Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
EDUCATIA SI PROVOCARILE LUMII CONTEMPORANE
Prin structura, obiective si continut, educatia trebuie sa raspunda exigentelor realitatii nationale si internationale. Eficienta actului educativ este data de disponibilitatea educatiei de a se adapta si autoregla in raport cu sfidarile tot mai numeroase ale spatiului social.
Problematica lumii contemporane, caracterizata prin universalitate, globalitate, complexitate si caracter prioritar (G. Vaideanu) demonstreaza ca solutiile nu pot fi gasite in demersuri si angajari secventiale, ci este nevoie de o viziune holistica pentru studierea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta omenirea: degradarea mediului, explozia demografica, proliferarea conflictelor etc.
Analiza problematicii lumii contemporane si identificarea marilor teme de meditatie au condus la constituirea in plan educational a unor noi tipuri de continuturi, "Noile educatii': educatia pentru pace, educatia ecologica, educatia pentru participare si democratie, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia pentru comunicare si pentru mass-media, educatia nutritionala, educatia pentru timpul liber, educatia privind drepturile fundamentale ale omului, educatia interculturala etc.
In ceea ce priveste aspectul procesual al demersului educativ in sine, se avanseaza o noua paradigma educationala care are la baza disocierea intre invatarea de mentinere si invatarea inovatoare.
Societatile traditionale au adaptat un tip de invatare de mentinere, care pune accentul pe achizitia de metode si reguli fixe, pentru a putea face fata unor situatii cunoscute si recurente. Acest tip de invatare este menit sa asigure functionarea unui sistem existent, a unui mod de viata cunoscut. In conditiile in care apar socuri existentiale, schimbari, innoiri, rupturi, este nevoie de un alt tip de invatare, asa numita invatare inovatoare. Aceasta are menirea de a pregati indivizii si societatile sa actioneze in situatii noi. invatarea de mentinere este esentiala dar insuficienta. Ea este indispensabila in situatii bine determinate, care pot fi rezolvate prin strategii algoritmice, dar care nu mai pot face fata situatiilor limita. invatarea inovatoare se abate de la "autoritatea programei analitice si stimuleaza capacitatea omului de a rezolva situatii cu caracter de noutate, "probleme', de a sonda profunzimi si de a descoperi sensuri noi.
Comparatia principiilor celor doua paradigme educationale pune in evidenta ipostaze diferite ale modului de intelegere, interpretare si realizare a educatiei.
Principiile vechii paradigme |
Principiile noii paradigme |
|
1. Accentul cade pe continut, pe insusirea de informatii "corecte' si definitive. |
. Accentul cade pe invatarea invatarii permanente, pe totalitatea conexiunii sensurilor, pe receptivitatea fata de conceptele noi, pe modul de acces la informatii, cunostintele nefiind niciodata definitive: |
|
3. Structura ierarhica si autoritara. Conformismul e recompensat, rebeliunea gandirii diferite e descurajata, impartialitatea e dezavuata. |
. A invata este o evolutie, o cale fara sosire. A invata este un proces. . Principiul egalitarist, antiierarhic, antiauto-ritar. Toleranta fata de impartiali si fata de cei ce gandesc altfel. Elevii si dascalii se privesc reciproc ca oameni, nu ca roluri. |
|
4. Structura relativ rigida, programa analitica obligatorie. |
. Structura relativ flexibila. Predomina opinia ca exista multe cai si mijloace in predarea unei teme date. |
|
5. Progres prescris. Cunostintele se insusesc intr-un ritm obligatoriu «pentru toti. Accentul cade pe varsta potrivita pentru diferitele activitati. Separarea varstelor. |
. Flexibilitatea si integrarea varstelor. Elevul nu c legat in mod automat prin varsta de anumite teme. Ritmurile inaintarii in materie pot fi diferite. |
|
6. Prioritatea randamentului, a performantelor, a reusitei. |
. Prioritatea sinelui, a valorii proprii a individului, care genereaza performantele. |
|
7. Accentul cade pe lumea exterioara. Experienta launtrica e considerata ca neavenita. |
. Experienta launtrica trebuie considerata drept un factor de coeziune in invatare. Se promoveaza activarea imaginatiei, povestirea de istorii, scrierea de jurnale, cercetarea sentimentelor etc. |
|
8. Institutiile si ideile care se abat de la convingerile generale sunt dezaprobate. |
. Institutiile si ideile care se abat de la convingerile comune sunt promovate, ca parte a procesului creativ. |
|
9. Accentul cade pe gandirea analitica, liniara, a emisferei cerebrale stangi. |
. Se depun eforturi pentru a construi si institui o educatie care sa solicite intregul creier. Rationalitatea emisferei cerebrale stangi are drept complement strategiile holiste, neliniare si intuitive. Se urmaresc insistent confluenta si contopirea |
|
10. Utilizarea etichetarii in aprecierea elevilor, in caracterizarea lor si a performantelor obtinute - practica ce duce la stigmatizare si la fenomenul "autoimplinirii profetiei'. Educabilul se plafoneaza la limita exprimata de eticheta care i s-a aplicat. |
. Limitarea etichetarii Ia un rol auxiliar, descriptiv si subordonat. in nici un caz, ea nu trebuie sa devina valorizare fixa, ce stigmatizeaza prin aplicare pe biografia educabilului. |
|
11 preocupare fata de norme. |
. Preocupare fata de performantele individului raportate la potentialul propriu. Predomina interesul pentru punerea la incercare a limitelor exterioare si pentru depasirea limitelor percepute, identificate. |
|
12 incredere acordata prioritar cunostintelor livresti, teoretice, abstracte. |
. Completarea cunoasterii teoretice si abstracte prin experiment si experienta. invatarea arc loc atat in sala de clasa, cat si in afara ei. Se fac diferite incursiuni in cercetare, nu lipsesc nici ucenicia mestesugareasca, demonstratia practica si intalnirea cu expertii. |
|
13. Salile de clasa se proiecteaza potrivit cu |
. Preocuparea pentru ambianta invatarii se extinde asupra conditiilor de iluminat, de cromatica a interioarelor, de aerisire, de comoditate fizica, asupra nevoii de alternanta a claustrarii cu interactiunea, a activitatilor linistite cu cele |
|
scopul si destinatia lor speciala. |
|
|
14. Conditionare birocratica. Rezistenta fata de propunerile colectivitatii. |
. Propunerile colectivitatii gasesc sprijin. Exista chiar un anumit control obstesc. |
|
15. Educatia e considerata necesitate sociala pentru o anumita perioada, in vederea formarii unui minim de aptitudini si in vederea interpretarii unui anumit rol. Se invata pentru prezent, nu pentru viitor. Reciclarea e consecutiva progresului. |
. Educatia este privita ca evolutie de-a lungul intregii vieti. Ea are o legatura doar tangentiala cu scoala. Se invata mereu pentru viitor, progresul derulandu-se cu o viteza mult mai mare decat cea a succesiunii generatiilor. Reciclarea anticipeaza progresul. |
|
16. increderea crescanda in mijloacele tehnice (dotare audiovizuala, computere, inregistrari pe benzi magnetice, tehnica de prelucrare a textelor, robot etc). Dezumanizarea invatamantului. |
. Utilizarea strict instrumentala a unor mijloace tehnice adecvate. Dascalul uman, relatiile dascal -elev sunt de neinlocuit. |
|
17. Numai dascalul emite cunostinte. Sens unic al fluxului instructiv-educativ. |
. Dascalul invata si el de la elevi. Reciprocitatea invatarii. |
|
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |