Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
In figura sunt prezentati muschii de mai jos, cu denumirile lor din latina.
Principalele grupe de muschi
Muschii capului:
Muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali;
Muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori;
Muschii masticatori.
Muschii gatului si cefei:
Pielos al gatului;
Sterno-cleido-mastoidieni;
Hioidieni.
Muschii Trunchiului:
Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii dorsali si muschii santurilor vertebrale (in plan profund);
Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali) si abdominali (drepti si oblici);
Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si expiratie;
Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragma care este boltit spre torace.
Musculatura membrelor superioare:
Muschii de pe centura scapulara;
Muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si extensori ai mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.
Musculatura membrelor anterioare:
Muschi de pe oasele centurii pelviene (fesierii);
Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul, croitorul, aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii gambei extensori ai piciorului, ponatori supinatori iar posterior se gaseste tricepsul sural.
Muschii
reprezinta elementele active ale aparatului locomotor. Sub actiunea
impulsurilor nervoase, ei se contracta sau se relaxeaza. Prin
intermediul nervilor, muschii pot primi impulsuri voluntare
(contractii voluntare, la muschii striati - scheletici -) sau
involuntare (contractii involuntare, la muschii netezi sau cardiac).
Dupa forma, dispunere, mod
de contractie, muschii sunt categorisiti in doua clase:
1. Muschi viscerali, netezi,
care se gasesc dispusi in peretii organelor interne (stomac,
intestine, artere etc.). Intreaga masa se contracta lent, involuntar,
primind impulsuri vegetative.
2. Muschi striati, care se subimpart in doua tipuri: cardiaci, cu contractii
involuntare, si scheletici,
cu contractii mixte, de obicei voluntare.
Muschii scheletici se
insera pe oase, pe care le pun in actiune. Un muschi are
doua sau mai multe puncte de insertie, dintre care unul este de
origine, iar celalalt (celelalte) sunt de insertie, reprezentat, de
cele mai multe ori printr-un tendon. Intre ele se gaseste masa
(corpul) muschiului.
Dupa dispozitia fibrelor
masei musculare in raport cu tendonul, muschii scheletici se impart in:
- Muschi fusiformi, cu fibre lungi, paralele pe lungime,
permitand miscari diverse, dar cu forta
scazuta (sternocleidomastoidian, croitor etc.);
- Muschi penati, cu tendonul in centru sau lateral si
fibrele musculare dispuse oblic pe acesta si pe lungime, executand
miscari cu forta crescuta (brahial etc.);
- Muschi cu mai multe origini si un singur tendon terminal
(biceps, triceps, cvadriceps,
sternocleidomastoidian). Sunt muschi mari, puternici;
- Muschi cu intersectii tendinoase (dreptii abdominali).
In raport cu modul de
functionare, muschii pot fi:
- agonisti, care realizeaza aceeasi miscare
(apropie doua oase),
- antagonisti, care participa la miscari pe
aceeasi directie, dar in sensuri opuse (unul apropie doua oase,
celalalt le departeaza; de exemplu, bicepsul si tricepsul).
La exterior, muschii
prezinta o teaca membranoasa, numita epimisium. Ea ii separa de
organele invecinate, facand insa corp comun cu tesutul
conjunctiv subdermic, periost, aponevroze, tendoane etc.
In interior, muschiul
prezinta o structura fasciculata, fiecare fascicul fiind
delimitat de o teaca colagenic - conjunctiva (perimisium). Fasciculele sunt impartite in fibre, de
asemenea, acoperite de o teaca conjunctiva, endomisium. Aceste trei teci au legatura intre ele,
fiind mai bine vizibile la muschii biceps, triceps, cvadriceps etc. Ele
sunt constituite din fibre colagenice, reticulare, elastice, celule
fibroblastice, histiocite, adipocite etc.
Fibrele musculare ocupa
volumetric in jur de 70 - 85% din muschi, iar tecile conjunctive cam 15 -
30%.
Tendoanele sunt cordoane de tesut conjunctivo - fibros,
situate la capatul muschiului, inserandu-se pe os.
Lucrand strict sub control nervos,
muschii sunt bogat inervati
de fibre motorii, senzitive si vegetative, metabolismul si
functionarea lor depinzand integral de starea inervatiei.
Fibrele motorii provin din ganglionii spinali, sau din nervii
cranieni.
Legatura axon - fibra
musculara se face printr-o sinapsa modificata, numita placa motorie.
Executand functii complexe,
muschiul striat dezvolta un metabolism activ, ceea ce necesita o
irigare sanguina bogata. Reteaua capilara din jurul
fibrelor musculare are o suprafata de 4 - 6 ori mai intinsa
decat cea tegumentara.
Fibra musculara este o celula alungita, cu fibrile
contractile in citoplasma. Ea este unitatea morfo-functionala a
muschiului. Are o forma fusiforma, conica,
cvasicilindrica si dimensiuni de ordinul a 1mm (la muschiul
scaritei) -
De obicei, fibrele musculare sunt mai
groase la barbat decat la femeie si la indivizii bine
intretinuti comparativ cu cei mai prost hraniti.
Dezvoltarea muschiului se face prin ingrosarea fibrelor, ca urmare a
cresterii catitatii de sarcoplasma si a
continutului fibrilar.
Fibrele pot traversa longitudinal
intreg muschiul, sau se pot opri undeva in masa acestuia, efilandu-se. In
general, circa 98% din fibre sunt inervate de o singura placa
neuro-musculara, situata la mijocul acestora, dar sunt si cazuri
cand o placa neuro-musculara inerveaza mai multe fibre.
Fibra musculara este alcatuita din: membrana, numita sarcolema, citoplasma (sarcoplasma), si
aparat fibrilar.
Sarcolema este o membrana aproape continua, ce
prezinta un orificiu de intrare a fibrei nervoase. Se constituie dintr-un
complex elastic, subtire, bistratificat; stratul intern, mai subtire
(circa 70 Ångstromi), se numeste membrana plasmatica, iar cel
extern, mai gros (de circa 300 - 500 Ångstromi), numit membrana
externa, are o elasticitate foarte mare.
Sarcolema se continua cu
tesutul conjunctiv dintre fibrele musculare, iar in interior se
conecteaza cu membranele Z ale miofibrilelor. Functional, sarcolema
stabileste legatura dintre interiorul si exteriorul celulei,
prin intermediul sistemului de canalicule T, importanta cale pentru
schimburile de substante cu lichidul intercelular. De asemenea, sistemul T
detine rolul primordial de transmisie a impulsului nervos de la placa
neuro-musculara la miofibrile.
Sarcoplasma este citoplasma celulara, formata din
miofibrile si citoplasma necontractila.
Miofibrilele formeaza
ionoplasma. Ele ocupa cam 60 - 80% din masa si volumul fibrei,
prezentandu-se ca filamente de 1 - 3 micrometri diametru si de lungime
egala cu a fibrei. Miofibrilele nu poseda membrana proprie.
Spatiul dintre ele este ocupat de citoplasma, mitocondrii si
reticul endoplasmatic. Intr-o fibra se gasesc in jur de 1000 - 1100
de miofibrile, care se dispun paralel pe axul lung al acesteia. Astfel, fibra
capata un aspect striat longitudinal.
Structura lor este consecinta succesiunii de discuri formate
din material proteic cu indice de refractie diferit (luminos sau
intunecat) de-a lungul fibrelor, ceea ce le confera aspectul striat
transversal. Discurile sau benzile luminoase, clare, izotrope, monorefringente
in lumina polarizata sunt mai subtiri si poarta
denumirea de benzi I, iar cele
anizotrope, intunecate, birefringente, mai groase, se numesc benzi A.
Benzile A sunt impartite in
doua segmente egale de o banda clara, H (Hensen), iar
cele I de banda intunecata Z
(Zwischenscheibe, numita
si Stria Amici); aceasta
traverseaza toate miofibrilele, atasandu-se la sarcolema. Rolul
sau este de a mentine raporturile interfibrilare. In timpul
relaxarii exagerate a fibrilelor, in centrul striei H, clare, apare membrana M, intunecata, unde se
prind filamentele de miozina. De-o parte si de alta se gasesc
doua arii mai luminoase, numite liniile
L.
Intre doua membrane Z (intre
centrii zonelor luminoase I) se gaseste un sarcomer; el este unitatea morfo-histo-functionala a
miofibrilelor. In general, lungimea sarcomerilor ajunge pana la 2,5
microni. Intr-o fibra sunt cam 10 - 20 de milioane de astfel de
unitati.
Filamentele de miozina participa la formarea discului
intunecat A, avand in mijloc o umflatura (membrana M). Au cam 140 -
160 de Ångstromi in diametru si lungimi de 1,6 microni. Sunt constituite
din cate 200 de molecule de miozina, aranjate intr-o retea
hexagonala, densa.
Filamentele de actina formeaza discul clar I,
inserandu-se cu un capat pe membrana Z, iar cu celalalt
intercalandu-se printre filamentele de miozina, oprindu-se in apropiera
zonei H. Diametrul lor ajunge pana la 50 - 70 de Ångstromi, iar lungimea
la 2,05 microni. Sunt mai putin dense decat filamentele de miozina.
Per sarcomer, se gasesc circa 1200 molecule, provenind din doua
filamente.
Fiecare miofibrila are in
componenta aproape 1500 de filamente de miozina si 3000 de
filamente de actina, fiecare
filament de miozina avand in juru-i 6 filamente de actina, iar
unul de actina 3 de miozina. Raportul numeric este de 1/2, iar cel
molar de 4 actina la 1 mizina.
Cu exceptia zonei H, discul A
este constituit din filamente groase de miozina si subtiri de
actina. Zona clara H constituie elementul elastic al miofilamentului,
unde are loc extensia acestuia. Este formata din filamente de miozina
si unul extensibil, proteic, S, ce pare a uni filamentele de actina
intre ele.
Discul A este mai bogat in
substante minerale comparativ cu discul I; astfel, primul contine in
special Ca++, Mg++,
K+, iar cel de-al doilea Creatinfosfat (CP, CF), Acid Adenozintrifosforic (ATP), Acid
Adenozindifosforic (ADP), lipoide etc. Glicogenul, principala substanta de conversie
energetica a muschiului, atinge concentratii considerabile in
sarcoplasma si discul A, care, se pare, exercita o actiune
ATP-azica (de descompunere asupra ATP), generand energia necesara
contractiei.
Proteinele se gasesc in
proportie de 54 in discul A, 36 in discul I, 3 in substanta S si
6 in membrana Z.
Sarcoplasma nediferentiata se prezinta sub forma
unui gel amorf, rosu. Biochimic, constituie un amestec de ioni: K+, Na+, Ca++,
Mg++, PO4---, dizolvati in
apa, substante organice, necesare metabolismului celular: enzime proteice si mitocondrii,
aflate in stransa legatura cu filamentele de actina (au rol
in utilizarea ATP). Sarcoplasma nediferentiata ocupa cam 20 -
30% din masa celulara. Ea cuprinde doua fractiuni:
- sarcoplasma interfibrilara, bogata in organite celulare
(mitocondrii, fragmente de reticul endoplasmatic, incluziuni organice:
proteine, aminoacizi liberi, acizi grasi liberi, miogen, globuline,
glicogen, enzime etc.)
- sarcoplasma periferica, unde se gasesc mitocondrii,
nucleu, aparat Golgi, reticul endoplasmatic, lizozomi, glicogen,
lipopigmenti, ATP etc.
Reticulul endoplasmatic are doi componenti: reticulul sarcoplasmatic (RS), identic
cu al celorlalte celule, si sistemul
T, tubular transvers, ca o continuare a membranei si a
spatiului intercelular inauntrul celulei.
Tuburile sistemului T invaluie
fiecare miofibrila printr-o formatiune inelara la nivelul
membranei Z, sau la nivelul jonctiunii discului I cu discul A, cu cate
doua inele per fibra. Tubulii, ovalari in sectiune, au
conductante scazute pentru Cl-, Na+, K+,
comparativ cu membrana celulara.
Tipul si cantitatea enzimelor din citoplasma depind
de regimul anaerob sau aerob al metabolismului celular, reunind cam 50% din
proteinele solubile din muschi.
Dupa cantitatea de
sarcoplasma, mioglobina ("hemoglobina musculara"), rezerva de
oxigen, avem urmatorele tipuri de fibre musculare:
- fibre rosii, cu un continut mai ridicat in
mioglobina, cu contractii lente (peste 3,5 ms), puternice,
functionand aproape continuu si obosind greu (muschii
antigravitationali, cu metabolism preponderent oxidativ);
- fibre albe, cu numeroase miofibrile, mai sarace in
mioglobina; au contractii rapide (sub 3,5 ms) si obosesc
usor. Au metabolism preponderent glicolitic, anaerob.
Nu exista muschi
alcatuit doar din fibre rosii sau albe, dar exista muschi
constituiti predominant din fibre rosii sau albe. Astfel, extensorii
au in special fibre rosii, iar flexorii mai multe fibre albe.
La om a fost evidentiat un al
treilea tip de fibre, intermediar,
rozalii. Este posibil ca, extrapoland, sa admitem ca acestea
ar sta la originea celorlalte. Adica, intr-un stadiu ontogenetic, cand
muschii inca nu s-au separat in flexori sau extensori, toti
muschii scheletici sa fi continut doar fibre rozalii. Pe
masura stabilizarii unui anumit regim de functionare si de
metabolism, fibrele evolueaza spre unul dintre aceste tipuri.
Proprietatile fibrelor musculare
Fibra rosie |
Fibra alba |
Metabolism aerob crescut |
Metabolism anaerob crescut |
Lipoliza intensa |
Lipoliza slaba |
Mici rezerve glicogenice (dependenta de glicogenul hepatic) |
Rezerve glicogenice crescute (semidependenta de glicogenul hepatic) |
Activitate ATP-azica slaba |
Activitate ATP-azica intensa |
Contractie lenta |
Contractie rapida |
Dimensiuni mici, tensiune mica, cvasicontinua |
Dimensiuni mari, tensiune mare, intermitenta |
Retea capilara bogata |
Retea capilara saraca |
Inervatie motoneuronala de dimensiuni reduse, cu conductanta lenta |
Inervatie motoneuronala de dimensiuni mari, cu conductanta rapida |
Prag reflex diminuat |
Prag reflex crescut |
Descarcare tonica reflexa |
Descarcare fazica reflexa |
Oboseala redusa |
Oboseala intensa |
Tipul de inervatie este
raspunzator pentru rata metabolica a unei fibre musculare, prin
rolul trofic pe care-l joaca neuronul pentru muschi. Prin inversarea
inervatiei unei fibre rosii, aceasta dobandeste un comportament
de fibra alba; procesul invers este mai putin pregnant, ca
urmare a unei atare autonomii a fibrelor albe vis a vis de inervatie.
Substantele care intra in structura muschiului striat
A.
Proteinele. Dupa colagen,
sunt cele mai abundente substante organice din organism. Ele se subimpart
in:
a. Proteine solubile sarcoplasmatice (3,5 - 7%): mioglobina, miogene (albumine), enzime
(circa 2/3 dintre enzimele musculare): fosforilaza, fosfoglucomutaza, aldolaza,
trifosfatizomeraza, enolaza, creatinkinaza, 3-fosfogliceraldehidhidrogenaza,
fosfoglicerokinaza, fosfogliceromutaza, piruvatkinaza, lactatdehidrogenaza.
- miogenul este un amestec de albumine A si B, un mare
numar de enzime glicolitice, respiratorii, proteolitice,
fosfat-transferaze, lipolitice etc;
- mioglobina, o cromoproteina rosie, care fixeaza
temporar oxigenul, constituind rezerva locala si imediata de
oxigen.
b. Proteinele insolubile, structurale,
se gasesc in proportie de 13 - 17,5% si reunesc proteinele miofibrilelor, proteinele granulare si proteinele stromei.
- proteinele miofibrilelor constituie cam 60% din proteinele
musculare, adica in jur de 12% din totalul substantei organice,
formand structurile filamentoase contractile ale muschiului. Principalele
proteine miofibrilare contractile sunt actina
si miozina, iar troponina si tropomiozina regleaza procesul de
contractie.
Substanta |
Continut procentual per 100 gr. tesut proaspat |
Apa |
|
Substante organice, din care: |
|
Proteine |
|
Glicogen |
|
Lipide |
|
Creatina + Creatin-Fosfat |
|
Creatinina |
|
Carnozina |
|
Carnitina |
|
Baze purinice |
|
Aminoacizi liberi |
|
Uree |
|
Acid lactic |
|
Saruri minerale |
|
Aminoacizii din proteinele musculare;
rezultatele sunt raportate la azotul total de 16,7%.
Aminoacidul/Proteina |
TROPOMIOZINA |
ACTINA |
MIOZINA |
Cistina |
|
|
|
Metionina |
|
|
|
Tirozina |
|
|
|
Triptofan |
|
|
|
Glicina |
|
|
|
Valina |
|
|
|
Izoeucina si Leucina |
|
|
|
Fenilalanina |
|
|
|
Prolina |
|
|
|
Serina |
|
|
|
Treonina |
|
|
|
Histidina |
|
|
|
Arginina |
|
|
|
Lizina |
|
|
|
Acid glutamic |
|
|
|
Acid aspartic |
|
|
|
- miozina este componentul cel mai
important al muschiului (40 - 60% din proteinele miofibrilare, circa 4,8 -
7,2% din substantele organice totale). Prezinta structura
asimetrica, fibrilara, terminata la un capat cu o portiune
globuloasa. Lungimea moleculei ajunge la 1400 - 2000 de Ångstromi, iar
diametrul la 100 - 200 de Ångstromi. Greutatea moleculara tinde spre
450.000 - 500.000. Structural, filamentele de miozina sunt asezate
unul in continuarea celuilalt, pe cate 6 randuri paralele, fiecare avand
forma de baston, cu capatul globulos iesit in afara. Prin
scindare cu tripsina, se separa doua fractiuni proteice: meromiozina usoara (MMU, LMM - Light Meromyosin), cu
greutatea moleculara 150.000, care reprezinta circa 1/3 din molecula
miozinei, constituind portiunea prinsa in manunchi, si meromiozina grea (MMG, HMM - Heavy Meromyosin), care
este flotanta (2/3 din molecula).
Structura biochimica a miozinei
cuprinde: acid glutamic (22,1%),
leucina (15,6%), acid aspartic (12,4%), lizina (10,3%), arginina (7%), tirozina (3,4%), treonina (4,95%), metionina (3,4%), cistina (1,4%), serina (3,9%), alanina (6,3%), fenilalanina (4,3%), valina (2,6%), glicocol (1,9%), prolina (1,9%), histidina (1,7%), triptofan (0,8%).
- actina se prezinta sub forma unor filamente lungi de circa
2000 de Ångstromi, asezate cate 6 imprejurul unui de miozina.
Cantitativ, constituie cam 15 - 25% din proteinele miofibrilare.
In decursul unei contractii,
actina imbraca doua forme interconversibile:
actina globulara,
actina G, G-actina, cu un diametru de 55 Ångstromi, legata de ATP,
dand adenozintrifosfat-actina (ATPG),
necontractila.
- actina fibrilara, actina F, F-actina, actina
polimerizata, care, legata cu ADP, da adenozindifosfat-actina (ADPF), contractila. Formarea actinei
F este posibila in prezenta ionilor de Calciu si de Magneziu,
asociati gruparilor sulfhidrice (SH-) libere:
n(ATPG)<->n(ADPF)+nP, unde n =
nr. de molecule, P = grupare fosfat (PO43-).
Aminoacidul preponderent in
actina este prolina.
- tropomiozina constituie cam 10 - 12% din proteinele fibrilare;
se prezinta sub forma de filamente cu lungimi de 400 de Ångstromi,
rasucite cate doua filamente in jurul unuia de actina.
- troponina este o proteina globulara, legata de
tropomiozina, in locuri specifice, repetarea sa in cadrul aceluiasi
helix facandu-se la 385 - 400 de Ångstromi (cam in acelasi loc al
filamentului de tropomiozina). Troponina se prezinta sub forma a trei
fractiuni structural - functionale:
- troponina C, cu mare afinitate pentru ionii de Calciu si
Magneziu, sub influenta carora sufera modificari
structurale;
- troponina I, cu activitate inhibatorie asupra interactiunii
dintre actina si miozina, si implicit asupra
contractiei, in absenta ionilor de Calciu;
- troponina T, care solidarizeaza complexul tropomiozina
- troponina.
B. Substantele azotate neproteice
a. Nucleotidele:
-
acidul adenilic (acid adenozinmonofosforic), AMP;
- acidul adenozindifosforic, ADP;
- acidul adenozintrifosforic, ATP;
- acidul guanidilic (GMP);
- acidul uridilic (UMP);
- acidul inozinic (IMP).
Cel mai important nucleotid
ramane ATP, acidul
adenozintrifosforic, cu derivatii sai, ADP si AMP,
participand direct, ca suport energetic, in procesul contractiei, prin
hidroliza unui gram de ATP rezultand circa 9000 - 12.000 de calorii. Refacerea
ATP consumat se face pe baza Creatinfosfatului (CF, CP), pe seama oxidarii
aerobe a glucidelor (cu randament de 38 de molcule de ATP dintr-una de
glucoza), sau anaerob, dintr-o molecula de glucoza rezultand 4
molecule de ATP. Muschiul proaspat contine cam 0,2 - 0,4% ATP.
b. Creatina (acid N-metil-guanidin acetic) se gaseste in
proportie de 98% in muschi, combinata cu fosfat (fosfagen, creatinfosfat, CF, CP), unde
are ca rol principal furnizarea de grupari macroergice pentru refacerea
depozitelor de ATP, consumate in cursul efortului muscular.
C + P = CP(CF) - geneza fosfagenului (creatinfosfatului din creatina si fosfat;
CP(CF) + ADP = ATP + C - trecerea gruparii fosfat de la
creatina la ADP, cu formare de ATP si eliberare de creatina.
Creatina este sintetizata in
ficat pe baza de arginina si glicocol, in prezenta
metioninei.
c. Creatinina, anhidrida creatinei, este forma de eliminare a
acesteia din organism;
C. Glucidele musculare sunt: glicogenul,
care ajunge la concentratii de 0,5-3% din masa musculara, in
functie de regimul de functionare a muschiului, sau efortul
acestuia, si inozitolul.
D. Lipidele din muschi sunt in principal fosfatide si trigliceride.
Ocupa cam 0,5 - 3% din muschi. Fosfatidele (lecitine, cefaline,
sfingomieline), in proportii de 0,4 - 1%, se afla raspandite in
mitocondrii, membrane etc, iar trigliceridele (TGL) in tesutul conjunctiv.
Colesterolul se gaseste liber sau esterficat.
E. Substantele minerale se intalnesc sub 1% din muschi. Cel
mai raspandit si, totodata, cel mai important element este Potasiul (320 - 400 mg.). Acesta
manifesta puternice efecte asupra functiilor de excitabilitate
si contractilitate. Esential este raportul dintre potasiu si sodiu, urmatorul element ca
pondere si importanta (80 mg). Astfel, la scaderea
concentratiei ionilor de potasiu, corelata cu cresterea
concentratiei ionilor de sodiu, are loc abolirea mecanismului de
contractie si adinamie. Urmatorii cationi sunt Calciul (8 mg.) si Magneziul (21 mg.), care pun in
functiune sistemul enzimatic muscular, prin influenta pozitiva
asupra contractiei. Alte elemente care se gasesc in muschi sunt:
P - 7 mg%, Cl - 78mg%, Bicarbonat, HCO3- (15 mg%), Fe +++
(0,01%), Fluor, SO4--.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |