Observatia participativa - In miezul problemei

Observatia participativa

In miezul problemei

Miilor de pagini ce contin informatii consistente despre variate probleme de mai mica sau mai mare importanta stiintifica li se poate adauga oricand un alt numar de pagini ce pot veni sa afirme ceva nou, sa reia intr-o alta forma ceva cunoscut sau, pur si simplu, sa arunce o lumina specifica asupra unei situatii particulare. Intentia materialului de fata este sa dea curs intr-o forma sintetica si inteligibila catorva aspecte considerate relevante din multitudinea de interpretari a temei ce face obiectul studiului nostru. Optiunea noastra pentru acest subiect de cercetare se explica prin apetenta fata de ceea ce presupune observatia participativa, atributele si tot ce pune in evidenta natura acesteia.

Nu ne dam probabil pe deplin seama de maniera in care observatorul se integreaza realitatii pe care o studiaza, a gradului de implicare pe care trebuie sa il aiba ca participant la actele din interiorul grupului, la toate cele care se desfazoara in profunzime in imediata sa apropiere, si nu de putine ori la concursul pe care (constient sau inconstient, voluntar sau involuntar) il are la trairea unui moment oarecare sau de maxima importanta in dinamica activitatilor interne campului in care se afla. Si poate de substanta pe care o capata evenimentele minore, atent analizate, riguros gandite si serios interpretate. Sau, mai mult, de importanta "valorii adaugate" pe care, dintr-o privire de ansamblu sau o mai aprofundata studiere, o descoperim atat caracteristica unei comunitati stiintifice cat, mai ales, celei sociale.

Urmarind informatia accesibila si utilizand resursele adecvate caracterului documentarii noastre in ceea ce priveste observatia participativa am considerat potrivit sa incercam a sistematiza concluziile sub forma unei expuneri a carei structura ar putea arata astfel:

Specificul observatiei participative . . . . . . . . . . . .

Exigentele observatiei participative

Principii esentiale ale observatiei de tip participativ . . .

Etapele unei realizari temeinice a observarii . . . . . .

Pozitia cercetatorului . . . . . . . . . . . . . . . .

Probleme si dificultati in activitatea de observare . . . .

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De asemenea, demersul de fata corespunde perspectivei unei persoane in al doilea an de studii universitare, poate inca nefamiliarizata cu rigorile pe care le impune activitatea stiintifica si activitatea de studiu si lucru in tandem (fapt vizibil in continutul si structura paginilor urmatoare) dar dispusa sa continue eforturile necesare devenirii sale, drept pentru care dorim sa scuzati inerentele erori.

1. Specificul observatiei participative

Observatia participativa presupune o implicare sistematica, constienta si voluntara, a observatorului in realitatea pe care o studiaza, avand ca scop intelegerea acesteia. Este vorba nu numai de o situare in plan pozitional, superficial, ci de o adanca ancorare in mecanismele ce sunt definitorii grupului respectiv. Se necesita, fara indoiala, o concreta identificare a observatorului in mediul unde doreste sa-si realizeze cercetarea, fapt relevant atat pentru concluziile pe carea le va extrage la finalul demersului sau dar si pentru o mai clara descriere a cadrului, a circumstantelor in care se petrece actiunea. El, este deci prezent in mijlocul realitatii, integrat zi de zi, in situatia observata.

Infatisarea realitatii studiate pe care cercetatorul o evidentiaza este facuta asadar ca fiind vazuta prin ochii unuia din interiorul grupului, a unuia care intelege ratiunile ce se ascund in spatele unor anuumite comportamente, a motivatiilor, a mobilelor unor interactiuni sau a unor fapte evidente. Mediul este unul obisnuit, cotidianul (aici si acum!), in situatii concrete de viata, intr-un mediu natural, favorizant al unei conduite autentice. Procesul de cercetare a unei astfel de realitati este unul maleabil, flexibil, capabil sa foloseasca procedee variate, in cea mai eficienta forma. Experienta de viata a oamenilor reprezinta un imens univers ce poate fi astfel explorat in toata deplinatatea sa.

De cele mai multe ori, este necesara o deschidere intelectuala si o abordare de profunzime, o abordare calitativa. Iar cercetarea calitativa implica are o serie de atribute ce reclama un impresionant set de masuri destinate sa faca fata rigorilor acesteia. Metodele folosite aici sunt de natura calitativa, menite sa deschida relatii, sa le intretina, tehnicile potrivite necesitand cerecetarea profunzimii faptelor. De aceasta, cercetatorul observator, trebuie sa fie un participant activ la viata sociala, sa isi asume roluri sociale si sa joace o serrie de roluri ce ii voi inlesni desfasurarea demersurilor ccomponente ale studiului sau. Vorbim acum despre o maiestrie profesionala a profesionistului cercetaror, a carui experienta de viata il conduce la imbinarea si combinarea tehnicilor adecvate, la folosirea unor echipamente si mijloace specifice.

Rolul cercetatorului este unul complex, el implicand la un moment dat variatii de la postura de observator complet la participant complet, potrivit situatiilor concrete. Incadrarea intr-o tipologie sau alta depinde de caracteristicile sociale ale grupurilor si conditiilor investigate. Statutul sau si strategia pe care o adopta sunt rezultatul permanentei legaturi cu proiectarea studiului sau, a planului de actiune stabilit initial, ajustarea sau evolutia sa ulterioara datorandu-se analizei informatiilor obtinute, a calitatii consexiunii inverse ce ghideaza continuu activitatea.

Observatia participativa are un specific descriptiv, explicativ. Pentru a se ajunge aici este nevoie de tinerea in priza a cercetatorului, vizavi de toate cate se petrec. Aceasta presupune o arta de a realiza si mentine relatiile cu nativii, cu membrii de drept ai grupului studiat. Se vorbeste aici despre sinceritate, cooperare, echilibru, reciprocitate, relatii adevarate; totul este guvernat de o serioasa cunoastere teoretica si o temeinica si eficienta activitate la nivel practic. Iar garantia calitatii unei observatii este data de modul in care sunt prezentate concluziile unei cercetari si, mai mult, de ilustrarea manierei de lucru prin activitatea de inregistrare sistematica a acestora, a evolutiilor in dinamica mecanismelor investigate.

2. Exigentele observatiei participative

2.1. Principii ale observatiei participative

Putinor oameni le da prin minte ca, in materie de cercetare a institutiilor umane, orice formatie intelectuala si morala este o deformare.

Asa cum un naturalist nu poate studia decat fluturii frumosi, la fel etnograful nu trebuie sa ignore nimic din ce apartine traditiei sociale.

Cele doua citate de mai sus incearca sa sugestioneze asupra a unui fapt important. Este esentiala observarea detaliilor mici in cautarea unui aspect semnificativ. Observatia permite sesizarea diferentelor care se pot manifesta intre ceea ce se spune ca se va face si ceea ce se va face cu adevarat. Malinowski vorbea despre informatiile ce contin idealul moralei tribale, observatia aratandu-ne in ce masura i se conformeaza oamenii din viata reala. (La vie sexuelle

De asemenea, situatiile de viata pe care observatorul le cerceteaza nu sunt niciodata la fel, fiind prezenta o intersubiectivitate ce nu are conditii identice. Daca participarea implica in toate cazurile o conformare la regulile vietii sociale modul de a participa la activitati rezulta dintr-o negociere intre cercetator si membrii grupului. Se ajunge asadar la o forma de socializare, dupa aceea de tip afectiv sau psihologic. (A. Piette) Cel mai bum exemplu este acela pe care il ofera modelul de asimilare a unei limbi (calea unei cunoasteri generale si adevarate), cercetatorul trebuind sa adune datele in forma lexicala originala.

Observarea implica ideea unei actiuni sustinute, fata de o realitate sociala. Anchetatorul trebuie sa aiba in minte problematica stabilita, adica sa se concentreze asupra unui obiect precis. El trebuie sa ramana lucid si in ceea ce priveste perturbarea cauzata de prezenta sa, observatorul trebuind sa stie ca nu ar putea observa comportamente care nu ar putea avea loc in absenta sa. Implicarea de lunga durata in viata grupului diminueaza aceste deformari.

In metodele calitative bazate in principal pe marturii si pe memorie al caror caracter selectiv este recunoscut, cercetatorul trebuie sa verifice atent datele. El se gaseste rareori in fata unei marturii unice, fiind dator sa confrunte datele cu surse diverse. Orice fapt trebuie sa prilejuiasca o serie de verificari care se implica reciproc. Ele sunt privite mai intai separat, apoi sunt interate unei institutii care este ea insasi un element caracteristic unei civilizatii si care, depasind cadrul acesteia, este parte integranta a civilizatiiilor invecinate.

Etnologia cauta, inainte de toate sa construiasca modele culturale, de aceea problema reprezentativitatii nu are multa relevanta, caracterul neexhaustiv fiind compensat prin densitatea marturiilor.

2.2 Etapele unei realizari temeinice a observatiei

a.  ETAPA INITIALA prespune o inspectare generala a contextului si reprezinta alegerea locului cercetarii si acceptarea cercetatorului de catre indivizii ce populeaza acel spatiu. Spre deosebire de pozitivisti, oamenii cercetarii calitative nu vorbesc despre o documentare prealabila, neinsemnand ca cercetattorul nu isi pune intrebari ce-i permit FOCALIZAREA OBSERVATIEI, concentrandu-se pe anumite aspecte ale practicilor si interactiunilor umane si, eventual, pe o anumita categorie de subiecti.

b. OBSERVAREA si INREGISTRAREA. Alaturi de echipamentele audio-video se impune si utilizarea consemnarilor de teren, scrise, a caror intocmirea trebuie sa tina seama de unele aspecte:

- atitudinea critica a autorului motiveaza selectarea esentialului (prea multe date ar deveni imposibil de prelucrat si analizat) ajungandu-se la a citi si intelege cat mai mult de pe cat mai putin, ceea ce duce la o evaluare constanta a selectarii;

- in consemnari trebuie sa predomine descrierile, nu impresiile, sau (oricum) sa existe o clara diferentire intre ele.

c.  PRECIZAREA si CONSOLIDAREA CATEGORIILOR si IPOTEZELOR sunt concretizate prin realizarea inductiei analitice (un proces flexibil, de tatonari, reveniri si completari, realizat ulteriori testarii ipotezelor, in cadrul fazei anterioare).

d. CONSTRUCTIA TEORIILOR INTEMEIATE leaga teoriile si conceptele intr-un intreg (grounded theory

De asemenea, se mai poate spune despre etapele observarii ca se suprapun, investigatia de teren presupunand o serie de alte etape conexe.

2. 3 Pozitia cercetatorului

Gradul de implicare al cercetatorului este legat, in foarte stransa masura de raportul pe care el il are in demersul sau in echilibrul participant-observator. El poate fi un participant integral implicat, complet, poate fi un observator detasat de grup, de tipul naturalistului, participant ca observator si observator ca participant. In functie de fiecare dintre cele 4 situatii in care acesta se paote regasi vorbim despre o investigatie deschisa (uncovered) sau incognito, ascunsa (covered

Prima dintre ele pune probleme legate de alterarea comportamentelor ce se stiu observati iar cea de pe urma ridica semne de intrebare referitoare la principiile etice ale cercetarii si ale celui care o efectueaza, ambele constituindu-se in observatii pertinente, justificate si discutabile. Cercetatorul va trebui sa studieze locuri publice sau private, acestea ridicand probleme in privinta accesului ceea ce conduce la adoptarea unui anumit rol din partea acestuia.

Vorbim de asemenea despre un membru complet, activ si periferic al comunitatii in care se desfasoara cercetarea, atat in ipostaza sa de participant cat si cea de observator. (Adler&Adler). Iata aspectele ce se fac vizibile din aceasta perspectiva:

membru periferic: exista o stransa interactiune intre cercetator si membrii grupului, acesta participa la unele actiuni ale lor (dar nu la cele definitorii), rolul fiind asumat in special cand grupul este inchis si are actiuni ilicite sau este total neomogen din pinct de vedere demografic sau cultural;

membru activ: se inregistreza o angajare ferma in activitatile principale ale grupului (fara a se identifica integral cu scopurile, valorile sau conditiile membrilor grupului), cercetatorul devenind prietenul celor cercetati, putand ulterior sa isi dezvaluie identitatea;

membru complet: observarea inseamna autoobservare, cercetatorul trebuind sa fie capabil sa analizeze la rece toate evenimentele traite si schimband identitatea deschisa cu cea ascunsa.

2. 4 Probleme si dificultati ce apar in observare

Se poate face o distinctie intre chestiunile de ordin epistemologic si cele metodologic, ce se refera la gradul de validitate si fidelitate a datelor culese si a solutiilor ce se intrevad. Cresterea credibilitatii se poate realiza prin:

folosirea de observatorii multipli;

observari repetate pe aceeasi realitate studiate;

testatea si modoficarea grilelor categoriale in cadrul inductiei analitice si generarii teoriei intemeiate;

utilizarea unui stil descriptiv ce sa confere autenticitate si un caracter verosimil.

Observarea calitativa urmareste surprinderea caracterului natural, firesc, autentic al comportamentului uman, acesta fiind, intr-o masura mai mica sau mai mare, alterat de prezenta cercetatorului fie pentru ca, stiindu-se observat, subiectul isi denatureaza comportamentul, fie pentru ca, in grupuri mici, adaugarea unei alte persoane modifica situatia si interactiunile. S-a constatat insa ca aceste efecte depind de atentia celor cercetati si de durata demersului de cercetare. Se recomanda asadar folosirea unui tabel de analiza si asigurarea unei coerente, consistente si constante.

Cercetarii calitative i se reproseaza costurile pe care le impune, atat in plan financiar si material cat si al timpului si al resurselor umane. Cei care le conduc sunt interesati si de politica investigatiilor, acestea fiind de natura sa construiasca viitoarele cercetari, impactul pe care il au sub aspect metodologic fiind esential pentru comunitatea stiintifica.

Problemele etice se pun mai ales in cazul subiectilor care nu stiu ca sunt investigati. Solutia ar fi (re)considerarea raportului dintre evolutia in plan stiintific si virtualele efecte asupra celor investigati. Se poate totusi pastra anonimatul sau se poate face o analiza comparativa intre doua conduite deontologice de limita si sa se testeze eficienta si eficacitatea sub raport stiintific si masura in care ele influenteaza progresul.

Participarea in mod real la viata sociala, implicarea in realitatea traita si concentrarea unui intreg arsenal de strategii pentru intelegerea profunzimii unor aspecte ale vietii confera observarii participative un loc privilegiat in setul de masuri potrivite unor situatii specifice. Studiile atente si multiplele materiale empirice, relatiile de interactiune ce trebuie constant mentinute precum si unicitatea momentelor traite recomanda acest mod de cercetare, cu toate rigorile ce-i sunt proprii si cu toate problemele ce se ridica odata cu utilizarea sa. Insa, mai importante decat orice sunt beneficiile concrete si sprijinul pe care folosirea observarii participative le impregneaza adoptarii de masuri adecvate si constructive, in ideea eficientizarii, ameliorarii sau progresului.

Bibliografie:

Chelcea, S. - Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative Editura Economica, Bucuresti, 2001

Gheorghe, D., Rapeanu, I., Radulescu, S.M. - Metode si tehnici de cercetare sociologica -antologie de texte, Editura Intact, Bucuresti, 1997

Ilut, P. - Abordarea calitativa a socio-umanului, Editura Polirom, Iasi, 1997

Muchielli, A. - Dictionar al metodelor calitative in stiintele umane si sociale, Editura Polirom, Iasi, 2002