Invatamantul economic

Invatamantul economic[1]

Cu toate ca idei economice intalnim din timpuri foarte indepartate, preocuparile pentru sistematizarea lor intr-un domeniu aparte al stiintei si pentru o pregatire economica de specialitate s-au manifestat relativ tarziu, respectiv la inceputul secolului al XlX-lea, si in legatura cu activitatea comerciala, asa cum am aratat intr-un capitol precedent.

In programa de studiu a Academiei Mihailene se introdusese, incepand cu 1842, un curs de economie politica, pe care incepe sa-l predea, in 1843, Ion Ghica. In biblioteca mentionatei institutii se aflau lucrari ale unor reputati economisti straini, ale lui A. Smith, D. Ricardo, J.B. Say, P. Rossi, A. Blanqui, Mac-Culloch, Th. R. Malthus, S. de Sismondi, Fr. List s.a., fapt care ne conduce la concluzia ca absolventii acestei institutii erau la curent cu principalele idei si.teorii economice vehiculate in epoca.

La facultatile de drept ale celor doua universitati infiintate dupa Unirea Principatelor, la lasi, in 1860 si la Bucuresti, in 1864, erau predate cursuri de economie politica de catre l. Strat si V. Vericeanu. In acelasi timp, Ion lonescu de la Brad preda ia Scoala Centrala de Agricultura si Silvicultura un Curs de economie, finante si veniturile statului.

Deceniile 6 si 7 ale secolului al XlX-lea marcheaza sporirea preocuparilor pentru elaborarea si publicarea de manuale si cursuri de economie politica. Mentionam, dintre acestea, prima parte a Economiei sociale a lui D.P. Martian, Catehismul economiei politice al lui P.S. Aurelian, Tratat de economie politica al lui l. Strat s.a.

Invatamantul profesional cu scop comercial este dezvoltat si imbunatatit prin adoptarea unor legi. Astfel, prin Legea din 1879 durata cursurilor de la scolile comerciale se ridica la cinci ani, iar printre materiile de specialitate se aflau statistica, contabilitate, cursul marfurilor, notiuni de finante si economie politica. Prin Legea Poni, din 1883, invatamantul comercial era organizat in doua cicluri, fiecare dintre ele cu o durata de trei ani. Materiile de studiu ale ciclului intai erau, in principal, 'stiintele comptoir', adica corespondenta comerciala, contabilitate si cunostinte despre schimb, in ciclul doi se studia economia politica, drept comercial, maritim, vamal si administrativ. Legea Spiru Haret din 1899 aduce perfectionari acestui domeniu de invatamant, in organizarea invatamantului comercial se mentin cele doua trepte, dar cu diferentieri fata de legea precedenta. Astfel, ciclul intai are o durata de doi ani pentru baieti si de trei ani pentru fete, iar ciclul doi patru ani pentru toti elevii. Se mai adauga cursuri comerciale serale si de duminica, organizate pentru cei care deja lucrau si doreau sa-si sporeasca pregatirea profesionala. Materiile de studiu se diversifica si cresc in complexitate. Dintre acestea mentionam studiul comertului, transportului si tarifelor de transport, geografia economica, economia politica cu aplicatii la comert si industrie si in special,la economia comerciala si industriala a tarii, notiuni de finante si de statistica, notiuni de istoria comertului si a industriei, legislatie comerciala, industriala, maritima, vamala, fiscala, notiuni de drept civil si administrativ s.a. Legea conditioneaza obtinerea certificatului de absolvire de efectuarea unui stagiu de practica de sase luni.

In 1904 se adopta un program special pentru cursurile comerciale serale si de duminica, in 1911 se adopta 'Legea pentru invatamantul profesional al fetelor' si in 1912 'Legea pentru recrutarea personalului didactic al scoalelor profesionale de fete si al scoalelor comerciale de baieti'. ,.    .

Scolilor de comert deja existente in deceniile 6-7 ale secolului al XlX-lea li se adauga scoli noi, urmare a necesarului de personal special pregatit si cerut de amplificarea activitatii comerciale. Astfel, la scolile de comert din Bucuresti, Galati, Braila, Buzau, Ploiesti se adauga noi scoli la Craiova, in-1877, lasi, in 1880, Turnu Severin, in 1898, Pitesti, in 1899, Giurgiu, in 1900, Cimpulung Muscel, in 1911. Toate aceste scoli au contribuit la pregatirea economica a aumeroase generatii de specialisti necesari economiei romanesti in dezvoltare.

In 1893 este recunoscuta de catre stat Scoala Administrativa Superioara din Bucuresti, care avea un program amplu de pregatire economico-juridica a unor specialisti in economie si administratia de stat centrala si locala.

Dar, in plan national se resimtea lipsa unei institutii de invatamant economic superior, ale carei atribute nu puteau fi suplinite nici de invatamantul juridic si nici de cel administrativ. Tineri economisti reveniti de la studii din strainatate, avand cunostinte temeinice in domeniu, ca I.N. Angelescu, I. Raducanu, V. N. Madgearu, V. Slavescu, G. Tasca s.a., au reusit in lupta cu inertia sa creeze curentul de opinie favorabil intemeierii primei institutii de invatamant superior economic romanesc.

Ca urmare, la 13/26 aprilie 1913 se infijnteaza si la 15/28 septembrie 1913 incepe sa functioneze, la Bucuresti, Academia de inalte Studii Comerciale si Industriale. Institutia s-a infiintat pe langa Ministerul Industriei si Comertului, avea o durata a studiilor economiei  de trei ani si cuprindea trei sectiuni: comert, banca, asigurari; industrie; administratie economicǎ-consulara. Disciplinele predate, sub forma de cursuri si conferinte, se grupau in discipline economice de baza, discipline juridice, discipline cu caracter practico-profesional, limba si corespondenta comerciala romaneasca si straina, discipline de cultura generala economica, stenografie si dactilografie. in primul an de activitate a Academiei de inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti sunt inscrisi 698 de cursanti, din care 649 baieti si 49 fete. Prima promotie de licentiati, datorita situatiei create de razboi si ocupatiei straine vremelnice, absolva cursurile in 1918.

Incepand din 1930, Academia de inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti isi restructureaza activitatea si dobandeste rang universitar.