Obiectivele lectiilor de istorie si mijloacele ealizarii lor

OBIECTIVELE LECTIILOR DE ISTORIE SI MIJLOACELE EALIZARII LOR

Obiectivul educational major al scolii consta in dezvoltarea libera, armonioasa a omului si formarea persoanei creative care sa se poata  adapta la conditiile in schimbare ale vietii (Legea invatamintului RM). Acest ideal educational il putem atinge numai daca va fi asigurata functionalitatea triadei parinti-scoala-comunitate.

Evident scoala are un loc aparte, deoarece activitatea de invatare este un proces complex si dificil.

Pe masura ce crestem si invatam, ne plasam experimentele, cunostintele si sentimentele in diferite compartimente, ca mai apoi sa le categorisim pentru a le putea organiza. Acestea formeaza "piatra si mortarul", folosite la ridicarea "zidurilor" in mintea noastra, adevarate labirinturi, care in unele cazuri pot deveni bariere  in calea dezvoltarii intelectuale. Ele impiedica procesele creatoare, distrug abilitatea de a stabili conexiuni, de a vedea dincolo de categoriile noastre, facindu-ne sa ratacim prin aceste labirinturi in cautarea unor raspunsuri.

Oportunitatea disciplinei In contextul multicultural al societatii europene scoala detine un rol esential in formarea unor cetateni constienti de menirea pe care o au in viata sociala si spirituala a contemporaneitatii. Aceasta solicita intelegerea prezentului prin prisma evenimentelor din trecut; prezentarea evenimentelor de la local spre universal; dezvoltarea gindirii critice asupra faptelor si evenimentelor istorice; formarea unui comportament civic; formarea abilitatilor de sustinere a discursului individual pe teme istorice.

Predarea istoriei are ca obiectiv:

- educarea unor cetateni responsabili si implicati activ in viata politica si in

cultivarea respectului pentru diferentele intre popoare, fiind bazate pe afirmarea

identitatii nationale si a principiilor tolerantei;

- promovarea valorilor fundamentale, precum: toleranta, intelegerea reciproca,

drepturile omului si democratia;

- dezvoltarea capacitatii intelectuale de a analiza si a interpreta informatia istorica

in mod critic si responsabil, pe calea dialogului, prin aflarea dovezilor istorice

si prin dezbaterea deschisa, care sa aiba la baza perspective multiple asupra

istoriei, cu precadere in ceea ce priveste aspectele controversate si sensibile;

- afirmarea propriei identitati, individuale si colective, prin cunoasterea mostenirii

istorice comune in aspectele sale locale, nationale, regionale, europene

si globale, etc.

Obiectivele generale ale educatiei istorice sint structurate in sase obiective -

cadru:

1. Intelegerea si reprezentarea timpului si a spatiului istoric.

2. Cunoasterea si utilizarea izvoarelor istorice.

3. Insusirea si utilizarea limbajului de specialitate, formarea deprinderi lor

de invatare.

4. Intelegerea cauzalitatii si schimbarii in istorie.

5. Descrierea si interpretarea situatiilor istorice.

6. Formarea atitudinilor si valorilor.

Lectia de istorie nu trebuie sa devina o reproducere de catre invatator a lectiei din manual. Consideram ca nu sunt Programe si, mai ales, manuale complete si perfecte. Actualele manuale alternative si Programa de istorie au un caracter de provizorat. In aceasta perioada de tranzitie, atat invatatorul cat si elevii joaca un rol determinant in abordarea istoriei ca obiect de invatamant. Manualele si programele de maine nu vor cadea din cer si nu e bine sa le asteptam cu bratele incrucisate. Ele trebuie sa sintetizeze atat experienta pozitiva a invatatorilor in predarea Istoriei Romanilor la clasa a IV-a, cat si valorificarea critica a realizarilor din statele democrate occidentale.

Profesorul de istorie:

- va selecta metodele de predare/invatare specifice continuturilor si tehnicilor

de munca intelectuala, orientindu-se mai mult spre cele activ-participative;

- va acorda atentie formarii de atitudini si orientari valorice, corelind afectivitatea

cu motivatia, cautind sa stimuleze, in permanenta, libertatea de initiativa si creativitate a elevilor;

- va definitiva continuturile informative si formative pentru aprofundarea cunostintelor

la istorie, avind libertate in selectarea lor cit mai reusita si mai adecvata.

Procesul de predare/invatare a istoriei va avea un caracter bilateral, care contine

atit activitatea profesorului, cit si a elevilor, actionind prin intermediul metodelor didactice.

Rolul primordial al profesorului consta in selectarea adecvata a metodelor, care

permit antrenarea reusita a elevilor in asimilarea activa si creativa a cunostintelor.

Profesorul va acorda prioritate, in functie de performantele elevilor, proiectelor

de grup si individual, modelarii similare si prin analogie, dezbaterilor si

exemplelor activitatilor de invatare propuse. Profesorul va oferi elevilor asistenta

exprimata prin sugerarea si crearea de situatii care ofera mai multe posibilitati de

alegere a solutiilor.

Profesorul de liceu va da prioritate activitatii axate pe lucrul in grup, in cadrul

caruia accentul se pune pe activitatea elevilor, pe participarea lor la definitivarea

cunostintelor ce urmeaza a fi acumulate. Activitatea in grup presupune dialogul, ca

modalitate fundamentala de lucru, nu numai intre profesor si elev, ci si in interiorul

grupului. Aceasta metoda poate fi folosita atit la unele lectii de istorie, cit si la unele

etape ale lectiei, pentru a dezvolta tehnicile de munca in colectiv, pentru formarea

unor calitati morale si de personalitate cerute de munca in comun: spiritul de responsabilitate,relatiile de solidaritate si interpersonale de colaborare si comunicare,toleranta si respectarea opiniilor.

Un loc important in procesul de predate/invatare a istoriei il ocupa mijloacele

de invatare. Alegerea metodelor si procedeelor potrivite pentru realizarea sarcinilor urmarite in fiecare parte a lectiei. Alegerea judicioasa a metodelor si procedeelor didactice ajuta la reusita lectiei. In decursul unei lectii se folosesc de obicei mai multe metode potrivit sarcinilor didactice urmarite. Fiecare sarcina didactica se realizeaza mai bine prin utilizarea anumitor metode. Spre a realiza o lectie buna, profesorul alege din fiecare grupa de metode pe cea sau pe cele care sint in concordanta cu scopul urmarit, cu virsta si pregatirea anterioara a elevilor. Utilizarea judicioasa a fiecarei metode, la locul  si timpul cel mai potrivit, in conditii variate de la o clasa la alta, de la o tema la alta, contribute la sporirea eficientei lectiei

Mijloacele principale de invatare a istoriei constituie:

- surse istorice, etnografice, numismatice etc., care permit perceperea directa de

catre elevi a urmelor vietii pe pamint din cele mai vechi timpuri pina in zilele

noastre;

- modelele grafice, care reprezinta imagini ale evenimentelor sau personajelor

istorice si care faciliteaza perceperea si intelegerea profunda a evenimentelor

si faptelor istorice. Modele frecvent utilizate si recomandate pentru predarea,invatarea istoriei pot fi: tabloul, imaginea, fotografia, caricatura istorica, machetele, harta istorica, sursele scrise , un rol important in predarea/invatarea istoriei il au, de asemenea, mijloacele audio-vizuale (filme, casete, complexe multi-media), care pot contribui la sporireaeficientei invatarii istoriei in liceu, in cazul in care utilizarea lor este subordonata

obiectivelor si continuturilor, precum si sistemului de metode si procedee didactice

din cadrul lectiei, fiind direct integrate in structura acesteia.si a creativitatii elevilor.

In procesul de predare/invatare a istoriei pot fi folosite si noi tehnologii informationale

(computerul, CD-romul) care vor imbogati lectia si vor intensifica activitatea

creativa a elevilor.

Eficienta utilizarii diferitor tipuri de lectii depinde de reusita proiectarii didactice,

de respectarea temeinica a cerintelor curriculum-ului. Profesorul de liceu

este dator sa fie mereu in cautarea unor modalitati variate de stimulare si mentinere

a interesului elevilor pentru istorie.

BIBLIOGRAFIE

MINISTERUL EDUCATIEI SI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA ISTORIЕ CURRICULUMpentru invatamintul liceal(clasele a X-a - a XII-a)

Chisinau,