Programul de recuperare al coxartrozei primare, stadiul evoluat

Programul de recuperare al coxartrozei primare, stadiul evoluat

Pentru kinetoterapeut, orientarea programului se face in functie de stadiul clinico-anatomo-functional al bolii. Deesigur ca analiza stadiului clinico-functional o face medicul specialist recuperator iar impreuna cu kinetoterapeutul se alcatuieste pe aceasta baza programul de recuperare medicala. Coxartroza primara este de cele mai multe ori unilaterala.

In general acest program urmareste patru obiective principale:

- ameliorarea durerii

- ameliorarea fortei musculare si cresterea stabilitatii soldului

- cresterea mobilitatii articulare a soldului

- controlul si reeducarea mersului.

Evolutia este lenta, progresiva, cu impotenta functionala ce se accentueaza in timp. In stadiul evoluat apar dureri in repaus, redoare articulara in zona ampliudinilor de utilizare curenta, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.

Articulatia coxo-femurala este o articulatie portanta, ale carei functii normale, de sprijin si propulsie, sunt dependente de indoloritate, de mobilitatea si stabilitatea soldului, adica de capacitatea de sustinere unipodala si mers.

Decompensarea soldului, respectiv aparitia durerilor, a limitarii miscarilor articulare si aparitia schiopatarii, se poate produce la orice varsta.

1 Ameliorarea durerii este realizata prin:

- tratament medicamentos: antialgic, antiinflamator (AINS) decontracturant

- termoterapie bazata pe efectul antialgic si decontracturant al caldurii

- masoterapie blanda decontracturanta

- electroterapie preferentiala pentru undele scurte care actioneaza profund pe muscu-latura retractata, dar se mai pot folosi si curenti galvanici si curenti diadinamici

- posturarile, care sunt corectoare in acest stadiu.

Posturile libere se folosesc pentru corectarea flexumului si pentru evitarea rotatiei externe.

Posturile fixe se utilizeaza noaptea, obligand membrul inferior sa ramana in pozitia anatomica si se realizeaza prin atele sau montaje ortopedice. Un rol important in stadiul evoluat il pot juca tractiunile intermitente in ax.

2 Refacerea fortei musculare si cresterea stabilitatii soldului

In general se stie ca ortostatismul solicita in principal, activitatea musculaturii antigravita-tionale a corpului: marele dorsal, fesierul mare, fesierul mijlociu, tensorul fasciei lata, cvadricepsul, ischiogambierii si tricepsul sural.

La nivelul soldului ne vom referi deci la: fesierii mari, mijlociu si tensorul facia lata, ca muschi ai ortostatismului, dar si la pelvitrohanterieni, rotatori externi, cu rol in stabilitatea posterioara, ca si in fixarea capului femural in cotil, pentru a permite actiunea muschilor dinamici ai coapsei. Evident va intra in discutie si musculatura flexoare, psoasiliacul, ca si cea rotatoare interna, cu prim rol in mobilizarea soldului la mers.

Exercitiile pentru refacerea fortei depind de gradul deficitului. Tehnicile de facilitare reprezinta singurele modalitati logice de lucru. Dintre tehnicile FNP fundamentale se vor aplica:

- intinderea

- intarirea prin iradierea influxului de la musculatura puternica la cea slaba

- compresiunea

Tehnicile FNP pot fi utilizate in ordinea ordinea gradului de forta restanta astfel:

- contractii repetate, la inceput pe antagonist, apoi pe agonist, la nivelul lungimii lui maxime;

- inversarea lenta

- inversarea lenta cu opunere

- initierea ritmica

- miscarea activa de relaxare-opunere

- relaxarea-contractie

- inversarea agonistica

- contractia izometrica in zona scurtata

- izometria alternanta.

Elementele facilitatorii ale raspunsului motor vor fi asociate intotdeauna musculaturii slabe. Dintre ele se recomanda: vibratia, atingerea cu mana sau calupul de gheata, periajul, contactul manual.

Deosebit de importanta in ameliorarea fortei musculare si cresterea stabilitatii soldului este tonifierea musculaturii abductoare a soldului care este responsabila de sustinerea unipodala, pentru mersul echilibrat fara flectari homolaterale ale trunchiului. Fesierul mic si mijlociu cat si tensorul fascia lata reprezinta musculatura principala abductoare si latero-stabilizatoare. Acesti muschi realizeaza abductia in plan frontal; daca se flecteaza articulatia coxo femurala (CF), abductia se face in plan orizontal si este executata in principal de pelvitrohanterieni, ca si de marele fesier, in aceasta situatie fesierul mijlociu este mai mult rotator intern

Pentru tonifierea musculaturii abductoare exercitiile vor fi executate atat global cat si selectiv pe fiecare musculatura participanta.

Exercitii globale:

Exercitiul 1. Pacientul se afla in decubit controlateral, cu MI opus flectat, bazinul fixat cu chinga si cu membrul afectat intins si addus: se executa abductia contra rezistentei opuse de asistent sau de greutatile asezate pe glezna.

Exercitiul 2. Montajele de scripeti cu contragreutati, subiectul aflandu-se in pozitie controlaterala, ca in ex.1, sau dorsal, in care caz membrul afectat este suspendat de doua chingi

Exercitiul 3. Pacientul in decubit dorsal: pe placa talcata se executa abductia; sau cu MI afectat suspendat, ambele exercitii pentru o forta musculara 2 sau 3.

Exercitiul Subiectului, in sezand, i se aplica o contrarezistenta pe fata laterala a piciorului si a genunghiului, dupa care va executa abductia. Din aceasi pozitie se poate instala si un scripete cu contragreutate.

Exercitii selective pentru fesierul mijlociu:

Exercitiul 5. Subiectul in decubit: controlateral, cu MI opus flectat si membrul afectat flectat cu genunchiul flectat: rezistenta pe fata laterala a genunchiului.

Exercitiul 6. aceasi pozitie, dar membrul afectat este intins: rezistenta se aplica pe condilul extern; desi genunchiul este extins, nu va intra in actiunesi tensorul fascia lata, caci presiunea aplicata nu implica si genunghiul.

Exercitii selective pentru tensorul fascia lata. Tensorul formeaza fasciculele anterioare ale asa-numitului deltoid fesir Farabeuf, in timp ce fasciculele posterioare sunt alcatuite din fibrele superficiale ale fesierului mare; deltoidul fesier este un mare abductor.

Exercitiul 7. subiectul in decubit controlateral, cu MI flectat dedesubt, membrul afectat in extensie-adductie-rotatie externa genunchiusl intins si piciorul sprijinit pe masa: rezistenta doar pe fata laterala a talonului, contrand tendinta la abductie-rotatie interna-flexie; exercitiul solicita fibrele anterioare ale deltoidului fesier si micul fesier.

Exercitiul 8. Din aceasi pozitie, numai ca CF este pusa in flexie-adductie- rotatie interna, asistentul aplicand o rezistenta unica pe picior; exercitiul solicita fibrele posterioare ale deltoidului fesier.

Exercitiul 9. Aceasi pozitie cu MI afectat intins: asistentul face priza pe fata externa a talonului cu o mana si pe fata externa a antepiciorului cu cealalta; se abduce cu rezistenta membrul inferior; la sfarsitul cursei de abductie se executa o rotatie externa cu extensie contrata de mana de pe antepicior, apoi o miscare de rotatie interna cu flexia contrata de mana de pe talon.

Exercitii selective pentru pelvitrohanterieni:

Exercitiul 10. subiectul in decubit dorsal, cu CF flectata si in adductie maxima, genunchiul flectat si MI opus intins: asistentul fixeaza la masa iliacul contralatera, iar cu cealalta mana, pe condilul extern, opune rezistenta la miscarea de abductie orizontala.

Exercitii selective pentru fesierul mic:

Exercitiul 11. pacientul in decubit heterolateral, cu MI opus flectat, MI afectat cu CF in adductie si extensie, G flectat sprijinit de masa si gamba de asemenea pe masa, bazinul , stabilizat cu o chinga ridica genunchiul si piciorul de pe masa si avanseaza ventral coapsa. Toate aceste trei miscari sunt componente ale activitatii fesierului mic; kinetoterapeutul opune rezistenta ca in fig.1 Exerctiul 12. subiectul in decubit dorsal la marginea mesei, cu MI opus sprijinit pe masa; MI afectat cu genunchiul flectat, iar gamba atarna la marginea mesei: executa o deplasare laterala a piciorului concomitent cu o flexie a CF; contrarezistenta pe picior si usoara rezistenta pe coapsa pentru flexie, eventual   fig fara asistent, aplicandu-se o greutate de glezna sau o instalatie de scripete.

La coxotic, pe baza bilantului muscular, de obicei este nevoie si de tonifierea muschilor rotatori, mai ales interni, extensori ai soldului, apoi flexori si rotatori externi ai soldului.

Tonifierea musculaturii rotatorii interne

Rotatia interna este realizata de muschi monoarticulari rotatori interni, ca micul fesier, fasciculul anterior al fesierului mijlociu si al treilea fascicul al marelui adductor, si de si de muschi poliarticulari, precum tensorul fasciei lata si dreptul intern.

Exercitii globale:

Exercitiul 1. subiectul in decubit dorsal, cu MI intinse; MI afectat este in rotatie externa, cu piciorul in eversie: cu o mana, asistentul face priza pe fata interna a antepiciorului, iar pacientul executa o inversie cu flexie plantara, continuand apoi cu rotatia interna a CF; cu a doua mana, asistentul poate ajuta rotatia la nivelul treimii inferioare a coapsei.

Exercitiul 2. pacientul in ortostatism, cu sprijin pe MI opus; MI afectat face o flexie dorsala a piciorului, calcaiul ramane in contact cu solul, executandu-se in continuare o adductie a piciorului, cu rotatie interna a CF.

Exercitiul 3. pozitia ilustrata in fig.2. : sandaua de reeducare este fixata de varf printr-o coarda, iar la talon i se adauga o greutate care atarna, fortand rotatia externa; pacientul se opune cautand sa ridice talonul (rotatie interna).

Exercitiul subiectul in decubit dorsal la marginea mesei, cu gambele atarnand; piciorul MI afectat se aseaza pe coapsa sanatoasa, astfel incat CF este in flexie-abductie-rotatie externa: asistentul ia priza pe fata interna a genunchiului, iar pacientul "lupta" contra incercarii acestuia de a deplasa G in afara. Fig 2

Exercitii selective pentru fesierul mijlociu:

Exercitiul 5. pacientul in sezand, cu gambele atarnand: soldull d drept flectat si sustinut cu o mana de catre asistent, care, cu cealalta, opune rezistenta pe fata externa a gleznei contra miscarii in lateral a piciorului, rotatia interna a CF cu coapsa flectataa se afla in special sub actiunea fesierului mijlociu.

O varianta a exercitiului este ridicarea piciorului contralateral pe masa, pentru a permite piciorului MI afectat sa-si porneasca cursa de la o pozitie mult mai mediala

Exercitiul 6. in fig 3. este ilustrat un exercitiu cu incarcare: pacientul ridica piciorul pe planul mesei; eventual pentru a mari cursa, se scoate gamba in afara mesei, coborand-o sub nivelul acesteia, deci CF in rotatie externa, si de aici se executa rotatia interna.

Fig 3

Tonifierea musculaturii rotatorii externe

In functie de pozitia CF, rotatia externa este realizata:

a). cu coapsa in rectitudine, de pelvitrohanterieni, fesierul mare, si adductori, fara fibrele infgerioare ale marelui adductor si drept intern, iar accesoriu, de psoasiliac si croitor; b). cu coapsa flectata la peste 70 de grade, de catre psoasiliac si croitor.

Exercitii globale:

Exercitiul 1. subiectul in decubit dorsal, cu MI intinse: piciorul MI afectat executa o flexie dorsala cu pronatie si si o abductie; de aici se continuaa cu o miscare de rotatie externa, contratata de asistent prin prize la nivelul piciorului, marginea externa a antepiciorului si fata interna a calcaneului.

Exercitiul 2. pacientul in semisezand pe masa, doar pe fesa MI sanatos, MI afectat atarnand la marginea mesei: executa aceasi miscare a piciorului, cu sau fara rezistenta, ca la exercitiul 1.

Exercitiul 3. subiectul in decubit homolateral, cu CF si G moderat flectate, MI opus sprijinindu-se cu piciorul pe o perna: ridica piciorul si gamba homolaterala de pe planul mesei, contra opozitiei mainii asistentului care face o priza pe condilul femural intern, pentru a-l stabiliza la masa, si o alta de rezistenta, pe glezna.

Exercitiul subiectul in decubit dorsal la marginea mesei, cu gamba atarnand in jos si cu MI opus flectat in sprijin cu piciorul pe masa: executa o supinatie-adductie a piciorului, gamba find dusa spre linia mediana, in timp ce asistentul opune rezistenta cu o mana pe fata interna a piciorului, iar cu cealalta fixeaza G la marginea mesei.

Exercitiul 5. subiectul in decubit ventral: va duce gamba, flectata la 90 grade, spre linia mediana, miscare contrata de asistent; sau o va duce in spre in afara, si aici rotatorii externi "se lupta" ca sa sustina gamba, sa nu cada sub actiunea gravitatiei, in prima situatie, contractia va fi concentrica, iar in cea de-a doua, excentrica.

Exercitii selective pentru marele fesier, ca rotator extern:

Exercitiul 6. pozitia ilustrata in fig.4: dupa cum se vede , pacientul ridica aripa iliaca si impinge in afara G, realizandu-se astfel o extensie-abductierotatie externa a CF, miscare specifica marelui fesier.

Exercitii selective pentru pelvitrohanterieni:

Exercitiul 7. subiectul in decubit homolateral, cu MI opus flectat si sprijinit pe o perna; MI afectat este cu CF intinsa    fig 4

si cu G flectat, gamba situandu-se in afara mesei; pe picior se atarna o greutate: muscula-tura rotatorie externa se opune la caderea gambei, rotatie interna a CF.

Exercitii selective pentru adductori si patratul crural, ca rotator extern:

Exercitiul 8. pacientul in decubit dorsal, la marginea mesei, cu gambele atarnate, piciorul opus sprijinindu-se pe un scaun: executa o rotatie externa asociata cu o adductie, in timp ce asistentul contreaza la nivellul condilului intern si al piciorului posterior.

Tonifierea musculaturii flexoare

Psoasiliacul, ca muschi monoarticular, este principalul flexor, iar dreptul anterior, croitorul si fascia lata sunt si ei flexori ai coapsei, fiind muschi poliarticulari. Flexori accesori sunt adductorii, mic si mijlociu, daca soldul este in extensie.

Exercitii globale:

Exercitiul 1. grupam aici diverse variante ale miscarilor active libere pe flexie, cu genun-chiul intins: - din decubit lateral, pe placa talcata

- din decubit lateral, cu MI suspendat in doua chingi

- din decubit dorsal.

Exercitiul 2. pacientul in decubit dorsal la marginea mesei, pentru a putea extinde coapsa, cu genunghiul in flexie, piciorul in flexie plantara; celalalt MI, cu genunchiul flectat si cu piciorul stand pe masa: asistentul face priza pe fata dorsala a piciorului si pe fata anterioara a coapsei, opunandu-se flexiei dorsale a piciorului, extensiei genunchiului, flexiei CF; pacientul face o miscare ca si cand ar lovi o minge cu piciorul, muschiiul croitor nu este antrenat.

Exercitiul 3. pacientul in decubit dorsal, cu CF si G flectate moderat, piciorul in flexie dorsala: asistentul face priza pe fata anterioara a condililor femurali si pe fata dorsala a piciorului, incercand sa blocheze flexia dorsala a piciorului, flexia G si a CF, miscarea este similara celei executate in momentul unui stimul nociceptiv. Adductorii participa foarte putin, iar de la o flexie a CF de 70 , devin chiar antagonisti. Activitatea dreptului inferior este nesigura, in schimb croitorul intra intens in contractie.

Exercitiul pacientul in decubit dorsal, cu G extins: ridica MI spre verticala; pe gamba in treimea distala, se ataseaza greutati progresive in tehnica tin DeLorme.

Exercitiul 5. instalatie de scripeti cu contragreutate la flexia coapsei.

Exercitii selective pentru psoasiliac:

Exercitiul 6. pacientul in decubit dorsal, cu CF si G flectate si piciorul pe pat, celalalt MI intins: asistentul aplica rezistenta pe fata anterioara a treimii distale a coapsei; contrapriza, pe spina iliaca antero-superioara; pacientul executa flexia coapsei. De la o flexie de 60-70 ْ a coapsei, adductorii sunt scosi din actiune; flexia G anihileaza muschii poliarticulari.

Rezistenta opusa de asistent se poate inlocui prin instalarea unei chingi peste coapsa, legata la o coarda inextensibila fixa sau la un scripete cu greutati.

Exercitiul 7. pacientul sezand pe scaun: flecteaza coapsa; rezistenta pe fata anterioara a acesteia.

Exercitii selective pentru dreptul anterior:

Exercitiul 8. din decubit dorsal lateral sau ventral, cu G flectat si CF usor flectata: rezistenta asistentului la nivelul gleznei nu permite extensia G si nici flexia CF.

Exercitiul 9. pacientul sta la marginea mesei, cu MI opus hiperflectat, cu G la piept, piciorul pe marginea mesei, mainile inconjurand genunchiul; MI afectat cu G moderat flectat: se aplica o rezistenta-fixare la nivelul gambei, care sa nu permita extensia G; asistentul impinge trunchiul pacientului cu intensitati progresive, incercand sa-l rastoarne pe spate; pacientul "lupta" sa ramana cu trunchiul la verticala.

Exercitii selective pentru croitor:

Exercitiul 10. pacientul in decubit dorsal, cu MI intinse: asistentul plasat la picioarele pacientului, face priza pe fata antero-laterala a G, impingand inauntru si in jos; contrapriza pe fata interna a piciorului, impingand in afara; pacientul va executa din coapsa miscari de flexie-abductie si rotatie externa, cu varful piciorului orientat spre membrul opus.

Exercitiul 11. pacientul, in ortostatism, cu o greutate prinsa de picior; mainile prind o bara pentru echilibru: ridica piciorul, executand abductia-flexia-rotatia externa a coapsei si flexia cu rotatie interna a genunchiului.

Tonifierea musculaturii extensoare

Principalii extensori sunt monoarticulari, fesirul mare si fibrele posterioare ale fesierului mijlociu, si poliarticulari, ischiogambierii. Ca muschi accesori, sunt considerati adductorii cand coapsa este flectaa

Exercitii globale:

Exercitiul 1. pacientul in decubit dorsal , la marginea mesei, cu CF flectata, G extins, piciorul flectat: asistentul face priza pe fata dorsala a treimii distale a coapsei si pe fata plantara; MI opus este flectat, cu piciorul pe masa, sau gamba atarna la marginea mesei: pacientul executa flexia degetelor, extensia piciorului, apoi flexia G si in sfarsit, exensia CF; kinetoterapeutul opune rezistenta acestor miscari, miscarea de extensie contrata se continua sub planul orizontalei.

Exercitiul 2. pacientul in decubit contralateral cu gamba si coapsa suspendate in chingi, cu sau fara un montaj de scripeti cu contragreutate, cu CF flectata si G extins: se executa extensii, in tot acest timp G ramanand intins.

Exercitii selective pentru marele fesier:

Exercitiul 3. pacientul in decubit dorsal la marginea mesei, MI opus se sprijina cu talpa pe masa, MI afectat are coapsa flectata la 60 ْ , G este flectat, gamba relaxata: se executa extensia CF, asistentul contrand pe fata posterioara a coapsei. Iischiogambierii, prin flexia G cu relaxarea gambei, si adductorii, prin flexia la 60 ْ a CF, sunt scosi din activitate.

Exercitiul pacientul in decubit ventral, cu G flectat la 90 ْ : extensia coapsei cu contrarezistenta.

Exercitii selective pentru ischiogambieri:

Exercitiul 5. pacientul in decubit dorsal, cu CF flectata, G aproape exteins: se face extensia coapsei, asistentul contrand la nivelul talonului. Pozitia G este importanta: nu trebuie extins complet, ci atat cat intra in tensiune ischiogambierii cand coapsa este aproape la verticala.

Exercitiul 6. idem ca la exercitiul 5, dar rezistenta este data de un montaj de scripeti cu contragreutate.

3 CRESTEREA MOBILITATII ARTICULARE A SOLDULUI

Desi realizarea stabilitatii soldului, prin tonifiere musculara, este mai importanta decat mobilitatea, totusi nu se neglizeaza nici mobilizarile articulare. In stadiul final se urmareste recuperarea gradelor de miscare pierdute.

Din punct de vdere functional ne intereseaza mai ales miscarea de flexie-extensie apoi abductie si rotatie interna.

Refacerea mobilitatii articulare trebuie sa se faca fara durere si se realizeaza prin:

- mobilizari pasive

- mobilizari autopasive realizate de catre bolnav cu mana sau membrul inferior sanatos

- mobilizari activo-pasive, din suspendat in chinga cu tractiune la scripete

- mobilizari active libere pe planseta talcata sau incaltat cu sosete cu skatting-uri pentru flexie si abductie.

Reeducarea flexiei se poate face:

1. Prin adoptarea unor posturi:

Exercitiul 1. corpul, pe o planseta inclinata: piciorul homolateral se sprijina pe un scaunel, inaltimea scaunelului este in functie de capacitatea de flexie a articulatiei CF, inclinarea plansetei, pe care corpul aluneca fiind un mijloc de gradare fig.5.

Exercitiul 2. sprijin pe MI sanatos, cu piciorul homolateral ridicat pe un scaun: inaltimea scaunului si aplecarea in fata maresc gradul de flexie al articulatiei fig.6.

Exercitiul 3. dintre posturile instrum,entate realizate prin motale de scripeti si suspebdare una dintre cele mai folosite este cea din fig.7.

Pot fi imaginate inca multe alte variante posturale prin care se poate promova flexia CF. Posturile se mentin de la 10 minute la 1 ora, pacientul trebuind sa fie cat mai relaxat.

Fig. 5 Fig. 6 Fig. 7

2. Prin mobilizari pasive. Aceste mobilizari se realizeaza prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe femur. Intotdeauna genunchiul trebuie sa fie flectat pentru a des-tinde ischiogambierii

Exercitiul pacientul in decubit dorsal, cu MI sanatos extins: asistentul aplica priza pe treimea inferioara a coapsei, executand flexia CF

Exercitiul 5. pacientul in decubit contralateral: asistentul mobilizand coapsa spre flexie, are grija sa mentina coloana lombara dreapta, in fig.8. fiiind prezentate doua variante ale acestei tehnici.

Exercitiul 6. pacientul in sezand la marginea mesei: asistentul cu corpul sau , fixeaza coapsa suferinda printr-o presiune asupra genunchiului in axul coapsei; pacientul apleaca trunchiul ainainte, asistentul prinde cu ambele maini regiunea lombara, marind bascularea anterioara a bazinului.

Fig. 8 .

3. Prin mobilizari autopasive:

Exercitiul 7. pacientul in decubit dorsal, eventual cu corpul sprijinit pe un suport sau pe niste perne: se prinde cu mainile coapsa si se tractioneaza, daca unghiul de flexie este prea mic pentru a putea ajunge la coapsa se poate tractiona prin intermediul unei chingi trecute peste picior sau peste genunchiul flectat fig.9.

Exercitiul 8. automobilizarea flexiei in decubit lateral, cu MI contralateral in rectitudine, se utilizeaza priza manuala sau o    Fig.9

chinga trecuta pe sub genunchi.

Exercotiul 9. din postura patrupeda se forteaza flexia CF prin greutatea trunchiului, oblicitatea coapsei determina variatii unghiului de flexie fig.10.

Exercitiul 10. poziti este aceasi ca la ex. 2, dar trunchiul se flecteaza si deflecteaza spre coapsa

Exercitiul 11. automobilizarea se poate realiza prin scripeti si suspendare in diverse montaje fig.11.

Fig. 10   Fig. 11

Prin miscari active:

Exercitiul 12. pacientul in decubit lateral pe o placa lucioasa sau cu placa intre membrele inferioare: se executa flexia CF cu genunchiul flectat sau genunchiul extins, bazinul fixat cu o chinga.

Exercitiul 13. pacientul in decubit dorsal: flecteaza coapsa cu genunghiul flectat sau extins, eventual piciorul aluneca pe o placa lucioasa, bazinul fixat cu chinga la planul patului.

Exercitiul 1 din ortostatism, cu spatele la perete, pacientul flecteaza CF cu genunchiul flectat, tragand coapsa la piept; tot din ortostatism, va executa genuflexiuni, cu trunchiul usor aplecat inainte.

Exercitiul 15. din sezand pe podea, se flecteaza coapsa, aplecarea trunchiului spre coapsa mareste amplitudinea flexiei CF.

Reeducarea extensiei se poate face prin:

1. Prin adoptarea anumitor posturi:

Exercitiul 1. pacientul in decubit ventral,cu bazinul fixat intr-o chinga: sub coapse si genunchi se introduce o perna.

Exercitiul 2. pacientul in decubit dorsal, cu o perna sub fese; MI afectat intins, cel contralateral mult flectat, pentru a asigura retroversia bazinului.

Exercitiul 3. postura intstrumentala: pacientul in decubit dorsal, cu bazinul la marinea mesei; piciorulm suspendat de un arc sau cordon de cauciuc; de coapsa atarna o greutate; MI opus flectat fig. 12.

Fig. 12

2. Prin mobilizari pasive. In cursul acestora se respecta aceasi regula generala: n timpul fortarii extensiei CF, genunchiul ramane extins.

Exercitiul pacientul in decubitz dorsal, cu MI opus flectat la maimum din CF si genunchiul cu coapsa la piept; bascularea puternica a bazinului extinde ea insasi CF afectata, eventual asistentul accentueaza extensia fig. 13.

Exercitiul 5. pacientul in decubit ventral; asistentul, cu o mana fixeaza pe masa bazinul, iar cu antebratul si mana cealalta, trecute pe sub gamba, genunchi si coapsa, realizeaza extensia. O prima varianta: bazinul la marginea mesei, MI opus atarna in jos, asistentul executa aceasi miscare. Exista si o a doua varianta, din decubit vrentral, care se realizeaza cu multa forta, variana ilustrata in fig. 1

Exercitiul 6. pacientul in decubit lateral, cu MI opus mult flectat si fixat de catre asistent cu o mana, cu axila aceluiasi membru superior, asistentul fixeaza bazinul, iar cu mana opusa realizeaza extensia coapsei de deasupra fig. 15.

 

Fig. 13   Fig. 14 Fig. 15

3. Prin miscari autopasive:

Exercitiul 7. pacientul se afla in decubit dorsal, mentinand cu mainile genunchiul membrului opus la piept; membrul afectat intins pe un plan inclinat fig.16.

Exercitiul 8. prin montaje cu scripeti si suspendari.

Fig. 16

prin miscari active:

Exercitiul 9. pacientul in decubit venztral, cu bazinul fixat: se executa extensii CF, cu si fara flectarea genunchiului.

Exercitiul 10. pacientul in decubit lateral, pe partea sanatoasa: se face extensia coapsei, in timp ce asistentul impinge inainte bazinul.

Exercitiul 11. pacientul in decubit dorsal: prinde o bara cu mainile, ridica bazinul, taloanele ramanand in sprijin pe sol.

Exercitiul 12. din ghemuit, cu trunchiul aplecat, pacientul se ridica in ortostatism cat mai drept, fara lordozare.

Reeducarea abductiei

Pentru o abductie cat mai pura trebuie sa se evite cu grija rotatia externa, mai ales la mplitudini mai mari de abductie a coapsei. Se realizeaza

1 Prin adoptarea unor posturi:

Exercitiul 1. pacientul in decubit dorsal, cu un suport triunghiular intre coapse sau o perna intre genunghi, pentru abductia bilaterala: pentru abductia unilaterala se adopta o postura ca in fig.17.

Exercitiul 2. in pozitia sezand calare pe o bancheta.

Exercitiul 3. posturi instru,entate, realizate prin suspendare ssi montaje de scripeti, care sunt simplu de imaginat din decubit dorsal sau lateral.

2. Prin mobilizari pasive:

Exercitiul pacientul in decubit dorsal: asistentul fixeaza bazinul cu o mana, iar cu cealalta executa abductia cu priza la nivelul condilului intern al femurului fig.18.

Exercitiul 5. pacientul in decubit dorsal, utilizeaza MI sanatos ca stabilizator, acesta fiind in abductie, cu gamba cazuta la marginea mesei fig.19.

Exercitiul 6. pacientul in decubit dorsal: asistentul se plaseaza in unghiul format de coapsa aabdusa a acestuia si masa; cu o mana fixeaza iliacul sa nu se mai ridice, cu antebratul si mana cealalta sustine coapsa, iar cu corpul impinge, accentuand abductia; MI opus, eventual ca la exercitiul 5 fig.20.

Exercitiul 7. pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa, cu genunchiul flectat: asistentul, cu fata la el, prinde pe antebrat coapsa, mana cealalta fixeaza cu cotul bazinul, realizand concomitent o tractiune in ax si o abductie fig.21.

Exercitiul 8. pacientul in ortostatism, cu picioarele indepartate: asistentul la spatele lui, ii prinde cu mainile din lateral bazinul, impingandu-l spre partea sanatoasa

  

Fig. 17 Fig. 18 Fig. 19

Fig.20 Fig. 21

3. Prin miscari autopasive:

Exercitiul 9. pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa, cu MI bolnav suspendat printr-un scripete si tractionat in sus prin priza manuala, este cel mai simplu montaj

Exercitiul 10. pacientul stand pe un scaun cu spatar, cu MI snatos, fixat la sol, cel afectat suspendat la nivelul coapsei si genunchil flectat, isi impinge singur cu mainile coapsa in abductie.

Exercitiul 11. pacientul in ortostatism, cu MI lezat intins si in usoara abductie, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa genuflexie pe MI sanatos.

Prin miscari active:

Exercitiul 12. pacientul in decubit dorsal, cu MI asezate pe o placa lucioasa: executa abductii, MI sanatos fixat cu o curea; tot din decubit dorsal, flecteaza genunchiul la 90 de grade si executa abductii.

Exercitiul 13. pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa: se ridica, genunchiul extins, MI lezat.

Exercitiul 1 din ortostatism se fac fandari laterale.

Exercitiul 15. din atarnat la spalier, pacientul face abductii cu ambele MI; apoi fixeaza MI sanatos pe treapta spalierului si face abductii cu MI afectat, nesprijinit.

Un element deosebit de important pentru mobilizarea articulara este pedalarea pe bicicleta, pentru ca realizeaza evitarea incarcarii articulatiei soldului.

Este bine ca soldul sa se lucreze numai cu descarcare de greutate, pe masa de kinetoterapie, prin scripetoterapie, sau prin hidroterapie in bazin cu apa calda.

Controlul si reeducarea mersului

Coordonarea si echilibrul se recupereaza la nivel patologic dar cu o compensare cat mai buna.

La coxartroza mai are importanta:

- corectarea pozitiei bazinului

- mentinerea unei functii cat mai bune a coloanei lombare

- mentinerea stabilitatii si mobilitatii pentru sold si genunchi la nivelul membrului inferior heterolateral.

Bibliografie

1. BACIU, C. "Aparatul locomotor (anatomie functionala, biomecanica, diagnostic

diferential)", Editura Medicala Bucuresti 1981

2. BACIU, C. "Programe de gimnastica medicala", ed. Stadion Bucuresti 1974

3. BACIU, C., RADOVICI, I. , CRISTEA, D. "Kinetoterapia pre si postoperatorie",

ed. Sport- Turism Bucuresti 1981

5. BRATU, M. "Kinetoterapia in afectiunile posttraumatice ale sportivilor", ed. Bren

Bucuresti 2004

6. CORDUN, M. "Kinetologie medicala", ed. AXA 1999

7. CORDUN, M. "Postura corporala normala si patologica", ed. ANEFS Bucuresti

1999

8. CRETU, A. " Ghid clinic si terapeutic fizical-kinetic in bolile reumatice"

9. DINU, M. ANTONESCU "Patologia aparatului locomotor- vol.II", Editura

Medicala Bucuresti 2006

10. IONESCU, A. "Ginmastica articulara", Ed. Uniunii de cultura fizica si sport,

Bucuresti 1954

11. ISPAS, C.; CUCULICI, O."Kinetoterapia in afectiunile varstei a treia-lucrari practice"

12. KISS IAROSLAV "Fizio-kinetoterapia si recuperarea medicala", Editura

Medicala Bucuresti 2007

13. NICULESCU, M. " Metodologia cercetarii stiintifice in educatie fizica si sport"

Bucuresti 2002

1 TRANDAFIR, T., POPESCU, M."Artrologie si biomecanica", ed. Scaiul, Bucu-

resti 1999