Sporozoarele

SPOROZOARELE

Sporozoarele sunt protozoare cu ciclu de viata complex in care alter­neaza inmultirea asexuata (schizogonia) cu cea sexuata (sporogonia) in doua gazde diferite (de ex., artropode si vertebrat, ca la hemosporidii). Cel putin o parte din viata lor sunt parazite intracelulare. In raport cu ciclul vital si modul de transmitere, sporozoarele care infecteaza mai frecvent omul pot fi impartite in trei grupe:

sporozoare specific umane transmise prin vectori biologici: speciile de Plasmodium, agentii malariei;

sporozoare care isi realizeaza ciclul biologic in doua gazde si parazi­teaza omul, ca gazda intermediara, in faza ciclului generalizat: Toxoplasma gondii ;

sporozoare care isi realizeaza ciclul biologic in doua gazde si para­ziteaza omul, ca gazda definitiva, in faza ciclului localizat intestinal: coccidiile diareigene.

1. HERMOSPORIDII:  PLASMODIUM

Hemosporidiile paraziteaza intracelular eritrocitele vertebratelor. Rol de gazde intermediare il au artropode hematofage (capuse, tantari). Pe par­cursul alternantei intre generatii sau gazde nu vin niciodata in contact cu mediul extern. Ca atare sunt organisme fragile: le lipseste invelisul de aparare specific chistilor altor protozoare.

Hemosporidiile din genul Plasmodium sunt paraziti intracelulari amiboizi si pigmentogeni ai vertebratelor cu un habitat in eritrocite si altul in hepatocite. Transmiterea interumana este asigurata de femelele hematofage ale tantarilor din genul Anopheles Speciile de Plasmodium care infecteaza omul sunt: P. vivax, P. malariae, P.falciparum si P. ovale

Ciclu biologic si morfologic

In evolutia lor parazitii malariei parcurg trei faze: ciclul schizogonic (asexuat) exoeritrocitar, ciclul schizogonic eritrocitar si ciclul sporogonic (sexuat). Primele doua cicluri se desfasoara in organismul omului, al treilea incepe in organismul omului si se desavarsite in organismul tantarului vector (fig.15-6).

Ciclul schizogonic exoeritrocitar 

Parazitul este inoculat prin intepatura tantarului sub forma unui sporozoit organism efilat, lung de cca 10 μm, care dispare repede din sange si patrunde in hepatocite. Sporozoitul creste si formeaza un schizont multinucleat, care la maturitate elibereaza merozoiti, mici celule fiice mononucleate. In acest moment hepatocitul se rupe si merozoitii se imprastie in sange (v. fig. 15-6).

Unii merozoiti patrund in eritrocite, altii patrund in hepatocite si reiau ciclul exoeritrocitar. Durata ciclului exoeritrocitar este de 6-12 zile. La P. vivax ciclul exoeritrocitar se poate repeta pana la 3 ani cu recaderi clinice ori de cate ori parazitul este eliberat in sange.

Ciclul schizogonic eritrocitar

Merozoitii patrunsi in hematii cresc si devin trofozoiti, care evolueaza asexuat trecand progresiv prin stadiile de: inel, amiba, schizont. In stadiul de inel trofozoitul este o structura mica, rotunda, cu centrul clar si o granulatie cromatica, nucleul, pe circumferinta. In stadiul de amiba creste, ocupa cea mai mare parte din hematie, are circumferinta neregulata si contine gra­nule intunecate de pigment sangvin alterat. In stadiul de schizont nucleul se segmenteaza (faza in care parazitul se numeste prerozeta) si in jurul celor 6-32 nuclei rezultati citoplasma se condenseaza pentru a forma tot atatia merozoiti (faza in care parazitul se numeste rozeta). Merozoitii sunt eliberati in sange si initiaza un nou ciclu prin atacul altor hematii. La sfarsitul fieca­rui ciclu eritrocitar, cand sunt eliberati merozoitii, se produce un acces febril

Stadiile de maturare a trofozoitului in ciclul schizogonic eritrocitar pot fi urmarite pe frotiuri din sangele periferic colorate Giemsa. Morfologia parazitului in fiecare stadiu si durata stadiilor pana la eliberarea merozoitilor din hematii variaza cu specia de Plasmodium. Numai in malaria cu P. falciparum hematiile infectate dispar din sangele periferic inainte de maturarea trofozoitilor (fig.15-7) si schizogonia se produce in capilarele viscerale.

Ciclul sporogonic

Dupa mai multe cicluri schizogonice, parte din merozoitii patrunsi in hematii, in loc sa evolueze spre schizont, evolueaza spre celulele sexuale. Ele sunt microgametociti (masculi) si macrogametociti (femeii). Pot fi urma­riti pe frotiurile de sange periferic. Gametocitii de P. falciparum au forma de semiluna sau banana si depasesc dimensiunea hematiei, incat hematia parazitata se observa doar ca un rest in concavitatea gametocitului. La restul speciilor gametocitii sunt sferici cu dimensiuni asemanatoare schizontului matur (v. fig. 15-7).

Gametocitii sunt ultimul stadiu de dezvoltare a parazitului in corpul omului. Supti odata cu sangele de catre o femela de tantar anofel, ini­tiaza ciclul sexual in stomacul insectei. Macrogametocitul se matureaza in macrogmet iar fiecare microgametocit da nastere la 4-8 microgameti cu aspect flagelar Macrogametul fertilizat de catre un microgamet formeaza un zigot care se transforma intr-o celula mobila, oochinet. Oochinetul patrunde in peretele stomacal, devine imobil, ca oochist, si creste bomband pe suprafata externa a stomacului spre cavitatea celomica. In oochist se dezvolta mii de sporozoiti care, eliberati prin ruperea oochistului, ajung cu limfa in glandele salivare ale tantarului (v. fig.15-6). Ciclul parazitului in organismul tanta­rului dureaza 10 zile sau mai mult, functie de temperatura ambianta, interval in care insecta nu este infectioasa.

Raspandire. Malaria este una din cele mai raspandite boli. Evolueaza endemic in aria de raspandire a speciilor vectoare de Anopheles adica intre 45° latitudine nordica si 45° latitudine sudica. Prin masuri de dezanofelizare in unele tari din aceasta arie malaria a fost eradicata. In Roma­nia eradicarea malariei a fost declarata in 1961, iar cazurile care mai apar sunt ,,de import' (persoane provenite din zone impaludate) sau posttransfuzionale determinate de P. malariae (vezi mai jos persistenta infectiei cu aceasta specie).

Patologie si simptomatologie. Malaria apare dupa o incubatie de 5-20 zile de la intepatura infectanta a tantarului. Boala evolueaza acut sau cronic, cu accese febrile sistematizate, anemie si splenomegalie.

Durata intre accesele febrile este diferita in raport cu durata schizogoniei eritrocitare a speciei infectante. Astfel, in infectia cu P. vivax, P. falciparum si P. ovale schizogonia dureaza 48 de ore, deci accesul febril se va declansa a treia zi de la cel anterior (febra terta). In infectia cu P. malariae schizo-gonia eritrocitara dureaza 72 de ore, iar accesul febril se repeta la fiecare 4 zile (febra cuarta).

Cele mai grave imbolnaviri sunt date de P. falciparum din cauza tropismului pentru capilarele cerebrale: febra terta maligna. Malaria data de P. vivax este mult mai raspandita, dar mai putin grava: febra terta benigna.

In cursul bolii parazitul sufera variatii antigenice care il pun la adapost de actiunea anticorpilor. De aceea malaria poate evolua cronic cu recaderi si remisiuni pe durata a cca 5 ani in infectiile cu P. vivax si P. ovale si pana la 40 de ani in cele cu P. malariae

Diagnostic. Pe frotiurile din sange periferic colorate Giemsa pot fi depis­tate fazele schizogoniei eritrocitare. Mai sensibil este examenul picaturii groase de sange dupa liza hematiilor. Examenul serologic prin imunofluorescenta indirecta este util pentru diagnosticul infectiei cronice.

Tratament. Clorochina, chinina in formele acute. Primachina, activa asupra formelor exoeritrocitare hepatice, este indicata pentru tratamentul de sterilizare si prevenire a recidivelor.

Profilaxie. Dezanofelizare si masuri de protectie personala contra tanta­rilor. Chimioprofilaxie cu anti-malarice la persoane care se deplaseaza in zone endemice. Vaccinuri anti-malarice sunt in studiu.

TOXOPLASMA GONDII

Este un sporozoar larg raspandit care are ca gazda finala pisica, iar ca gazda intermediara numeroase animale si omul.

Morfologie si ciclu biologic. Trofozoitul este plan-convex ca un arc (de unde si numele genului gr. toxon = arc) asimetric, cu unul din capete mai rotunjit (fig. 15-8). Masoara 4-7/2-4 μm si poate fi observat in citoplasma macrofagelor, a monocitelor sau polimorfonuclearelor; uneori apare in umori dupa distrugerea celulei gazda.  

Formele de rezistenta sunt chistii tisulari si oochistii din intestinul pisicii. Rezista la 45^oC si la digestia gastrica. Au 50-100 μm diametru si contin sute sau mii de sprozoiti (oochistii) sau bradizoiti (chistii). Pisica, gazda finala, se contamineaza prin ingestia formelor de rezistenta. Organismul eliberat in intestinul subtire invadeaza mucoasa in care isi dezvolta atat ciclul schizogonic (asexuat), cat si cel sporogonic (sexuat). Ciclul sexuat gene­reaza oochisti care se elimina cu fecalele.

Soarecii, vitele si alte gazde intermediare, se contamineaza si ele prin ingestia formelor de rezistenta, dar organismul eliberat in intestin invadeaza hematogen tesuturile cu formare de chisti. Omul se contamineaza uzual consumand carne cruda de vita cu chisti (fig.15 - 9).

Raspandire. Cosmopolita.

Patologie si simptomatologie. Infectia adultului trece frecvent neobser­vata, dar chistii persista mult timp viabil si gazda dezvolta o sensibilizare de tip intarziat la antigenele parazitului. Ocazional, chistii din ochi, creier sau muschi se rup si elibereaza numerosi bradizoiti care declanseaza fenomene inflamatorii locale.

Toxoplasma gondii se transmite si transplacentar. La embrion si fat infectia este grava si determina avort sau malformatii congenitale.

Diagnostic. Parazitul poate fi depistat in sange, maduva osoasa, lichidul ventricular cerebral (la nou-nascuti) si tesuturi: microscopic (trofozoiti intracelulari sau chisti) si izolat prin inoculare la soarece. Indirect, diagnosticul poate fi pus prin depistarea anticorpilor anti-Toxoplasma (imunofluorescenta indirecta, fixare de complement s.a.) sau prin intradermoreactie cu toxoplasmina. In general, este un diagnostic dificil.

Tratament. Numai in formele acute pot fi utile asociatiile de sulfadiazina cu pyrimetamina sau sulfametoxazol cu trimetoprim.

Profilaxie. Prelucrarea termica eficienta a carnii. Evitarea contactului cu fecale de pisica. Evitarea contactului gravida-pisica.

3. COCCIDII DIAREIGENE

Specii de Isospora si Cryptosporidium au drept gazda finala omul, iar drept gazde intermediare variate specii animale (rozatoare, ierbivore, pasari).

In gazdele intermediare coccidiile invadeaza hematogen tesuturile cu formare de chisti. Coccidio-zele pot face ravagii in crescatoriile de animale.

Omul se contamineaza prin ingestia formelor de rezistenta: oochisti din fecalele umane sau chisti din carnea neprelucrata termic. In mucoasa intestinala a omului se desfasoara atat ciclul schizogonic, cat si cel sporogonic al parazitului. Infectia poate evolua asimptomatic sau cu diaree. Formele manifeste sunt mai frecvente si evolueaza cronic la gazde imunocompromise. Pacientii cu SIDA au frecvent diaree severa, incurabila, deter­minata de Cryptosporidium.

Diagnosticul se pune prin depistarea microscopica a oochistilor in probe de scaun diareic.

Tratament la gazda normoreactiva nu este necesar. In formele mai grave de imbolnavire cu Isospora este util Biseptolul sau pyrimetamina. In infec­tiile cu Cryptosporidium se incearca spiramicina.

Profilaxia presupune prelucrarea termica a carnii si masuri pentru intreruperea transmiterii fecal-orale.