Principiile didactice si aplicarea acestora in lectiile de istorie

PRINCIPIILE DIDACTICE SI APLICAREA ACESTORA IN LECTIILE DE ISTORIE

Elevul, subiectul nostru ce trebuie educat nu constituie o masa morfa cu nivel educational constant si ridicat, ci constituie o diversitate de caractere, dezvoltari psihice, temperamente diverse,si nivel de educatie diferit de la individ la individ.Elevii au foarte diferita si dorinta de a invata. La inceput,cei mai multi vin la scoala, cu dorinta de a se conforma; ulteriorintervine motivatia si interesul cunoasterii. Obiectivele urmǎrite in predarea - invǎtarea fiecǎrei discipline scolare se realizeazǎ efectiv prin folosirea unor metode adecvate si prin respectarea principiilor didactice de cǎtre cadrele didactice si elevi.

Principiile didactice sunt norme sau teze generale care orienteaza si imprima un sens functional procesului de invatamant, asigurandu-i astfel premisele neceare indeplinirii obiectivelor si sarnicilor pe care le urmareste in desfasurarea sa.

Caracterul orientativ al principiilor didactice este determinat de complexitatea si dinamismul procesului de invatamant, cauza pentru care adaptarea sa neintrerupta la situatii noi se impune cu necesitate. Or, pentru ca acest lucru sa nu se faca in mod intamplator, sunt necesare asemenea norme care sa-l calauzeasca pe profesor in activitatea sa. In cele din urma, deci, aceste principii se refera la activitatea profesorului, iar prin intermediul ei, in mod implicit, si la activitatea elevilor. Conducandu-se dupa astfel de norme profesorul imprima procesului de invatamant un sens care sa fie in corcondanta cu logica interioara a desfasuraruii sale, evitand alunecarea pe panta unor improvizatii si rezolvari spontane. Nu inseamna ca prin aceasta se inlatura cu desavarsire aparitia unor fenomene si manifestari intamplatoare, neprevazute. Din contra, logica procesului de invatamant se realizeaza, asa dupa cum am vazut, pe fondul interdependentei dintre factorii necesari si intamplatori, respectarea principiilor didactice asigurand desfasurarea logica a procesului de invatamant si anihilarea actiunii acestor factori intamplatori si neprevazuti. principiile educationale aplicate trebuie sa fie cat

mai diverse pentru a putea compensa toate carentele din pregatirea elevilor la nivelul la care-i preluam noi, si incercarea de a- i adduce la nivelul de pregatire al clasei din care fac parte. In activitatea didactica, principiile didactice indeplinesc o serie de functii deosebit de importante:

a) orienteaza traseul educativ in directia realizarii obiectivelor pe care si le-a propus profesorul;

b) normeaza practica educativa, deoarece intervineobligatia de a fi respectate niste reguli psihologice,pedagogice, profesionale, stiintifice (principiul particularitatilor de varsta);

c) prescrie modurile in care trebuie relationate cunostintele

cu situatiile de invatare (vezi principiul sistematizarii, al intuitiei);

d) regleaza activitatea educativa astfel incat sa se asigure performanta scolara (toate principiile).

1.Cerghit, Ioan, Perfectionarea lectiei in scoala moderna,E.D.P., Bucuresti, 1983

Pe baza analizei si interpretǎrii aspectelor pozitive oferite de teoria pedagogicǎ valoroasǎ din trecut si de practica instructiv - educativǎ din scoala contemporanǎ pedagogia stiintificǎ a stabilit un sistem de principii didactice, fiecare din ele avand cerinte specifice, proprii. Care sunt aceste principii?

Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor.

Principiul intuitiei sau unitǎtii dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract in procesul de invǎtǎmant.

Principiul accesibilitǎtii sau al orientǎrii dupǎ particularitǎtile de varstǎ si individuale ale elevilor.

Principiul sistematizǎrii si continuitǎtii.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor.

Desi fiecare principiu are cerintele sale specifice, proprii, intre ele existǎ o stransǎ unitate si interdependentǎ.

Unitatea lor constǎ in faptul cǎ ele sunt subordonate aceluiasi scop - insusirea temeinicǎ a cunostintelor.  Deci, unitatea lor rezultǎ din unicitatea scopului spre care converg.

Interdependenta lor se manifestǎ si trebuie inteleasǎ intr-un dublu sens si anume: respectarea cerintelor fiecǎrui principiu depinde de respectarea altor/altui principii/ principiu si invers - respectarea fiecǎrui principiu contribuie la realizarea cerintelor altor principii. Ỉntelegand interdependenta principiilor didactice in acest sens, putem afirma cǎ fiecare dintre ele este, in raport cu altele, conditionat si conditionant

1. Bunescu, Principii de organizare si desfǎsurare a procesului de invǎtǎmant, in "Didactica", Bucuresti, Editura Didacticǎ si Pedagogicǎ, 1982

Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor

Aplicabiliatea acesutui principiu in lectiile de istorie are o deosebita importanta . A invǎta constient inseamnǎ a intelege cunostintele memorate, importanta si necesitatea insusirii lor.Insusirea activǎ a cunostintelor inseamnǎ dobandirea lor prin eforturi intelectuale sustinute, fapt ce implicǎ: efectuarea de catre subiect a unor operatii de selectare a cunostintelor esentiale, de prelucrare, interpretare si sistematizare a acestora; de memorare logicǎ a faptelor istorice,a datelor semnificative. Insusirea activǎ a cunostintelor se defineste, de asemenea, prin prezenta interesului si a curiozitǎtii de a cunoaste cat mai multe adevǎruri istorice. Ỉn procesul de invǎtǎmant intelegerea poate fi facilitatǎ si realizatǎ prin respectarea mai multor conditii, dintre care:

Prezentarea si perceperea clarǎ a unui material didactic adecvat, a unor date, fapte si exemple concrete care ilustreazǎ cunostintele teoretice ce urmeazǎ a fi insusite de elevi.  Prin perceperea materialului didactic se creeazǎ fondul de reprezentǎri care constituie, impreunǎ cu limbajul veritabile puncte de srijin in procesul de formare/formulare si intelegere si memorare a cunostintelor predate.

Folosirea achizitiilor cognitive anterioare in procesul de predare - invǎtare, fapt ce necesitǎ actualizarea lor selectivǎ si integrarea noilor cunostinte in sistemul cunostintelor actualizate selectiv.

Expunerea sistematicǎ, coerentǎ si accesibilǎ a cunostintelor de cǎtre profesor, reprezintǎ o conditie esentialǎ a intelegerii. Limbajul folosit in predare sǎ fie cunoscut de elevi iar ideile si notiunile noi sǎ fie prezentate si analizate intr-o ordine logicǎ, in stransǎ legǎturǎ unele cu altele, raportate selectiv la cunostintele anterioare si integrate in sitemul acestora

Principiul intuitiei

Principiul intuitiei este o normǎ didacticǎ care exprimǎ necesitatea ca procesul de formare si insusire a generalizǎrilor si deprinderilor sǎ se sprijine pe perceperea unui material didactic natural sau confectionat, a unor exemple si fapte concrete, asigurandu-se, astfel, unitatea dintre imagine si abstractia, dintre cunoasterea senzorialǎ si cunoasterea logicǎ in procesul de invǎtǎmant. De aceea se impune ca profesorul sǎ selecteze cu grijǎ si atentie materialul intuitiv, in functie de scopul si continutul informational al lectiei, de specificul obiectului de invǎtǎmant. Materialului intuitiv (atlase istorice,,dictionar istoric)sǎ fie prezentat la momentul oportun in desfǎsurarea lectiei si la un loc vizibil, care sǎ permitǎ perceperea lui optimǎ de cǎtre toti elevii.  Perceperea optimǎ nu echivaleazǎ cu reflectarea sub forma unor simple imagini figurative a materialului prezentat; ea presupune o atitudine activǎ a subiectului cunoscǎtor a acestuia, in ordonarea si structurarea elemetelor, in modificarea unor factori, in stabilirea unor relatii, concretizatǎ deci in actiunea efectivǎ a elevului cu materilul didactic.

Principiul legǎrii teoriei de practicǎ

Acest principiu impune ca elevii, indrumati de profesor sau independent, sǎ aplice in diferite activitǎti cunostintele teoretice insusite in scopul formǎrii unor priceperi si deprinderi corespunzǎtoare. Aceasta este o cerintǎ fundamentalǎ, definitorie a acestui principiu, a cǎrei realizare este conditionatǎ de respectarea alteia. Profesorul intervine numai atunci cand elevii se aflǎ in impas, nu mai pot continua activitatea sau cand comit erori, pentru a le inlǎtura. Modalitǎti de aplicare a cunostintelor in practicǎ: realizarea unor schite, proiecte, aparate pe baza cunostintelor insusite;vizite in unitǎti istorice, social - culturale. Importanta respectǎrii acestui principiu rezidǎ in urmǎtoarele efecte ce pot fi obtinute: se formeazǎ o motivatie superioarǎ, reprezentatǎ de convingerea elevilor privind valoarea, importanta si necesitatea cunostintelor teoretice pentru viata si activitatea omului, se dezvoltǎ spiritul de observatie, gandirea, memoria, vointa, imaginatia, atentia - implicate in activitǎtile respective.

Principiul accesibilitǎtii

Este cunoscut cǎ perceptia, memoria, gandirea, limbajul, imaginatia, atentia, vointa, prezintǎ particularitǎti si niveluri de dezvoltare diferite de la o varstǎ la alta.

Datǎ fiind aceastǎ realitate psihologicǎ, diferentiatǎ calitativ de la o peritadǎ de varstǎ la lta, se impune cerinta, exprimatǎ de acest principiu, ca profesorul sǎ tinǎ seama de aceste particularitǎti, de nivelul de dezvoltare pizca si de pregǎtire a elevilor in procesal de transmitere a cunostintelor si de formare a priceperilor si deprinderilor.  A lua in considerare aceste aspecto inseamnǎ sǎ adapteze gradul de dificultate a cunostintelor si temelor si volumul lor, precum si procedeele folosite la nivelul de dezvoltare pizca a elevilor. Este necesar ca profesorul sǎ cunoascǎ toate aceste particularitǎti individuale, sǎ gǎseascǎ si sǎ foloseascǎ metode si procedee corespunzǎtoare lor pentru a asiegura intelectualǎ si succesul la invǎtǎturǎ al fiecǎrui elev.

Principiul sistematizǎrii si continuitǎtii cunostintelor

Este o normǎ didacticǎ conform cǎreia transmiterea si insusirea cunostintelor trebuie sǎ aibǎ continuitate, logicitate, aceasta echivaland cu organizarea logicǎ riguroasǎ a continutului informational si a actiunilor realizate de profesor si elevi. In mod obiectiv, respectarea acestui principiu este asiguratǎ de succesiunea si structurarea in unitǎti logice a cunostintelor in cadrul programelor si manualelor scolare.  Este necesar insǎ ca si profesorul sǎ realizeze in predare aceastǎ succesiune, inlǎntuire logicǎ a cunostintelor.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor

Este o normǎ didacticǎ conform cǎreia cunostintele esentiale insusite trebuie pǎstrate timp indelungat pentru a putea fi reproduse si aplicate cand va fi necesar.

Pentru a asigura insusirea temeinicǎ a cunostintelor se impune respectarea urmǎtoarelor cerinte:

a) respectarea in activitatea de predare - invǎtare a celorlalte principii didactice;

b) cunoasterea scopului invǎtǎrii, a importantei si utilitǎtii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor;

c) repetarea cunostintelor.

Prin cerintele legice pe care le exprimǎ, principiile didactice corespund logicii interne a obiectivelor de invǎtǎmant, logicii cunoasterii realizate de elevi in procesal de invǎtǎmant, legilor invǎtǎrii scolare, unor mecanismo neurofiziologice ale invǎtǎrii, caracterului stadial al dezvoltǎrii psihice si idealului educational al scolii romanesti contemporane. .

Oprescu N., Principiile procesului de invǎtǎmant in "Curs de pedagogie", BucurestiCMUB, 1988

Ionescu Miron, Radu I., Didactica modernǎ, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995