TEREN, CONSTITUTIE, REACTIVITATE

Notiuni generale

Genotipul reprezinta totalitatea genelor care codifica caracterele organismului exprimate in diferite etape ale dezvoltarii ontogenetice.

Fenotipul reprezinta ansamblul de caractere codificate de genotip(phainen-a arata, typos-tip), ceea ce se "observa", se arata caracteriologic de la un individ aflat in studiu. Depinde de mijloacele tehnice utilizate.

Constitutia reprezinta ansamblul caracterelor structurale si abilitatilor functionale ale unui organism, rezultate din alcatuirea zigotica a genomului sau, din relatiile de codificare genetica, relatii care se desfasoara temporal in cursul dezvoltarii ontogenetice. Este expresia fenotipica a genotipului si are un caracter dinamic datorita actiunii factorilor de mediu tradusa la un moment dat printr-un anumit teren.

Terenul reprezinta rezultanta interactiunii dintre constitutie si factorii de mediu fiind definit prin starea caracterelor functionale si structurale ale unui organism intr-un anumit moment al dezvoltarii sale biologice.

Terenul include pe langa notiunea de constitutie si totalitatea modificarilor suferite intr-un anumit moment al dezvoltarii ontogenetice.

Rezumand cele enuntate: constitutia este un complex de structuri si abilitati functionale, genetic determinate care evolueaza pe de o parte ca urmare a unui "program" genetic predeterminat si pe de alta parte sub influenta factorilor ecologici.

Variatiile constitutiei determina terenul, inteles ca o notiune dinamica si definit prin starea caracterelor functionale si structurale ale unui organism intr-un anumit moment al dezvoltarii sale biologice

Ex. de teren in care modificarile constitutiei rezulta din evolutia programata genetic predeterminata a organismului: starea de fat, starea de pubertate, batranetea, menstruatia.

Terenul apare de cele mai multe ori ca o rezultanta a actiunii modificatoare a factorilor genetici programati si a celor ecologici care pot actiona fie asupra genotipului, dar de cele mai multe ori asupra fenotipului. Ex. : sarcina si lactatia.

Terenul reprezinta un anumit moment din evolutia constitutiei si-n cursul ciclului vital organismul cunoaste o insiruire succesiva de terenuri.

Asa se intelege de ce la un moment dat variatiile caracterului (origine intrinseca sau provocata de mediu) conditioneaza configuratii constitutionale proprii unui teren caracterizat fie prin: cresterea rezistentei organismului la actiunea factorilor de mediu (teren favorizat) si stare asemanatoare de manifestarea unei boli sau prin stare patologica manifesta(teren patologic).

a) Teren favorizat se regaseste cand:

organismul antrenat devine capabil de performante deosebite,

organismul caruia ii creste rezistenta la factorii de mediu in urma imunizarii artificiale sau naturale.

b) Terenul patologic este un teren "specificat".

Specificarea ii confera organismului predispozitia pentru o boala care se manifesta sub influenta unor anumiti factori.

Ex.: teren specificat pentru T.B.C. - boala ce apare sub influenta unor anumiti factori ecologici.

Exista si teren patologic propriu-zis, terenul ce apare in cursul evolutiei unei boli si este specific bolii respective (teren bacilar, bronsitic).

Acest tip de teren poate predispune la aparitia unei boli sau poate prezenta un avantaj selectiv.

Ex. terenul indus de rujeola predispune la TBC; deficitul heterozigot de glucoza 6 fosfat dehidrogenaza eritrocitara este un factor predispozant pentru aparitia anemiei hemolitice sub actiunea primadinei dar, confera rezistenta la infestarea cu Plasmodium falciparum. In concluzie, terenul poate prezenta o configuratie normala, configuratie avantajoasa (antrenament, imunitate), sau configuratie patologica ca o stare patologica manifesta sau o stare predecesoare unei manifestari clinice(teren hipertensiv, bacilar, bronsitic, diabetic, gutos, nevropat).

Factorii care conditioneaza terenul

I. Factorii genetici

Totalitatea caracterelor unui organism sunt determinate de factori genetici care alcatuiesc aparatul genetic al organismului.

Fiecare gena determina printr-un sistem de codificare biochimica lanturi polipeptidice care la randul lor alcatuiesc proteinele constituind baza structurala si functionala a caracterelor organismului.

Genele coopereza intre ele la nivel celular si intercelular prin tipuri de interrelatii.

Cooperarea genelor la nivel celular este completata cu interrelatii functionale dintre celule si mai ales cu factorii de mediu.

Interrelatia genelor la distanta cat si relatiile cu factorii sunt asigurate de cele 2 sisteme de integrare: sistemul nervos(S.N.) si sistemul endocrin(S.E.).

S.N.este colectionarul informatiilor asupra dinamicii si actiunii factorilor de mediu, iar impulsurile nervoase se transmit celulelor prin intermediul hormonilor secretati de glandele endocrine sau mediatori chimici asemanatori hormonilor.

Datorita interrelatiilor intergenice, genele alterate nu se exprima patologic in sistemele poligenice, decat in conditie de mediu in care caracterul corespunzator este solicitat sau stressat.

Terenul este conditionat de actiunea factorilor de mediu care in ansamblu constituie peristaza.

II. Factorii de peristaza

In aceasta notiune intra toate conditiile mediului inconjurator sau ale homeostaziei organismului care pot exercita anumite influente in instalarea si producerea bolilor.

Cei mai importanti factori sunt :

Alimentatia, factor de prim ordin in reactiile de raspuns ale organismului. O ratie echilibrata in principii alimentari este una din conditiile prevenirii, evolutiei si tratamentului bolilor(proteine, vitamine, saruri minerale, glucide). Raportul intre principiile nutritive influenteaza capacitatea de raspuns a organismului. Astfel:

deficitul alimentar in proteine favorizeaza: bolile infecto-contagioase; scade capacitatea de aparare si intarzie vindecarea.

deficitul de calciu favorizeaza: cariile dentare, osteopatiile si bolile neuro-musculare.

Boli preexistente

Bolile din perioada embrionara influenteaza terenul si reactivitatea, capacitatea de aparare a organismului, influenteaza aparitia hepatitelor, maladiilor de sistem, nefrite, tulburari digestive, cardio-vasculare, boli alergice, metabolice, nefropatii.

Patologia actuala se refera la existenta unor boli asociate fara legatura cu boala de baza dar pe care o pot influenta.

Ex.:afectiunile dentare au gravitate mai mare la diabetici; afectiunile paratiroidelor duc la maladii de dinti si maxilare; bolile hepatice si pancreatice modifica secretia glandelor salivare.

Factorii sociali sunt legati de cei biologici, ei privesc conditiile de viata si mediu (inclusiv familiale), stresul, grijile cotidiene, etc.

Complexul mare de factori implicati in definirea terenului fac dificila realizarea unei clasificari a populatiei umane in tipuri constitutionale sau de teren.

Fiecare organism constituie o individualitate diferita de alti indivizi. Astfel a fost introdus termenul de fenotipie

Fenotipia individuala reprezinta  totalitatea insusirilor unui organism care pot fi exprimate in indici calitativi sau cantitativi (conformatie fizica, grup sangvin, tipuri de S.N., grupe leucocitare).

Aceasta se imparte in :

a)Fenotipia constitutionala ce caracterizeaza indivizii dupa predominanta unui organ, sistem sau functie. Pe baza ei au fost identificati: tip respirator, tip digestiv, tip simpaticoton sau vagoton. Dupa secretia endocrina : hiper sau hipotiroidism.

b) Fenotipia imonologica

Specificitatea imunologica este determinata de structurile specializate care formeaza aparatul imunitar, pe baza caruia se formeaza o anumita structura a organelor si tesuturilor, un anumit specific de antigeni si anticorpi.

Patologia determinata de aceasta fenotipie: incompatibilitatea sanguina, boli alergice, anemii, transplantul de organ, implantul dentar,

c)Fenotipia endocrina. Glandele endocrine imprima una din importantele caracteristici ale terenului si reactivitatii; hiper/hipo functia unei glande poate modifica reactia de raspuns a organismului. Tulburarile sistemului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal joaca rol important in adaptarea la agresiune. Selye le descrie in "sindromul genelor de adaptare".

d)Fenotipia nervoasa. Pe scara filogenetica cu cat un organism este mai evoluat cu atat actiunea sa este subordonata S.N.

Pavlov a afirmat ca reactia de raspuns depinde de 2 procese fundamentale ale scoartei celebrale: excitatia si inhibitia stabilind 4 tipuri de S.N.: puternic, echilibrat si mobil; puternic, echilibrat si inert; puternic, neechilibrat; slab inhibat.

Descoperirea celui de al doilea sistem de semnalizare i-a permis autorului sa descrie 3 tipuri de S.N.: ganditor, artistic si intermediar.

Bolnavii anxiosi, deprimati, prezinta reactii postagresive dezordonate, discordante sau reduse. Socul traumatic este agravat de oboseala, panica.

Terenul si reactiile de raspuns in surmenaj sunt dependente si de activitatea S.N. vegetativ, fapt ce a dus la delimitarea unei predominante parasimpatice sau simpatice.

Parasimpaticotonii se caracterizeaza prin predominanta proceselor anabolice, capacitate de aparare, antitoxica superioara, procese mai active de mobilizare a leucocitelor.

Simpaticotonii: au M.B. mai ridicat, raspunsuri reactive vii, prompte, mobilizare rapida de catecolamine si se epuizeaza repede.

Dezechilibrele intre cele 2 componente au fost incluse in notiunea de "distonie neuro-vegetativa".

e)Varsta (ilikibiologia)

Terenul prezinta o serie de trasaturi cronologice care se exprima printr-o reactivitate particulara la diferite varste.

Astfel ca :

nou-nascutul are reactii foarte limitate datorita incompletei dezvoltari a sistemelor cu caracter de bariera, sinteza redusa se anticorpi (A.C.) si dezvoltare incompleta a S.N.,

nou-nascutul imatur are o dezvoltare morfofunctionala deficitara si mecanisme de aparare foarte reduse,

pubertate se caracterizeaza prin prezenta de anemii, boli alergice, boli neuro-endocrine, boli dento-gingivale,

varstnicii prezinta urmatoarele caracteristici:scade apa in tesuturi, scade elasticitatea vasculara prin depuneri de colesterol, creste T.A., scade forta de contractie a muschiului, perfuzarea redusa a organelor, sensibilitate crescuta la infectii, tendinta de cronicizare a bolilor.

c) Sexul este unul din parametrii majori ai individualitatii biologice care determina terenul pe plan fenotipic la varsta pubertatii.

Ritmul catamenial la care participa hipofiza si ovarul antreneaza efecte ca: hiperexcitabilitatea neuro-psihica, congestia organelor din sfera genitala si abdominala, modificari functionale ce duc la boli ca: dischinezii biliare, cistite hormonale, infectii in sfera genitala. La femeia gravida o serie de afectiuni se pot acutiza: cardiace, pulmonare, endocrine, metabolice.

Predispozitia si diateza

Predispozitia si diateza reprezinta configuratiile terenului instalate anterior unei manifestari clinice datorita acumularii temporale de factori de risc prin modificari cantitative ale caracterelor sau abilitatilor functionale. Aceste modificari pot fi imperceptibile clinic sau se pot detecta cu instrumente simple.

Ex. Stanler in 1974 a demonstrat ca bolnavii hipertensivi cu activitate normala pot prezenta modificari EKG si radiologice care atesta instalarea unei complicatii cardiace. Cresterea T.A. este factor de risc pentru complicatii. Statisticile demonstreaza ca unul din doi bolnavi cu H.T.A. ignora terenul maladiv.

Diateza(diathesis, angajament, dispozitie), este o stare alterata a terenului rezultata din actiunea predominenta a factorilor de risc, de origine ecologica, desi componenta genetica nu este exclusa, mai putin utilizata.

Reactivitatea este raspunsul organismului la actiunea mediului; depinde de starile constitutionale in care se afla individul si expresia functionala a terenului sau predispozitiei.

Constitutia, terenul, reactivitatea sunt notiuni care se refera la un ansamblu de caractere ale organismului. Predispozitia vizeaza caractere singulare sau grupe de caractere cand sunt specificate (bacilar, bronsitic, hipertensiv,etc). Limitarea tipologica este posibila doar pentru notiunea de teren.

Factorii care conditioneaza reactivitatea

factori genetici

factori de mediu

factori fizici

factori chimici

alimentatia:

factori cronobiologici

varsta