Functiile educatiei

FUNCTIILE EDUCATIEI

Selectarea, prelucrarea si transmiterea valorilor de la societate la individ. Educatia se realizeaza prin transmiterea experientei sociale, stocata sub forma valorilor cultural-stiintifiec. Natural ca numai o parte din aceste valori vor fi utilizate in procesul educatiei. Selectarea si transmiterea lor urmeaza sa se iaca pe baza unor principii pedagogice si in con­formitate cu anumite particularitati psihice individuale si de varsta ale copiilor carora li se transmit. Pe masura ce societatea evolueaza, ritmul de acumulare a valorilor este tot mai intens, fapt pentru care principiile dupa care se face selectarea si transmiterea se restructureaza continuu. Cele doua operatii, selectarea si transmiterea, se afla intr-o dependenta reciproca, deci o selectare adecvata se va rasfrange pozitiv asupra transmiterii, dupa cum o rationalizare a acesteia va avea influente pozitive asupra selectiei.

Aceasta functie asigura, deci, continutul educatiei. Volumul continutului s-a modificat de la o epoca la alta si de la un tip de educatie la altul, prin aceste transformari exprimandu-se caracterul istoric al educatiei.

Dezvoltarea constienta si progresiva a potentialului biopsihic al omului. Ca actiune sociala, educatia vizeaza omul conceput ca un tot unitar; ca fiinta biopsihosociala. Desi actioneaza din exterior, educatia este intotdeauna dependenta de anumite particularitati biopsihice, urmarind in acelasi timp, dezvoltarea lor. Este un adevar recunoscut ca valorificarea acestora se poate face numai prin exersare, prin actiune. Or, educatia creeaza in mod constient posibilitatea aparitiei unor astfel de ocazii si imprejurari.

Functia despre care vorbim este realizabila numai pe baza valorificarii descoperirilor biologiei si psihologiei si a fundamentarii actiunii educationale, pe aceste deprinderi. Dezvoltarea potentialului biopsihic raspunde unor nevoi individuale si, prin intermediul acestora, si unor nevoi sociale.

Pregatirea omului pentru integrarea activa in viata sociala. Din definitia pe care am dat-o educatiei rezulta ca urmareste formarea unui tip de personalitate solicitat de conditiile prezente si de perspectiva ale societatii. Sarcina educatiei este de a-1 pregati pe om ca element activ al vietii sociale, ca forta de munca si subiect al relatiilor sociale. De­oarece integrarea in viata sociala, ca forta de munca si subiect al relatiilor sociale, este un proces continuu, neintrerupt, se apreciaza ca aceasta functie este specifica educatiei, indiferent de varsta individului. Din aceasta perspectiva, putem considera ca asigurand pregatirea profesionala, educatia este un factor al progresului social.

Prin functia la care ne referim, educatia raspunde unor necesitati sociale pe care societatea, in ansamblul sau, le pune in fata oamenilor ca agenti ai devenirii sociale.

Privita din perspectiva pregatirii fortei de munca, educatia indeplineste si o functie economica. intrucat integrarea in viata sociala se face in prinsul rand prin activitatea de munca, putem considera functia economica ca un aspect al acesteia din urma.

Functiile educatiei prezentate mai sus trebuie privite ca un tot, intrucat actiunea educationala vizeaza dezvoltarea personalitatii umane in concordanta cu anumite cerinte ale societatii. Prin aceste functii, educatia poate fi apreciata ca o conditie indispensabila atat pentru existenta si dezvoltarea societatii, cat si a fiecarui individ in parte.