Plathelmintii

PLATHELMINTII

In raport cu adaptarea la viata parazitara, plathelmintii se impart in doua grupe:

Trematode care in stadiile larvare au si forme libere, iar ca orga­nisme adulte sunt endoparazite.

Cestode care sunt exclusiv endoparaziti.

1. TREMATODELE

Fasciola hepatica

Morfologie. Este un trematod mare, in forma de frunza, cu lungimea de 2-3 cm, prevazut cu doua ventuze de fixare: una orala, terminala, si una ventrala (fig. 16-2). Ouale pot fi identificate microscopic (v. fig. 16-6).

Raspandire Cosmopolita, legata de existenta unor ape statatoare.

Ciclul biologic. Gazde finale sunt vitele cornute, care adapostesc vier­mele in caile biliare intrahepatice. Ouale, antrenate cu bila, sunt eliminate prin fecale in mediul extern. Daca ajung in apa, dau nastere primului stadiu larvar miracidiul un organism alungit, ciliat, care inoata liber pana intalneste un melc de apa, gazda intermediara, in care patrunde. In organismul melcului, larvele trec prin mai multe

Fig. 16-2. Fasciola hepatica

stadii, formand in final cercarii. Acestia sunt larve cu coada inotatoare, care ies din melc si se inchisteaza, ca metacercari, pe plantele de apa sau iarba. Vitele se infecteaza inghitind chistii (metacercarii) odata cu iarba (fig.16-3). Larvele dechistate in intestin trec prin peretele intestinal in peritoneu, perforeaza capsula hepatica si se fixeaza in caile biliare unde ajung la maturitate dupa 2-3 luni. Boala la animale se numeste galbeaza.

Fig. 16-3. Fasciola hepatica ciclu biologic.

Patologie si simptomatologie. Omul se infecteaza prin ingestia legumelor irigate cu apa contaminata. Invazia ficatului de catre larve determina semne de hepatita toxiinfectioasa cu febra, alterarea functiilor hepatice si eozinofilie. Dupa cca 2 luni, cand parazitul ajunge la maturitate, apar semne de angio-colita (febra, dureri, icter), iar eozinofilele revin la normal.

Fasciola hepatica realizeaza ocazional localizari eratice in colectivitati care consuma ficat crud (de ex. in Asia Mica). Daca ficatul consumat este infectat, viermii tineri se fixeaza in gura si faringe producand disconfort la masticatie si deglutitie.

Diagnostic. In prima faza a bolii se pot cauta in sange anticorpii fata de antigenele parazitului.In faza a doua sunt cautate microscopic ouale parazitului in probe de bila (aspirat duodenal) si de materii fecale.

Tratament. Bithionol (Bitin), cloihidrat de emetina.

Profilaxie. Starpirea melcilor de apa, gazda intermediara; spalarea ingrijita a vegetalelor consumate crude.

Dicrocoelium lanceatum este un trematod mai mic (1-2 cm lungime) care determina frecvent galbeaza cornutelor, dar infecteaza rar omul. Ouale eliminate cu fecalele gazdei finale (cornutele) eclozeaza in mediul extern, miracizii din picaturile de roua intra in corpul unor melci terestri unde evo­
lueaza pana la stadiul de cercari. Cercarii parasesc corpul gazdei intermediare si ajung pe sol unde sunt ingerati de furnici, iar o data cu furnicile de pe iarba sunt ingerati de cornute. Omul se infecteaza accidental cand ingera furnici o data cu alimentele.

2. CESTODELE

Cestodele, numite si tenii sau panglici, sunt plathelminti lungi si seg­mentati, endoparaziti atat in stadiul adult, cat si larvar.

Adultii paraziteaza intestinul unui mare numar de animale gazde finale. Au corpul alungit in forma de panglica in lungul caruia diferentiem de la extremitatea proximala spre cea distala: scolexul cu organele de fixare, gatul care formeaza noile segmente, si strobila o succesiune de segmente (proglote) cu structura si morfologie asemanatoare. Fiecare proglota contine un sistem genital mascul si femei. Proglotele rezulta din diviziunile primei pro lote a gatului de langa scolex, cresc si se matureaza pe masura ce se indeparteaza spre extremitatea distala. La maturitate glandele sexuale elaboreaza ouale, care contin fiecare cate un embrion hexacant numit astfel pentru ca este prevazut cu 6 carlige. Ouale se acumuleaza in uterul care se destinde si umple proglota. Ultimele proglote ale strobilei sunt pline cu oua si se numesc proglote ovigere. Ele se desprind si se elimina in mediul extern odata cu materiile fecale; aici se rup si elibereaza un mare numar de oua.

Larvele cu o singura exceptie (vezi mai jos la Diphylobotrium latum), sunt parazite tisulare sau celomice. Au aspect sferic, total diferit de al adul­tului, si capata diferite denumiri in raport cu marimea, structura si continu­tul lor: cisticerc (cand au forma de vezicula cu un singur scolex invaginat), echinococ sau chist hidatic (cand are forma unei basici mari, care contine nume­roase vezicule si formeaza un mare numar de scolecsi), cisticercoid (cand vezicula este redusa si cea mai mare parte revine scolexului).

Paraziti permanenti, cestodele au adaptari mai profunde la viata para­zitara decat trematodele: sunt lipsite de aparat digestiv si respirator, in schimb aparatul genital prezent in fiecare proglota produce un mare numar de oua.

Teniile care infecteaza omul pot fi impartite in trei grupe: (1) grupul Taenia (panglici gigante de 3-10 m lungime) si Echinococcus (o mica panglica de 2-10 mm lungime) natural gazduite numai de doua gazde mamifere; grupul Hymenolepis tenii care isi pot parcurge stadiul larvar si in insecte; (3) grupul Diphylobotrium latum, o panglica giganta cu un stadiu initial acvatic, liber, urmat de un ciclu de dezvoltare crustaceu-pesti-om.

Taenia solium 

Este agentul etiologic al teniozei prin carne de porc.

Morfologie T. solium este o panglica lunga de 2-3 m, rar pana la 8 m. Latimea maxima de 6-7 mm o ating proglotele terminale. Are culoare alb-laptoasa.

Scolexul cu marimea unei gamalii de ac, cca 1 mm, are 4 ventuze si o coroana dubla de carlige pentru fixarea de mucoasa intestinala. Gatul, subtire, genereaza cele aproximativ 800 de proglote ale strobilei. Proglotele adulte sunt mai late decat lungi, iar cele batrane, ovigere, sunt mai lungi decat late (fig. 16-4). Ouale sferice, cu diametrul de 30-40 μm, contin un embrion hexacant (v. fig. 16-9). Nu se elimina spontan din proglote.

Fig.16-4. Morfologia cestodelor. Sus: A - cisticerci in carne; B - cisticerc cu scolexul invaginat; C - cisticerc cu scolexul evaginat. Mijloc aspectul unei tenii mari. Jos: detalii structurale, scolex si proglote gravide: A - Taenia solium; B - T. saginata

Raspandire Cosmopolita, exceptand zonele unde nu se consuma carne de porc.

Ciclul biologic (fig. 16-5). Parazitul adult traieste in intestinul omului unde scolexul este fixat de mucoasa, iar strobila floteaza libera in continutul intestinal. Lanturi de proglote terminale, lungi de la cativa cm pana la cateva zeci de cm, se desprind ocazional si se elimina cu scaunul. Porcul, animal coprofag, ingera proglotele ovigere odata cu asemenea fecale depuse pe sol. In stomacul porcului ouale sunt digerate, iar embrionii hexacanti eliberati se fixeaza pe peretele intestinal, il perforeaza, si patrund in curentul circulator, care ii antreneaza spre tesuturi. Cu ajutorul carligelor embrionii se deplaseaza in tesuturi unde isi pierd carligele si evolueaza in cisticerci numiti Cysticercus cellulosae mici vezicule ovale, lungi de 5-15 mm (v. fig. 16-4). Omul probabil este singura gazda finala, dar poate inlocui porcul ca gazda intermediara.

Patologie si simptomatologie. Tenioza prin carne de porc: omul se infec­teaza ingerand cisticercii din carnea de porc cruda. In intestin scolexul se evagineaza si se fixeaza pe mucoasa. Tenia tanara creste si dupa 2-3 luni de la infectare incepe sa elimine proglote. Traieste in intestin 4-5 ani. Rezulta o simptomatologie in general discreta si nespecifica: vagi dureri abdominale, pierdere in greutate si astenie, greturi. Eliminarea de proglote este jenanta. Cea mai grava complicatie este cicticercoza endogena masiva.

Cisticercoza umana. Omul se infecteaza cu oua de T. solium prin ingestie de zarzavaturi contaminate. Uneori se produce o autoinfectie masiva endo­gena prin ingestie de proglote in cursul unei varsaturi, cand miscari antiperistaltice aduc proglote din intestin in stomac. Embrionii eliberati prin digestia gastrica a oualor urmeaza aceeasi cale ca in gazda intermediara uzuala, porcul. Localizarile musculare ale cisticercilor sunt in general benigne. Cu timpul se calcifica. Grave sunt localizarile cisticercilor in ochi, in maduva spinarii, in creier sau in miocard.

Diagnosticul teniozei se bazeaza pe depistarea proglotelor din scaun. Identificarea speciei infectante se face prin numararea ramificatiilor uterine pe o latura a proglotei: 7-13 ramificatii la T. solium, mult mai numeroase la T. saginata (v. fig. 16-4).

Diagnosticul cisticercozei este mai usor in localizari oculare cand sunt vizibile oftalmoscopic. In localizarile profunde diagnosticul este dificil. Se poate incerca o intradermoreactie cu antigene de cisticerc; eozinofilia apare inconstant.

Tratament. In tenioza niclosamid (Yomesan) sau praziquantel. In cisticercoza in afara interventiei chirurgicale in localizari unice, nu exista inca un tratament eficient.

Profilaxie. Controlul sanitar-veterinar al carnii de porc in abatoare pentru depistarea tuturor animalelor infectate. Este usurat de cisticercoza in general masiva a porcilor, care se infecteaza cu cantitati enorme de oua.

Taenia saginata

Este agentul teniozei prin carne de vita

Morfologie Este o panglica mare, care poate ajunge si la 10 m lun­gime. Proglotele sunt mai lungi decat late, cele batrane ajungand la dimen­siuni de 20/5 - 6 mm. Scolexul are 1-2 mm diametru si numai ventuze (fig. 16-4). Ouale sunt asemanatoare cu cele de T. solium (fig. -6).

Fig. 16-6.Ouale unor helminti care paraziteaza tubul digestiv al omului in Romania A- Fasciola hepatica ; B- Taenia solium sau T. saginata; C-Hymenolepis nana; D- Diphylobotrium latum; E- Ascaris lumbricoides; F- Trichuris trichiura; G- Enterobius vermicularis.

Raspandire Specie cosmopolita in toate regiunile unde se consuma carne de vita.

Ciclul biologic (v. fig. 16-5). Spre deosebire de T. solium, proglotele se desprind separat unele de altele si, fiind mai musculoase, migreaza activ si descendent prin intestinul subtire, forteaza sfincterul ileo-cecal, migreaza prin colon, forteaza sfincterul anal si se elimina chiar si in intervalele dintre scaune.

Gazde intermediare sunt bovideele, care ingera oua odata cu firele de iarba pe o pasune contaminata cu fecalele unui purtator de T. saginata Ouale eclozeaza numai in organismul gazdei intermediare in tesuturile careia se formeaza cisticerci: Cysticercus bovis Omul este exclusiv gazda finala si se infecteaza cu Cysticercus bovis din carnea de vita.

Patologie si simptomatologie. Simptomele digestive si generale sunt nespecifice. In stadiile initiale pacientii pot avea dureri abdominale colicative, de scurta durata, cand proglotele forteaza sfincterul ileo-cecal. Neplacuta este eliminarea frecventa de proglote, care se regasesc pe lenjerie, pe coapse, pe fese.

Diagnostic. Revezi diagnosticul teniozei prin carne de porc. Frecvent proglotele de T. saginata se misca pe bolul fecal.

Tratament. Revezi terapia teniozei cu T. solium.

Profilaxia este mai dificila decat a infectiei cu T. solium Vitele se infecteaza cu cantitati reduse de oua, ca atare cisticercoza bovina este discreta si dificil depistata de controlul sanitar-veterinar din abatoare. Colectarea igienica a dejectelor umane trebuie avuta in vedere.

Echinococcus granulosus

Este o mica tenie cu numai 3 segmente (fig. 16-7) gazduita in intesti­nul cainilor si altor carnivore, care raspandesc in mediu segmente pline cu oua embrionate. Gazde intermediare sunt ierbivorele, care ingera ouale de pe firele de iarba sau din apa, si omul, care ingera accidental oua prinse pe blana cainilor sau din apa contaminata cu fecale de caine (fig. 16-8). Embrionul hexacant eliberat in intestinul gazdei intermediare trece prin peretele intestinal si prin circulatia portala ajunge in ficat. Daca depaseste ficatul este antrenat pe cale sangvina in pulmoni unde se poate opri sau poate trece mai departe si se opreste in creier sau muschi. In tesuturi embrio­nul hexacant evolueaza intr-un chist hidatic sau hidatida, de unde si numele bolii determinata la ierbivore sau om: hidatidoza. Cainii contracteaza infectia cand mananca tesuturile ierbivorelor cu hidatitoza.

Fig. 16-7. Echinococcus granulosus: A - tenia adulta; B - chistul hidatic (hidatida).

Raspandire. Cosmopolita, mai frecventa in zonele unde turme de oi si vite sunt pazite de numerosi caini, iar conditiile igienice sunt precare.

Morfologia hidatidei. Initial larva este o masa citoplasmica multinucleata care se veziculizeaza si creste lent timp de mai multi ani pana ajunge si cat un cap de copil. Hidatida este cuprinsa intr-o membrana groasa rezistenta si elastica, cuticula, cu aspect alb-mat ca albusul de ou fiert Spre interiorul chistului, cuticula este dublata cu o membrana subtire numita nembrana germinativa sau proligera, de fapt o masa protoplasmica multinucleata. Membrana proligera secreta cuticula si lichidul hidatic. Tot ea genereaza prin inmugurire mici vezicule proligere, care contin 10-30 scolecsi prevazuti cu o coroana de carlige, si vezicule fiice cu structura similara hidatidei (v. fig. 16-7.). Vezicule fiice pot genera si scolecsii prin veziculare. Lichidul hidatic contine antigene ale parazitului.

Fig. 16 - 8. Echinococcus granulosus ciclul biologic.

Patologie si simptomatologie. Initial simptomele bolii sunt asemanatoare cu cele ale cisticercozei . Reactia la antigenele parazitului determina fenomene inflamatorii alergice. Chistul in crestere distruge tesutul normal. Complicatii grave survin prin ruperea chistului:

● soc anafilactic declansat de antigenele lichidului hidatic;

● hidatidoza secundara prin imprastierea scolecsilor in tesuturi, mai ales cand ruptura se produce intr-un vas sangvin;

● suprainfectia bacteriana a cavitatii chistului (de ex., in hidatidoza pulmonara).

Diagnostic. Indirect se urmaresc anticorpii fata de antigenul hidatic fie printr-o intradermoreactie (testul Casoni), fie prin reactie de fixare a com­plementului, precipitare sau imunofluorescenta indirecta. Depistarea micro­scopica a elementelor hidatice (vezicule, scolecsi, carlige) in sedimentul vo­micii dupa ruperea unui chist hidatic pulmonar.

Tratament. Chirurgical.

Profilaxie. Limitarea contactului cu cainii. Oprirea accesului cainilor la hoituri sau la carne cruda de la animale cu hidatiloza.

Hymenolepis nana

Este o mica tenie de 1-4 cm lungime, cu proglote late pana la 7 mm, care natural paraziteaza intestinul rozatoarelor. Omul se infecteaza acciden­tal si este atat gazda finala, cat si intermediara (vezi mai jos). Ouale elimi­nate din intestinul gazdelor care poarta viermii adulti sunt ingerate de lar­vele puricilor de sobolan sau soarece, de gargarite ale cerealelor sau de gan­daci de bucatarie. Insectele sunt gaze intermediare in corpul carora se dez­volta larva cisticercoida. Omul se infecteaza cand ingera accidental larvele cisticercoide o data cu alimentele contaminate cu insectele gazde intermediare. In intestin larvele cisticercoide evolueaza in viermi adulti.

Dar omul poate deveni, prin autoinfectare, si gazda intermediara: proglotele ovigere se distrug in intestin si elibereaza ouale embrionate. Parte din oua se elimina cu fecalele, altele elibereaza, chiar in intestinul gazdei, embrio­nul hexacant, care patrunde in vilozitatile intestinului si formeaza o larva cistircercoida. Dupa cateva zile numai, cisticercoidul cade in lumenul intes­tinal, se fixeaza cu scolexul pe mucoasa si evolueaza spre vierme adult.

Simptomatologia clinica este discreta, asemanatoare altor tenioze.

Diagnosticul se pune prin depistarea in materiile fecale a oualor cu aspect caracteristic (v.fig.16-6).

Tratament. Niclosamid sau praziquantel, medicamente active numai asupra viermelui adult; se administreaza in cura prelungita de 5-7 zile pen­tru a omori si viermii rezultati din larvele cisticercoide de autoinfectare.

Diphylobotrium latum (sinonim: Bothriocephalus latus)

Este agentul botriocefalozei, tenioza prin carne de peste.

Morfologie. Este cea mii mare tenie, cu lungimea uneori peste 10 m. Scolexul mare si oval, de 2-3 mm/1 mm, are ca organe de fixare pe mu­coasa intestinala doua fante laterale numite botridii. Strobila este alcatuita din 3-4 mii de proglote scurte si late cu cate o pata centrala de culoare in­chisa, uterul plin cu oua, care se alineaza formand o linie de-a lungul vier­melui (fig. 16-9). Oul, neembrionat, poate fi identificat microscopic (v. fig. 16-6). Proglotele batrane degenereaza in intestin.

Fig. 16-9. Diphylabotrium latum: A - sectiune transversala prin scolex; B - scolexul si inceputul strobilei; C - proglota matura; D - proglota gravida; E- lant de proglote in care se observa pata centrala alineata in lungul viermelui (uterul proglotelor plin cu oua).

Raspandire. Cosmopolita legata de bazinele acvatice si consumul de peste si produse piscicole crude. In Romania asemenea zone sunt litoralul, delta si baltile Dunarii.

Ciclul biologic (fig. 16-10). Spre deosebire de alte tenii, ouale de D. latum sunt depuse in intestin, pe masura ce se formeaza in proglote, si sunt eliminate cu fecalele. In apa ouale formeaza un embrion ciliat, care eclozeaza si inoata liber pana cand este ingerat de purici de apa (mici racusori numiti ciclopi) in organismul carora evolueaza primul stadiu larvar (larva procercoida Ciclopii sunt ingerati de pesti in muschii si ovarele carora evolueaza al doilea stadiu larvar (larva plerocercoida) cu forma ovala si lungime de 1-2 cm. Pestii parazitati cad prada unor pesti ihtiofagi, in organismul carora lar­vele plerocercoide isi continua dezvoltarea si se concentreaza cu fiecare peste inghitit. Astfel, pestii pradatori cum sunt stiuca s.a. sunt surse periculoase de infectie prin carnea si icrele lor. Omul si animalele consumatoare de peste sunt gazde finale. Larva plerocercoida ingerata odata cu carnea de peste sau icrele

crude se elibereaza, se fixeaza pe peretele intestinal, incepe ca creasca si elimina primele oua dupa cca 3 saptamani.

Patologic si simptomatologie Asemanatoare cu al altor tenioze, dar spolierea nutritiva este mai importanta. Spolierea de catre parazit a vita­minei B₁₂ poate determina pacientilor o anemie macrocitara parabiermeriana.

Diagnostic: depistarea microscopica a oualor din materiile fecale sau depistarea de proglote dupa administrarea unui purgativ salin.

Tratament: Niclosamid sau praziquantel.

Profilaxie. Prelucrarea termica suficienta a carnii de peste. Mentinerea mai multe ore a icrelor in zeama de lamaie inaintea prepararii salatei.