Particularitatile psihologice ale varstelor

Particularitatile psihologice ale varstelor

Dezvoltarea stadiala a personalitatii cunoaste particularitati atat de ordin biologic, psihosocial cat mai ales de ordin psihologic. Din perspectiva stadialitatii clasice se desprind anumite stadii si etape ale varstelor caracterizate sub raport psihologic prin anumite forme si continuturi. Vom analiza in continuare asemenea particularitati psihologice specifice varstelor scolare si in mod deosebit ale copilariei si adolescentei.

Pe criteriul unitatii practice specialistii opereaza cu trei delimitari in cadrul varstelor scolare: elevii intre 9 - 12 ani, cei intre 12 - 15 ani si etapa 16 - 18 ani. Pentru prezentarea fiecarui nivel este utila schema clasica de caracterizare, care se opreste la prezentarea dezvoltarii fizice, socio-morale, afective si cognitive. Recomandam in acest sens o literatura semnificativa ce acopera acest domeniu: J. Piaget (1970), M. Debesse (1981), U. Schiopu (1997), E. Badea (1997).

Etapa de varsta 9 - 12 ani

Din perspectiva stadialitatii clasice etapa amintita prezinta urmatoarele incadrari si particularitati:

a. stadiul dezvoltarii psihosociale: harnicie vs. inferioritate. Este important de oferit copiilor o activitate constructiva, limitand comparatiile intre cei buni si cei mai slabi la invatatura.

b. stadiul dezvoltarii cognitive: operatii concrete ale gandirii si inceputul operatiilor formale. In clasele mai mari unii copii pot fi capabili sa lucreze cu abstractiuni dar cei mai multi dintre ei au nevoie de generalizari pornind de la experiente concrete.

c. stadiul dezvoltarii morale: tranzitie de la moralitatea constrangerii la moralitatea cooperarii, de la preconventional la conventional. Acum are loc perceperea regulilor, supunerea la regulile "oficiale" facandu-se mai mult din respect fata de autoritati sau pentru impresionarea celorlalti.

d. factori generali in atentie: entuziasmul initial pentru invatatura s-ar putea sa scada pe masura ce caracterul de noutate se pierde iar perfectionarea abilitatilor pretinde eforturi tot mai mari. Diferentele de cunostinte dintre cei ce invata repede si cei ce invata mai incet sunt vizibile. Scade, de asemenea, respectul fata de profesori, tinde sa se amplifice constiinta rolurilor sexuale.  

Caracteristici socio-morale

La aceasta varsta copii devin mai selectivi in alegerea prietenilor si se manifesta tendinta si aspiratia unui "cel mai bun prieten" si sa isi fixeze un "inamic" semistabil. Pot aparea, de asemenea, anumite grupuri ostile pe baza unor rivalitati, mai ales intre fete si baieti, ceea ce implica, desigur, o anumita atitudine obiectiva si pertinenta, totodata, in raport cu viitoarele judecati si decizii luate. La aceasta varsta copiii agreeaza jocurile si activitatile didactice organizate mai ales in grupuri mici, adesea fiind acaparate de respectarea regulilor sau de spiritul de echipa. Foarte frecvente sunt la aceasta varsta certurile si rafuielile verbale culminand uneori cu unele forme agresive care se dezvolta, desigur, in stadiile superioare. Spre sfarsitul etapei grupul de elevi devine puternic si incepe sa-i inlocuiasca pe adulti ca sursa majora de standarde comportamentale si de recunoastere a performantelor.

Pe masura ce grupurile de "egali" devin mai importante, unii copii se organizeaza in "gasti" mai mult sau mai putin exclusive sub raportul sexelor. In general aceste grupuri sunt mai active in afara scolii dar sunt si situatii cand ele se manifesta destul de zgomotos si chiar agresiv in clasa sau in perimetrul scolii.

O alta caracteristica a comportamentului de grup la acest nivel de grup este tendinta de a crea ritualuri de initiere. Intr-un asemenea context pot aparea chiar activitati ilegale din dorinta de a riposta surselor de autoritate, vinovate in ochii elevilor pentru ceea ce intreprind in raport cu ei (pedepse, sanctiuni, coercitie, frustrari etc.). O asemenea agresivitate si devianta in mediul scolar sunt tot mai mult resimtite, ele culminand uneori cu acte iesite de sub control, ca tulburari comportamentale si, evident, mintale (cazuri de omucideri prin impuscare a unor colegi). Asemenea practici cunosc un stadiu incipient la aceasta varsta, dar care se dezvolta ulterior, la varstele superioare.

Caracteristici cognitive

Sub raport cognitiv - mintal la aceasta varsta cei mai multi copii au inca o gandire concreta si se pot simti obligati sa faca reguli concrete, separate pentru fiecare caz particular. In cadrul acestei etape incep sa se contureze diferentele in baza variabilei sex la nivelul unor abilitati speciale si al randamentului scolar. Fetele pot prezenta performante superioare in ceea ce priveste deprinderea verbala (fluenta), ortografia, citirea si calculul matematic. Baietii obtin scoruri mari la rationamentul matematic, orientare spatiala si solutionarea problemelor de descoperire. Totodata, baietii sunt mai inclinati sa faca erori de rezolvare in timp ce fetele pot cadea in capcana erorilor de interpretare data fiind natura asociatiilor dincolo de textul problemei pe care o rezolva. Cunoasterea acestor particularitati si stimularea compensatorie pot reduce diferentele dintre baieti si fete. Deoarece fetele atrag mai degraba un sistem hiperprotectiv din partea parintilor si pentru ca ele au mai mult decat baietii tendinta de a se identifica cu persoanele care le dirijeaza (mama, invatatoarea), se constata ca au dificultati mai mari in a-si dezvolta autonomia si independenta cognitiva.

Ceea ce incepe sa se precizeze cu mai mare claritate in aceasta perioada scolara este diferenta dintre stilurile cognitive. Acest concept desemneaza tendinta de a raspunde varietatii sarcinilor si problemelor intelectuale intr-un mod particular. Cercetarile facute asupra acestei variabile delimiteaza cel putin patru asemenea stiluri:

stilul impulsiv;

stilul reflexiv;

stilul analitic;

stilul tematic (Kagan J., 1964).

Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid, cu tendinta de "a iesi la rampa" cu primul raspuns care le vine in minte si sunt preocupati sa gaseasca repede raspunsul. Copiii reflexivi au nevoie de timp inainte de a raspunde, iar in ceea ce priveste copiii cu stil cognitiv analitic, ei pleaca in conceptualizare de la detalii fata de cei cu stil tematic, care iau in considerare intregul. Din punctul de vedere al randamentului acestor stiluri cognitive, copiii cognitivi dau rezultate mai bune in sarcini care solicita interpretari globale. Cei reflexivi au performante mai mari in sarcini de tip analitic.

Pe langa gandire, ca proces psihic central si capacitate de reflectare indirecta, abstractizata si generalizata, care se subintelege ca la varstele mici este mai mult concreta decat abstracta, un rol deosebit revine memoriei, imaginatiei si limbajului.

Memoria, perceputa ca proces de intiparire, stocare si reproducere a informatiilor dovedeste la aceasta varsta o mare plasticitate, receptivitate datorita stocului redus de informatii. La varstele mici, indeosebi intre 13 - 15 ani, actioneaza relativ puternic memoria auditiva, in timp ce memoria vizuala este prezenta pana la varsta adulta. De asemenea, are loc trecerea treptata de la memoria mecanica la memoria logica, fiind insa necesare eforturi pedagogice de explicitare si argumentare corespunzatoare pentru asigurarea accesibilitatii, a intelegerii celor memorate. Se impun mai multe operatii ale gandirii si imbinarea in predare - invatare a materialului didactic intuitiv cu mijloace logico-matematice. De asemenea, in pregatirea copiilor pentru intelegere si memorare logica se recomanda operarea cu anumite notiuni, judecati si rationamente depasindu-se dimensiunea intuitiva prin cea abstracta.

Imaginatia (capacitatea de a crea a unor imagini, idei, solutii etc.) este manifesta, vie si fantastica, copiii inchipuindu-si, visand mai mult decat adultii. Este varsta in care imaginatia ii conduce in plan imaginar, ireal, spre anumite subidentitati de roluri si profesii uneori imposibil de realizat. Este necesar ca aceasta imaginatie fantastica sa o transformam intr-una realista, dar nu in mod exclusivist, realist, intrucat ar fi afectata insasi copilaria.  Asa cum arata Teilhard de Chardin, "fantasticul s-ar putea sa aiba o sansa de a deveni cel mai real", ceea ce inseamna ca ele sunt doua componente inseparabile si care il caracterizeaza in primul rand pe om.

Pe fondul acestei imaginatii vii este dezvoltata curiozitatea si dorinta de a afla si a intelege cat mai multe. Intrebarile de genul: ce este ?, de ce este ?, de ce este asa ? etc. sunt cerinte cognitive firesti, emergente pe fondul acestei imaginatii fecunde si a unei infinite curiozitati cognitive pe care uneori nu o intelegem si nici nu putem sa o intelegem.

Aceasta varsta diferentiaza si alte procese si fenomene psihice, cum ar fi, spre exemplu, atentia. Ea se caracterizeaza prin trecerea treptata de la forma involuntara spre cea voluntara, de la cea putin stabila spre cea stabila. Atunci cand atentia slabeste este necesar sa se intervina pentru mentinerea sau restabilirea atentiei prin modalitati corespunzatoare: anumite miscari la cei mici, pauze mai dese, predare activa, interesanta pe baza dezvoltarii capacitatilor intuitive si in mai mica masura a celor abstracte.

Componenta motivationala

Varsta copilariei se caracterizeaza si prin asemenea elemente de ordin motivational (mobiluri, stimuli, trebuinte, motive, interese, aspiratii, idealuri). La varstele mici actioneaza mai mult motivele extrinseci cum sunt notele, recompensele morale si materiale. In acest context este necesar sa se dezvolte si constientizeze treptat motivele interioare cum ar fi setea de cunoastere, dragostea si pasiunea pentru invatatura (motivatia invatarii) deoarece acestea ii vor conferi valente superioare evolutiei lui psihice.

Caracteristici afective

Etapa de varsta analizata este perceputa ca fiind una a echilibrului afectiv prin raportare la etapele cu dominanta afectiva certa (primul an de viata, debutul prescolaritatii, adolescenta). Doua probleme retin insa atentia: delincventa juvenila si tulburarile comportamentale, in ambele cazuri fiind implicata problematica afectiva. Frustrarea provocata la copil de diferenta dintre codul grupului si regulile adultilor ii pot conduce pe cei cu o constelatie afectiva aparte (antagonism, lipsa increderii in sine, relationare sociala dificila, motivatie scolara redusa) spre incalcarea normelor si indisciplina. Acesti copii par a cauta satisfactie si recunoastere in alt cadru decat cel scolar si cu atat mai mult daca se instraineaza de familie, devenind candidatii delincventei de mai tarziu. In ceea ce priveste tulburarile comportamentale, ele ating acum, ca frecventa, puncte de maxim. In aceasta perioada exista doua puncte de maxim privind aceste solicitari, unul intre 9 - 10 ani si altul intre 14 - 15 ani. Acum tulburarile de comportament sunt de doua ori mai numeroase in randul baietilor, pentru baieti incidenta maxima este intre 9 - 14 ani, iar pentru fete intre 10 - 15 ani. Cei mai multi copiii reusesc sa depaseasca acest "handicap", momentul fiind dificil atat pentru copil cat si pentru adult.

Procesele afective se caracterizeaza prin simtiri, trairi si sensibilitati sufletesti vii si puternice, adica prin ceea ce numim tonus afectiv. Pe copiii mici totul ii impresioneaza, ii entuziasmeaza, ii bucura sau ii intristeaza, ii supara in functie de stimulii care actioneaza asupra lor. Copiii mici sunt puri sufleteste, sunt sinceri si cred in cei mai mari decat ei. De aceea educatorii si mai ales parintii trebuie sa nu-i tensioneze negativ, sa nu-i dezamageasca preocupandu-se sa le creeze stari care sa le ofere posibilitatea unor trairi sufletesti pozitive, sa le inoculeze optimism si incredere in sine asigurandu-le treptat trecerea de la emotii la trairi sufletesti superioare sub forma de sentimente de prietenie, de dragoste fata de parinti, colegi, profesori, de invatatura si nu in ultima instanta fata de patrie.

Trebuie sa mai mentionam faptul ca structura vietii afective la aceasta varsta, si nu numai, este in interdependenta cu nivelul nazuintelor si al autoaprecierii. Acest raport nu l-a putut ocoli nici un cercetator care s-a ocupat in mod serios de sfera afectiva a vietii copilului si de sfera trebuintelor si tendintelor sale. Rolul principal al tendintelor copilului legate de autoapreciere, de trebuinta lui de a ocupa un anumit loc in viata a fost relevat si de Adller, acesta negand rolul determinant al fenomenelor sexuale, sustinut de Freud, punand pe primul loc conflictul dintre tendinta spre putere (autoafirmarea subiectului) si sentimentul inferioritatii.

Etapa de varsta 12 - 15 ani

Incadrarea generala

Este varsta cea mai confuza sub raportul particularitatilor anatomo-fiziologice si psihologice, cand copilul nu este nici pe deplin copil si nici pe deplin adolescent, asimiland si caracterizandu-l, totodata, trasaturi de la aceste doua subidentitati si statute de varsta. Intrucat unele particularitati au fost prezentate la celalalt segment de varsta, vom prezenta in continuare doar sinteza unor trasaturi, insistand mai mult in analiza asupra varstei adolescentei.

Stadiul dezvoltarii psihosociale: identitate vs. confuzia rolurilor sociale. Independenta crescanda duce la primele ganduri privind identitatea. Preocuparea fata de prezentarea de sine si rolurile de sex este mai mare decat cea pentru orientarea vocationala.

Stadiul dezvoltarii cognitive: debutul operatiilor formale. Creste abilitatea de analiza mentala, de testare deductiva a ipotezelor.

Stadiul dezvoltarii morale: tranzitia catre moralitatea cooperarii. Creste posibilitatea de a gandi regulile drept intelegeri mutuale flexibile. Regulile "oficiale" sunt inca ascultate din respect fata de autoritate sau din dorinta de a-i impresiona pe ceilalti.

Factori generali in atentie: puseul de crestere si pubertatea influenteaza multe aspecte ale comportamentului. Colegii incep sa fie factor de socializare si influentare comportamentala intr-o mai mare masura decat parintii (socia­lizarea orizontala). Acceptarea de catre covarstnici reprezinta o miza. Copiii cu performante scolare reduse, pot prezenta modificari caracteriale: anxietate, dezamagire si dezangajare, aversiune fata de colegi.

Caracterizare analitica

Caracteristici fizice. Cele mai multe dintre fete isi incheie puseul de crestere la inceputul acestei perioade. In cazul baietilor insa, acesta nu se incheie inainte de 14 - 15 ani. Este, plastic vorbind, etapa hainelor vesnic mici. Este interesant de semnalat fenomenul diferentelor intre copiii de aceeasi varsta, dar care prezinta fie o precocitate pubertara, fie o forma tardiva de manifestare a acesteia. Cercetarile care au urmarit fenomenul prezinta o serie de rezultate interesante: baietii cu dezvoltare precoce atrag o atitudine favorabila din partea adultilor, cea ce le stimuleaza si le intareste increderea in sine. Baietii cu debut pubertar tardiv sunt preocupati sa castige atentia adultilor, sunt energici si exuberanti. Fetele cu pubertate precoce sunt fie impopulare, fie tind sa ocupe o pozitie de lider, in functie de situatia sociala.

Sunt insa lipsite de echilibru. Fetele cu pubertate tardiva sunt percepute ca fiind de incredere, populare, demne de a fi alese drept lideri.

In aceeasi clasa diferentele pot fi destul de mari, astfel incat intre o fata cu pubertate precoce si un baiat cu dezvoltare tardiva sa fie o diferenta ca de la o mama la fiul sau. Evident ca astfel de probleme reclama tact si delicatete din partea colegilor si a educatorilor. Se poate intampla, din pacate, ca nici unii, nici altii sa nu "posede" asa ceva, ceea ce ingreuneaza situatia acestor copii de doua ori victime: ale pubertatii lor naravase si ale mediului scolar.

Legat de noul aspect pe care corpul il capata si de caracterele sexuale secundare care fixeaza schema corporala in liniile identitatii de sex, apare ca extrem de frecventa si prezenta preocuparea puberilor pentru propria infatisare. Sunt practici scolare care tin cont de aceasta necesitate si acorda timp elevilor pentru a se ingriji si a-si aranja tinuta inaintea activitatilor. Altfel, o vor face pe ascuns in timpul orei.

Desi in general perioada nu ridica probleme deosebite de sanatate, dieta si somnul acestor copii sunt necorespunzatoare. Nu de putine ori, responsabil de acest fapt este programul scolar si incarcatura nepermisa a temelor pentru acasa, "boala" mai veche a sistemului nostru scolar.

Caracteristici socio-morale. Regulile grupului devin sursa generala a regulilor de comportament. Dezvoltarea unui cod comportamental specific trebuie vazuta ca o tentativa de castigare a independentei, obligatorie statutului de adult si care merita incurajata. Este util ca educatorul sa-i antreneze pe elevi intr-un proces de coparticipare la stabilirea normelor orei, clasei, activitatilor comune din timpul liber. Oricum, impunerea unor norme exterioare lor nu mai are sanse de izbanda.

Dorinta de conformare la normele varstei atinge acum un apogeu. Este "paradoxul" pe care il gazduieste aceasta etapa, dat fiind si gradul ridicat al nonconformarii fata de adult. Conformismul la normele grupului imbraca forme diverse, de la imbracaminte si pana la jargonul verbal sau gestual.

Aceasta caracteristica ii poate face pe preadolescenti extrem de virulenti in raportarea la cei aflati, sau considerati, a fi pe pozitii minoritare. Devine dificila mentinerea eficientei activitatii si chiar a limitelor bunului simt intr-o interactiune de grup. Dezbaterile, chiar pe teme propuse de ei, pot degenera fie in zeflemea functionala (bataia de joc, de dragul actiunii in sine), fie in cea antipersoana sau grup. Pentru a evita astfel de situatii se pot face dez­bateri pe baza opiniei lor exprimata in scris si cu caracter anonim. Prioritatea interventiei profesorului in acest plan este intermedierea relatiilor copiilor cu sistemul valorilor promovate in societate. Rostul unui astfel de demers vizeaza clarificarile preliminare necesare oricarei persoane care se afla in postura de a-si cristaliza sistemul axiologic propriu.

In ciuda aparentelor, la aceasta varsta elevii sunt preocupati foarte mult de ceea ce gandesc ceilalti despre ei. Prieteniile, dar si supararile si certurile sunt mai intense si cu urmari mai profunde. Profesorul nu mai dirijeaza interactiunile sociale din clasa, dar poate functiona ca observator si beneficiar al acestora. Este mai ales situatia unor interventii delicate la care autoritatea sa ar stanjeni sau ar fi respinsa.

In aceasta etapa de tranzitie de la moralitatea constrangerii la cea a cooperarii, discutiile privind regulile, legile sau etica pot fi extrem de furtunoase, cu diferente de opinii crancen sustinute. Radicalismul moral este in floare, judecata in alb si negru nu lasa nici o speranta nuantelor de gri, proprii relativismului moral, mai realist.

Caracteristici afective. Unii adolescenti pot trai ceea ce St. Hall, parintele hebeologiei (cercetarea stiintifica a varstei tineretii), a denumit, in urma studiilor sale de la inceputul secolului, ca fiind "furtuna si stres". Fie ca sunt stari depresive sau de confuzie si anxietate, este cert ca perioada nu este una a "pacii si calmului". Ca atare, numeroase cercetari au incercat sa stabileasca intinderea si profunzimea acestui posibil fenomen de bulversare psihica. Concluziile unor investigatii independente una de alta (Douvan, E., s.a., 1966; Offer, D., s.a., 1975; Rutter, M., 1980) au indicat faptul ca, in realitate, trairea acestei varste este mai putin alarmanta decat stereotipul ce i se atribuie. Majoritatea subiectilor au probat un traseu evolutiv in limitele crizelor normale ale varstei - fata de problematica sexualitatii, a raporturilor cu parintii sau cu varstnicii -, fara perturbari sau tumult emotional. Raportul celor ce reclama probleme este, conform rezultatelor lui Offer, de 1 la 5 subiecti investigati. Dar, este mai ales cazul acelor adolescenti ale caror probleme s-au manifestat inca din copilarie.

Impulsivitatea, necenzurata inca suficient de autoinhibitiile impuse de nor­mele sociale, poate fi la originea fenomenelor de vandalism cu care scoala incepe sa se confrunte intr-o masura tot mai mare. Activitatile centrate pe interesele reale ale varstei, initiate de educatori pentru valorificarea timpului scolar sau al celui liber al elevilor (Cosmovici, A., s.a., 1985) poate fi un factor de prevenire. Cheia reusitei unui astfel de demers este excluderea formalismului si a pozitiei autoritare, dorinta reala a educatorului de a afla ce stimuleaza acum impulsivitatea, precum si tactul relational, atitudini ce sunt percepute si apreciate de elevi. Va puteti baza pe faptul ca elevii nu sunt nici pe departe atat de "nesimtitori" dupa cum ar parea la prima vedere sau dupa cum afiseaza ei in mod ostentativ. Metafora cea mai potrivita a acestei etape ar fi aceea a cactusului extrem de tepos, dar care a ajuns sa imbrace aceasta haina "nesuferita" tocmai pentru a-si apara fragilitatea interioara. Problema la care un educator (parinte, profesor, coleg mai mare etc.) al acestei varste trebuie obligatoriu sa poata raspunde afirmativ este aceea daca "poate si accepta sa imbratiseze cactusul ?"

Caracteristici cognitive. In aceasta perioada incepe sa se consolideze gandirea logica, formala. Unii elevi sunt mai rapizi in aceasta achizitie decat altii. Dar nu este obligatoriu ca aceasta capacitate, o data formata, sa fie totdeauna urmata si activata in orice situatie sau pentru orice tip de continut. Daca obiectele scolare derivate din stiintele exacte - matematica, fizica, chimia etc. - se preteaza la aplicarea si consolidarea acestei capacitati, in domeniul disciplinelor social-umaniste nu este obligatoriu sa se manifeste transferul acestei achizitii.  Este varsta la care se regasesc atat structuri cognitive categorial-abstracte in planul gandirii, cat si structuri categorial-concrete, ceea ce face mai dificila activitatea didactica de predare, fiind cu necesitate implicate principiile didactice, cel al individualizarii si cel al unitatii dintre senzorial si rational.

Aceasta perioada se caracterizeaza si prin anumite elemente si particularitati de ordin motivational, in mod deosebit sub raportul idealurilor. Este varsta la care se formeaza idealurile de viata, elevii fiind marcati de anumite cautari si optiuni profesionale, punandu-se pe prim plan perspectiva individuala in raport cu cea sociala si aceasta si din punct de vedere atitudinal. Spre deosebire de scolarul mic, la preadolescent, cum mai sunt caracterizati copiii din aceasta categorie de varsta, incepe sa se manifeste idealurile de viata ca un proces complex si multilateral al formarii si consolidarii personalitatii. Preadolescentul ii priveste in mod critic, observa trasaturile lor pozitive si negative comparand pe cei din jur cu trasaturile propriei sale personalitati. Astfel, incepe sa se dezvolte constiinta de sine, una dintre cele mai importante verigi in dezvoltarea personalitatii preadolescentului.

Constiinta de sine sau cunoasterea Eu-lui consta intr-o serie de reflectii, de afirmatii, de judecati sau credinte asupra propriei personalitati. Fiind o interpretare verbala, reflexiva si introspectiva, ea se intemeiaza pe modelul Eu-lui si pe trasaturile personale, fiind in raport nemijlocit cu lumea externa - constiinta lumii externe fara de care constiinta de sine nu poate avea loc. Apare o dedublare a Eu-lui: Eu-l ca subiect - si constiinta a lumii interne si Eu-l ca obiect - ca o constiinta a lumii externe, astfel ca orice constiinta a Eu-lui le implica pe cele doua dimensiuni ontogenetice.

Preadolescentul incepe sa se intereseze tot mai mult de problemele moralei si ale personalitatii, ale atitudinii fata de colectiv si, mai ales, de problemele idealului care nu este stabil sub aspectul predictiei si explorarilor sale ulterioare. Din acest punct de vedere rolul modelului este decisiv la aceasta varsta, influentand asupra conduitei si, mai ales, asupra perspective personalitatii acestuia.

Etapa de varsta 16 - 18 ani

Incadrare generala

Aceasta perioada reprezinta nucleul propriu-zis al adolescentei, ocupand un loc deosebit in procesul formarii personalitatii tanarului si a omului in general. Ea reprezinta in multe privinte un punct nodal deoarece in aceasta perioada se produc modificari psihologice extrem de importante si apar particularitati noi care in cursul dezvoltarii ulterioare, in anumite conditii de viata, activitate si educatie devin trasaturi stabile ale personalitatii.

Studierea particularitatilor psihologice ale copiilor la varsta adolescentei are nu numai o insemnatate teoretica, ci si una practica. In educarea copiilor de aceasta varsta apar adesea dificultati importante si, daca nu se tine seama de particularitatile psihologice, educatia lor nu poate fi organizata corect si, mai ales, nu poate fi eficienta.

Adolescenta inseamna acumularea si transformarile evolutive ale etapei anterioare dar si pregatirea pentru adultul de maine. Se deosebeste de celelalte stadii ale dezvoltarii copilului prin transformari fizice si psihice care fac ca adolescentul sa nu mai fie copil in intelesul strict al cuvantului, dar nici adult. Este psihologia varstei de trecere - a unui semicopil si a unui semiadult. Se caracterizeaza atat printr-o oarecare agitatie si impulsivitate, unele extravagante, momente de neliniste si dificultate, cat si printr-o concentrare asupra propriului Eu si, mai ales, printr-o anumita experienta afectiva specifica, fiind varsta celor mai tumultoase trairi de ordin atitudinal si afectiv. Experienta afectiva se nuanteaza si se impregneaza de valori diversificandu-se din acest punct de vedere orizontul valoric, cerintele cunoasterii de sine si exigentele fata de cei din jur.

Stadiul dezvoltarii psihosociale: identitate vs. confuzie. In structurarea identitatii personale, proces intrat intr-o faza accelerata, palierele identitatii de sex si vocationale sunt acum pe acelasi plan. Devin vizibile diferentele legate de statusurile identitare.

Stadiul dezvoltarii cognitive: gandirea formala. Consolidarea abilitatilor de operare mentala complexa cu continuturi abstracte.

Stadiul dezvoltarii morale: moralitatea cooperarii conventionale. Creste tendinta de a gandi regulile ca intelegeri mutuale si de a le circumstantializa.

Factori generali in atentie: definitivarea maturizarii sexuale are o influ­enta profunda in multe aspecte ale comportamentului. Grupul de colegi si prieteni este extrem de important. Preocuparea pentru orientarea vocationala si alegerea carierei este o dominanta, mai ales la cei ce vor sa-si continue studiile. Clarificarea propriului sistem axiologic sustine nevoia exprimarii punctului personal de vedere in probleme de interes mai general.

Caracterizare analitica

Caracteristici fizice. Multi adolescenti ating in aceasta perioada parametrii maturizarii fizice si, virtual, aproape toti isi incheie puseul pubertar. Baietii continua sa creasca. Cei aflati la aceasta varsta pot trai o stare de confuzie privind relatiile sexuale. Ea se datoreaza si unor presiuni relativ semnificative ca forta, dar de sens contrar. Pe de o parte, este cea naturala, din partea unui organism ajuns biologic in faza maturitatii sexuale (atentie insa, aceasta nu reprezinta decat o componenta a sexualitatii umane - nu trebuie omisa latura psihologica si sociala), careia i se alatura stimularile oferite de catre mediul social, relativ liberalizat in aceasta privinta. Pe de alta parte, acestor "incitatii" bio-sociale li se opune educatia sexuala, promovata de familie sau institutia scolara, inca racordate valorilor moralitatii sexuale. Ca atare, adolescentii sunt motivati catre aceasta componenta naturala a comportamentului, dar si "pusi sub semnul pacatului". De aici, sentimentul confuziei si vinovatiei. La acestea se adauga si presiunile grupului de varsta, care poate incita si valoriza astfel de experiente.

Acestui segment de varsta "incerta", am denumi-o noi, ii sunt caracteristice si alte particularitati de ordin fiziologic. Se caracterizeaza printr-o continua dezvoltare fizica insa din ce in ce mai lenta si se realizeaza treptat echilibrul si maturizarea tuturor sistemelor organismului. In acest context se dezvolta puternic volumul plamanilor si al inimii, tensiunea arteriala ajunge la cca. 114 mm, pulsul este de 70 - 72 batai pe minut, se solidifica sistemul osos, iar creierul ajunge la o greutate de cca. 1500 g, deci greutatea adultului, dezvoltand o structura si o functionalitate superioara cu maturizarea calitativa a centrelor scoartei cerebrale - memoriei, intelegerii, imaginatiei, atentiei etc.

Caracteristici socio-morale. Studii mai recente, care si-au propus sa identifice mai nuantat natura si continutul raporturilor sociale ale adolescentilor, s-au oprit la a depista influenta opiniei parintilor fata de cea a colegilor in cazul a trei categorii de optiuni: cele politice, cele profesional-ocupationale si cele morale. Rezultatele conduc spre concluzia ca, la acest nivel de varsta, influentele depind de miza in atentie. Parintii sunt prezente mai puternice in ceea ce priveste planurile adolescentului pe termen lung, in timp ce colegii sunt mai importanti pentru comportamentul imediat si indicii formali ai statusurilor. Influenta parintilor este efectiva in situatii de afectiune si respect mutual, si devine inexistenta in absenta acestora.

In relatiile de prietenie ale perioadei, fetele simt nevoia angajarii reale, fiind mult mai atente si critice la aspectele pozitive si negative ale relatiei. Anxietatea in legatura cu relationarea sociala pare sa fie mai prezenta in randul lor, si nu numai in cazul raportarii la sexul opus.

Caracteristici emotionale. Este interesant ca, fata de palierul de varsta 9 - 12 ani, cand baietii ridicau mai multe probleme, fetele sunt acum mai prezente in topul dezordinilor emotionale. Incercand o explicatie a fenomenului, in contextul culturii americane, Rutter (1980) avanseaza urmatoarele interpretari: femeile au o mai accentuata tendinta de a-si exprima problemele emotionale prin stari depresive; acestea sunt potentate de atributele statutului dezavantajos al femeii in societate, fapt pe care tanara incepe sa-l constientizeze; aparitia ideii ca de fapt controlul ei asupra aspectelor esentiale ale vietii este mai diminuat decat in cazul baietilor. Aceste date indica mai ales faptul ca reactiile emotionale de aceasta factura sunt in special rezultatul neajutorarii invatate. Pot fi chiar rezultatul interactiunilor sociale de pana atunci, inclusiv al celor scolare, in care fetele au mai multa nevoie de incurajare pentru securizarea invatarii, in timp ce baietii pot fi stimulati mai mult de independenta ce li se acorda.

Ca explicatia neajutorarii invatate este plauzibila, o dovedesc si rezultatele care indica modalitati diferite de atribuire explicativa, intre baieti si fete, in caz de esec. Baietii sunt mai degraba tentati sa puna esecul pe seama neangajarii serioase, a lipsei lor de efort, in timp ce fetele il vad ca pe o lipsa a abilitatilor lor de rezolvare a problemei. Concluzia pentru educator credem ca este evidenta, la fel si sugestiile ce pot rezulta din acest fapt.

Oricum, pentru ambele sexe, cea mai comuna tulburare emotionala este depresia. Simptomele ei sunt autodeprecierea, crizele de plans, gandurile si tentativele de suicid. Rata mare a acestor tentative (0,35 % fata de 0, 18 % la populatia generala), ca si valoarea ridicata a recidivelor (intre 30 si 50 % dintre cazuri), indica faptul ca in anumite conditii, formele de depresie severa duc catre actul disperat. La aceasta varsta, supremul gest autodistructiv poate fi considerat mai mult ca o cerere de ajutor, ca o neputinta de a zari iesirea dintr-o situatie conflictuala, decat ca o pierdere a sensului existential, ca la adult.

Nevoia intelegerii si a sprijinului discret, dar eficient, al adultului ramane o resursa pretioasa. In cazul familiilor cu probleme mari, acest adult providential poti fi chiar tu, profesor care ai ajuns om al catedrei pentru ca te-a atras fizica sau biologia. Dar aici, la scoala, ai descoperit inca ceva: complexitatea si profunzimea problematicii umanului.

Trairile si simtirile sufletesti intense si vii se mentin si la adolescenta, existand posibilitatea reala ca ele sa se imbine cu rationalul, cu gandirea logica; imbinarea trairilor sufletesti cu rationalul ofera posibilitatea adolescentilor sa-si dezvolte si sa-si manifeste acte afective superioare sub forma sentimentelor, asa cum sunt: dragostea fata de invatatura, fata de cei din jur, fata de profesie, fata de patrie etc. Adolescenta se caracterizeaza prin aparitia si manifestarea unui sentiment socio-uman superior nou - iubirea, dragostea, care este un act plin de romantism, de poezie, de sensibilitate umana si apropiere fata de o persoana de sex opus. Iubirea ramane una din marile preocupari ale adolescentilor, fiind considerata ca a doua valoare dupa libertate.

Caracteristici cognitive. La cele descrise in etapa anterioara se adauga placerea jocului functional al mintii, echipata acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul consta in tentative de angajare in teoretizari sofisticate, uneori pe baze speculative, o "parada" de intelectualism cu valoare de autoincercare a propriilor forte mintale. Din aceasta "furie" teoretizatoare, timpul, si mai ales efortul propriu, autentic, ii va impune pe cei dedicati acestui drum. Este suficient sa reluam, ca tema analitica, cartea lui M. Eliade, "Jurnalul adolescentului miop", pentru a avea radiografia, din inte­rior, a fenomenului.

Particularitatile proceselor cognitive vizeaza, in primul rand, gandirea, imaginatia, memoria si limbajul.

Din punct de vedere al gandirii, aceasta varsta se caracterizeaza prin ponderea gandirii logice, abstracte in raport cu gandirea mecanica si concreta specifica preadolescentei. Nu trebuie excluse aceste elemente ale gandirii concrete si, mai ales, imbinarea concretului cu abstractul ca o cerinta didactica in actul predarii si invatarii. Sunt posibile operatiile logico-formale pe fondul gandirii logice si abstracte implementandu-se si unele elemente de gandire specializata ca urmare a influentelor unor discipline si a pregatirii profesionale, cum ar fi: gandirea tehnica, economica, medicala, artistica etc. Fondul cognitiv este insa bazat pe o gandire flexibila, adaptabila si creativa. De asemenea, acestei varste ii este caracteristica din punct de vedere intelectual curiozitatea si interesul in cunoaste si explicarea cauzalitatii, obsesiile filosofice si marile intrebari si raspunsuri cautate pe fondul unui orizont valoric in continua crestere.

Memoria se caracterizeaza prin anumite transformari, ponderea fiind detinuta de memoria logica, care permite predarea si insusirea de date abstracte, generale si esentiale. Raman, desigur, si unele elemente ale memoriei mecanice, fapt ce permite imbinarea predarii pe baza de material didactic intuitiv cu material abstract, logico-matematic, care sa asigure intelegerea necesara ca strategie didactica pentru varsta adolescentei. Se dezvolta memoria auditiva, vizuala, motorie implicand ca operatii ale gandirii asocierile, comparatiile, imaginile si simbolurile. Se trece la realizarea unor constructii de scheme rezumative cat mai originale, elevate si explicite. Se formeaza stiluri de memorare putandu-se memora foarte mult si foarte repede, mai ales in ceea ce priveste latura abstracta a continutului memorat. Creste volumul conceptelor, notiunilor, lexicului, in general. Se retin mai usor ideile, maximele, reflectii adanci ale autorilor citati.

Imaginatia se caracterizeaza prin cresterea ponderii imaginatiei realist-stiintifice bazate pe insusirea cunostintelor oferite de unele discipline de cultura generala si de pregatire profesionala. Se desprind elemente de imaginatie specializata in imbinare cu anumite elemente ale imaginatiei fantastice: realist-fantastice si stiintifico-fantastice intr-un sincretism functional.

Limbajul, ca proces psihic cognitiv prezinta si el anumite caracteristici:

exprimarea verbala devine fluenta crescand debitul verbal si volumul lexical;

se formeaza numerosi algoritmi verbali in sustinerea unor idei si, mai ales, in manifestarea originalitatii personalitatii;

se manifesta exigenta in exprimare purtandu-se discutii constructive si contradictorii;

vorbirea devine mai nuantata si mai plastica, adaptata la circumstantele situationale;

vorbirea este centrata mai mult pe sens, semnificatie si utilizarea corecta a termenilor, cuvintelor;

se realizeaza constientizarea puterii cuvantului in limbaj - comunicare;

apar jargourile scolare (profu', babacu', diriga etc.).

Motivatia. Pe langa procesele cognitive, un rol deosebit la aceasta varsta il joaca procesele reglatorii, in speta motivatia, afectivitatea si vointa. La adolescenti, pe langa motivele extrinseci (notele bune, recompensele) se regasesc si motivele intrinseci: setea de cunoastere, dorinta de autodepasire si afirmare, competitia loiala si, mai ales, nivelul aspirational si cel al idealurilor. Este, cum bine afirmau unii psihologi, varsta idealurilor si a conflictelor intrapersonale sub acest raport.

Aspiratiile si idealul adolescentilor devin mai realiste si mai stabile, acestea atat ca dezvoltare al nivelului lor intelectual, profesional si moral-cetatenesc, cat si a posibilitatilor si oportunitatilor sociale prezente si de perspectiva. Educatia si factorii educativi trebuie sa actioneze in asa fel incat toti liceenii si elevii din celelalte nivele de scolarizare sa aiba conturate aspiratiile si idealurile de viata, care pot deveni surse si factori stimulatori in activitatea de invatare si educatie, in general.

Pedagogic, este momentul autenticului parteneriat cognitiv, in care respectul pentru cel ce se formeaza se traduce prin gasirea oportunitatilor care sa-l stimuleze si sa-i mentina treaza forta mintii. Unii elevi au aceasta sansa, altii - nu, si nu au nici un fel de vina. Esential pentru tine ca profesor sau viitor profesor este sa stii daca poti si, mai ales, daca vrei sa intri in acest joc de maxima raspundere.

O componenta a personalitatii  care prezinta particularitati ale acestei varste si acestui stadiu a dezvoltarii individului este caracterul. Apar unele modificari prin accentuarea unor trasaturi de personalitate, cat si prin consolidarea unor atitudini si convingeri. O nota specifica a adolescentilor este afirmarea de sine. Ea poate avea loc in functie de trasaturile de manifestare ale caracterului, diferentiindu-se in functie de acestea. Caracterului pozitiv ii sunt caracteristice initiativa, responsabilitatea, autodepasirea si autonomia, autocontrolul, autoaprecierea si autoreglajul iar caracterului negativ nonconformismul, rezistenta si opunerea la normele de activitate si disciplina, incapatanarea, ingamfarea, bravarea, evadarea, autoadmiratia (pana la narcisism uneori), vagabondajul (pana la delincventa). Important este de a cunoaste si a evidentia tendintele negative in plan atitudinal si comportamental al unor adolescenti pentru a le putea contracara.

Aceasta varsta se caracterizeaza si printr-o anumita cultura specifica, care de cele mai multe ori asimileaza si se fundamenteaza pe valori negative si pe unele carente de ordin educational. Cultura de cartier si alte subculturi sunt argumente ce vin in sprijinul afirmatiei facute, avertizand asupra unor destructurari de ordin moral si caracterial al multor indivizi ce apartin acestei categorii de varsta.

*

Elementele de psihologia dezvoltarii si a varstelor sunt evident necesare celor care, in specialitate aleasa, intrevad si posibilitatea profesionalizarii didactice. Nevoia profesorului de raportare si la oferta stiintifica asupra acestor probleme este sustinuta, printre altele, de faptul ca, in postura de fiinte active cognitiv, deja avem fiecare o teorie naiva asupra acestui subiect (ca si in altele, de altfel). Este obligatoriu sa ne confruntam propria constructie descriptiv-explicativa - cursul si factorii dezvoltarii, elevul standard, emotivitatea la varstele scolii, posibilitatile si limitele de varsta si individuale etc. - cu ceea ce ofera stiinta. Daca ea ne va confirma propriile observatii, avem satisfactia unui ochi patrunzator si o buna incurajare in ceea ce facem. Situatia opusa este si ea benefica, fiind un semnal si o incitare la documentare complementara. In tot acest joc exista, cu certitudine, si un beneficiar - elevul nostru, materialul brut pe care trebuie sa-l modelam in conformitate cu cerintele si exigentele educatiei si ale idealului educational.