Respectarea programei obligatorii asigura o anumita uniformitate a procesului de invatamant in legatura cu asigurarea unei culturi generale (medii) si de specialitate.

Noile programe scolare au fost realizate pe arii curriculare iar la elaborarea lor s-au avut in vedere ciclurile curriculare ale invatamantului primar si gimnazial.

Programa scolara pentru disciplina EFS, reflecta contributia specifica pe care trebuie sa o aduca acest document de invatamant la realizarea finalitatilor si obiectivelor treptelor, primar si gimnazial si a ciclurilor curriculare care le intersecteaza

Intre programa scolara si planul-cadru trebuie sa existe unitate, in sensul ca obiectivele, tematica si standardele pe care le pretinde programa trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ normelor precizate in planul de invatamant.

Profesorul are autonomie in repartizarea orelor pe unitati de continut la o arie curriculara. Programele scolare centrate pe obiective nu mai asociaza in mod univoc unor continuturi o alocare temporala si o anumita succesiune, prescrise, fara drept de apel. Rolul invatatorului/profesorului in conceperea si organizarea activitatii in clasa devine mult mai important. Responsabilitatea acestora fata de abilitatile elevilor este si mai mare.

Programele scolare la clasele I-VIII detaliaza doar continuturile obligatorii ale disciplinei educatie fizica, nu si a disciplinelor alternative, optionale si extracurriculare.

In proiectarea noii programe nu se mai urmareste in mod obsedant o organizare a continuturilor in timp, aceasta fiind lasata la latitudinea formatorului.

Proiectarea demersului de predare-invatare se realizeaza concomitent cu proiectarea activitatii de evaluare si in deplina concordanta cu aceasta. Se determina un mod de evaluare coerent care prevede un control continuu in chiar procesul de dobandire a achizitiilor si de validare a acestora in functie de criteriile de reusita determinate pentru fiecare capacitate vizata.

Invatare se produce astfel in cea mai mare parte la clasa.

In consecinta, noile programe scolare vizeaza si reprezinta

Potrivit Legii invatamantului nr.84/1995:

Art.127 (3) Programele scolare stabilesc pentru fiecare disciplina din planul de invatamant obiectivele instructiv-educative si formative ale disciplinei si evidentiaza continuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental si aplicativ, ofierind orientari metodologice generale pentru realizarea acestora.

Programa scolara este documentul care reflecta cel mai bine criteriile stiintifice si psihopedagogice care stau la baza elaborarii si modernizarii invatamantului.

Programele scolare consemneaza oferta educationala a unei anumite discipline de invatamant pentru un parcurs scolar determinat si reprezinta instrumentul didactic principal, care descrie conditiile reusitei invatarii exprimate in termeni de obiective, activitati de invatare, continuturi si standarde de performanta.

Programele scolare actuale definesc in termeni generali informatiile necesare pentru formarea intelectuala fara a mai preciza timpul unic necesar asimilarii fiecarei unitati de continut. Ramane la latitudinea autorului de manual si a invatatorului/profesorului sa organizeze instruirea in functie de obiectivele si continuturile prevazute in programele scolare si de propriile optiuni privind progresia, abordarea metodologica si interesele elevilor.

Structura relativ flexibila, predomina opinia ca exista multe cai si mijloace in predarea unei teme date.

Intre programa scolara si planul-cadru trebuie sa existe unitate, in sensul ca obiectivele, tematica si standardele pe care le pretinde programa trebuie sa corespunda cantitativ si calitativ normelor precizate in planul de invatamant.

Programele scolare, conform planului-cadru, contin curriculum nucleu, curriculum extins, ramuri sportive alterantive si discipline optionale.

Continutul obiectivelor de invatamant plasate in cadrul ariilor curriculare este redat sintetic si sistematic in programele scolare care il esaloneaza in capitole, teme si lectii, conducandu-se dupa conceptia adoptata in planul de invatamant caruia i se subordoneaza.

Pentru EFS programa scolara reflecta contributia specifica pe care trebuie sa o aduca acest document de invatamant la realizarea finalitatilor si obiectivelor, treptelor primara si gimnaziala si a ciclurilor care le intersecteaza.

Constituie pentru fiecare cadru didactic un adevarat ghid metodologic si un reper obligatoriu pentru generarea unui demers didactic flexibil, atat pentru unele parti ale programelor disciplinelor obligatorii cat si pentru disciplinele optionale.

Pe langa programele scolare obligatorii pentru invatamantul primar si gimnazial mai consemnam si existenta:

programelor scolare adaptate in invatamantul special si pentru elevii cu cerinte educative speciale, integrati in invatamantul de masa;

programelor de interventie personalizate (conform OMECT nr.4925/2005, art.155).

Un tip de programa este dat de asemenea de asemanarile dintre scopurile unor specializari diferite.

Exista de asemenea, programe specifice TC/ curriculum nucleu si curriculum nucleu extins precum si programe pentru CDS/optionale.

Pentru aplicarea programelor scolare au fost elaborate ghiduri metodologice atat pentru invatamantul primar cat si pentru cel gimnazial, care orienteaza activitatea cadrelor didactice la lectiile de EFS.

Principiile care stau la baza elaborarii noilor programe scolare:

Egalizarea sanselor educationale

Adancirea caracterului profesionalizat al proiectarii acestora

Descongestionarea, flexibilizarea si descentralizarea programelor scolare, ceea ce ofera profesorilor posibilitatea conceperii unor trasee curriculare diferentiate si personalizate. Concret, alaturi de curriculum nucleu sau obligatoriu, exista curriculum la decizia scolii, care presupune libertatea optiunilor pentru anumite activitati didactice, in functie de specificul zonei geografice sau al comunitatii din care face parte informatia

Eficientei:

compatibilitatii cu sistemele de cunostinte, priceperi si deprinderi instrumentale, in vederea integrarii socio-profesionale

o mai buna orientare/focalizare a predarii/invatarii in raport cu obiectivele de formare, care vizeaza competente de nivel superior, de aplicare a cunostintelor si deprinderilor in contexte noi si de rezolvare de probleme teoretice si practce pentru realizarea standardelor dr performanta ale invatamantului primar si gimnazial.

Proiectarea in interactiunea lor a obiectivelor, continuturilor, activitatilor de invatare si a principiilor si metodelor de evaluare

Valorificarea in plan educational a fiecarei lectii

Coerentei pe orizontala si pe verticala.