Nevoile de dezvoltare ale copiilor

"Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si in consecinta poate sa actioneze. A ne intreba de ce se joaca copilul inseamna a ne intreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilarie fara rasete si jocurile sale"

Ed. Claparede

Nasterea unui copil e o minune. O mica faptura dorita, vine pe lume. Zilele si primii ani trec sub aripa protectoare a mamei, a familiei.

Sunt clipe de neuitat pentru parinti: primul scancet, primul zambet, primul dinte, prima soapta, primul pas si asa trec anii si mica minune se desprinde de familie, si vine la gradinita. Aici o alta lume, cu multi pitici si o doamna educatoare. E o lume minunata cu micuti curiosi, jucausi si dornici de cunoastere.

Asta e lumea mea ca educatoare - o lume minunata in care si tu ca adult devii de multe ori copil. Copilul patruns in noul univers, isi doreste sa-l exploreze. Daca pana acum era in centrul atentiei, acum venit in gradinita trebuie sa respecte anumite reguli: sa se joace cu ceilalti copii, sa imparta jucariile cu ei, sa-si pastreze lucrurile personale. Micile lui stangacii il fac sa se simta de multe ori stanjenit.

Micutul speriat ori doar derutat, in functie de inclinatiile personale, va cauta refugiu langa mine, educatoarea lui, probabil si pentru ca simte nevoia sa ma asimileze cu mamica. Noi educatoarele, este foate important sa simtim acest moment in care el incearca sa se apropie de noi, sa-i adresam cuvinte calde, o prima mangaiere pentru a-l linisti si a-l face sa aiba incredere, pentru a-i reda sentimentul sigurantei. Il vom pastra in preajma noastra, il vom sprijini si-l vom incuraja discret.

Este foarte important ca prima zi de gradinita sa fie trecuta usor, fara traume. Este un pas important in debutul vietii ca individ independent, iar familia ar trebui sa stie de fapt, ca acesta este un prim examen al sau, ca acum se va vedea cum au stiut parintii sa-si indeplineasca rolul, cum si-au ajutat copilul: pentru ca in acest moment copilul este ceea ce au facut parintii din el. De aici va interveni rolul gradinitei, al scolii.

Inca o data spun ca orice copil este o minune, un mic diamant care in timp slefuit va straluci si va deveni valoros.

In viata toti avem un destin de indeplinit. Noi educatoarele sadim in inimile celor mici iubirea, intelepciunea, fericirea. Mica minune venita pe lume trebuie sa devina OM. Dar oare cum? Prin multa iubire de oameni, dascalul va slefui diamantul, ca acea fiinta mica sa devina mare si puternica, caci nu te nasti elev, ci devii elev cu ajutorul scolii.

In viata toti avem un destin de indeplinit, al nosrtu este de a forma OAMENI.

"Nici o alta activitate nu are atata rasunet in sufletul copilului, ca jocul "(John Locke). In evolutia ontogenetica a omului, jocul este asociat mai mult copilariei, dar ar fi de retinut ca un adult care nu s-a jucat in copilarie este frustat toata viata. Consideram ca nimic nu "fura" mai mult din existenta umana, din formarea personalitatii decat lipsa jocului in copilarie.

Fiecare activitate organizata si desfasurata cu copii trebuie sa fie o reusita, sa aduca de fiecare data lucruri noi si interesante pentru cel ce invata, astfel incat, in urma fiecarei activitati, personalitatea copilului sa cunoasca modificari si transformari pozitive.

Educatorul nu este cel care doar preda, ci este cel care conduce activitatea copilului. Altfel spus, educatorul este cel care il ajuta, il indruma, il sfatuieste pe copil ce si cum, cat sa invete. Educatorul este acela care stie cat de mult poate sa oboseasca copilul in activitatea sa de invatare, asa incat gaseste momentul oportun pentru a introduce in lectie un moment de relaxare activa, un moment in care copilul sa se simta in largul sau, fara constrangeri, dar, cu toate acestea, sa continue invatarea.

Jocul didactic indeplineste roluri atat in domeniul instructiv, cat si in cel formativ-educativ. Astfel, in planul instructiv, jocul didactic favorizeaza asimilarea de cunostinte, priceperi, deprinderi, tehnici si operatii de lucru cu informatiile acumulate. Privit din aceasta perspectiva, jocul didactic reprezinta o cale de acces spre cunoasterea comportamentelor umane, implicit a personalitatii.

Privit din perspectiva formativ-educativa, jocul didactic contribuie la formarea si perfectionarea trasaturilor de personalitate.

Prin intermediul jocului, copilului nu i se dezvolta doar gandirea, memoria, imaginatia si limbajul, ci si sfera afectiv motivationala, punandu-l in situatia de confruntare cu sine si cu ceilalti, luandu-si astfel, in stapanire propriul eu.

Pornind de la ideea ca rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimilare (fixare) si consolidare a cunostintelor, putem spune ca jocul didactic prin caracterul sau formativ influenteaza dezvoltarea personalitatii copilului.

Jocul didactic este un bun mijloc de educare a unor trasaturi de vointa si caracter ca: perseverenta, incredere, stapanire de sine, curaj, sinceritate.

Prin jocul didactic copilul invata cu placere, cei timizi devin mai volubili, mai curajosi, capata mai multa incredere in capacitatile lor, mai multa siguranta si rapiditate in raspunsuri, activeaza intregul colectiv, dezvolta spiritul de echipa.

Invatarea este o munca serioasa, dar efortul este mai usor si eficient cand se foloseste jocul. Prin jocul didactic se urmareste insusirea de noi cunostinte, dar si consolidarea celor insusite, dand copilului posibilitatea sa asimileze ceea ce este nou fara sa-si dea seama de efort, sa invete jucandu-se, sa imbine elementul distractiv cu cel instructiv.

NEVOILE DE DEZVOLTARE ALE COPIILOR

MOTTO:

"Pentru ca un copil sa devina om, trebuie ca din copilarie sa educi in el omul, altfel va ramane copil toata viata."

RABINDRANATH TAGORE

Daca prima copilarie (pana la 3 ani) este mai ales in grija familiei - mai mult sau mai putin competenta sa vegheze asupra cresterii copilului, etapa urmatoare, a doua copilarie (3 - 6/7 ani) se afla, sau ar trebui sa se afle sub indrumarea primei institutii de educatie - ,,gradinita de copii". Este marea raspundere a educatoarelor - pe durata anilor de gradinita copilul continua sa se dezvolte atat fizic cat si psihic, inregistreaza mari progrese intelectuale, i se infiripa personalitatea, apar inclinatii si aptitudini precoce (artistice), se incadreaza in normele de conduita social - morala si mai sunt de depasit si eventuale erori de educatie in familie.

Volumul, UNESCO -,,Apprendre a etre" spune: ,,evolutia unui individ depinde, in mare parte, de achizitiile sale dinaintea varstei de patru ani".

Si reforma in curs a sistemului nostru de invatamant prevede asemenea obiective specifice,indicandcainvatamantul prescolar, completeaza educatia primita in familie, va asigura formarea si dezvoltarea fizica, intelectuala, afectiva, sociala si morala a copiilor, mai ales prin joc si ca ciclul de invatamant prescolar, urmareste in principal descoperirea mediului inconjurator imediat si insusirea regulilor elementare de convietuire, inclusiv dobandirea deprinderilor comportamentale de baza care sa le inlesneasca adaptarea la viata scolara.

Pentru realizarea acestor obiective se impune ca o necesitate de prim ordin, poate chiar mai pregnant decat pe celelalte trepte ale invatamantului, avand in vedere coloratura afectiva pe care o dobandeste relatia educativa in gradinita de copii, cunoasterea,, materialului" de prelucrat - copilul.

Rousseau spunea Cautati sa va studiati mai bine copiii, deoarece cu siguranta nu-i cunoasteti."

Nu exista doi indivizi identici, nu exista doi copii identici, chiar frati gemeni fiind, si aceasta varietate, aceasta diversitate a particularitatilor individuale se remarca inca de la varstele mici si chiar in conditiile unui grup de egali cum este grupa de copii prescolari. Influentele educative ale gradinitei tind sa reduca decalajul dintre nivelele de dotare, de pregatire ale copiilor, sa-i apropie ca grad de comportament si de experienta cognitiva si sociala, sa-i aduca la un numitor comun; dar nu pot ajunge niciodata, si nici nu trebuie sa-si propuna - sa stearga diferentele, particularitatile individuale, fizice si psihice. Aceste particularitati trebuie sesizate si orientate/stimulate spre un fagas pozitiv, prin educatie, chiar de la varsta mica a copilariei dar numai dupa ce noi insine ne cunoastem materialul.

Studierea individualitatii copilului trebuie sa imbrace si la nivelulul institutiei prescolare forma unei cunoasteri stiintifice, manifestata ca o preocupare continua, sistematica, ce urmareste obiective clare si este realizata cu mijloace eficiente. Cunoasterea psihologica a copilului se integreaza si se subordoneaza activitatii de baza a educatoarei, care este indrumarea dezvolatarii copilului.

Dintre metodele de studiere (testul, ancheta, studiul de caz, etc) la posibilitatile educatoarei ramane metoda observarii - educatoarea observa copiii in timpul variatelor activitati din gradinita, nu numai pentru ca participarea lor la activitati sa fie comforma indicatiilor metodologice respective, dar si spre a sesiza anumite particularitati ale manifestarilor lor; insa observarea intreprinsa de educatoare se deosebeste de cea pe care ar putea-o realiza un cercetator de profesie, educatoarea fiind limitata de profesia didactica. Exista intai evidenta limita de competenta - pregatirea educatoarelor, ca si a invatatorilor si a profesorilor, este o pregatire didactica - metodologica, nu o pregatire de cercetator a problemelor gradinitei, scolii. Apare apoi limita de evidenta - educatorii isi observa copiii cu precadere in timpul desfasurarii activitatilor prevazute de programa prescolara, si pe parcursul prezentei copiilor in institutia de invatamant, educatorii nu pot lua act de intreaga paleta a manifestarilor lor; acestora li se adauga o limita de timp - sarcinile educatorului se desfasoara potrivit unui program zilnic si saptamanal, riguros precizat, si care nu poate si nu este bine sa fie modificat din ratiuni extraordinare.

Pentru a fi eficienta, utila, observarea -ca principala metoda de cunoastere a copilului prescolar - trebuie valorificata, consemnandu-se rezultatele ei. Astfel, pastrate, rezultatele/observatiile, vor folosi educatoarei avand o mai buna cunoastere a copiilor in activitatile viitoare - pot fi comunicate parintilor pe care-i asociem la munca de modelare a personalitatii copiilor lor si vor fi transmise invatatorilor pentru o cunoastere initiala a elevilor incepatori ai scolii primare.

In scopul consemnarii rezultatelor observarii copilului se propun "fise individuale de cunoastere si observare a copilului prescolar" care sunt instrumente de consemnare a trasaturilor individuale si care vizeaza mai ales trasaturile psihice: atentie, memorie, afectivitate, inteligenta, etc. Educatoarele stiu insa ca la o activitate, la o lectie, o trasatura psihica - atentia - de exemplu, nu functioneaza la un mod general, identic la toate activitatile, ci in raport cu interesul particular al individului pentru o anumita preocupare - un copil poate fi atent la activitatile practice fiindca la acea varsta il intereseaza acele activitati, si nu este atent la activitatile muzicale sau la activitatile matematice fiindca nu-l intereseaza sau nu-i plac aceste activitati.

Privitor la consemnarea observatiilor asupra copilului trebuie sa discernem intre acele tipuri de fise, care, dupa completare, ofera un portret psihologic scolar al copilului. Portretul ofera o caracterizare a copilului, la sfarsitul unui an/ciclu scolar, folosind aprecieri ale educatorului, sub forma unor raspunsuri in modul pe care-l concepe personal - chiar daca se refera la puncte precise ale fisei.

In completarea acestor fise se tine seama de obiectivele principale ale gradinitei de copii, de a veghea la buna si continua dezvoltare a copilului si de al pregati pentru scoala primara. De asemenea, aceste fise ne obliga la o oarecare notare simpla a rezultatelor copilului la activitati, ajutand sa se constate evolutia/dezvoltarea copilului de-a lungul anilor de scolarizare in gradinita; precum si sa se compare randamentele copiilor, unul cu altul, evolutia unuia fata de cea a unui coleg de al sau.

Observarea copiilor se face permanent, in perspectiva trasaturilor inscrise in fise, care, intereseaza programul zilnic de activitate. Consemnarea, inregistrarea observatiilor se face numai cand este cazul, cand apare o informatie deosebita. Lipsa unor notari inseamna ca totul se desfasoara la nivelul mijlociu, acesta precizandu-se scriptic pe fisa la sfarsitul anului scolar.

In ceea ce priveste individualizarea invatamantului si mai ales asistenta pedagogica, in etapa de inceput, din gradinita, a unei munci in serviciul socializarii indivizilor, a asigurarii unor egalitati de sanse in dezvoltarea lor viitoare, trebuie sa ne preocupe diferentierea propusa de varietatile de mediu carora le datoreaza prescolarii pregatirea, dezvoltarea lor pana la varsta de trei ani. Sunt de luat in considerare handicapuri fizice (dezvoltare fizica, mers, alte deficiente), handicapuri sociale culturale (vocabular, diverse deprinderi, nivel de cunoastere).

Privitor la un inceput de orientare scolara profesionala, suntem datori sa fim atenti la eventuale talente care se pot manifesta la varsta mica (muzica, arte plastice, chiar matematica). Nu in orice grupa trebuie sa existe talente reale, pentru a caror cultivare atenta ar urma sa intram in legatura cu specialisti psihologi si artisti; dar toate viitoarele mari talente se afla, la varsta mica, intr-o gradinita oarecare. Depinde de priceperea si interesul educatoarei sa le descopere, sa nu le lase sa se piarda, sa le asigure drumul cel mai favorabil pentru dezvoltarea lor.

Din toate acestea, reiese ca perioada prescolara este de mare importanta si chiar daca rolul de "a doua nastere a omului" trebuie acordata adolescentei, reverberatiile perioadei prescolare raman o sursa de sustinere psihica in viata, pentru ca prin toate dimensiunile sale si mai ales prin atitudinile lucide fata de viata si prin trairea acestora, perioada prescolara contine samburi de fericire ce uneori pot ameliora si chiar eroda nesigurantele si nelinistile vietii adulte.

Accesul la educatie, dreptul de baza al copilului in lumea moderna, este un concept care isi dobandeste in prezent, o mare actualitate, influentand destine ale copiilor acestei tari, deschizand o fereastra spre viitor pentru cei care isi construiesc o alta personalitate bazata pe libertate si pe democratie.

In acest inceput de mileniu, invatamantul romanesc se integreaza treptat in standarde de talie europeana, devine un invatamant deschis, democratic, cu aspiratia sfanta a libertatii de a alege, un invatamant care aseaza educatia preprimara printre preocuparile de baza ale omenirii.

Reforma invatamantului in Romania are la baza democratizarea si deschiderea acestuia spre idealuri care valorizeaza copilul cu drepturile si nevoile sale, cu aspiratiile spre libertate, indiferent de oricare alte precepte.

Pentru asigurarea unei continuitati in dezvoltarea copilului si pentru a i se potenta sansa unei optime integrarii in clasa I este benefica organizarea in gradinitele de copii a unor grupe de pregatire pentru scoala a copiilor de 6-7 ani. Constituirea acestor grupe pregatitoare reprezinta o sansa data tuturor pentru a se insusi elementele formative care conduc la aptitudinile de scolaritate. Grupa pregatitoare isi gaseste finalitatea fericita, datorita cooperarii permanente intre educatoare si invatatoare, ambele fiind abilitate din punct de vedere psihopedagogic sa lucreze cu copiii de aceste varste. Ratiunea constituirii acestor grupe in gradinita este de a asigura prin structurile continutului si ale activitatilor specifice, dezvoltarea copilului sub aspect cognitiv si al limbajului, dezvoltarea psiho-motorie si fizica, formarea unor abilitati artistico-estetice, socio-afective.

Aceste componente structureaza, de fapt, directiile de dezvoltare a personalitatii copilului care, pe parcursul scolarizarii, dobandeste o alta devenire.

Analizand obiectiv tabloul specific invatamantului preprimar din perioada 1980-1990, se constata o accentuare a acelei componente care determina prioritatea rolului special, dar si tendinta de accentuare a pregatirii copiilor pentru scoala, in conditiile in care inceperea scolarizarii la clasa I a copiilor in varsta de 6 ani obliga educatoarele sa asigure o dezvoltare corespunzatoare a acestora in plan cognitiv, psiho-motoriu si socio-afectiv. Programele de activitati instructiv-educative din aceasta perioada au fost supraglomerate cu activitati excesiv dirijate, obligatorii, pline de didacticism care ingradeau libertatea si optiunea educatoarelor in promovarea strategiilor didactice moderne - asemenea activitati avand specificul si metodologiile de predare - invatare de tip scolar.

Este semnificativ faptul ca cea mai grava consecinta a fost aceea de diminuare a activitatilor libere, a jocului deci, ca forma si metoda de antrenare a copilului in procesul de dezvoltare armonioasa, libera, creativa.

Astazi, anul pregatitor pentru scoala are la baza o strategie si continuturi care nu copiaza metodele scolare. Strategiile adaptate promoveaza un alt sistem decat cel trecut si anume, o educatie individualizata, cu accentuate valente formative in functie de ritmul propriu de dezvoltare al fiecarui copil, de cerintele, capacitatile si nevoile sale.

Pornindu-se de la acest deziderat se realizeaza o noua abordare a educatiei copilului de 6 ani in perspectiva drepturilor sale, ca persoana care trebuie respectata si incurajata, care solicita o permanenta apreciere. Din acest punct de vedere, conceptul de ,,educatie timpurie''trebuie inteles nu ca o coborare a perioadei de scolaritate, ci ca un ansamblu de demersuri in urmatoarea perspectiva:

a) unicitatea copilului (copilul este unic, cu ritm de dezvoltare propriu, cu potentialitatea sa, cu cerintele sale)  ;

b)    abordarea copilului de 6 ani in continuitate fireasca de dezvoltare, in care educatia sa aiba caracter dinamic ;

c) respectarea dreptului fundamental al copilului la joc si prin aceasta activitate ludica, la invatare ;

d)    pregatirea copilului pentru a invata ;

e) accesul copilului la educatie activa si creativa ;

f)  accesul la formele democratice specifice invatamantului romanesc ;

g)    sprijinirea dezvoltarii personalitatii copilului fara disfunctii ;

h)    formarea aptitudinii de scolaritate asadar, o abordare complexa, din punct de vedere socio-emotional, cognitiv, estetic si psiho-motor, cu accent pe elementele formative.

Calitatea pregatirii educatoarelor, competenta profesionala a acestora, spiritul de daruire asiguraa o observatie stiintifica asupra copilului, efectuata in cadrul unei evaluari predictive.

Sesizand diferentele care apar cu mai mare pregnanta la copiii de 6 ani, in special normal dezvoltati, dar care provin din medii socio-culturale defavorizate, educatoarele pun accent pe educatie, pe dezvoltarea libera a creativitatii copilului, a intregii sale personalitati.

Formarea copilului de 6 ani in gradinitele de copii sta la baza conceptului de ,,educatie timpurie"  si de sprijinire diferentiata, in functie de capacitatile si trebuintele copilului, pe dezvoltarea lui, astfel incat aceasta sa fie capabil de insusirea valorilor umaniste.

Copilul la varsta de 6 ani, se caracterizeaza printr-o proeminenta si intensiva receptivitate, sensibilitate, mobilitate si flexibilitate psihica. Dupa unii psihologi, actualizarea potentialului intelectual, dezvoltarea inclinatiilor si aptitudinilor congnitive la varsta aceasta, se realizeaza intr-o proportie foarte ridicata, nemaiintalnita in etapele urmatoare ale dezvoltarii ontogenetice a psihicului. Sub influenta factorilor ambientali, la varsta de 6 ani are loc expansiunea potentialului creativ al copilului, rasar mladitele, eului  cognitiv-afectiv-actional, se constituie premisele trasaturilor de personalitate. Educatoarele inteleg conceptul de dezvoltare ontogenetica a psihicului copilului si respecta cu maxima rigurozitate legitatile dezvoltarii copiilor potrivit disponibilitatilor lor individuale. Ele isi formeaza o imagine cat mai vie si cat mai fidela despre ,, realitatea psihologica a copilului'', despre procesele interactionale ale sociabilizarii si umanizarii naturii biologice a fiintei umane in devenire si actioneaza cu competenta si profesionalism pentru a preveni esecul scolar sau abandonul scolar, ce altfel, ar surveni in timpul scolii.

In zilele noastre, generatii intregi de Feti -Frumosi si Ilene Cosanzene iau parte cu dezinvoltura la marea aventura a cuceririi inaltelor culmi ale cunoasterii pe care tehnica moderna o accelereaza. Televiziunea prin cablu, radioul, calculatorul, internetul etc., creaza posibilitati mai largi si mai rapide de informare si de orientare, stimuleaza interesele de cunoastere. Dar tehnica moderna nu poate inlocui omul, pentru ca ea nu are suflet.

Copiii au suflete, dorinte, bucurii, dureri, au nevoie de dragoste si noi, educatoarele, le-o acordam din plin. La fel ca picatura de roua in care straluceste tot cerul, fiecare clipa a copilariei reflecta intregul univers, cu bucurie si tristete, cu joc si lacrima. Copilul de sase ani se ataseaza de educatoare si recita cu entuziasm versuri despre gradinita, numind-o « rai copilaresc » unde petrece  « clipe minunate ». Pe sub arcul de triumf al sprancenelor fetitelor si baietilor de sase ani, trec toti eroii lumii, iar ei ii privesc cu dezinvoltura, caci li se aseamana. Ei iubesc in aceeasi masura pe Alba ca Zapada, Cenusareasa, Eliza, dar si pe eroii povestirilor moderne : Pipo, Suzi, Dodo, Dragon Ballz, Goku, Picolo, roboti si extraterestrii. Ei se despart cu greu de acesti eroi, pentru a se apropia de ritmul alert al scolii, de stiintele exacte si reci. Scoala le impune cerinte numeroase si dificil de realizat, iar copilul abandoneaza usor o astfel de activitate, preferand cunoasterea prin joc, specifica gradinitei, care-i ofera mai multe bucurii si satisfactii, deoarece varsta de 6 ani se caracterizeaza prin intense trairi emotionale. Ei se bucura de mici succese obtinute si isi manifesta foarte dinamic si chiar zgomotos bucuriile. Cu aceeasi intensitate si repeziciune se intristeaza dupa orice esec, se descurajeaza si isi pierd increderea in ei insisi. Unii copii de 6 ani retin usor, inteleg usor, sunt energici, iar altii memoreaza si inteleg greu, miscarile sunt lente, se concentreaza greu la lectii. Invatatorii tind sa lucreze mai mult cu cei din prima categorie, admonestandu-i pe ceilalti, zdruncinandu-le increderea si speranta. Ritmul activitatii scolare este mai alert, iar copiii de 6 ani au un ritm mai lent, specific activitatii din gradinita. Ei sunt emotivi si spontani si traiesc mai intens bucuriile si succesele. Educatoarele au un tact deosebit in organizarea activitatii didactice, pentru a stimula ce este frumos si bun in fiecare din ei si a evita greselile care pot indeparta pe copil de dorinta de a cunoaste cat mai mult si infrana dezvoltarea sa armonioasa. In gradinite, copilul este pregatit treptat, intr-un climat adecvat varstei, pentru integrarea in regimul muncii scolare si a vietii in colectivitate.

Din punct de vedere fizic, organismul copilului in plina dezvoltare, prezinta caracteristici specifice varstei, de care trebuie sa se tina seama. Slaba rezistenta a tonusului muscular atrage dupa sine o permanenta nevoie de miscare. Desconsiderarea acestui fapt duce la instaurarea starii de agitatie a copiilor in timpul lectiei. In gradinita, copilul invata jucandu-se, prin joc satisfacandu-si nevoia permanenta de miscare si evitand oboseala. Printr-o fereastra deschisa spre viitor, se dezvolta in gradinitele de copii personalitati in devenire, se confera acestei generatii drepturi la care fiecare din noi aspiram, se asigura un parteneriat cu parintii, pentru binele copilului.

Si toate acestea, in perioada in care conceptul de democratizare a invatamantului in Romania, de integrare europeana a acestuia dobandeste valente semnificative.