INVATAREA PRIN COOPERARE

Motto:

"Nu-i inveti pe altii ceea ce vrei, nu-i inveti ceea ce stii, ci ii inveti ceea ce esti . "

Obiectivele modulului

La sfarsitul modulului cursantii vor fi in stare:

sa interpreteze conceptul si principiile invatarii prin cooperare;

sa explice avantajele si teoriile moderne privind procesarea in grup;

sa exerseze metode de invatare prin cooperare in cadrul unei lectii demonstrative;

sa analizeze cel putin doua metode demonstrate;

sa proiecteze sarcini de invatare prin cooperare in vederea aplicarii in activitatea didactica.

Competente formate cu ajutorul modulului

La sfarsitul acestui modul, participantii vor fi capabili sa:

interpretarea corecta a conceptullui si principiilor invatarii prin cooperare;

relevarea avantajelor si elementelor invatarii prin cooperare;

analizarea critica a unor metode ale invatarii prin cooperare folosite intr-o lectie demonstrativa;

proiectarea unor sarcini de invatare prin cooperare;

transferul cunostintelor si abilitatilor dezvoltate in timpul sedintelor in predarea propriei discipline.

Justificare

Scoala nu reprezinta doar o institutie unde copiii si tinerii vin sa primeasca informatii, ci un loc unde trebuie sa invete toti cei care lucreaza. Pana acum, profesorul era considerat principala sursa de informatii pentru o anumita disciplina. Datorita democratizarii accesului la cunostinte, acest rol al profesorului se reduce dramatic, el devenind un organizator, o calauza a invatarii, oferind elevilor, in locul traditionalei "transmeteri a cunostintelor", veritabile "experiente de invatare". Acest lucru se poate realiza insa doar intr-o scoala incluziva, cea care poate raspunde unei diversitati mari de copii, o scoala in care toti participa si sunt tratati ca fiind la fel de importanti.

Astfel, odata cu includerea elevilor cu abilitati diferite in clasele obisnuite din invatamantul de masa, creste si diversitatea nevoilor individuale de invatare, iar pentru a face fata, dascalii trebuie sa invete sa apeleze la tehnici noi, cu ajutorul carora sa poata asigura performante scolare inalte pentru toti elevii.

Metodele de invatare prin cooperare ofera o solutie acestei noi provocari incluzive, cercetarile demonstrand ca metodele si tehnicile de invatare prin cooperare pot consolida atitudinile pozitive fata de invatare, pot imbunatati performantele, rezultatele scolare si stima de sine ale elevilor, putand promova interactiunea pozitiva si sprijinul reciproc intre elevi.

Introducere

In a doua jumatate a secolului trecut, Piaget sugera deja promovarea unei educatii a descoperirii active si critica excesul de verbalism care conduce la "proliferarea de pseudonotiuni agatate de cuvinte, fara semnificatii reale" si care diminueaza caracterul activ al invatarii.

Scoala de la Geneva a demonstrat ca invatarea in grupul mic constituie cadrul cel mai favorabil dezvoltarii structurilor intelectuale ale elevilor, iar Jean-Marc Monteil ridica problema competitiei si a cooperarii in cadrul unui grup, motivand ca "simpla anticipare a unei interactiuni competitive este suficienta pentru a da nastere unor reprezentari negative ale celuilalt, influentand, la randul lor, comportamentele ce decurg de aici".

Ca urmare, situatiile de invatare intemeiate pe cooperare sunt mult mai eficiente decat cele structurate competitiv; cooperarea in grup nu uniformizeaza conduitele membrilor sai, ci conduce la "crearea unui spatiu social finalizat de o sarcina care le cere actorilor sa stabileasca o interdependenta functionala, necesitand conflictualizari cognitive minimale".

Avand in vedere aceste premize, dezvoltarea motivatiei invatarii se realizeaza atat prin valorizarea elementelor pozitive ale fiecarui elev in parte, cat si prin construirea, pe aceasta baza, a unei atitudini favorabile fata de invatare.

Noul "profesorul-antrenor", intr-o scoala incluziva, are misiunea de a stimula dorinta de invatare, adica de a face din stiinta o enigma si de a cultiva enigma cu buna stiinta, dezideratul fiind sa-l inveti pe elev sa invete. Invatarea devine astfel un proiect personal al elevului, asistat de catre "profesorul-antrenor" (organizator/ animator/ manager) al situatiilor de invatare eficienta, iar scoala, un ansamblu de ateliere diversificate si de tuturat sistematic.

La noi, Mircea Eliade anticipa deja o astfel de scoala, care trebuia sa devina "templu" si "laborator" in acelasi timp, iar Constantin Noica, intr-o celebra reflectie despre educatie, sublinia rolul covarsitor al "antrenorului", superior profesorului traditional si chiar familiei.  

Esential este ca teoria invatarii prin cooperare si practicile corespondente se inspira din teoria privind interdependenta sociala, care apare atunci cand oamenii au obiective comune si cand rezultatele fiecarui individ influenteaza actiunile celorlalti. Practic, interactiunea dintre oameni este esentiala pentru supravietuire.

In mediul educational, aceste ipoteze se refera la interdependenta sociala nascuta din eforturile elevilor de a lega si dezvolta relatii pozitive sau de a-si schimba comportamentul psihologic si de a lega si dezvolta relatii pozitive sau de a-si schimba comportamentul psihologic si de a demonstra competente sociale.

Modul in care sunt structurate activitatile bazate pe cooperare determina tipuri diferite de interactiune dintre elevi care, la randul lor, influenteaza calitatea si cantitatea rezultatelor acestor activitati.

Din aceasta perspectiva, invatarea prin cooperare implica ipoteza conform careia modul in care sunt planificate activitatile determina calitatea interactiunii dintre elevi. In plus, rezultatele activitatilor sunt consecinte ale interactiunii dintre elevi. Astfel, unul dintre elementele principale care trebuie creat in clasa este interdependenta pozitiva sau cooperarea. Odata asigurat acest element, cooperarea duce la acumularea de interactiuni pozitive, pe m,asura ce membrii unui grup se incurajeaza si se sprijina reciproc in procesul de invatare.

Cei care au formulat si au sustinut aceasta teorie si practicile de invatare echivalente sunt Kurt Lewin (1890-1947), Morton Deutsch si fratii David si Roger Johnson.

Morton Deutsch este "inventatorul" care a definit invatarea prin cooperare si a incadrat-o intr-o teorie. In cercetarile sale, el a conceptualizat cele trei tipuri de interdependenta sociala: pozitiva, negativa si inexistenta. Cea pozitiva incurajeaza interactiunea dintre persoanele care lucreaza impreuna, stimuland reusita fiecaruia in atingerea obiectivelor comune, fiind denumita "interactiune bazata pe cooperare si stimulare". Cea negativa se caracterzeaza prin obstructionarea reciproca a membrilor unui grup de a atinge un tel, fiind denumita "interactiune bazata pe opozitie si competitie". Interactiunea este inexistenta atunci cand membrii unui grup lucreaza independent. In procesul de invatare, de exemplu, aceste tipuri de interactiune diferite genereaza rezultate diferite.

Invatarea prin cooperare, prin competitie si individualista

Diferentele principale dintre abordarile de invatare prin cooperare, pe competitie si individualiste au fost descrise de fratii Johnson si Smith:

Prin interactiunea bazata pe cooperare, membrii grupului isi promoveaza reciproc reusita: oferind si primind asistenta si sprijin; realizand schimburi de resurse si informatii; oferind si primind feedback; cerand parerea colegilor; promovand eforturile sustinute pentru a atinge obiective comune; influentandu-se reciproc pentru reusita; utilizand ablitatile interpersonale; obtinand beneficii de pe urma eficientei grupului.

Cercetarile efectuate arata ca metodele bazate pe cooperare au rezultate importante si mult mai bune decat metodele de invatare bazate pe competitie si individualism. In plus, invatarea prin cooperare dezvolta respectul pentru diversitate, capacitatea de empatie, abilitatile sociale. Dat fiind ca intre membrii unui grup exista si diferente cognitive, apare conflictul socio-cognitiv, care genereaza accelerarea invatarii. Grupul functioneaza mai bine daca membrii au distribuite roluri, pe care le exercita alternativ. In acest fel, elevii lucreaza impreuna, in perechi, in grupuri mici pentru a rezolva aceeasi problema, a explora o tema noua sau a crea idei noi.

De la invatarea pe grupe, la invatarea prin colaborare si pana la invatarea prin cooperare, organizarea experientelor de invatare altfel decat individual a parcurs cateva etape. Daca in cazul invatarii prin colaborare accentul cade pe procesul invatarii, in cazul invatarii prin cooperare, procesul si produsul sunt in egala masura importante. Orientarea catre realizarea unui produs, ca rezultat al procesului de invatare, atrage dupa sine dezvoltarea gandirii orientate catre scop si, implicit, a sentimentului de responsabilitate individuala si colectiva.

Rezultatele invatarii sunt mai bune atunci cand invatarea se desfasoara prin cooperare. Acestea pot fi definite:

Performante superioare si capacitate de retinere sporita;

Rationamente de ordin superior mai frecvente, intelegere mai aprofundata si gandire critica;

Concentrare mai buna asupra invatarii si comportament indisciplinat mai redus;

Motivatie sporita pentru performanta si motivatie intrinseca pentru invatare;

Capacitate sporita de a vedea o situatie si din perspectiva celuilalt;

Relatii mai bune, mai tolerante cu colegii, indiferent de etnie, sex, capacitati intelectuale, clasa sociala sau handicapuri fizice;

Sanatate psihologica sporita, adaptare, senzatie de bine;

Incredere in sine bazata pe acceptarea de sine;

Competente sociale sporite;

Atitudine pozitiva fata de materiile de studiu, invatatura, scoala, cadre didactice si alte persoane din scoala.

Elementele invatarii prin cooperare

Printre elementele de baza ale invatarii prin cooperare amintim:

1. Interdependenta pozitiva

Elevii realizeaza ca au nevoie unii de altii pentru a duce la bun sfarsit sarcina grupului ("ori ne scufundam, ori inotam impreuna").

Profesorii pot structura aceasta interdependenta pozitiva stabilind scopuri comune ("invata si vezi sa invete toti cei din grup"), recompense comune ("daca toti membrii grupului realizeaza un anumit lucru, fiecare va primi o bonificatie); resurse comune (o coala de hartie pentru intregul grup sau fiecare membru detine o parte din informatii); roluri distribuite (cel care rezuma, cel care ii incurajeaza pe ceilalti, cei care formuleaza raspunsul etc.).

2. Interactiunea directa

Elevii se ajuta unii pe altii sa invete, incurajandu-se si impartasindu-si ideile. Ei explica ceea ce stiu celorlalti, discuta, se invata unii pe altii. Profesorul aranjeaza grupurile in asa fel incat elevii sa stea unii langa altii si sa discute fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat.

3. Raspunderea individuala

Se evalueaza frecvent performanta fiecarui elev si rezultatul i se comunica atat lui, cat si grupului. Profesorul poate scoate in evidenta raspunderea individuala, alegand, pentru test, elevii din doi in doi sau alegand, la intamplare, un membru al grupului pentru a da un raspuns.

4. Deprinderi interpersonale si de grup

Grupurile nu pot exista si nici nu pot functiona daca elevii nu au si nu folosesc anumite deprinderi sociale absolut necesare. Elevii trebuie invatati aceste deprinderi la fel cum sunt invatati orice altceva. Ele includ conducerea, luarea deciziilor, cladirea increderii, comunicarea. managementul conflictelor.

5. Procesare in grup

Grupurile au nevoie de anumite momente pentru a discuta cat de bine si-au atins scopurile si pentru a mentine relatii eficiente de munca intre membrii lor. Profesorii creeaza conditiile necesare acestei procesari prin sarcini ca:

a). Enumerati cel putin trei actiuni ale membrilor care au condus la succesul grupului;

b). Enumerati cel putin o actiune care ar putea spori succesul grupului maine.

Profesorul monitorizeaza, in permanenta, invatarea grupurilor si le da feedback, lor si intregii clase, despre cum lucreaza.

6. Principii calauzitoare

Copiii vor ajunge sa gandeasca mai bine numai daca li se ofera ocazii numeroase de a exersa metodele de gandire care le sunt prezentate.

Trebuie sa ne concentram pe cateva strategii de gandire care sunt foarte utile si usor de transferat de la un domeniu la altul, astfel incat elevii sa le poata folosi in mod regulat.

7. Rolurile elevilor

In interiorul fiecarui grup, rolurile pe care le joaca elevii pot fi orientate spre sarcina de lucru sau spre mentinerea grupului sau spre ambele.

Pentru ca elevii trebuie sa se deprinda cu ambele categorii, uneori profesorul poate distribui roluri specifice. Li se atrage atentia asupra rolurilor izolate pentru a-i face constienti de necesitatea fiecarui rol. Retineti insa ca elevii trebuie sa schimbe rolurile la fiecare activitate pentru ca scopul este sa le poata indeplini pe toate simultan. Aceste roluri sunt:

Verificatorul - verifica daca toata lumea intelege ce se lucreaza;

Cititorul - citeste materialele scrise pentru grup;

Iscoada - cauta informatiile necesare la alte grupuri sau, ocazional, la profesor;

Cronometrul - are grija la grupul sa se concentreze pe sarcina si ca lucrul sa se desfasoare in limitele de timp stabilite;

Ascultatorul activ - repeta sau re-formuleaza ce au spus altii;

Interogatorul - extrage idei de la toti membri grupului;

Rezumatorul - trage concuziile in urma discutiilor in asa fel incat sa aiba sens;

Incurajatorul - felicita, ajuta, incurajeaza fiecare membru al grupului;

Responsabilul cu materialele - distribuie si aduna materialele necesare.

Dupa caz, se pot inventa roluri aditionale. Poate exista un raportor (expune concluziile grupului in fata intregii clase), o streche (sugereaza o alternativa la solutia grupului), un dezbinator etc.

Nu putem miza pe noroc, sperand ca elevii vor avea abilitatile necesare muncii in grup, deci trebuie sa le dezvoltam. Iata un posibil scenariu:

Explicati-le elevilor de ce este importanta cooperarea in scoala si in viata;

Explicati-le fiecare abilitate pe care doriti sa si-o formeze si aratati-le cum si cand s-o foloseasca;

Urmariti-i si ascultati-i pe elevi cand lucreaza in grupuri si luati-va notite despre cum folosesc una sau alta din abilitati;

Discutati cu elevii despre deprinderile lor si indemnati-i sa se gandeasca la modul in care o anumita abilitate a lor a contribuit la succesul grupului si cum pot sa si-o dezvolte.

Dati-le elevilor mai multe ocazii sa-si exerseze aceste abilitati, pana cand o vor face in mod natural.

Cum organizam invatarea in clasa?

1. Organizarea frontala - tratam elevii ca si cand toti ar avea aceleasi caracteristici. Ca metode, predomina expunerea si conversatia; intrebarile adresate sunt diferentiate, ca si timpul acordat pentru raspuns.

2. Organizarea individuala - respectam individualitatea copiilor; adaptam sarcinile de instruire la caracteristicile individuale, atat din punctul de vedere al timpului, cat si al continutului. Dar cum rezolvam problema educatiei prin cooperare si a incluziunii?

3. Organizarea grupala

a). Respectam particularitatile elevilor (abilitati, interese, relatii interpersonale, temperament, imagine de sine, etc.); b). Construim diferentiat sarcini de invatare care sa faciliteze succesul; c). Dezvoltam competente sociale care influenteaza atat invatarea scolara, cat si invatarea sociala si imaginea de sine; chiar daca din punct de vedere al varstei vorbim de clase omogene, practic omogenitatea este imposibila, deoarece fiecare elev constituie o individualitate.

Grupurile de invatare prin cooperare nu reprezinta scopuri in sine, ci mijloace pentru atingerea obiectivelor. Fiecare elev invata mai bine in grup decat ar invata de unul singur.

Specialistii releva faptul ca elevii trebuie amestecati in functie de nivelul abilitatilor, de sex, etnie, nivelul socio-economic al familiei etc. Se recomanda grupuri eterogene. Profesorul trebuie sa ia in consideratie nivelul de cunostinte si deprinderi, motivatia pentru invatare, competentele sociale ale elevilor, gandindu-se si la elevii resursa pentru ceilalti.

Gruparea elevilor se face: a). la intamplare; b). stratificat; c). formarea grupurilor de catre cadrul didactic; d). elevii se grupeaza singuri etc.

Din perspectiva educatiei inclusive, gruparea elevilor este o proba de maiestrie si profesionalism didactic. E necesar sa respectam principiile incluziunii si sa asiguram egalitatea de sanse in invatare.

Marimea  grupurilor depinde de obiectivele lectiei, continuturile de invatare, varsta elevilor, experienta de lucru in grup, materialele si echipamentele disponibile, timpul alocat activitatii respective etc. Totusi, este important ca numarul elevilor sa nu depaseasca 4-5, gruparea se realizeaza dupa un criteriu (ex. natura activitatii) sau la libera alegere a elevilor si se stabilesc relatiile dintre membrii grupului (coordonatorul poate fi profesor sau elev).

Ca tipuri de activitati pentru grup, amintim: exercitii, rezolvare de probleme, lucrari practice, studiu de documente, proiecte, anchete.

Esential este ca relatia profesor-elev se modifica astfel: profesorul sprijina elevul, ii stabileste continuturile si materialele necesare, profesorul pregateste activitatea, indruma in punctele-cheie, sintetizeaza rezultatele. (Atentie: profesorul nu conduce activitatea!)

Clasele care incurajeaza invatarea activa si gandirea critica au urmatoarele caracteristici (Mathews, 2003):

. Climatul invatarii este responsabilitatea comuna a cadrului didactic si a elevilor - adica, elevii si profesorul participa impreuma la stabilirea regulilor clasei.

. Cadrele didactice modeleaza gandirea elevilor si ii sprijina pe elevi impartasindu-le propria strategie de a gandi - adica, profesorul demonstreaza cum gandeste critic o persoana dar nu impune propriile idei ca pe adevaruri absolute si promoveaza diversitatea de opinii; elevii discuta impreuna, afla ideile colegilor dar si modul fiecaruia de a gandi.

. In clasa este o atmosfera deschisa, de investigare - adica, profesorul si elevii utilizeaza intrebari cu nivel de dificutate ridicat (nu doar intrebari de tipul Ce? Cand? sau Unde? ci De ce?, Ce s-ar fi intamplat daca? si De ce nu?) in timp ce analizeaza problemele si iau decizii. Elevii isi asuma in activitati roluri diferite, aceste roluri schimbandu-se pe masura ce exerseaza diferite moduri de a gandi: aduna informatii, organizeaza informatia, o proceseaza, formuleaza predictii si concluzii. Profesorul le demonstreaza elevilor cum sa indeplineasca sarcina in clasa si sprijina fiecare elev in indeplinirea sarcinii prin sfaturi corective.

. Fiecare elev este sprijinit exact atat cat este necesar - de exemplu, profesorul urmareste ce invata fiecare elev, cum gandeste fiecare elev, cum investigheaza si cum comunica elevii, pe perioada intregii activitati. Elevii sunt invatati cum sa-si aprecieze si cum sa-si imbunatateasca propria invatare. Profesorul acorda fiecarui elev sprijinul necesar, in functie de nevoile individuale si le ofera, pe masura ce elevii demonstreaza ca sunt pregatiti pentru asta, din ce in ce mai multa independenta. Este un mediu de invatare sigur din punct de vedere emotional, in care elevii se simt liberi in a incerca rezolvarea de noi sarcini de lucru in care nereusitele pot conduce spre reusite.

. Aranjarea spatiului clasei ajuta elevii sa lucreze impreuna si sa comunice unul cu altul - de exemplu, aranjarea spatiului - a mobilierului, in special - trebuie sa evidentieze ideea ca elevii sunt importanti, ca ceea ce au de comunicat este interesant si de aceea ei trebuie sa impartaseasca idei; pentru aceasta, modul de aranjare a mobilierului trebuie sa ii sprijine in a comunica si lucra impreuna.

Stadii ale invatarii prin cooperare

1. Faza de orientare - consta in tot ceea ce face cadrul didactic pentru ca elevii sa se cunoasca, sa se familiarizeze unii cu altii, sa aiba incredere unii in altii si sa discute principalele asteptari. Activitati de orientare in primele zile de scoala: elevii vorbesc despre ei, despre materiile preferate, despre ce asteapta si spera sa realizeze in noul an scolar etc; Multi profesori folosesc aceste activitati de orientare pentru a prezenta normele si obiceiurile care trebuie sa guverneze activitatea in clasa.

2. Stabilirea normelor - reprezinta o problema a responsabilitatii grupului, a capacitatii de reactie la ceilalti, a cooperarii, a luarii deciziilor prin consens, a rezolvarii de probleme  etc

3. Rezolvarea conflictelor  - conflictele fac parte din viata noastra, sunt firesti. Apar conflicte dintre elevi si profesori, intre copii si parinti, iar elevii petrec mult timp urmarind modul in care ceilalti isi exercita puterea asupra lor. In procesul de dezvoltare a cooperarii, conflictul este inevitabil.

Din moment ce se concep reguli noi, apare o stare de disconfort, atat la nivelul elevilor cat si al cadrului didactic.

4. Productivitatea - Apare o identitate a grupului si se lucreaza in cooperarea. Acum coeziunea grupurilor  mici, ca si a clasei, este puternica. Apar uneori conflicte, dar elevii sunt constienti de proces si pot depasi conflictele, continuandu-si activitatea.

5. Destramarea - mutarea elevilor de la o grupa la alta poate produce disconfort pentru anumiti elevi, deoarece trebuie sa se acomodeze cu alti coechipieri. Profesorul ii ajuta pe elevi sa constientizeze ca parteneriatul cu alti colegi poate oferi sanse noi de impartasire a unor experiente eficiente de invatare.

Conditii ale eficacitatii:

1. Stabilirea clara a obiectivelor;

2. Anuntarea obiectivelor;

3. Precizarea instructiunilor si a recomandarilor;

4. Plasarea elevilor in grupuri eterogene;

5. Elevii trebuie sa fie asigurati ca au sanse egale de reusita;

6. Angajarea elevilor in sarcini care presupun interdependenta pozitiva;

7. Elevii accepta ca recompensele vor reveni echipei si nu indivizilor;

8. Elevii au interactiuni " fata in fata"si sunt dispusi " umar langa umar";

9. Exercita roluri, comportamente, atitudini specifice interactiunilor sociale;

10. Elevii au acces la informatii si au posibilitatea de a le prelucra;

Orice lectie in care folosim invatartea prin cooperare presupune precizarea obiectivelor specifice lectiei, dar si a obiectivelor privind deprinderile sociale, interpersonale si de lucru in grup pe care elevii le vor invata pentru a coopera cu ceilalti.

Principii privind predarea

1. Predarea trebuie sa genereze si sa sustina motivatia elevilor pentru invatarea continua;

2. Predarea presupune crearea de oportunitati de invatare pentru fiecare elev;

3. Profesorul descopera si stimuleaza aptitudinile si interesele elevilor;

4. Predarea presupune si formarea de comportamente si atitudini;

5. Predarea trebuie sa faciliteze transferuri de informatii si competente de la o disciplina la alta;

6. Predarea trebuie legata de viata cotidiana;

Principii privind invatarea

1. Elevii invata in stiluri si moduri diferite;

2. Invatarea presupune investigatii continue, efort si disciplina;

3. Invatarea dezvolta atitudini, capacitati si contribuie la insusirea de cunostinte;

4. Invatarea se produce atat prin studiu individual cat si prin activitati d grup;

5. Invatarea trebuie sa urmareasca dezvoltarea personala a elevului pentru insertia sa in viata sociala;

Principii privind evaluarea

1. Evaluarea este o componenta esentiala a activitatii didactice;

2. Evaluare este multicriteriala si multiinstrumentala;

3. Evaluarea este un proces reglator, nu pedepeseste, nu catalogheaza, ci urmareste dezvoltarea a  ceea ce este pozitiv.

4. Evaluarea este dublata de autoevaluarea permanenta;

5. Se bazeaza pe standarde curriculare de performanta precizate de programele scolare care va pregati elevul pentru intrarea in viata sociala;

Ce monitorizam si evaluam?

1. Continuturile invatarii;

2. Procesul invatarii;

3. Climatul clasei;

4. Rezultatele elevilor  (toate categoriile de rezultate scolare, progresul/ regresul in invatare;

5. Alocarea resurselor (materiale, de timp, informationale, strategice etc) in vederea ameliorarii continue a performantelor scolare ale elevilor;

6. Aspecte instructionale: cum au reactionat copiii, a crescut motivatia, care sunt dificultatile.

7. Aspecte interactionale: elev-elev, elev-cadru didactic, ameliorarea comunicarii, gradul de relaxare a copiilor, conflictele etc. (desi s-ar crede ca prof. "someaza", el este "deosebit  de ocupat");

Modelul trifazic un cadru ideal pentru invatarea prin cooperare

Cadrul ideal pentru invatarea prin cooperare este cel trifazic al lectiei: Evocare-Realizare a sensului-Reflectie (E-R-R), introdus de Jennie Steele si Kurt Meredith (1997) si promovat prin Programul Lectura si Scrierea pentru Dezvoltarea Gandirii Critice.

Pentru prima data, modelul trifazic al lectiei a fost introdus de Joseph Vaughn si Thomas Estes (1986) sub denumirea de Anticipare-Realizare-Contemplare. Cadrul trifazic al lectiei mai este cunoscut si sub denumirea de Anticipare-Achizitia de noi cunostinte si deprinderi-Consolidarea (in limba engleza A-B-C de la Anticipation-Building Knowledge-Consolidation).

Evocarea este etapa in care se creeaza esafodajul pentru semnificatiile ce vor fi deslusite. Aici are loc reactualizarea cunostintelor anterioare, valorificarea experientelor personale, orientarea mintii inspre continutul ce va fi introdus. In aceasta etapa elevii sunt pusi in situatia de a se gandi si de a (-si) adresa intrebari despre tema ce va studiata. Este momentul in care profesorul identifica ceea ce elevii stiau in legatura cu tema noua.

Scopul acestei faze este de a: reactualiza cunostintele anterioare; evalua informal ceea ce elevii deja stiu (ex: informatii false); stabili scopurilor de invatare; concentra atentia elevilor asupra temei; oferi un context pentru intelegerea ideilor noi.

Realizarea sensului este etapa care se suprapune peste ceea ce desemneaza secventa de invatare: o anumita sarcina de invatare este parcursa, de la formularea acesteia, pana la atingerea unui rezultat. Subiectul abordat este analizat din perspective diverse, elevii sunt condusi in a investiga tema, in a intelege materialul, in a identifica raspunsuri la intrebarile formulate si in a formula noi intrebari la care vor identifica raspunsuri. Scopul acestei faze este de a: compara asteptarile cu ceea a fost invatat; revizui asteptarile sau formula noi asteptari; identifica ideile esentiale; realiza conexiuni personale cu lectia; formula intrebari despre tema lectiei.

Reflectia este etapa care depaseste clasica fixare a cunostintelor prin crearea unui moment in care se analizeaza critic ceea ce tocmai s-a invatat. Reflectia stimuleaza formularea de intrebari si opinii personale argumentate, integrarea cunostintelor noi in sistemul propriu existent si autoreflectia asupra modului in care s-a lucrat. Scopul acestei faze este de a: rezuma ideile principale; interpreta ideile; impartasi opinii; formula raspunsuri personale; testa validitatea unor idei; evalua invatarea; formula noi intrebari.

Metode, strategii si tehnici care promoveaza invatarea prin cooperare

Metodele care promoveaza invatarea activa sunt metodele care implica fiecare elev din clasa in procesul de invatare. Invatarea activa este asociata cu conceptul de "a invata facand" - "learning by doing". Orice activitate care incurajeaza implicarea elevului in procesul de invatare este "activa". De exemplu, o discutie la care participa toti elevii clasei, discutii in grupuri mici, o activitate de tipul ganditi - lucrati in perechi - comunicati, dezbaterile, intrebari adresate elevilor din clasa in situatia in care ne asiguram ca fiecare elev gandeste si formuleaza un raspuns, activitati scurte de scriere individuala sunt toate activitati ce promoveaza invatarea activa.

In continuare, vom prezenta cateva metode ce pot fi utilizate la clasa (sau in cadrul activitatilor de formare pe care le veti organiza).

Metodele de invatare activa ce sunt prezentate in acesta sectiune a materialului contribuie la dezvoltarea gandirii critice si pot fi utilizate intr-una (sau mai multe) din fazele lectiei. In cadrul descrierii metodei, este precizat pentru care din fazele invatarii lectiei este potrivita.

Mozaicul

Intai impartiti clasa in grupuri de patru elevi. Este bine ca membrii grupurilor sa fie tot timpul altii. Dupa aceea, puneti-i pe elevi sa numere pana la patru, astfel incat fiecare sa aiba un numar de la 1 la 4.

Folositi un material suport, un text pe care il impartiti in prealabil in patru parti.

Discutati pe scurt titlul textului si subiectul pe care il va trata. Explicati apoi ca pentru aceasta ora, sarcina elevilor este sa inteleaga textul. La sfarsitul orei, fiecare persoana va trebui sa fi inteles intregul text. Acesta, insa, va fi predat de colegii de grup, pe fragmente.

Atrageti atentia ca textul este impartit in patru parti. Toti elevii care au numarul 1 vor primi prima parte. Numarul doi va primi a doua parte si asa mai departe. Cand acest lucru s-a inteles, toti cei cu numarul 1 se aduna intr-un grup, toti cei cu numarul 2 in alt grup etc. Daca clasa este foarte numeroasa, s-ar putea sa fie nevoie sa faceti doua grupuri de numarul 1. Este bine ca aceste grupuri mici sa fie de maximum patru persoane. Cu o clasa foarte mare, se poate lasa jumatate de clasa sa lucreze la altceva, in timp ce cealalta jumatate lucreaza dupa metoda mozaicului.

Explicati ca grupurile formate din cei cu numerele 1, 2, 3 si 4 se vor numi de acum incolo grupuri de experti. Sarcina lor este sa invete bine materialul prezentat in sectiunea din text care le revine lor. Ei trebuie s-o citeasca si s-o discute intre ei pentru a o intelege bine. Apoi trebuie sa hotarasca modul in care o pot preda, pentru ca urmeaza sa se intoarca la grupul lor originar pentru a preda aceasta parte celorlalti. Este important ca fiecare membru al grupului de experti sa inteleaga ca el este responsabil de predarea acelei portiuni a textului celorlalti membri ai grupului initial. Strategiile de predare si materialele folosite raman la latitudinea grupului de experti. Cereti-le apoi elevilor sa se adune in grupurile de experti si sa inceapa lucrul. Vor avea nevoie de destul de mult timp pentru a parcurge fragmentul lor din text, pentru a discuta si elabora strategii de predare.

Dupa ce grupurile de experti si-au incheiat lucrul, fiecare individ se intoarce la grupul sau initial si preda celorlalti continutul pregatit.

Atrageti atentia, din nou, ca este important ca fiecare individ din grup sa stapaneasca continutul tuturor sectiunilor textului. E bine sa noteze orice intrebari sau nelamuriri au in legatura cu oricare dintre fragmentele textului si sa ceara clarificari expertului in acea sectiune. Daca raman, in continuare, nelamuriti, pot adresa intrebarea intregului grup de experti in acea sectiune. Daca persista dubiile, atunci problema va trebui cercetata in continuare.

Este foarte important ca profesorul sa monitorizeze predarea, pentru a fi sigur ca informatia se transmite corect si ca poate servi ca punct de plecare pentru diverse intrebari. Daca grupurile de experti se impotmolesc, profesorul poate sa le ajute pentru a se asigura ca acestea inteleg corect si pot transmite mai departe informatiile.

Varianta de mozaic descrisa mai sus este elaborata de Slavin, in 1991 si a fost promovata in Romania in cadrul proiectului "Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gandirii critice". Principiile de baza ale acestui tip de mozaic sunt:

existenta a doua categorii de grupuri: grup casa si grup de experti;

dobandirea expertizei pe un anumit continut care urmeaza a fi explicat colegilor din grupul casa;

existenta unui produs ale discutiilor din grupul de experti: strategia de predare a continutului pe care s-a dobandit expertiza.

Se poate folosi fie un singur text, mai ales atunci cand suntem in etapa de familiarizare cu un continut sau cand elevii au varste mici, fie patru texte atunci cand sistematizam informatiile despre un anumit continut sau cand elevii sunt mai mari (de la gimnaziu in sus). Textele pot fi stiintifice sau de tip eseu, mozaicul fiind o metoda care se preteaza la aproape orice tip de continut. Timpul petrecut in grupul de experti este gestionat de catre cadrul didactic in cazul elevilor mai mici, intelegerea continutului textului putand fi modelata prin intrebari refeitoare la materialul studiat.

Mozaicul este o metoda complexa, cu multe implicatii pedagogice, insa cea mai importanta latura a sa ramane potentialul urias pentru dezvoltarea sentimentului de responsabilitate.

Lectura in perechi/ Rezumatul in perechi

Inainte de inceperea lectiei, pregatiti un material/ text pe care il impartiti in patru parti. Rugati elevii sa formeze perechi. Ei urmeaza sa lucreze cu acelasi partener pe tot timpul lectiei. Fiecare elev va trebui sa cunoasca continutul intregului articol, dar in prima etapa a lectiei, fiecare pereche se va concentra pe unul din 4 fragmente (perechile numara pana la 4 si fiecare pereche va primi partea ce corespunde numarului ei).

Fiecare membru al perechii va juca doua roluri: a) rolul de "raportor; misiunea raportorului este sa citeasca fragmentul cu atentie si sa fie pregatit sa rezume ceea ce se spune in el. Dupa ce isi citeste fragmentul, raportorul ii va spune partenerului, cu propriile lui cuvinte, despre ce a fost vorba in fragment; b) rolul "interlocutorului"; interlocutorul citeste fragmentul si apoi il asculta cu atentie pe raportor. Cand acesta si-a terminat rezumatul, interlocutorul ii adreseaza intrebari ce pot clarifica continutul fragmentului citit sau prin care se pot extrage mai multe informatii. Intrebarile vor fi de tipul: Dar in legatura cu?, Iti amintesti?, S-a spus ceva despre?

Fiecare fragment va fi impartit in doua; pentru prima jumatate a fragmentului, unul din elevi va fi raportorul si celalalt interlocutorul, iar, apoi, elevii schimba rolurile pentru partea a doua a fragmentului.

Este foarte important ca instructiunile profesorului sa fie clare si intelese de toti elevii. Fiecare elev va trebui sa prezinte intregii clase continutul fragmentului, deci trebuie sa faca eforturi pentru a o intelege foarte bine.

Fiecare pereche isi alege un loc in sala si incepe activitatea. Conversatia trebuie sa se desfasoare cu voce scazuta pentru a deranja celelalte perechi.

Prezentarea in fata intregii clase poate lua forme variate: organizarea grafica, rezumat, ciorchine, . . Fiecare pereche prezinta continutul fragmentului. Fiecare prezentare este recomandabil a fi apreciata.

Avantaje ale acestei strategii:

lucrand in perechi, elevii pot discuta cu un coleg continutul textului si isi pot clarifica chestiunile care nu le inteleg singuri;

rolurile elevilor mentin atentia elevilor asupra textului si ofera posibilitatea imediata de a reflecta asupra lui;

elevii dialogheaza asupra continutului textului citit pentru a putea realiza prezentarea fragmentului;

elevii fac un exercitiu de ascultare activa si poarta raspunderea comuna pentru predarea invatarea ce are loc;

deoarece mai multe perechi citesc acelasi fragment, continutul fragmentului este prezentat de mai multe ori si in moduri diferite, ceea ce ofera elevilor posibilitatea de a intelege mai bine textul;

in discutia cu intreaga clasa, profesorul urmareste modul in care elevii au inteles continutul si poate corecta eventualele confuzii sau neintelegeri.

Colturile

Colturile este numele unei activitati de invatare prin cooperare, activitate al carei scop este sa genereze o dezbatere si sa foloseasca procesele de grup pentru a genera discutii in contradictoriu. 'Colturile' pot fi folosite ca un mijloc activ si placut de a conduce dezbaterile in cazul problemelor controversate, situatii in care participantii la discutie pot avea puncte de vedere diferite. Activitatea poate fi folosita dupa lectura, in clasa, a unui text, dupa ascultarea unei prelegeri sau vizionarea unui film sau pur si simplu dupa enuntarea unei teme la care elevii sunt invitati sa se gandeasca.

Instructiunile pentru metoda "colturilor" sunt destul de simple. Scopul activitatii este de a-i face, cu adevarat, pe elevi sa ia pozitie in legatura cu o anumita problema si sa-si poata sustine aceasta pozitie. Ea incurajeaza, de asemenea, ascultarea celorlalti cu atentie si ofera elevilor posibilitatea de a-si schimba parerea daca argumentele celorlalti ii conving.

Metoda poate fi folosita in continuarea lecturii unui text, a ascultarii unei prelegeri, a vizionarii unui film care pune o problema controversata sau, o alta posibilitate ar fi ca profesorul sa identifice, cu ajutorul elevilor, o problema controversata cu care se confrunta propria lor comunitate si sa o discute cu elevii- dar, in acest caz, trebuie sa va asigurati ca toti elevii cunosc foarte bine problema.

Aceasta strategie cuprinde mai multi pasi. Unii dintre acestia presupun munca individuala, altii munca in grup. 

Dupa alegerea temei, se procedeaza astfel:

elevii se gandesc la problema/ tema respectiva

determinati ce pozitii se pot adopta in legatura cu tema discutata (2-3 optiuni); profesorul poate stabili dinainte ce pozitii pot lua elevii sau acestia pot sa le stabileasca singuri

elevii opteaza argumentat pentru una dintre pozitii (in scris sau "in gand", functie de varsta elevilor)

elevii care sunt in favoarea pozitiei A se duc intr-un colt al incaperii, cei care sprijina pozitia B (pozitia opusa pozitiei A) se duc in alt colt, nedecisii se pot aseza in mijlocul incaperii sau intr-un alt colt; daca exista grupuri cu o opinie diferita, acestea vor fi pozitionate in alte parti ale incaperii;

timp de cinci minute, elevii trec in revista propriile argumente in favoarea pozitiei lor si vor stabili argumentele grupului; doi purtatori de cuvant ai vor reprezenta in dezbaterea ce va urma;

incepe dezbaterea, fiecare grup exprimandu-si succint punctul de vedere si argumentele ce il sustin; elevii din toate grupurile trebuie incurajati sa participe la conversatie; daca li se pare dificil, ajutati-i cu intrebari precum: 'De ce nu acceptati voi, cei din grupul A, parerea celor din grupul B?', 'Cu ce anume nu sunteti de acord din ceea ce sustine grupul B?' sau 'Grupul nedecisilor, ati auzit ceva care sa va faca sa inclinati catre unul sau altul din celelalte doua grupuri?' sau 'De ce nu va lasati convinsi voi, cei din grupul B, de ceea ce a afirmat grupul A?'

daca in urma dezbaterii elevii si-au schimbat opinia, acestia sunt incurajati sa se mute in grupul ce sustine acea opinie; aceasta ii obliga pe membrii fiecarui grup sa incerce sa fie cat se poate de convingatori, pentru a nu-si pierde aderentii sau pentru a-si atrage alti sustinatori. Este, de asemenea, bine ca elevii sa-si noteze ideile care le vin in timp ce asculta sau discuta. Aceasta ii va ajuta mai tarziu, cand vor trebui sa-si exprime si sa-si sustina pozitia in scris.

dupa ce discutia s-a incheiat si toata lumea a ajuns in grupul a carui pozitie o impartaseste, cereti fiecarui grup sa-si rezume punctul de vedere si argumentele. Apoi cereti fiecarui elev sa-si exprime, in scris, pozitia si argumentele (o lucrare mai sofisticata ar trebui sa tina cont si de contraargumente si sa incerce sa le demonteze).

Rezumarea pozitiei si argumentelor grupului si apoi redactarea unor lucrari scrise individuale, asa cum cere ultima etapa, este o activitate de reflectie. Atat activitatea de grup, cat si cea individuala subliniaza faptul ca elevii sunt, in cele din urma, responsabili de opiniile si convingerile lor proprii, pe care trebuie sa si le poata sustine. Bineinteles ca parerile lor pot sa se intemeieze pe gandurile si intelepciunea altora dar, in final, ei trebuie sa poata sa si le exprime in propriile lor cuvinte.

Invatarea bazata pe proiect

Proiectul (invatarea bazata pe proiect - IBP) este o modalitate de organizare a invatarii care permite parcurgerea unor activitati de invatare interdisciplinare si transdisciplinare, centrate pe elevi, ancorate in probleme practice ale vietii de zi cu zi. O definitie posibila este urmatoarea: invatarea bazata pe proiect este o metoda de predare care implica elevii in invatarea continuturilor si dezvoltarea abilitatilor prin intermediul unui proces extins, structurat in jurul unor intrebari sau probleme autentice si complexe, care va avea ca rezultat unul sau mai multe produse.

Un avantaj evident al IBP este faptul ca elevii pot fi motivati sa se angajeze responsabil in propria invatare. IBP ofera posibilitatea ca elevii sa isi urmeze propriile interese si sa caute raspunsuri la propriile intrebari, sa decida ei insisi cum sa caute raspunsuri si cum sa rezolve probleme.

IBP asigura posibilitatea abordarii interdisciplinare si transdisciplinare a continuturilor. Elevii aplica si integreaza continutul unei anumite discipline in diferite momentele ale realizarii proiectului. Realizarea proiectului da sens si semnificatie cunostintelor, datorita gradului inalt de aplicabilitate imediata. Abilitatile pe care le dezvolta IBP sunt abilitati de lucru necesare in lumea reala, abilitati cerute de angajatori la locul de munca pe care elevii il vor ocupa, cum ar fi abilitatea de a lucra in echipa, de a lua decizii bine fondate, de a avea initiativa si de a rezolva probleme complexe.

In sala de clasa, IBP asigura profesorului posibilitatea de a dezvolta relatii valoroase cu elevii. Profesorii pot avea rolul de antrenor, facilitator, dar nu in ultimul rand vor putea invata ei insisi. Produsele proiectului, planurile, schitele, prototipurile sunt subiecte de conversatie excelente pe baza carora profesorii si elevii pot extinde invatarea.

De asemenea, pentru realizarea proiectului, mai ales in etapa de documentare, deseori este nevoie sa iesim din perimetrul scolii si sa cautam resurse materiale sau sprijin in comunitate. Aceste ocazii sunt valoroase pentru ca atat elevii, cat si profesorii au posibilitatea sa stabileasca relatii de colaborare cu membrii comunitatii (specialisti, comunitatea de afaceri), iar produsele proiectului vor putea fi prezentate acestora, precum si parintilor, ocazie buna de a intari relatiile dintre scoala si comunitate.

Caracteristicile invatarii bazate pe proiect

IBP recunoaste inclinatia naturala a copiilor si tinerilor de a invata, capacitatea lor de a face lucruri importante, de a rezolva sarcini complexe si nevoia lor de a fi tratati cu seriozitate si incredere si plasati in centrul procesului de invatare.

IBP implica elevii in explorarea conceptelor si principiilor centrale ale unei discipline.

In IBP se formuleaza probleme complexe, intrebari reale care vor ghida explorarile elevilor de-a lungul proiectului.

IBP necesita instrumente si abilitati esentiale, utilizarea tehnologiei pentru invatare, managementul sinelui si al proiectului.

IBP va rezulta intr-un produs sau mai mult produse care vor explica dilema sau vor prezenta informatiile generate in cursul procesului de investigatie.

Produsele IBP permit cererea si oferirea frecventa de feedback si ele sunt posibilitati de invatare din experienta.

IBP permite evaluarea atat a procesului cat si a produselor, autoevaluare si evaluarea de catre colegi.

IBP necesita si incurajeaza colaborarea si cooperarea.

IBP poate fi adaptata la orice categorie de varsta. Glava si Glava (2002) discuta modalitatile de organizare transdisciplinara a continuturilor la prescolari si descriu metoda proiectelor, mentionand ca in practica educationala din gradinita proiectul poate lua forme diferite, mai multe tipuri de sarcini de investigatie-actiune desfasurandu-se in paralel si rezolvand aceeasi tema:

efectuarea de investigatii in mediul inconjurator fizic si social

proiectarea si confectionarea unor materiale care ilustreaza tema (produsul)

conducerea unor experimente simple si cu materiale la indemana copiilor

elaborarea unor documente, cum ar fi calendare, reviste ilustrate, albume

In conditiile in care societatea secolului XXI cere persoane responsabile, cu abilitati de planificare, gandire critica, creativitate, de comunicare si de prezentare, intelegerea culturilor diferite, abilitatea de a lua decizii si cunostinte si abilitati de utilizare a tehnologiei, precum si acelor instrumente care servesc cel mai bine scopul, invatarea bazata pe proiect are avantajul ca poate sa transforme scoala intr-un laborator de viata.

Pasii organizarii IBP

1. Formularea intrebarii centrale

Intrebarea care va demara invatarea bazata pe proiect trebuie sa fie una care sa starneasca interesul elevilor, pentru ca acestia sa se implice activ. Intrebarea trebuie sa fie deschisa si sa reflecte o problema sau situatie pe care elevii o pot rezolva investigand, care sa se refere la prezent si rezolvarea careia sa fie resimtita de elevi ca o realizare semnificativa.

2. Planificarea

Atunci cand planifica proiectul, profesorul trebuie sa se gandeasca la continuturile, conceptele si principiile esentiale care vor fi abordate in proiect. De asemenea, pentru asigurarea reusitei proiectului, profesorul va trebui sa implice elevii in aceasta etapa, pentru ca ei sa poata simti ca proiectul le apartine si sa isi poata asuma responsabilitatea pentru reusita lui. Profesorul va trebui sa aleaga activitati si continuturi din cat mai multe discipline, care sa ajute la gasirea raspunsurilor si care sa asigure atingerea obiectivelor din curriculum. Profesorul va trebui sa stie ce materiale si resurse sunt disponibile si sa stie cum va ajuta elevii sa aiba acces la acestea.

3. Agenda de lucru

Pentru o buna organizare, este nevoie de stabilirea unei agende de lucru si termene limita pentru diferitele etape ale proiectului. Bineinteles, profesorul trebuie sa fie constient ca pot sa apara modificari in agenda, va trebui deci sa fie flexibil si sa ajute acei elevi care s-ar putea sa nu perceapa presiunea timpului. Pentru acestia mai ales trebuie stabilite subetape, care sa se concretizeze in realizarea unor produse partiale.

Intrebarea centrala trebuie reamintita tot timpul elevilor. Ea va functiona ca un catalizator al tuturor activitatilor. Cand unii elevi se departeaza de calea de rezolvare stabilita in plan, cereti sa isi motiveze actiunea. Daca ea pare justificata, ajutati-i pe elevi sa isi reorganizeze proiectul. Nu uitati - pe masura ce se adancesc in investigatiile lor, problema li se va parea din ce in ce mai complexa. Incurajati-i sa se concentreze pe intrebarea centrala in tot ce fac.

4. Monitorizarea

Facilitati procesul de investigatie si modelati atitudinea dorita fata de invatare. Invatati-i pe elevi cum sa colaboreze, ajutati-i sa isi aleaga rolul primar in grup, dar sa isi asume responsabilitatea pentru toata activitatea grupului.

Indrumati elevii, apreciati procesul, oferiti-le feedback si incurajare. Urmariti procesele de grup, dinamica grupului. Elaborati fise de  monitorizare, dar si de automonitorizare, precum si criterii de evaluare, care sa fie cunoscute de elevi

5. Evaluarea

Ori de cate ori este posibil oferiti-le elevilor posibilitatea de a se autoevalua si de a-si evalua colegii. Deseori ramane prea putin timp pentru reflectie, atat asupra procesului pe care l-au parcurs elevii, cat si asupra produsului rezultat. Daca asigurati timp pentru reflectie (fie in forma scrisa, individual - jurnal de invatare, fie oral, in grup), elevii vor avea ocazia sa sintetizeze cele invatate.

Moderati discutii in care elevii sa poata analiza ce anume a mers bine in procesul de realizare a proiectului, ce ar schimba daca ar putea sa inceapa din nou, ce intrebari noi s-au ivit in cursul investigatiei lor etc.

Metoda "palariilor ganditoare"

Este o modalitate de exersare a gandirii ca interpretare de rol si are o valoare formativa deosebita. Permite persoanei sa se ocupe la un moment dat de un singur aspect, de o singura latura a gandirii si face posibile schimbarile de perspectiva in exersarea si desfasurarea gandirii unei persoane, fara ca eul acesteia sa fie afectat (lezat).

Palaria alba: informatii, date, fapte

Albul (absenta culorii) indica neutralitatea.

Cel care poarta palaria alba:

trebuie sa imite computerul (sa fie neutru si obiectiv, sa ofere date, informatii, dar nu interpretari si opinii);

prezinta informatii, fapte, dar fara implicare personala, intr-un mod cat mai obiectiv;

prezinta faptele verificate, dovedite, dar si cele presupuse a fi adevarate, chiar daca nu au fost verificate pe deplin;

spune: "iata faptele si informatiile asa cum s-au petrecut".

Palaria rosie: emotii si sentimente; intuitii si presimtiri

Rosul indica implicarea afectiva.

Cel care poarta palaria rosie:

nu trebuie sa-si justifice trairile afective, emotiile, sentimentele;

poate sa-si exteriorizeze emotiile si sentimentele;

poate sa exploreze sentimentele celorlalti solicitandu-le sa-si puna palaria rosie pe cap;

spune: "asta este ceea ce simt eu despre acest lucru".

Palaria neagra: gandire logica negativa, pesimism, judecata critica, totul este sumbru

Negrul semnifica intuneric, pesimism, este culoarea noptii.

Cel care poarta palaria neagra:

scoate in evidenta aspectele negative, greselile. erorile;

evidentiaza punctele slabe, vulnerabile, ceea ce nu merge, pericolele si riscurile, uneori fara argumente convingatoare;

judeca o idee, un proiect inainte de a vedea cum se aplica, cum functioneaza;

indeplineste rolul de "avocat al diavolului".

Palaria galbena: gandire pozitiva, constructiva, optimism, incredere, concentrare pe beneficii

Galbenul semnifica lumina, optimism.

Cel care poarta palaria galbena:

priveste in viitor cu incredere si speranta;

este preocupat de aprecierea pozitiva a lucrurilor;

alege scenariul posibil intr-o situatie data, face ca lucrurile sa se intample;

realizeaza speculatii posibile si conditionari favorabile (evidentiaza valoarea lui "daca");

cauta oportunitati pentru punerea in practica a unor vise, idealuri, carora incearca sa le confere un fundament logic, plauzibil.

Palaria verde: gandire creativa, idei noi, alternative posibile, solutii pentru problemele diverse, schimbare si inovare

Verdele este culoarea ierbii, a fertilitatii.

Cel care poarta palaria verde:

da dovada de ingeniozitate si creativitate;

este producator si generator de idei si solutii noi;

provoaca pe altii sa se gandeasca la posibilitati alternative, la solutii cat mai diverse;

dovedeste mobilitate si flexibilitate in gandire, fiind promotorul "gandirii laterale".

Palaria albastra: organizare, monitorizarea si controlul gandirii, gandirea despre gandire

Albastrul sugereaza independenta, detasare, calm, control.

Cel care poarta palaria albastra:

urmareste pas cu pas desfasurarea procesului gandirii;

este focalizat pe definirea riguroasa a problemei, identificarea intrebarilor si gasirea solutiilor;

realizeaza o privire de ansamblu asupra situatiei, face rezumate, trage concluzii;

este "coregraful" si "regizorul" gandirii.

Predictiile in perechi

Acestea pot fi folosite la diverse materii. In exemplul urmator, strategia este folosita la o lectie de literatura pentru copii mici, in care se va citi o povestire. Intrebati-i pe elevi daca a citit cineva povestirea. Daca cineva raspunde afirmativ, spuneti-i sa nu participe in aceasta etapa. Puneti-i apoi sa lucreze in perechi, cu o foaie de hartie si un creion. Apoi anuntati o lista de cuvinte care se refera la personaje, la locul unde se petrece actiunea si la actiunea propriu-zisa (5-7 cuvinte). Elevii noteaza cuvintele, discuta cu partenerul si incearca sa isi imagineze impreuna despre ce va fi vorba. Vor face impreuna cateva predictii.

Dati-le cinci minute pentru discutii si pentru a-si nota predictiile, ca sa si le poata aminti mai tarziu, cand se va citi textul. Aceasta activitate predictiva poate fi facuta o singura data, la inceput, sau poate fi repetata in decursul lecturii, permitandu-le elevilor sa-si modifice predictiile pe masura ce citesc.

Ganditi, lucrati in perechi, comunicati

Spuneti clasei ca va urma o activitate in care li se va cere sa discute singuri o anumita problema. Anuntati problema- care trebuie sa fie una interesanta. Cereti-le sa se gandeasca individual la problema, timp de cateva minute, dupa care sa-si gaseasca un partener cu care sa-si discute ideile. Activitatea nu trebuie sa dureze decat cateva minute.

Explicati ca aceasta este o strategie de invatare prin cooperare simpla si rapida, care poate fi folosita la aproape orice materie. Poate fi utilizata atat cu elevi de varsta mica cat si cu elevi de gimnaziu sau cu cei din programul "A doua sansa" si este foarte buna pentru a incepe o discutie.

Rezumati, lucrati in perechi, comunicati

Cereti-le elevilor sa se gandeasca putin la un text pe care l-au citit. Sarcina lor este sa il rezume in doua sau trei fraze. Cand termina, trebuie sa se intoarca spre partenerul lor, sa-si citeasca unul altuia rezumatul, sa discute asemanarile si deosebirile dintre rezumatele lor sau sa faca un rezumat comun. Acordati-le doua-trei minute pentru fiecare parte a activitatii.

Explicati ca aceasta simpla activitate in perechi este o extensie a celei precedente si poate fi folosita dupa ascultarea unei prezentari, dupa lectura unui text sau dupa discutarea unei teme.

Formulati, comunicati, ascultati, creati

Aceasta tehnica (Johnson, Johnson & Bartlett, 1990) este tot o activitate in care partenerii formuleaza intai raspunsuri individuale, apoi le comunica partenerului, il asculta pe acesta si, in final, creeaza, impreuna cu partenerul, un raspuns sau o perspectiva noua, ca urmare a discutiilor. Metoda este foarte raspandita si poate avea multiple utilizari, indemnandu-i pe elevi sa faca un efort de gandire.

Incurajand discutiile scurte, concentrate pe o sarcina, deci cu scop, intre elevi, aceste tehnici de invatare prin cooperare ii obisnuiesc pe elevi cu relatia de colaborare. Pe masura ce elevii ajung sa lucreze in echipe pentru a rezolva sarcini mai complexe, aceste structuri pot fi folosite pentru a facilita interactiunea in cadrul grupului.

Toate aceste tehnici pot fi incluse destul de usor si de repede in predare. Ele pot fi aplicate la toate disciplinele si ofera elevilor ocazia de a lucra in colaborare in toate etapele lectiei

Ganditi, lucrasti in perechi, lucrati cate patru

Profesorul pune o intrebare sau da o problema. Fiecare elev se gandeste singur la raspuns. Elevii formeaza perechi, fiecare vine cu solutia proprie si discuta in continuare problema. Perechile se alatura altor perechi pentru a discuta solutia.

Mai multe minti la un loc

Elevii formeaza grupuri de trei sau patru. In grupurile mici, se numara de la 1 la 3 sau 4. Profesorul pune o intrebare sau da o problema. Elevii se gandesc singuri la solutie. Elevii discuta apoi problema in grup.

Profesorul spune apoi un numar si toti elevii care au acel numar raporteaza clasei ce s-a discutat in grupul lor.

Creioanele la mijloc

Cand elevii incep sa-si expuna ideile in grupul tipic de invatare prin cooperare (3-7 membri), fiecare elev isi semnaleaza contributia punandu-si creionul pe masa. Acea persoana nu mai are dreptul sa vorbeasca pana cand toate creioanele se afla pe mijlocul mesei.

Toti membrii grupului sunt egali si nimeni nu trebuie sa domine.

Profesorul poate alege un creion si poate intreba in ce a constat contributia posesorului.

Comertul cu probleme

Profesorul tine o prelegere sau da de citit un text (Trebuie folosite activitati de evocare/ introducere a temei adecvate). Elevii formeaza perechi la intamplare. Perechile identifica patru sau cinci idei principale in prelegere sau in text. Perechile se alatura apoi altor perechi pentru a discuta ideile principale si a clarifica anumite lucruri. Fiecare pereche scrie apoi un set de intrebari sau o problema pe care urmeaza s-o rezolve cealalta pereche. Cele doua perechi se aduna din nou si isi pun intrebari una alteia sau isi dau una alteia problemele pentru a le rezolva. Cei patru elevi concluzioneaza ce au invatat din exercitiu.

Amestecarea (exercitiu care presupune miscarea prin clasa)

In grupuri mici, elevii numara de la 1 la 3 sau 4. Profesorul pune o intrebare sau da o problema. Elevii discuta problema in grupurile casa. Toti elevii cu numarul 1 se duc apoi la masa urmatoare si expun solutia gasita in grupul casa. Elevii revin in grupurile casa. Profesorul pune o alta intrebare sau da o alta problema. In grupurile casa, elevii o discuta.

Elevii se rotesc din nou, dar acum cei cu numarul doi se muta cu doua mese spre stanga si expun concluziile propriului grup. Se continua in acest fel cu numarul trei s.a.m.d.

Amestecati-va/ Inghetati/ Formati perechi (exercitiu care presupune miscarea prin clasa)

Elevii se ridica si circula liber prin clasa. Profesorul spune "Inghetati" si elevii se opresc. Profesorul spune "Formati perechi" si fiecare elev formeaza o pereche cu colegul cel mai apropiat de el in acel moment, asezandu-se unde sunt locuri libere.

Profesorul pune o intrebare si elevii o discuta in perechi. Procesul se repeta de mai multe ori.

O varianta a metodei se realizeaza prin aranjarea elevilor in doua cercuri concentrice, cu numar egal de persoane in fiecare. Cercurile se rotesc in sensuri opuse pana cand cineva spune "Inghetati". Persoanele care se afla fata in fata in acel moment formeaza perechile.

Recenzia prin rotatie (exercitiu care presupune miscarea prin clasa)

6-8 intrebari sunt scrise pe coli de hartie separate care se atarna pe pereti.

Fiecare intrebare revine unui grup de 3-4 elevi. Acestia se duc la coala cu intrebarea respectiva, discuta intrebarea timp de cinci minute si apoi scriu raspunsul.

La semnalul profesorului, grupurile se muta la coala urmatoare, citesc intrebarea si raspunsul care a fost scris de grupul precedent si isi adauga propriile comentarii.

Profesorul da din nou semnalul de rotire repetand procesul, daca e posibil, pana cand grupurile revin la intrebarea initiala.

Turul galeriei (exercitiu care presupune miscarea prin clasa)

In grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza intai la o problema care se poate materializa intr-un produs (o diagrama, de exemplu), pe cat posibil pretandu-se la abordari variate.

Produsele sunt expuse pe peretii clasei. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si a discuta fiecare produs. Isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse.

Dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsul lor.

Unul sta, trei circula (exercitiu care presupune miscarea prin clasa)

In grupuri, elevii lucreaza intai la o problema care se poate materializa intr-un produs si care, pe cat posibil, poate fi abordata in diferite feluri.

In grupurile mici, elevii numara de la 1 la 4. Grupurile sunt si ele numerotate. La semnalul profesorului, elevii se rotesc: numerele 1 se rotesc pana la grupul urmator, numerele doi pana la al doilea grup, numerele trei pana la al treilea grup. Numarul patru ramane pe loc. (Nota: e bine sa facem fiecare rotatie pe rand).

Elevii care au ramas "acasa" explica vizitatorilor ce a lucrat grupul. Vizitatorii pun intrebari si isi iau notite pentru a putea raporta grupului initial ce au vazut. Fiecare vizitator face un comentariu in legatura cu ceea ce i s-a prezentat si multumeste gazdei.

Elevii se intorc in grupurile casa. A. elevul care a stat acasa raporteaza comentariile pe care le-au facut vizitatorii. B. Ceilalti elevi spun pe rand ce au vazut in grupurile pe care le-au vizitat, subliniind asemanarile si diferentele cu propriul produs. C. Elevii discuta cum si-ar putea imbunatati produsul.

Linia valorilor

Profesorul pune o intrebare la care raspunsurile pot fi gradate. Elevii se gandesc la raspuns singuri si pot sa si-l noteze pe o hartie. Elevii se aliniaza apoi, alegandu-si o pozitie care reflecta punctul lor de vedere. Pentru a face acest lucru, trebuie sa discute cu alti elevi raspunsul la intrebare.

Elevii pot continua sa discute raspunsul cu vecinii din stanga si din dreapta lor. Optional, dupa ce s-a constituit linia, ea se poate indoi la mijloc, pentru ca elevii cu vederi divergente sa poata sta de vorba.

Controversa academica

Profesorul pregateste pentru discutie una sau mai multe afirmatii care pot da nastere cel putin la doua puncte de vedere diferite. Elevii sunt distribuiti in grupuri de cate patru. In interiorul grupurilor, fiecarei perechi i se da un punct de vedere pe care trebuie sa-l apere. Fiecare pereche face o lista de argumente in sprijinul acestui punct de vedere. Perechile se despart temporar pentru a forma alte perechi, cu colegi care sustin acelasi punct de vedere si isi comunica unii altora argumentele gasite.

Elevii revin in perechile initiale si isi formuleaza pozitia urmata de argumente: "Sustinem ca . . , pentru ca X, Y, Z." Fiecare pereche isi prezinta in felul acesta pozitia, in timp ce perechea cealalta asculta si ia notite. Cele doua perechi dezbat apoi problema.

(Optional) perechilor li se poate spune sa schimbe pozitiile intre ele si sa reia pasi de la 4 la 8. In sfarsit, elevii nu mai apara nici un punct de vedere, ci incearca sa ajunga la consens, in lumina celor mai bune argumente care au fost aduse in discutie.

Investigatia in grup

Profesorul (sau elevii) aleg o tema vasta, motivanta si interesanta pentru a fi investigata. Tema trebuie sa se preteze la investigatii sub diverse aspecte sau sa poata fi impartita in sectiuni. (Inainte de a anunta tema, profesorul trebuie sa adune materiale, pentru a fi sigur ca resursele sunt suficiente.)

Profesorul prezinta tema si expune colectia de materiale preliminare. Elevii trec in revista materialele, pun intrebari si impart tema in sectiuni. Optional, elevii pot face brainstorming, impreuna cu profesorul, despre alte surse de informatie. Elevii se inscriu sau se organizeaza, in orice alta maniera, in grupe de cercetare si isi planifica investigatia. Profesorul circula printre ei si le poate cere un plan scris.

Membrii fiecarui grup se reunesc pentru a vedea daca rezultatele cercetarii lor acopera, in mod satisfacator, tema sau sectiunea.

Cercetarea poate dura cateva minute sau cateva zile. Profesorul trece printre ei pentru a-i ajuta si pentru a se asigura ca fiecare elev are un rol bine stabilit in grup.

Grupurile pregatesc o prezentare care va fi facuta in fata intregii clase. Membrii grupurilor decid care sunt rezultatele cele mai importante ale investigatiei lor. Prezentarile trebuie sa fie active si interesante si trebuie sa-i implice pe toti membrii grupului. Ele pot consta in explicatii, reprezentari grafice etc.

Grupurile isi fac prezentarile. Grupurile isi discuta produsul.

BIBLIOGRAFIE

1. FLUERAS, V. (2005) - Teoria si practica invatarii prin cooperare, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca;

2. BERNAT, S.E. (2003) - Tehnica invatarii eficiente, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca

3. PERETTI, A.; LEGRAND, J-A.; BONIFACE, J. (2001) - Tehnici de comunicare, Polirom, Iasi;

4. GLAVA, A., GLAVA, C. (2002) - Introducere in pedagogia prescolara, Dacia, Seria Dacia Educational, Cluj-Napoca

5. STEELE, J., MEREDITH, K. Si TEMPLE, C. (1998) - Invatarea prin cooperare, Ghidul nr. V, Proiectul "Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gandirii critice";

6. TEMPLE, C. (2001) - Gandirea critica in abordare transcurriculara, Open Society Institute - New York, Proiectul RWCT.

Strategii de formare utilizate:

Crearea unui mediu ambiental atractiv

Formatorul va face parte din grup si nu va aborda o atitudine de superioritate;

Se va acorda sprijin cursantilor pe tot parcusul sesiunilor;

Feed-back-ul va fi bilateral;

Se va folosi o metodologie interactiva;

Nu vor lipsi jocurile de rol si exercitiile de energizare.

Criterii de evaluare a activitatii practice a cursantilor:

Chestionare;

Autoevaluare bilaterala si individuala;

Turul galeriei;

Aprecieri ale cursului din partea beneficiarilor acestuia.

Resurse ale cursului de formare:

Fise;

Prezentari power point

Chestrionare;

Materiale realizate de cursanti, anterior.

Resurse didactico-materiale disponibile

Flipp-chart;

Lap-top;

Videoproiector;

Markere;

Tabla si creta

Carti,

Brosuri, reviste.

grupa va avea maxim 25 de cursanti