 |  |
|
"Sa nu faci niciodata pentru un copil ceea ce poate face singur."
(Maria Montessori)
La inceputul anilor 1900, dr. Maria Montessori a elaborat aceasta metoda educationala, pe baza observatiilor sale stiintifice asupra comportamentului copiilor. Avand cunostinte solide in materie de pedagogie, antropologie si psihiatrie, ea a dezvoltat ideea ca fiecare copil se naste cu un potential unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un "vas gol" care asteapta sa fie umplut. Astfel a luat fiinta o metoda de autoeducatie si dezvoltare care se bucura de recunoastere in toata lumea.
Modelul pedagogic Montessori pune copilul in centru. Copiii Montessori invata intr-un mediu non-competitiv si care-i sustine in permanenta, concentrandu-se pe individualitatea copilului si pe nevoile lui specifice. Copiii sunt incurajati sa munceasca independent, in ritmul lor, educatorul putand sa lucreze cu fiecare in parte sau in grupuri mai mici. Grupa Montessori e formata din copii cu varste cuprinse intre 0 - 3 ani, 3 - 6 ani (Casa dei Bambini), 6 - 9 ani si 9 - 12 ani. Copiii invata astfel atat de la educatori, dar si independent sau unii de la altii.
Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilitati si ii ajuta sa isi dezvolte stilul personal de acumulare a cunostintelor, timp in care educatorii actioneaza ca un ghid care le incurajeaza si le faciliteaza actiunile. Un principiu esential al educatiei Montessori este ca educatorul trebuie sa fie in permanenta atent la ce face copilul si nu invers.
Educatorii Montessori sunt pregatiti professional pentru aceasta metoda si utilizeaza materiale Montessori special create. Aceste materiale nu numai ca stimuleaza simturile si imaginatia, dar sunt si autocorectoare, permitand copilului sa evolueze in ritmul lui si sa invete din propriile lui greseli. Educatorul este, desigur, o parte foarte importanta a acestui proces. El trebuie sa creeze mediul deosebit si ordonat, in care copilul sa poata sa invete. Educatorul si copiii impart tot spatiul dintre ei. Nu exista o arie destinata educatorului sau o catedra si tot spatiul este folosit pentru activitati.
Materialele speciale si modul in care acestea ii sunt prezentate invita si lasa copilului sa aleaga numai acele activitati care ii incita interesul personal. Sub indrumarea educatorului, copiii dintr-o clasa Montessori acumuleaza cunostinte facand propriile lor descoperiri. Sunt astfel incurajate concentrarea, motivatia, autodisciplina si dragostea pentru invatatura.
Imagini cu materiale Montessori de la
Gradinita pilot din Florenta, Italia
Acesta este una din ariile de lucru din 'Casa copilului'. Copilul este lasat singur sa potriveasca fiecare forma geometrica la locul ei. Educatoarea ii prezinta o singura data ce are de facut, apoi copilul lucreaza pana reuseste sau se plictiseste.
Toate materialele didactice folosite sunt realizate pentru copii, sunt potrivite inaltimii lor. Copii invata sa spele hainute, sa le usuce, sa gateasca. Sunt lasati de mici sa taie cu cutitul adevarat, sa calce cu masina adevarata de calcat, sa foloseasca ibricul pentru fieart apa.
Metoda Montessori se bazeaza foarte mult pe simturi, pe activitatea practica. Copilul invata totul facand, exersand, simtind, atingand.
Mediul unei gradinite Montessori unifica functiile sociale, psihologice, fizice si academice care ii sunt necesare unui copil pentru a dezvolta o atitudine pozitiva fata de scoala: incredere in sine, simtul ordinii, curiozitate si concentrare, initiativa si perseverenta, abilitatea de a lua decizii si simtul responsabilitatii fata de alti membrii ai clasei, scolii si comunitatii. Aceasta fundatie solida ii va permite copilului educat intr-un mediu Montessori sa beneficieze de ea pe tot parcursul educatiei scolare, dar si mai departe in viata.
Dr. Maria Montessori a accentuat ideea conform careia fiecare copil trebuie vazut ca un individ cu personalitate unica si potential intelectual unic. In scrierile sale pune accent pe cat de important este pentru parinti si educatori sa admita nivelul de dezvoltare si rata progresului pentru fiecare copil, in mod individual, asa cum este el. Indiferent de nationalitate sau etnie, toti copiii au aceleasi nevoi de baza, trec prin aceleasi stadii, ea numind aceste stadii ,,perioade senzitive''.
Copiii doresc sa invete, sunt asemuiti cu niste ,,bureti'' care absorb in mod constant informatii despre lumea lor cea noua. Ei trebuie observati indeaproape pentru a le putea oferi ceea ce au nevoie in timpul fiecarei perioade senzitive, iar accentul trebuie pus intotdeauna pe invatare - pentru copii, mai degraba decat pe predare - din partea adultului. Autoarea metodei spune ca rolul educatorului este de a ,,obseva'' copilul si de a ,,pregati mediul'', pe baza observatiilor facute, de a crea situatii de invatare si nu de a preda direct, fiind mai mult un ghid decat un lider.
Educatorul in cadrul metodei dr. Montessori are un rol cu totul nou. Copiii invata singuri, folosind materialele specifice, timp in care rolul educatorului este sa directioneze, sa stimuleze si sa ghideze activitatea acestora. Educatorul nu se amesteca niciodata atunci cand un copil e concentrat si nu intervine decat daca a constatat ca acesta are nevoie de ajutor, nu stie ce sa faca sau ii deranjeaza pe ceilalti colegi. Ajutorul pe care un educator Montessori il ofera copilului este intodeauna extrem de limitat - atat cat sa se asigure ca acesta a iesit din impas. Copilul nu este corectat atunci cand greseste. Se considera ca inca nu a ajuns sa stapanesca suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strans si reluat cu alt prilej, dupa o lectie individuala, ori dupa o anumita perioada de timp.
Educatorul Montessori nu pedepseste copiii niciodata, dar nici nu le ofera recompense. Se considera ca singura recompensa de care are nevoie un copil este cea provenita din multumirea de sine, din faptul ca a realizat un lucru bun si corect, bazandu-se pe propriile lui puteri.
Copiii prospera atunci cand li se ofera libertatea intr-un mediu propice nevoilor lor. Dupa o perioada de intensa concentrare si lucru cu materiale care le starnesc interesul, copiii dau dovada de vitalitate si multumire de sine. Concentrandu-se la o activitate liber aleasa, neintrerupta, copiii ajung la auto-disciplina si pace interioara. Dr. Montessori a denumit acest proces "normalizare" si este citat ca fiind "cel mai important rezultat al muncii noastre". (Maria Montessori, Mintea absorbanta 1949).
Filosofia educationala a dr. Maria Montessori incurajeaza dezvoltarea copilului intr-un mediu care sa inspire siguranta, sprijin, diversitate culturala care sa le dea libertatea de a explora, de a coopera, de a creste.
Cercetari stiintifice arata ca:
invatarea se produce in conditii optime cand procesul gandirii este insotit de miscare;
se invata mai bine atunci cand ne intereseaza subiectul de invatat;
persoanele evolueaza cand simt ca pot efectua alegeri si cand simt ca detin controlul;
invatam mai bine cand subiectul de invatat se afla in context concret;
copiii pot invata foarte bine 'de la' si 'impreuna' cu persoane astfel ca dupa varsta de 6 ani copiii raspund foarte bine la situatii in care pot invata si colabora in acelasi timp;
copiii raspund pozitiv la rutina si la disciplina;
anumite comportamente pozitive la adulti (semnalate de Montessori) se pot observa in rezultatele ulterioare ale copilului.
Putem ajuta copilul mic sa dea un sens acestei multimi de informatii oferindu-i un mediu in care el poate sa invete sa distinga, sa diferentieze, sa categoriseasca si sa emita judecati.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |