Predarea ca actiune generativa de invatare

Predarea ca actiune generativa de invatare

Predarea este o componenta a procesului de invatamant in interactiune cu alte componente - invatarea si evaluarea.Supraapreciata sau subestimata in trecut, predarea revine astazi in centrul atentiei, bucurandu-se de prioritate si valoare decisiva in ansamblul tuturor celorlalte atributii caracteristice personalului din invatamant; prin complexitatea si bogatia aspectelor sale modelatoare, ea se legitimeaza ca "nucleul dur" ce da substanta intregii activitati didactice.

In decursul timpului, relatia predare - invatare - evaluare a cunoscut si momente de dezechilibru, afectand rosturile si intelesurile conceptelor respective. Cateva sensuri ale conceptului "predare" ne dezvaluie unele aspecte inadecvate ale raporturilor ei cu invatarea si evaluarea: sensul de simpla transmitere si comunicare de cunostinte, priceperi si deprinderi elevilor;si sensul pur metodologic al predarii: aceasta se confunda cu metodele ei, indeosebi cu cele verbale; a preda se confunda cu a expune ori a comunica verbal.In ambele acceptiuni, predarea risca sa solicite numai "activismul" educatorului nu si pe acela al elevilor, din aceasta cauza si activismul profesprului ramanand limitat.

Raportul intre verbele "a preda" si a "primi", devine, nemijlocit in invatamant o relatie intre "predare" si "invatare". Predarea se defineste in raport cu invatarea si chiar prin invatare; a preda: a invata pe altii; predarea - "activ desfasurata de profesor in cadrul lectiei, spre a le determina elevilor activitatea de invatare, ambele activ fiind in interactiune".Exigentele pedagogice contemporane impun predarii dimensiuni superioare. Predarea trebuie conceputa si implinita cu intelesuri cuprinzatoare, complete si acestea sunt puse in lumina de integrarea predarii in sistemul invatamantului ca proces. Predarea se distinge prin doua ramuri intim controlate: instruirea (care uneste predarea cu invatarea altora); si transformarea altora, formarea personalitatii sale prin convertirea predarii in invatare, a informarii in formare.Ca orice activitate umana, predarea este condusa de scopuri si obiective, urmarind finalitati determinate.Predarea este o activitate cu dubla functionalitate: de transmitere (de comunicare a unor cunostinte,priceperi ori abilitati, deprinderi, modele comportamentale) si de invatare a altora (elevi, studenti etc.).Predarea inseamna instruirea care formeaza. Ea este o activitate caracteristica scolii cuprinzand relatia de munca dintre elevi si profesori.

Predarea este necesara invatarii intrucat multe din obiectivele educationale nu pot fi atinse fara virtutile predarii: prezentarea sistematica a continutului, explicarea problemelor, a notiunilor etc., introducerea suficienta in continuturile pe discipline ale cunoasterii, exemplificari sau ilustrari, aplicatii etc. Sansele invatarii depind, in apreciabila masura de calitatea conditionarii ei de predare. In principal, ele depind de

producerea de catre predare a invatarii dar si de formarea de catre predare a atitudinii pozitive fata de invatare.

Pe de alta parte, evolutia invatarii are valoarea unui criteriu de corectura ori de ameliorare a predarii. In general vorbind, 'progresele si regresele la nivelul uneia au consecinta asupra celeilalte'. Dar, in raportul predare invatare rolul conducator revine predarii si subiectului ei - profesorul sau invatatorul. Predarea se confirma daca induce invatarea, daca determina elevilor integrarea cu actele de invatare. Necesara invatarii, predarea trebuie sa fie si utila acesteia, adica sa fie conceputa si organizata dupa nevoile si posibilitatile invatarii.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale predarii in scoala este de ordin metodologic; a preda inseamna a face metodic, pe o cale stiintifica, elaborata psihopedagogic. Diferente de ordin metodic sunt intre predare - invatare, pe de o parte, si evaluare, pe de alta parte. Cele mai comune sunt metodele predarii si invatarii. Adesea se releva ca aceleasi metode folosesc profesorului pentru a preda si a invata pe altii, pentru a-i instrui, dar si elevilor pentru a invata. Elaborarea predarii este sarcina profesorului. Elaborarea metodologica a predarii are prioritar de rezolvat probleme care tin de succesul predarii. Una dintre ele este de a de descoperi calea potrivita trecerii de la nivelul de pregatire al profesorului la cel al elevului. In al doilea rand, elaborarea metodologica a predarii este in functie de continutul de predat. In al treilea rand, metodele, in variante complexe si diversificate, contribuie la convertirea predarii in invatare, ele adaptand predarea la particularitatile individuale. Si in acest sens, se desprinde ca profesorul lucreaza nu cu o metoda ci cu 'metode' ori 'procedee' de predare, modalitati care impun organizarea si desfasurarea predarii in situatiile clasei si ale elevilor in parte. Metodele solicita efortul elevilor intr-o evolutie care sa-i ridice si apropie dupa metodele proiectate pe baza unor valori comune. Metodele predarii nu trebuie sa fie conformiste, sa accepte elevul asa cum este, ele trebuie sa instituie cote mereu superioare de exigente.

"Notiunea de strategie reprezinta o conceptie, linie de orientare pe ansamblu si pe termen lung privind organizarea educatiei, a procesului de invatamant". Strategia procesului de invatamant este echivalenta cu organizarea unei inlantuirea de situatii de invatare prin parcurgerea carora elevul isi insuseste materia de invatat; se ocupa cu obiectivele si continutul invatarii, mediul invatarii, metodele si mijloacele de invatamant. Din punctul de vedere al sensului predarii, strategiile presupun definirea scopurilor si a obiectivelor predarii cu deschideri pentru a asigura, in orice situatie a predarii, operationalizarea obiectivelor. Din punctul de vedere al continutului, strategiile predarii cer elaborarea continuturilor in termeni de categorii ale cunoasterii, de imagini caracteristice, de principii si legi, teorii, teoreme, axiome etc. Strategiile predarii includ si optiuni metodologice, alegeri privind formele adecvate ale predarii etc. Este preferabuil ca la elaborarea strategiilor predarii, sa fie antrenati si unii elevi. Acestia trebuie sa inteleaga si sa deprinda ca deciziile de ordin strategic ajuta la rezolvarea problemelor teoretice si practeci ale instruirii. Strategiile predarii impun comutari flexibile intre actiunile profesorului si cele ale elevului, intre modurile de organizare frontala, de grup si individuala, combinatorica metodelor si mijloacelor.

Intr-un sens mai larg, acest gen de activitate reprezinta una dintre functiile fundamentale proprii oricarei institutii scolare - functie de are depind, intr-o mare masura, starea de progres semnificativa in pregatirea generatiilor de elevi, o buna educatie scolara si, in general, prestigiul insusi al invatamantului.

Bibliografie:

Ioan Cerghit - Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri si strategii. Editura Aramis, Bucuresti, 2002

Ioan Bontas - Pedagogie, Editura  All, Bucuresti, 1994.

Ioan  Nicola - Pedagogie. Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1996.