Tactica colectiva de echipa, sisteme de joc - baschet

Tactica colectiva de echipa, sisteme de joc - baschet

1. IN ATAC, si anume:

contraatacul si atacul rapid;

atacul impotriva apararii om la om;

atacul impotriva apararii in zona

1.1. Contraatacul si atacul rapid

1. Contraatacul

Contraatacul reprezinta forma de atac cea mai spectaculoasa atat pentru spectatori cat si pentr jucatori, forma relativ usoara de a inscrie puncte in jocul de baschet, reprezentand totodata modul de exprijare a personalitatii, imaginatiei si a indemanarii jucatorilor.

Contraatacul solicita o foarte buna pregatire fizica, pregatire care confera jucatorilor capacitatea de a juca cat mai rapid, sa paseze si sa poata arunca la cos cat mai precis si cu viteza marita.

Clasificarea contraatacului

1. Contratacul direct:

cu dribling pe centru sau lateral;

cu pasa directa la jucatorul varf de contraatact;

2. Contraatacul cu intermediar:

cu un intermediar si un varf;

cu un intermediar si doua varfuri.

Prezentarea modelului

Reprezentand o forma de desfasurare a actiunilor ofensive, ca orice sistem de atac, contraatacul prezinta o succesiune de faze.

1. Intrarea in posesia mingii

interceptarea mingii;

recuperarea defensiva;

dupa inscrierea unui cos de catre adversar;

dupa abatere comisa de adversar;

dupa angajare 1x1.

Intrarea in posesia mingii va trebui sa fie rezultatul gandirii tactice a jucatorilor, de anticipare si sesizare a respectivei posibilitati. Aceasta va contribui la declansarea contraatacului, sa capete un caracter organizat, putand fi lansat de orice jucator, de pe orice parte a terenului, in functie de situatie.

2. Desfasurarea contraatacului, care cuprinde:

circulatia jucatorilor;

circulatia mingii.

Circulatia jucatorilor

Se efectueaza in raport cu sarcinile ce revin fiecarui jucator in momentul intrarii in posesia mingii (lansatori, intermediari sau varf) si in raport de pozitiile adversarilor surprinsi dezorganizati in terenul de joc.

Echipa trebuie sa realizeze un sistem de contraatac determinat de posesorul de minge si de pozitiile atacantilor pe intreaga suprafata a terenului de atac.

Posesorul de minge va determina organizarea si desfasurarea contraatacului:

frontal ceilalti jucatori pot deveni varfuri de contraatac

1-2 coechipieri pot avea plasament lateral in acelasi plan cu posesorul de minge - ei vor fi intermediarii laterali cei mai apropiati de panoul propriu;

ceilalti doi atacanti (varfurile) vor ocupa culoarle laterale cu tendinta de a alerga catre mijlocul terenului.

Deplasarea jucatorului in teren se face pe un front larg (trei culoare) cu plasament in adancime in asa fel incat intreaga suprafata a terenului de joc sa fie acoperita proportional de atacanti determinati fie de sistemul de atac, al echipei proprii, de pozisia aparatorilor surprinsi dezorganizati sau organizati in aparari presing pe tot terenul sau trei sferturi de teren.

Exemple de circulatie a jucatorilor in momentul intrarii in poseia mingii

Posesor -1; Posesor -1; intermediar

Varfuri -2-3-4-5. lateral-2

Intermediar centru -3;

Varfuri -4-5.

1- repunere dupa cos marcat 1- repunere din lateral

2-3- intermediari 2-3 intermediari

4-5 -varfuri 4-5 varfuri de contraatac

Circulatia mingii

Se efectueaza fie prin pasa lunga direct la varf de contraatact, fie prin dribling pe centru, fie prin pase scurte prin intermediari. Pasarea mingii se face in adancime. Cel caer paseaza mingea trebuie sa o transmita pe pozitie viitoare, cu intensitate corespunzatoare lungimii pasei.

3. Driblingul

In contraatact, driblingul reprezinta o puternica arma ofensiva. Utilizarea lui in contraatacul modern este efectuata din momentul intrarii in posesia mingii si in special de varfurile de contraatac in atacarea cosului. Conducerea mingii se efectueaza in adancime, cu maximul de viteza, avand sarcina depasirii liniilor de aparare si a determinarii inferioritatii numerice (2x1, 3x1, 3x2).

Ritmul in contraatac este imprimat de circulatia jucatorilor, de dribling, de viteza de transmitere a paselor pe pozitii viitoare.

4. Finalizarea contraatacului

Aruncarea la cos se efectueaza de regula de regula de la 1-3-4 metri de cos. Se poate ataca panoul pe ambele laturi (dreapta-stanga), cat si pe centru (cu arucnare din saritura) un jucator va dubla contraatacul asigurand recuperarea ofensiva in caz de nereusita.

Utilizarea tactica

Se recomanda a fi utilizat ori de cate ori echipa intra in posesia mingii si creeaza posibilitati de lansare a contraatacului. Este indicat a fi folosit in special la inceputul jocului pentru a dezorganiza si demoraliza echipa adversa, in diferitele momente ale jocului, la sfarsitul reprizei I, in repriza a II-a, in ultimele doua minute de joc, in functie de formatia folosita de adversar in teren, s.a.

Trebuie valorificate lipsurile echipei adverse in pregatirea fizica sau a apararii. Contraatacul trebuie utilizat permanent ca prima faza a atacului.

Variante de desfasurare a contraatacului

Metodica invatarii contraatacului

Se realizeaza prin cele trei componente ale pregatirii:

&    fizica;

&    tehnica;

&    tactica.

Componenta fizica

a) Viteza de deplasare, de executie si reactie:

i      alergare cu accelerari;

i      alergari cu variatii de ritm;

i      starturi si sprinturi de distante de 10-15 metrii sau 20-30 de metrii;

i      exercitii sub forma de concurs cu elemente tehnice simple (pase, dribling, aruncari).

b) Indemanarea in regim de viteza cu accent pe ambidextrie:

i      executii de procedee tehnice in regim de viteza;

i      procedee tehnice din pozitii si conditii deosebite ( ambidextrie, pozitii echilibrate);

i      exercitii de manuire a mai multor mingi;

i      jocuri pregatitoare si stafete cu dribling si pase.

c) Detenta necesara pentr aruncari, urmariri si recuperari: sarituri cu coarda.

Componenta tehnica

elemente de miscare in teren, in special structuri cu schimbari de directie, opriri si pivotari;

pasa cu doua maini de la piept, pasa de la umar si din lateral cu o mana, pasa cu pamantul;

aruncarile la cos din alergare, din dribling si din saritura.

Componenta tactica

demarcajul, urmarirea si recuperarea densiva si ofensiva, dublajul;

atacul in superioritate numerica.

Aceste cerinte minimale sunt adaptate, modelate la specificul contraatacului si sunt exersate, perfectionate prin exercitii complexe executate in regimul calitatilor motrice solicitate de sistem.

Exercitii pregatitoare

pase in formatii de patrat:

pase in trei din deplasare cu aruncare la cos din alergare sau precedat de 2-3 driblinguri;

pase in trei jucatori cu schimb de locuri si aruncare la cos.

Exercitii complexe desfasurate pe tot terenul cu caracter tactic

Prin sarcinile pe care le indeplineste fiecare jucator (lansator, intermediar, varf de contraatac), prin tempoul desfasurarii actiunilor, prin ritmul de executie a procedeelor, circulatia de minge si jucatori, aceste exercitii pregatesc conditiile apropiate de joc.

Facand legatura intre exercitiile pregatitoare si cele de invatare propriu-zisa a contraatacului, exercitiile tactice edifica in primul rand sarcinile exercitiilor pregatitoare, regimul de executie a procedeelor tehnice si, in al doilea rand, includerea tuturor actiunilor in fazele contraatacului.

Pentru un nivel ceva mai ridicat de pregatire, se pot folosi si urmatoarele exercitii:

Exercitii pentru invatarea propriu-zisa a contraatacului

2-3 executanti simuleaza marcajul unor atacanti imaginari. Antrenorul arunca la cos iar cei trei jucatori actioneaza in vederea declansarii contraatacului; cel caer intra in posesia mingii ii lanseaza pe ceilalti care pleaca pe contraatac.

acelasi exercitiu desfasurat in functie de situatile ordonate de antrenor in vederea intrarii in posesia mingii

doi atacanti isi paseaza mingea in apropierea suprafetei de restrictie iar alti 3-4 jucatori aflati in aparare cauta sa intre in posesia mingii. In momentul realizarii interceptiei se declanseaza contraatacul, circulatia de jucatori si minge fiind cea prestabilita de antrenor ( Varianta: acelasi exercitiu cu retragerea jucatorilor care au pasat in aparare).

Prin aceste exercitii se realizeaza urmatoarele conditii de desfasurare a contraatacului:

i      educarea capacitatii de anticipare;

i      utilizarea culoarelor de desfasurare a contraatacului;

i      oportunitatea actiunilor;

i      adancimea circulatiei de minge si de jucatori;

i      dublarea.

Mai tarziu, jucatorii care pierd posesia mingii, actioneaza in calitate de aparatori.

Odata cu retragerea aparatorilor devine necesara folosirea combinatiei de atac in superioritate numerica (2 contra 1 sau 3 contra 2), pentru reusita finalizarii contraatacului. Se vor folosi apoi:

joc 3 contra 2, 4 contra 3, 5 contra 4;

joc 3 contra 3 fara dribling pe toata suprafata terenului;

joc de scoala 5 contra 5, cu tema:

contraatac reusit 4 puncte;

sunt valabile numai cosurile inscrise din contraatac;

dupa contraatact finalizat se mai acorda un atac pozitional.

2. Atacul rapid

Este o forma de atac in care o echipa intrand in posesia mingii realizeaza o trecere rapida cu cei mai avansati jucatori pentru a surprinde apararea adversa dezorganizata.

Spre deosebire de contraatac, unde exista superioritate numerica a atacantilor, aici exista un echilibru numeric.

Reusita atacului rapid consta in atacarea cosului, intr-un moment in care aparatorii nu au plasament corespunzator:

i      sunt imperecheati gresit;

i      sunt inca in retragere;

i      sunt derutati de viteza si ofensiva atacului;

i      nu pot colabora suficient;

i      nu sunt organizati.

Atacul rapid se utilizeaza dupa un contraatac nereusit, cand numarul atacantilor este egal cu al aparatorilor (3x3, 4x4, 5x5) sau cand actiunile atacantilor nu dau posibilitate regruparii tuturor aparatorilor (retragerea pivotilor, 4x3, 5x4).

In realizarea atacului rapid, echipa trebuie sa cunoasca o serie de combinatii care au un caracter de improvizatie, prin adaptarea actiunilor individuale si combinatiilor tactice la situatiile spontane. Cele mai frecvente combinatii sunt:

"da si du-te";

incrucisarile;

patrunderile si depasirile.

1.2. Atacul impotriva apararii om la om

Atacul impotriva apararii om la om se caracterizeaza prin:

circulatia jucatorilor este ofensiva, rapida, continua, colectiva si in regim variat;

determina aparatorii sa greseasca, sa nu poata respecta regulile de marcaj;

circulatia jucatorilor elibereaza spatiul din apropierea cosului, obligandu-i pe aparatori sa se apere pe o suprafata de teren mai mare;

patrunderile se efectueaza cu preponderenta pe centru;

pasele sunt date pe pozitii viitoare;

circulatia mingii este determinata de circulatia jucatorilor;

folosirea driblingului ca arma de atac.

Mijloacele de baza folosite in atacul impotriva apararii om la om sunt:

actiunile tactice individuale;

combinatiile tactice de 2 si 3 aparatori;

circulatiile organizate.

Apararea om la om poate fi atacata prin trei tipuri de atac:

contraatac;

atac rapid;

atac pozitional.

Deoarece la primele doua tipuri de atac (contraatac si atac rapid) ne-am referit in subcapitolul anterior, in continuare vom prezenta atacul pozitional

Atacul pozitional

Este forma de atac in care echipa aflata in posesia mingii ataca cosul impotriva unei aparari organizate.

Este un mijloc de baza in realizarea atacului deoarece majoritatea actiunilor de finalizare se realizeaza in atacul pozitional. Desfasurarea atacului pozitional cere atacantilor cunostinte de tactica individuala si colectiva, precum si o pregatire minutioasa a atacului.

In cadrul atacului pozitional intalnim toate fazele atacului:

intrarea in posesia mingii;

trecerea din aparare in atac;

asezarea in dispozitivul de atac;

pregatirea atacului;

actiunea finala;

recuperarea si echilibrul defensiv.

Un rol important in desfasurarea atacului pozitional il are conducatorul de joc, care trebuie sa imprime linia tactica de pregatire a atacului.

1. Sistemul de atac pozitional in potcoava (sau semicerc) - in asezarea 1-2-2

Jucatorii sunt plasati in fata cosului, la o distanta

de 7-8 metrii de acesta, lasand liber spatiul din apropie-

rea cosului.

Dispozitivul de atac imparte zona in cinci supra-

fete egale care reprezinta zonele de actiune ale jucato-

rilor.

Jucatorii 1 si 2 sunt plasati pe colturile terenului

fiind denumiti jucatori de colt. Acestia trebuie:

i      sa arunce bine la cos;

i      sa angajeze cu usurinta patrunzatorii de pe partea opusa;

i      sa fie buni patrunzatori si sa depaseasca cu usurinta adversarii;

i      sa participe la recuperare si voleibolare.

Jucatorii 3 si 4 sunt plasati la nivelul liniei de aruncari libere si sunt denumiti jucatori intermediari. Ei trebuie:

i      sa fie eficace in aruncarile de la semidistanta si distanta;

i      sa cunoasca patrunderile si depasirile;

i      sa participe la echilibrul defensiv;

i      sa combine cu jucatorii de colt.

Jucatorul 5 este plasat pe linia mediana a terenului, in spatele semicercului de aruncari libere. El este denumit conducatorul de joc. El trebuie:

i      sa posede aceleasi cunostinte tehnico-tactice ca ale celorlalti coechipieri;

i      este jucatorul care asigura echilibrul defensiv.

Caracteristicile sistemului de atac in semicerc sunt:

plasarea departe de cos;

prezinta avantajul unei usoare circulatii a mingii datorita distantelor mici dintre jucatori;

desface apararea, obligand aparatorii sa raspunda de o suprafata mai mare de teren;

creeaza in aparare un spatiu vulnerabil, in apropierea cosului;

asigura un echilibru defensiv puternic, de 2-3 jucatori;

recuperarea ofensiva la panou este mai dificila;

se poate ataca cosul cu usurinta prin centru.

Combinatiile de baza ale sistemului de atac in semicerc. Principalele actiuni sunt:

patrunderile si depasirile (asigurarea demarcajului individual), in special patrunderile din partea opusa mingii;

combinatie de "da si du-te";

blocajul la jucatorul fara minge si cu minge;

incrucisare.

Utilizarea tactica a sistemului de atac in semicerc se face:

i      atunci cand avem jucatori rapizi, buni patrunzatori, cu o tehnica individuala desvarsita;

i      daca jucatorii sunt buni aruncatori de la semidistanta;

i      cand nu avem jucatori pivoti;

i      in prima etapa de invatare a tacticii colective;

i      impotriva unui adversar care se apara agresiv, pe jumatate de teren.

B. Sistemul de atac cu un jucator pivot (atacul 4+1)

Aecasta denumire vine de la asezarea jucatorilor in dispozitivul de atac, si anume 4 patrunzatori si un jucator pivot.

Dispozitivul de atac plaseaza pe jucatori intr-o asezare ce asigura o repartizare echilibrata a zonei de atac.

Jucatorul 5- pivot - este plasat intr-o zona din apropierea cosului, si actioneaza mai bine de jumatate din spatiul de 3" si partile laterale ale liniei de aruncari libere. El trebuie:

i      sa fie inalt, robust, cu calitati fizice dezvoltate (forta, viteza, indemanare);

i      sa cunoasca procedeele variate de transmitere a mingii cu priza inalta;

i      sa fie eficace in aruncarea la cos din saritura;

i      sa foloseasca pase si aruncari protejate;

i      sa cunoasca patrunderile si depasirile specifice pe spatiu limitat;

i      sa recupereze la panou;

i      sa arunce din voleibolare.

Jucatorii 1 si 2 - patrunzatori - sunt plasati pe colturile terenului. Ei trebuie:

i      sa fie jucatori dinamici, cu viteza si forta de patrundere;

i      sa cunoasca procedee variate de pasare, in special angajarea pivotului;

i      sa fie buni marcatori din zonele lor de actiune, cu procedee de pe loc, si din saritura, buni patrunzatori.

In joc ei colaboreaza cu pivotul, anagajandu-l, combina cu acesta prin blocaje, incrucisari si dubleaza actiunile ofensive ale pivotului. Participa la recuperare cu pivotul.

Jucatorii 3 si 4 - fundasi- sunt plasati in ultimul plan. Cu aceeasi pregatire fizica si tehnico-tactica ca si patrunzatorii (1 si 2) ei au sarcina de a asigura echilibrul defensiv. Unul dintre ei este jucatorul de joc.

Caracteristicile sistemului de joc cu un pivot sunt:

dispozitivul de atac plaseaza un jucator sub cos si patru jucatori in afara, asezati pe colturile unui trapez, cu baza mare catre cos;

acest dispozitiv de atac este format din doua planuri;

atacarea spatiului vulnerabil din apropierea cosului este permanenta;

atacarea cosului se poate face cu usurinta, alternand aruncarile de sub cos cu cele de la semidistanta si distanta.

Combinatiile de baza ale sistemului de atac cu un jucator pivot se pot imparti in:

actiuni individuale ale patrunzatorilor, fundasilor si pivotului;

combinatii intre patrunzatori si fundasi;

combinatii intre patrunzatori si pivot;

combinatii intre pivot si patrunzatori.

Actiunile individuale sunt identice cu cele prezentate in atacul in semicerc, cu precizarea ca patrunzatorii vor tine cont de plasamentul jucatorului pivot, acesta cautand sa circule, eliberand culoarele de patrundere.

Combinatiile "da si du-te" (1) creeaza doua posibilitati de actiune finala a pivotului sau a fundasului, iar blocajele (2) si incrucisarile (3 ) sunt eficace deoarece se realizeaza in apropierea cosului.

Utilizarea tactica se face:

cand echipa are un jucator cu calitati si specializat;

cand patrunzatorii si fundasii arunca la cos eficace de la distanta;

impotriva oricarei variante de aparare.

3. IN APARARE

Prin sisteme de aparare se intelege organizarea si coordonarea actiunilor individuale si colective a tuturor aparatorilor, in scopul formarii unui grup de lupta omogen impotriva adversarilor.

Practica si evolutia jocului de baschet a scos in evidenta trei sisteme de aparare:

1. sistemul de aparare om la om;

2. sistemul de aparare in zona;

3. sistemul de aparare combinat.

In continuare ne vom referi doar la primul sistem de aparare.

3.1. Sistemul de aparare om la om

Sistemul de aparare om la om este apreciat ca unul din cele mai eficiente sisteme si reprezinta sistemul de baza al jocului de baschet.

In cadrul acestui sistem fiecarui jucator i se repartizeaza cate un atacant, pe care este obligat sa-l marcheze pe toata durata jocului.

Aparatorul marcheaza atacantul prin vederea periferica atat a campului de joc cat si a circulatiei mingii.

Apararea om la om este o:

aparare individuala, sub aspectul imperecherii directe a aparatorului cu atacantul;

aparare colectiva, deoarece aparatorii colaboreaza intre ei, se sprijina, se ajuta reciproc prin plasament, alunecari, schimburi de adversari, dublaje.

Caracteristicile sistemului de aparare om la om

Atentia aparatorului se va indrepta in principal asupra atacantului si in secundar asupra mingii. Se poate aplica pe orice portiune de teren, avand un caracter activ. Se actioneaza pentru castigarea mingii. Plasamentul, circulatia si organizarea actiunilor sunt determinate de circulatia atacantilor.

Regulile de baza a apararii om la om:aparatorul trebuie sa se gaseasca permanent intre cos si adversar si sa priveasca tot timpul mingea.

Utilizarea tactica

Se foloseste impotriva oricarui sistem de atac, impotriva echipelor:

i      a caror jucatori arunca precis la cos de la distanta;

i      a caror jucatori au o slaba pregatire tehnica;

i      in cazul in care in ultimele minute de joc conduce adversarul si se urmareste castigarea mingii.

Avantajele apararii om la om sunt:

asigura supravegherea fiecarui atacant in parte;

da posibilitatea studierii adversarilor, cu mult inaintea jocului;

repartizarea jucatorilor adversi se poate face dupa talie si dupa pregatire;

da posibilitatea apararii sa profite de slabiciunile atacantilor;

se pot da sarcini fiecarui aparator;

poate sa se adapteze in functie de situatia jocului, capatand un caracter activ sau pasiv.

Dezavantajele apararii om la om sunt:

cere calitati relativ egale cu cele ale adversarilor;

face fata mai greu combinatiilor tactice bazate pe blocaje, paravane, incrucisari;

lansarea contraatacului se face mai greu, fiecare aparator fiind preocupat de atacantul sau.

Variantele apararii om la om sunt:

a) apararea om la om normala;

b) apararea om la om agresiva si la interceptie;

c) apararea om la om cu aglomerare;

d) apararea om la om cu flotare;

e) apararea om la om cu presing

a)  Apararea om la om normala

Este utilizata la initierea in jocul de baschet pentru incepatori. Se manifesta sub doua forme:

forma pasiva, ce se caracterizeaza prin marcarea atacantilor dupa retragerea in aparare a aparatorilor;

forma activa, care se caracterizeaza prin faptul ca distanta de marcaj se micsoreaza, iar aparatorii manifesta initiativa in atacarea mingii.

b)  Apararea om la om agresiva

In baschetul modern se bucura de cea mai mare utilizare. In aecst tip de aparare se urmareste ca adversarii directi sa fie marcati aproape, strans, folosindu-se tactica de hartuire, pentru a determina pe atacanti sa greseasca.

Se manifesta sub doua forme:

i      om la om pe jumatate de teren, in care aparatorii dupa ce se retrag in terenul propriu asteapta atacantii in apropierea liniei de centru, de unde ii marcheaza agresiv;

i      om la om pe tot terenul, care presupune marcarea adversarului imediat ce s-a pierdut mingea, chiar in terenul de atac. Aparatorii ataca foarte agresiv, de aproape, cautand prin mijloace regulamentare sa impiedice transmiterea mingii sau mentinerea posesiei ei de catre atacant.

Utilizarea tactica

impotriva echipelor slabe tehnic;

impotriva echipelor care desfasoara atac organizat, static;

impotriva echipelor care utilizeaza pase lungi;

spre sfarsitul jocului, cand echipa este condusa;

impotriva echipelor care au jucatori buni marcatori, dar sunt lenti;

cand adversarul da semne de oboseala.

a)       Apararea om la om cu aglomerare

Se desfasoara pe o suprafata de teren mai restransa, in general la 6 metri, in apropierea cosului. Aceasta varianta a aparut ca urmare a lipsei de eficacitate in aruncarile la cos de la semidistanta si a concentrarii actiunilor finale pe aruncarile de sub cos, pe jucatorii pivot sau patrunzatori.

b)      Apararea om la om cu flotare

Se caracterizeaza prin faptul ca  se ajuta coechipierul in marcarea unui atacant periculos. Acest ajutor, numit flotare, poate fi efectuat de unul sau mai multi aparatori in mod permanent sau temporar.

Flotarea permanenta se face de aparatorul al carui atacant nu este periculos, nu este eficace in aruncarile la cos si joaca static, in general conducatorul de joc care arunca mai rar la cos.

Flotarea temporara se utilizeaza cand aparatorul cel mai apropiat de atacantul cu minge ajuta pe aparatorul acestuia la marcaj. In general aceasta flotare se executa la jucatorii pivot.

c)       Apararea om la om presing

Constituie varianta moderna a apararii agresive, forma cea mai activa de aparare. Scopul acestei aparari este:

i      de a impiedica circulatia de minge;

i      de a realiza interceptii si smulgeri.

Aparatorii in lupta cu atacantii il marcheaza strict la interceptie, prin joc de brate si picioare, pentru a-i indeparta de pozitiile preferate, impiedicandu-i sa-si organizeze actiunile, obligandu-i sa arunce imprecis la cos, sa comita infractiuni.

Apararea presing poate fi aplicata temporar sau permanent, in ambele cazuri aparatorii trebuind sa posede o buna pregatire prin:

i      rezistenta in regim de viteza;

i      viteza de reactie si combativitate;

i      actiuni tehnico-tactice bine insusite (smulgeri, interceptii, capac).   

Utilizarea tactica

Se foloseste:

impotriva echipelor pregatite tehnic si fizic;

impotriva echipelor care folosesc atacul organizat bazat pe combinatii;

pentru a opri contraatacul.

Verificati-va cunostintele

Clasificati si descrieti tactica colectiva (impotriva apararii om la om).

Clasificati si descrieti tactica colectiva in sistemul de aparare om la om.