Fiziopatologia motricitatii tubului digestiv

FIZIOPATOLOGIA MOTRICITATII TUBULUI DIGESTIV

1. a) Fiziopatologia masticatiei

Tulburarile masticatiei se instaleaza in toate situatiile in care sunt afectate:

prehensiunea

taierea si zdrobirea

triturarea alimentelor

ca urmare a modificarilor:

dintilor,

mandibulei,

maxilarului,

a musculaturii buzelor,

obrajilor si

limbii.

De remarcat faptul ca afectarea nervilor arcurilor reflexe ale procesului masticator (arc reprezentat de nervii linguali - ram din trigemen, de centrul masticatiei localizat in bulb si de nervii faciali, hipoglos si trigemen) produc grave tulburari ale actului masticator.

Afectiunile articulatiei temporo-mandibulare:

artite

traumatisme

Tbc articular

leziuni periarticulare

Afectiuni ale:

o  buzelor,

o  obrajilor,

o  ale limbii,

o  retractii cicatriciale,

o  flegmoanele amigdaliene,

o  amigdalitele acute,

o  faringitele,

o  trismusul,

o  tetanosul,

o  stomatitele si

o  gingivitele tulbura grav procesul masticator.

Procesele masticatorii deficitare se intalnesc si in cursul unor boli psihice (psihopatii, neuroastenii, nevroze avansate, isterii) si in multe boli neurorologice ca paraliziile de nerv trigemen si de nerv facial.

Deficientele masticatorii deregleaza intregul proces de digestie, pe intregul tub digestiv apar leziuni, tulburari ale secretiilor gladelor digestive, malabsorbtie si malnutritie.

b) Fiziopatologia deglutitiei

Bolul alimentar format la nivelul cavitatii bucale trece prin faringe, esofag si cardia ajungand la nivelul stomacului. Acest traseu al bolului alimentar este coordonat de un fin aparat de reglare cu centrul deglutitiei in bulb, pe planseul ventriculei IV ce primeste aferente pe nervii glasofaringian, trigemen, laringeul superior, ramura faringiana a pneumogastricului iar eferentele pe calea nervilor hipoglos, trigemen, glasofaringian si vag.

Tulburarile deglutitiei

I. Tulburarile deglutitiei bucofaringiene

afectiuni acute ale bucofaringelui

afectiuni congenitale (gura de lup)

anomalii dento-maxilare

afectiuni ale sistemului nervos

tumori, corpi straini in zona bucofaringelui

paralizii ale nervilor cranieni

II. Tulburarile deglutitiei esofagiene

Functionale:

globul isteric

sindromul Plummer-Vinson

cardiospasmul

Organice:

stenozele esofagiene

corpi straini intraesofagieni

diverticuli esofagieni

de pulsiune

de tractiune

Tulburarile deglutitiei bucofaringiene - se intalnesc in boli ale bucofaringelui insotite de dureri spontane exacerbate de deglutitie (amigdalite, abcese periamigdaliene si retrofaringiene, leziuni caustice, boli congenitale, afectiuni ce nu permit inchiderea unor orificii de comunicare a faringelui cu cavitatile vecine - bolnavi cu gura de lup, leziuni neoplazice si luetice). In intoxicatii, boli psihice, patrunderea in trahee a unor fragmente din bolul alimentar duc la aparitia unor focare pneumonice.

Tulburarile deglutitiei esofagiene

Sunt de natura:

functionala - spasm al musculaturii esofagiene (globul isteric) ce apare brusc si duc la obstructia lumenului cardiei cu o presiune retrosternala asemanatoare celei din angor pectoris.

organica - produse prin stenoze ce apar dupa ingerarea unor substante caustice sau in cancere esofagiene prin compresiuni din afara, corpi straini intraesofagieni ce inflameaza zona respectiva producand chiar perforarea esofagului si mediastinita; diverticuli esofagieni ce sunt de presiune prin hernierea posterioara a mucoasei si submucoasei esofagiene printr-un hiatus muscular si de tractiune ce se produc prin tractionarea peretelui anterior al esofagului de catre aderentele acestuia cu ganglionii bronsici (Tbc), localizarea fiind de obicei la nivelul bifurcatiei traheei.

Fig. 1. Stadiile evolutive ale unui diverticul de presiune

1. c) Fiziopatologia motilitatii gastrointestinale

Tesutul muscular neted ce se caracterizeaza printr-un consum de oxigen de 5-10 ori mai mic decat cel striat la nivelul tubului digestiv este dispus circular - helicoidal si longitudinal.

Aparatului digestiv i se pot descrie trei tipuri de miscari:

peristaltice - ce sunt contractii propulsive ale musculaturii circulare

peristolice (segmentare) ce sunt contractii stationare ale acelorasi fibre

pendulare - ce sunt contractii ale musculaturii longitudinale.

Controlul motilitatii tubului digestiv este realizat de un dublu mecanism:

nervos - pe traiectul fibrelor parasimpatice si simpatice atat aferente cat si eferente, care asigura reflexe de control prin plexurile Meissner si Auerbach, prin plexurile celiac, mezenteric si prin sistemul nervos central pe traiectul nervilor splahnici sau vagi.

Substantele chimice active si efectele fibrelor simpatice sau parasimpatice ce influenteaza functia motorie gastrointestinala:

E = excitator; r = relaxare; ? - efect nesigur; - = nu se cunoaste

Fiziopatologia motilitatii gastrice:

Stomacului i se descriu trei tipuri fundamentale de miscari:

unde propulsive (peristaltice) initiate in regiunea cardiei (unde se afla  pace-maker-ul) care se succed in ritm de 3-4/minut si a caror amplitudine creste spre pilor;

contractii sistolice ale antrului cu rol de amestec al chimului cu secretia gastrica si evacuarea stomacului, ritmul evacuarii fiind influentat de starea fizico-chimica a chimului (vascozitate, presiune osmotica si de compozitia lui), grasimile inhiband motilitatea si evacuarea;

contractii ale stomacului in totalitate

Modificarile patologice ale procesului contractil la nivelul stomacului se prezinta sub urmatoarele forme:

Hipertonia si hiperkinezia gastrica ce se intalneste in toate cazurile de gastrite hipertrofice, ulcere gastroduodenale, fiind asociate cu hipersecretie si hiperclorhidrie.

Hipotonia si hipokinezia se caracterizeaza prin reducerea motilitatii si cresterea de volum persistenta a stomacului.

Atonia sau dilatarea acuta a stomacului, reprezinta un sindrom acut de paralizie a musculaturii gastrice care survine dupa interventii chirurgicale pe abdomen, traumatisme abdominale, etc.

Hipertrofia pilorica si pilorospasmul sunt anomalii determinate genetic cu afectarea predominant a sexului masculin, ingreunand evacuarea normala a stomacului.

Voma - reflex de evacuare retrograda a stomacului si chiar a intestinului declansat de iritatii la nivelul valului palatin, faringelui, duodenului, leziuni inflamatorii ale uterului (primul trimestru de sarcina), bazinetului si ureterului.

Fiziopatologia motilitatii intestinale

La nivelul intestinului subtire se descriu trei tipuri de miscari:

contractii segmentare, stationare cu rol de amestecare, ritmice, importante pentru digestie si absorbtie;

contractii peristaltice, propulsive controlate prin reflexul mienteric ce se desfasoara dupa "legea intestinului", si

contractii pendulare care scurteaza ansele si le evacueaza in sens aboral.

Miscarile intestinului gros sunt controlate prin plexurile intramurale, mezenteric si hipogastric si prin mecanisme reflexe la distanta (reflexul gastro-colic) sau centrale (accentuarea peristalticii in stari emotive). Evacuarea intestinului gros prin actul defecatiei se face prin intricarea unui mecanism reflex (involuntar) initiat de distensia ampulei rectale controlat de centrul parasimpatic din maduva sacrata S₂ -S₃ pe calea nervilor pelvic si rusinos sau declansat cortical (voluntar) prin reflexe conditionate - un mecanis voluntar actionand in ambele sensuri atat inhibitor cat si declansator.

Modificarile patologice ale acestor procese se pot prezenta ca:

hiperkinezia - cu tranzit accelerat printr-o peristaltica rapida si intensa in stari de iritare a mucoasei intestinale intalnite mai ales in sindroamele diareice.

hipokinezia (constipatia) in malformatii congenitale ca in megadolicocolonul, procese inflamatorii anoperineale, etilism cronic, etc.