Ontogeneza sangelui

Ontogeneza sangelui

Pentru a se ajunge evolutiv la constituirea sectorului eritropoetic al individului adult sunt parcurse mai multe etape ontogenetice: etapa mezoblastica (zero - doua luni), etapa hemato-splenica (doua - cinci luni), etapa medulara (incepand din luna a -a a vietii embrionare).

Intr-o prima etapa (mezoblastica), la embrionul uman se observa, incepand din a 16 la a 19 zi de gestatie, insule sanguine mezodermice (insulele Wolf si Pander) in (tesut extraembrionar) sacul vitelin (area vasculosa). Constituite din hemangioblasti, celule mezenchimale active, dar initial fixe, din care se diferentiaza apoi celulele endoteliale si celulele sanguine primitive (hemocitoblastii, sau simplu, hemoblastii), mobile , care dau nastere seriei rosii a eritroblastilor primitivi (celule mari, nucleate, asemanatoare megaloblastilor), care sunt inlocuiti in cursul evolutiei cu eritroblasti mai mici, procesul desfasurandu-se paralel cu schimbarea tipului de Hb sintetizat.

Intr-a -a etapa (hepato-splenica), incepand din a 9-a saptamana a vietii intrauterine, cu ocazia declinului eritropoezei mezoblastice, formarea celulelor matca (stem , susa)  pluripotente migreaza (traversand circulatia ombilicala) catre organe in care se gasesc conditii mai bune pentru dezvoltarea lor si astfel ficatul devine principlalul organ eritropoetic, csruia i se adauga in masura mai mica splina si accesoriu timusul si chiar ganglionii limfatici, in toate aceste organe desfasurandu-se inlocuirea seriei eritroblastilor primitivi (asemanatori megaloblastilor) cu cea a eritroblastilor din a -a generatie (ceva mai mici decat cei din perioada precedenta), care se vor diferentia pana la eritrocite ceva mai mari decat cele ale adultului (dar anucleate) si incarcate cu Hb fetala.

Intr-o a -a etapa (medulara), incepand din luna a -a la a -a de gestatie, eritrogeneza inceteaza in splina, iar incepand din luna a -a de sarcina eritrogeneza se sisteaza si in ficat, deoarce cresterea hepatocitelor jeneaza dezvoltarea celulelor stem pluripotente si acestea isi schimba locul de formare si dezvoltare, orientandu-se spre maduva osoasa, asa cum se manifesta la nastere, formand eritrocitele obisnuite, adulte. La nastere, maduva osoasa rosie, hematoformatoare, ocupa in totalitate spatiile din interiorul oaselor, cantarind 70-80 g si preluand in intregime hematopoieza. Totusi, atat splina, cat si ficatul, pot sa continuie o foarte slaba activitate hematoformatoare pana la nastere si chiar in primele saptamani dupa nastere.

In jurul varstei de patru ani a copilului incepe sa apara in interiorul oaselor zone de maduva galbela (ocupata de tesut gras), nefunctionale, desi pana la adolescenta eritropoeza are loc (in principiu) in maduva tuturor oaselor, dar dupa varsta de 18-20 ani maduva oaselor lungi devine in intregime invadata de grasime, asa ca nu mai este eritropoetica, ramanand functionala numai maduva oaselor spongioase, adica aproximativ 2500g de maduva osoasa rosie; din aceasta doar 50% fiind necesara pentru hematopoieza curenta.  Maduva hematogena activa se gaseste la individul adult la nivelul vertebrelor, sternului, coastelor, epifizelor proximale ale femurului si tibiei, oaselor craniului, coxalelor. Dar, chiar si in aceste oase maduva devine mai putin profuctiva in masura in care varsta individului inainteaza, o parte din maduva oasoasa rosie transformandu-se treptat si reversibil in maduva galbena si apoi in maduva cenusie (prin fibrozarea maduvei galbene), ajungandu-se progresiv la o anemie obisnuita la batrani.

Cateodata insa, sub influenta unor factori stimulatori, maduva osoasa, care-si interupsese activitatea eritropoietica , si-o reia, iar cea aflata inca in activitate se hipertroiaza puternic, sporindu-si eritrogeneza. Astfel, in prezenta unor stimuli foarte puternici si exercitati pe o perioada lunga de vreme, chiar splina si ocazional ficatul, pot sa-sii reia functiile eritropoietice dupa scurgerea unui intervale de timp de la nastere.