Placentatia. Structura placentei

Placentatia. Structura placentei

Produsul de conceptie stabileste legaturi vasculare cu mama prin formarea placentei.

Placenta este organul de legatura intre mama si fat. Este constituita dintr-o zona materna (placa sau decidua bazala) si o zona fetala (placa coriala). Placa bazala are trei straturi: bazal unicelular (celulele din care se va regenera endometrul dupa nastere), spongios (format din glande sinuoase) si compact, din care pornesc septuri piramidale intre vilozitati.

Placa coriala este formata din vilozitatile coriale, care sunt unitatea de baza a placentei. Intre acestea se afla spatiul intervilozitar, scaldat in sangele matern.

Placentatia are loc in primele 12 saptamani de sarcina.

In a 9 a zi, in sincitiotrofoblastul ingrosat apar spatii lichidiene neregulate - lacunele - care vor fi curand invadate de sangele matern. Peretele capilarelor, venulelor si apoi al arteriolelor spiralate uterine este erodat de enzimele proteolitice produse de trofoblast. Se formeaza astfel lacuri sangvine prin unirea carora apare in a 14 a - a 15 a zi spatiul intervilozitar primitiv.

In a 12 a zi, din placa coriala rasar muguri citotrofoblastici plini (vilozitatile primare), care se scalda in sangele matern. Acestea sunt structurile de baza ale viitoarei placente. Localizate la inceput pe toata suprafata oului, ele vor ramane mai tarziu numai in cea mai profunda regiune - viitoarea placenta.

Mezenchimul embrionar apare sub forma de celule izolate in cavitatea blastocistului. Cand aceasta devine acoperita complet de mezoderm, capata denumirea de celom extraembrionar. Invelisul sau corionul este format din trofoblast si mezenchim. Vilozitatile primare sunt invadate de un miez mezenchimal provenit probabil din citotrofoblast, devenind vilozitati secundare. In acesta apar si vase sangvine (vilozitatile tertiare), care se unesc cu cele formate in mezodermul embrionar. aceste vase devin functionale in a 17 a zi, iar in a 22 a zi de la fecundatie cordul fetal incepe sa pompeze sange si circulatia feto-placentara este stabilita.

La 8 saptamani, diametrul unei vilozitati este 200 mm, cu o circulatie arterio - capilaro - venoasa bine formata si un invelis dublu: citotrofoblastul sau stratul Langhans, acoperit de sincitiotrofoblast, care se scalda in sangele matern. Proliferarea trofoblastului la varful vilozitatilor formeaza coloane citotrofoblastice care se extind progresiv prin sincitiul periferic.

Extinderile citotrofoblastice din coloanele vilozitatilor adiacente se unesc pentru a forma un strat citotrofoblastic, care ataseaza vilozitatile la decidua.

In concluzie, trofoblastul se diferentiaza in trei categorii: sincitiotrofoblastul vilozitar secretor de hormoni, citotrofoblastul "de ancorare" extravilozitar si trofoblastul intermediar invaziv. Primul are rolul de a secreta HCG, progesteron, estrogeni, lactogen placentar, etc. Al doilea necesita interactiunea cu substanta intercelulara, realizata prin secretia "lipiciului" trofoblastic - o substanta numita fibronectina-trofouteronectina. Trofoblastul intermediar invaziv este raspunzator de invazia arteriolelor spiralate materne si de distrugerea tunicii medii musculare a acestora, cu transformarea lor intr-un sistem vascular de capacitate mare si presiune mica.

Numarul de vilozitati - stem, ale caror ramificatii formeaza cotiledoanele placentare, este definitiv la 12 saptamani. Placenta va creste ulterior prin proliferarea vilozitatilor periferice. Pe masura ce sarcina inainteaza, schimburile materno - fetale sunt facilitate de subtierea interfetei materno - fetale, in special prin disparitia treptata a stratului citotrofoblastic Langhans, subtierea sincitiotrofoblastului si rarefierea stromei.

La termen, placenta are forma discoidala, cu diametrul de 20 cm, grosimea de 3 cm in centru si 1 cm la periferie, si greutatea de 5-600 g. Prezinta o fata fetala acoperita de membrana amniotica pe care se insera cordonul ombilical. Vasele cordonului ajunse aici se divid in trunchiuri vasculare care se vad prin transparenta amniosului. Fata externa, materna, este brazdata de santuri care delimiteaza 16-20 de cotiledoane (santuri intercotiledonare). Are un aspect relativ lucios dat de decidua bazala.

Functiile placentei

Placenta este organul care permite mentinerea homeostaziei fetale prin intermedierea schimburilor cu organismul matern, pana la nastere, cand organele fetale trebuie sa devina suficient de mature pentru a functiona de sine statator.  Placenta indeplineste functiile de respiratie, digestie si excretie.

caracteristicile fizico-chimice care maresc semnificativ transferul unei substante chimice printr-o membrana biologica sunt:

-gradientul de concentratie (de la unul mare la unul mic);

-masa moleculara a substantei (mai mica de 700 daltoni);

-sarcina electrica (moleculele neutre);

-legarea de proteine (molecule libere);

-liposolubilitatea crescuta.

Cresterea volumului plasmatic si scaderea albuminei plasmatice in timpul sarcinii afecteaza transferul placentar. Cand substantele sunt legate de proteine sau in concentratii reduse in plasma materna, transferul lor la fat va fi redus.

Marimea fluxului sangvin uterin si a suprafetei de schimb (membrana vilozitara) sunt factori importanti in transferul transplacentar. Mai mult, proprietatile fizice si chimice ale celor trei tesuturi - bariera pot modifica mecanismul de difuziune, sau, ca in cazul transportului activ, pot limita cantitatea de energie disponibila pentru transport.

O₂, co₂ si ionii monovalenti sunt transportati de obicei prin difuziune simpla. Glucoza si ionii bivalenti (calciu, fier, fosfor), sunt transportate prin difuziune facilitata. Transportul activ, cu cheltuiala de energie, este mecanismul de transport al aminoacizilor si vitaminelor. Pinocitoza consta in invelirea unei molecule mari intr-o vacuola pentru a o transporta de partea cealalta a membranei. In situatia in care exista un curent masiv de fluid dintr-un compartiment membranar in celalalt, acesta poate antrena unele substante.

Placenta poseda si o alta categorie de functii, cele endocrine. Ea secreta hormoni care regleaza rata cresterii fetale (la inceput direct, apoi prin controlul aportului sangvin la nivelul patului placentar), activitatea uterina (pentru a preveni evacuarea prematura a fatului, dar si pentru a declansa nasterea la momentul cuvenit) si activitatea altor organe (sani, ligamente pelvine, etc).  Hormonii secretati de placenta sunt steroizi (estrogeni si progesteron) si hormoni proteici (HCG, HPL, hormoni peptidici hipotalamici si hipofizari, factori de crestere polipeptidici).

Unul din primii hormoni produsi de trofoblast este gonadotrofina corionica umana (HCG). Acest hormon este prezent in serul matern in a noua zi dupa fecundatie. Atinge concentratia maxima intre zilele 60-80 ale sarcinii, apoi scade pana in ziua a 120 a. Este un hormon glicoproteic cu masa moleculara de 38000 si continut glucidic 30%. Contine doua subunitati: a, comuna hormonilor glicoproteici umani, si b, care ii este specifica, folosita pentru dozarea hormonului. HCG este produsa cu precadere de sincitiotrofoblast. Functia sa principala este de a mentine secretia de progesteron la nivelul corpului gestativ in primele 40 zile de sarcina, pana cand placenta devine capabila sa indeplineasca acest rol. S-a sugerat ca HCG ar stimula producerea de testosteron in testiculele fetale, esentiala pentru

diferentierea sexuala masculina, substituind LH-ul fetal pana cand hipofiza fetala este suficient dezvoltata.

Hormonul lactogen placentar este un hormon polipeptidic cu efecte lactogene si stimulante ale cresterii. Poate fi detectat la 6 saptamani dupa fertilizare, dupa care titrul lui creste pana la termen si dispare complet din plasma materna dupa delivrarea placentei. Este responsabil de efectele diabetogene si cresterea sintezei de proteine in timpul sarcinii. Aportul crescut de aminoacizi are un efect benefic pentru fat, dar HPL nu este esential pentru mentinerea sarcinii.

Placenta produce o multitudine de alti hormoni proteici si peptide specifice sau nu sarcinii, ale caror functii nu sunt complet elucidate.

Estrogenii sunt sintetizati in placenta prin conversia dehidroizoandrosteronului sulfat in estrona si estradiol-17b. In a 7 a saptamana, peste 50% din estrogenii serici materni deriva din placenta. In al treilea trimestru, dehidroizoandrosteronul sulfat provenit din suprarenala fetala si cea materna, este convertit de ficatul matern in 16a dehidroizoandrosteron sulfat. Acesta este transferat in placenta, unde sulfataza placentara cliveaza sulfatul din molecula. Are loc apoi aromatizarea si conversia in estriol, dupa care este transferat in sangele matern pentru excretie. 90% din estriolul produs in timpul sarcinii deriva din precursori fetali.

Progesteronul este sintetizat in placenta din colesterol incepand din saptamanile 6-7 si creste pana la 250 mg /zi la termen. La inceputul sarcinii el provine din secretia corpului gestativ. Progesteronul induce relaxarea uterului, fiind esential pentru mentinerea sarcinii. Se pare ca este implicat si in toleranta imuna a produsului de conceptie.