Probleme teoretice si practice ale curriculumului

PROBLEME TEORETICE SI PRACTICE ALE CURRICULUMULUI

Curriculum - drumul invatarii parcurs in mod obligatoriu intr-o scoala, intreaga experienta de invatare (formare) propusa de scoala prin activitati didactice.

Componente ale curriculumului - finalitatile legate de scopurile si obiectivele educatiei, continutul invatarii, subiectele programei analitice, metodologiile de evaluare, conditiile de realizare (metode, mijloace, activitati), programarea si organizarea situatiilor de instruire si educatie.

Arie curriculara - gruparea disciplinelor de invatamant in diverse cicluri si filiere de invatamant (profile, specializari).

Exista 7 arii curriculare:

-filiera tehnologica (tehnologie si economie);

-filiera teoretica (filologie, stiinte sociale, stiinte exacte, matematica-informatica).

Arii curriculare:

1.Limba si comunicare;

2.Matematica si stiintele naturii (matematica, fizica, chimie, biologie);

3.Om si societate (istorie, geografie, stiinte socio-umane, educatie civica);

4.Arte (educatie muzicala);

5.Educatie fizica si sport

6.Tehnologii (educatie tehnologica si tehnologia informatiei);

7.Consiliere si orientare.

Cultura generala

Cultura - totalitatea valorilor materiale si spirituale create de oameni in procesul activitatii lor. Cuprinde 2 cicluri:

-crearea si instituirea valorilor;

-circulatia si asimilarea lor.

Cultura generala - este cultura fundamentala necesara fiecarui om care cuprinde elemente esentiale de natura spirituala si materiala menita sa asigure integrarea potentialului neuro-psihic al fiecarui individ. Se caracterizeaza prin pluralism. Cultura generala este elementara, medie sau superioara. Specializarea se realizeaza pe un fundament de cultura generala.

Cultura de specialitate - ansamblu de priceperi necesare stapanirii teoretice si practice unui domeniu tehnic. Se dezvolta in practica profesiunii.

Continutul invatamantului - reprezinta un ansamblu al sistemului de valori stiintifice si tehnice, cultural-artistice si socio-morale care fac obiectul procesului de predare-invatare desfasurat in scoala. Sistemul de valori cuprinde: - cunostinte sau informatii, - deprinderile, - strategiile cognitive, - atitudinile.

Cunostinta - rezultatul repetarii in constiinta umana sub forma de reprezentari, notiuni, legi, priceperi etc. Cunostintele sunt de 2 feluri: empirice si stiintifice. Empirice - se bazeaza pe propria experienta, iar stiintifice - se bazeaza pe procese de analiza , sinteza, generalizare.

Deprinderile - componente automatizate al activitatii umane. Deprinderile sunt: senzorio-motorii, intelectuale, psiho-morale. Au drept caracteristici: precizia actiunilor, rapiditatea de executie, economia de energie si de timp.

Transfer de interferenta

Interferenta - influenta negativa a deprinderilor formate asupra celor in curs de formare.

Transfer - influenta pozitiva a deprinderilor formate asupra celor in curs de formare.

Strategii cognitive - ansamblu de metode si procese utilizate pentru adaptarea optima a continutului informational la particularitatile psihologice ale elevilor.

Factori determinanti si surse generatoare de curriculum. Selectia si fixarea continuturilor invatamantului este un act de mare responsabilitate si propune respectarea unor indicatori de pertinenta:

1.deschiderea fata de achizitiile si progresele stiintei;

2.analize periodice ale valorii culturale a programelor si manualelor scolare;

3.mentinerea unui echilibru intre dubla deschidere a continuturilor (fata de problematica planetara si fata de tendintele specifice ale comunitatii locale si nationale);

4.adecvarea continua a continuturilor la trebuintele si posibilitatile spirituale, fiziologice si fizice ale celor angajati in procesul de invatare;

5.asigurarea echilibrului in conceperea continutului la nivel central (planuri, programe, manuale) si la nivelul institutional (activitati didactice si autodidactice);

6.asigurarea coerentei continuturilor plan diacronic si sincronic in sensul stabilirii unor raporturi stranse intre idei;

7.conceperea si dozarea continuturilor si dozarea continuturilor si a modurilor de organizare a invatarii;

8.orientarea prospectiva si democratica a continuturilor, astfel incat sansele de succes ale celor ce invata sa sporeasca, iar pregatirea lor pentru intelegerea viitorului sa devina temeinica.

Sursa generatoare in elaborarea curriculumului.

1.Evolutia stiintelor exacte;

2.Evolutia tehnologiei;

3.Evolutia lumii muncii;

4.Evolutia stiintelor sociale si umane;

5.Evolutia culturii si artei;

6.Dezvoltarea sportului si a turismului;

7.Impactul sporit al viitorului asupra prezentului;

8.Aspiratiile tineretului;

9.Importanta crescanda a mijloacelor de informare in masa si a comunicarii;

10.Achizitiile cercetarii pedagogice;

11.Problematica lumii contemporane.

Orientari noi in organizarea curriculumului. In organizarea curriculumului sunt cunoscute mai multe directii; fiecare avand avantaje dar si limite.

-Directia de organizare nondisciplinara - are la baza criteriul de diviziune clasica a cunoasterii in discipline cu caracter stiintific si umanist (matematica, fizica, chimie, biologie). O asemenea organizare centreaza activitatea profesorului mai mult pe disciplina care o preda si mai putin pe activitatea si dezvoltarea intelectuala a elevilor si transferarea cunostintelor pe o axa verticala in cadrul disciplinei respective.

-Directia interdisciplinara - raspunde atat progresului stiintific, tehnologic si al disciplinelor umaniste, cat si cerintelor socio-economice, privind formarea personalitatii anului contemporan (permit transferarea cunostintelor pe o axa orizontala): - transfer intre mai multe domenii invecinate, intre mai multe teme sau probleme studiate, transfer de metode si strategii de cercetare stiintifica, de conceptii intre discipline;

-Organizarea modulara a curriculumului - consta in structurarea continutului in module didactice, acestea incluzand seturi de cunostinte, situatii didactice si mijloace de invatamant, menite a se plia pe cerintele si posibilitatile unor grupe sau clase de elevi. Scopul invatamantului modular se refera la accentuarea flexibilitatii continuturilor in functie de interesele, capacitatile si particularitatile psihice ale elevilor.

-Pregatirea integrala a disciplinelor de invatamant vizeaza realizarea unui curriculum centrat pe rolurile si trebuintele celor care invata, pe capacitatile si ritmurile lor de munca intelectuala;

-Pluridisciplinaritate - presupune organizarea continutului in jurul unor probleme cum ar fi: energie, locuinta, alimentatia, pentru rezolvarea carora se folosesc cunostinte de fizica, chimie, biologie, etc.

-Transdisciplinaritatea - vizeaza integrarea selectiva a mai multor discipline de invatamant, intr-o disciplina noua de sinteza (cibernetica) sau intr-un domeniu de cunoastere, permitand predarea integrala a informatiilor.