Mobilizarea si transportul bolnavilor

MOBILIZAREA SI TRANSPORTUL BOLNAVILOR

A. Mobilizarea bolnavului

Mobilizarea reprezinta schimbarea de pozitie a bolnavului pentru prevenirea complicatiilor ce pot aparea din cauza imobilizarii la pat si recastigarea de catre aceste persoane a independentei de miscare si deplasare.

Imobilizarea indelungata la pat a bolnavilor care au suferit diferite afectiuni ce le-au favorizat aceasta situatie, poate duce la aparitia unor complicatii care sa impiedice dezvoltarea procesului de vindecare. Este deci foarte important ca persoanele asistate cu aceste afectiuni sa fie mobilizate precoce, imediat ce starea lor permite acest lucru, sub supravegherea atenta a personalului de ingrijire.

Conduita mobilizarii depinde de:

- starea generala a bolnavului

- natura bolii;

- motivatia si tipul de reactivitate a bolnavului

- momentul ales pentru instituirea mobilizarii (terapia mobilizarii este efectuata numai la indictia medicului);

- gradul de intensitate al terapiei mobilizarii (se va incepe cu exercitii pasive si treptat, in functie de evolutia starii bolnavului, exercitii autopasive si active);

- se evita oboseala fizca si psihica a bolnavului

- intre exercitii sunt obligatorii pauze de relaxare;

- durata unei sedinte de mobilizre va fi de 10-30 de minute;

- daca segmentul mobilizat este dureros,in prealabil se va efectua masaj.

Executarea mobilizarii in bune conditii este in competenta asistentei medicale si/sau a kinetoterapeutului. Identificarea precoce a oricaror simptome aparute in evolutia bolnavului ii poate salva acestuia chiar viata.

Ajutorul acordat bolnavului privind mobilizarea, permite ca acesta sa-si redobandeasca unele abilitati esentiale pentru supravietuire cum ar fi : igiena, imbracatul, modificarea pozitiei in pat, hranirea sau efectuarera unor activitati sociale ca plimbarile, cititul, etc.

Pozitionarea sezand la marginea patului

ingrijitorul imbraca bolnavul cu ciorapi, halat si are pregatite la indemana: papucii, fotoliul rulant, cadrul de mers, carjele sau bastonul;

mobilizarea brusca a bolnavului poate duce la ameteli, greata, varsaturi;

ingrijitorul se aseaza la marginea patului cu picioarele departate si genuchii usor flectati si introduce mana dinspre capatul patului sub axila bolnavului, iar cu cealalta mana fixeaza genuchii indoiti ai acestuia;

membrul inferior dinspre partea opusa mobilizarii poate fi trecut peste celalalt;

ingrijitorul efectueaza miscari de tractiune a membrelor inferioare peste marginea patului cu ridicarea trunchiului sustinand bolnavul

mentinerea acestei pozitii este progresiva, incepand cu cca. 5 minute si se creste pana la aproximativ 30 minute;

la aparitia vertijului sau daca devine palid, cianotic, bolnavul este repus in pat prin executarea miscarilor in ordine inversa.

Pozitionarea in pozitie ortostatica: daca bolnavul se afla in pozitie sezanda la marginea patului sau pe scaun, fotoliu, acesta poate fi ridicat in pozitie bipeda astfel:

- ingrijitorul se aseaza in fata bolnavului aflat in pozitie sezanda si fixeaza cu genuchii lui genuchii bolnavului iar cu mainile il prinde de sub axile sau de sub omoplat;

bolnavul se prinde de umerii ingrijitorului, de gatul sau soldul acestuia cu ambele maini.

Prima plimbare are loc in camera si treptat se poate trece la exercitii de mers prelungit si urcat/coborat de scari

B.    Transportul bolnavului

Transportul bolnavului face parte integranta din ingrijirea lor, dar nu este o conditie obligatorie.Un numar destul de mare de bolnavi se pot deplasa singure, o alta categorie, desi se pot deplasa singuri, din cauza nesigurantei in mers nu au curajul de a porni, deci nu pot fi lasati neansotiti. Pentru acesti bolnavi este suficient daca sunt tinuti de brat pentru a le combate frica si a le reda siguranta in mers.

Bolnavii de care trebuie sa ne ocupam in mod deosebit, sunt aceia aflati intr-o stare grava.

Vor fi obligatoriu transportati urmatoarele categorii de bolnavi

- bolnavii inconstienti, obnubilati sau somnolenti;

- bolnavii cu insuficienta cardio-pulmonara grava, la care miscarea este contraindicata;

- bolnavii cu febra, epuizati;

- bolnavii cu tulburari motorii si de echilibru;

- bolnavii care prezinta hemoragii si/sau varsaturi;

- unele categorii de bolnavi cu tulburari psihice,etc.

In functie de gravitatea afectiunii si de scopul pentru care trebuie facut, transportul acestor bolnavii poate fi facut cu:

- brancard;

- scaun cu rotile, sau carucior;

- pat prevazut cu roti;

- daca transportul trebuie facut in unitati sanitare sau pentru efectuare de controale sau investigatii medicale, pentru deplasari in alte localitati, se folosesc autosalvari, avioane sanitare, helicoptere.

Transportul efectuat in conditii bune evita agravarea durerilor si a socului traumatic, contribuind la protectia leziunilor si la mentinerea unei stari generale multumitoare. Un transport necorespunzator pe langa faptul ca extenueaza bolnavul si intensifica fenomenele subiective, poate agrava starea acestuia sau leziunile existente, poate transforma o fractura inchisa intr-una deschisa, poate provoca hemoragii, varsaturi, etc. Independent de scopul sau mijlocul pentru care se efectueaza transportul, trebuie sa se tina seama de cateva conditii:

- bolnavilor, aflati in stare de constienta, li se va explica necesitatea transportului in vederea deplasarii, scopul pentru care este necesara deplasarea, insistand asupra importantei acesteia in vederea ajutarii si deci a insanatosirii acestora;

- ridicarea bolnavilor la marginea patului, ridicarea si asezarea lor pe carucior sau ridicarea si asezarea pe un brancard, se va face cu foarte mare precautie, ferindu-i de dureri, traumatisme sau oboseala. In vederea acestui scop trebuie asigurat numarul necesar de persoane.

- in timpul transportului trebuie asigurata siguranta bolnavului, maximum de confort posibil, se va avea grija, ca pozitia acestuia sa fie cea mai comoda, cu menajarea partilor dureroase, iar acolo unde este cazul de plagi, acestea sa fie pansate si bine fixate.

- daca transporul necesita brancardul, atunci bolnavul va fi asezat si mentinut in pozitie de decubit dorsal cu capul usor ridicat si va fi acoperit;

- daca bolnavul prezinta un traumatism , in functie de locul si gravitatea acestuia se va alege pozitia adecvata;

- bolnavii care sunt in stare de inconstienta si trebuie transportati, vor fi asezati in decuibit semicentral, iar in caz de tulburari de deglutitie sau hipersecretie salivara in pozitie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea si aspiratia secretiilor;

- bolnavii care sufera traumatisme craniene si cei cu leziuni in regiunea gatului, vor fi transportati in pozitie semisezanda, iar capul va fi sustinut flectat, in asa fel incat regiunea mentoniera sa atinga toracele:

- bolnavii care au suferit leziuni ale fetei, se transporta in decubit ventral, sub fruntea lor se aseaza un sul improvizat, din prosoape sau cearsafuri sau antebratul flectat al traumatizatului;

- bolnavii cu un traumatism abdominal se aseaza in decubit dorsal cu genunchii flectati. Sub regiunea poplitee se aseaza un rulou facut din perne, sau o patura rasucita in forma de sul;

- bolnavii cu traumatisme ale coloanei vertebrale sau cu leziuni in regiunea spatelui sau a regiunii fesiere se transporta in decubit ventral. O mare atentie se va avea de bolnavii cu traumatisme ale coloanei vertebrale care se transporta numai pe o suprafata rigida;

- bolnavii care au suferit o leziune a membrelor inferioare vor fi transportati in pozitie de decubit dorsal, avandu-se grija ca sub membrul lezat sa se aseze o perna sau o musama, in functie de natura afectiunii;

- bolnavii care au suferit o leziune a membrelor superioare, vor fi transportati cu membrul superior afectat peste torace fixat la nevoie cu o fasa sau esarfa, etc;

- bolnavii nelinistiti, sau agitati, bolnavii cu afectiuni psihice vor fi imobilizati pe brancard pentru a nu cadea pe drum, avand grija ca gatul si toracele sa le ramana libere.

Pe tot parcursul transportului indiferent de scopul sau mijlocul de transport, bolnavii vor fi permanent insotiti pana la revenirea in pat iar mersul celor care conduc brancardul, caruciorul sau patul cu rotile trebuie sa fie linistit pentru a nu produce bruscari, leganari si implicit nesiguranta trasportului.

Transportul bolnavilor pentru diverse investigatii

O etapa importanta in ingrijirea bolnavilor este atunci cand se impune efectuare unor investigatii care implicit presupun transportul lor la o alta locatie. Transportul efectuat cu intarziere sau in conditii neadecvate poate determina agravarea bolii sau chiar decesul bolnavului

1.Transportul cu targa

Se pregatesc targa, patura, cearsaf, musama si perna subtire. Bolnavul va trebui ridicat de trei persoane. La comanda 3 va fi ridicat. Pe brancard bolnavul va fi asezat cu fata inainte, va fi acoperit astfel incat sa-i dam sentimentul de siguranta.

2.Trasportul cu caruciorul

Daca bolnavul are un deficit motor care nu-i permite transportul, plimbarile sau eventuale deplasari pentru unele investigatii pe propriile-i picioare, se folosesc carucioarele. Acestea vor fi pregatite cu lenjerie curata pe care va fi asezata bolnavul, va fi invelit cu un cearsaf sau patura. Transportul se va face cu fata in directia de mers si supravegheat in permanenta. Caruciorul va fi impins cu grija pentru a evita zdruncinarea persoanei transportate.

3.Transportul cu patul rulant

Cand bolnavul se afla intr-o stare grava, mobilizarea acestuia se poate face cel mai usor cu un pat rulant. Sunt situatii cand la aceste persoane asistate la domiciliu se impun unele investigatii care presupun transportul acestora la cabinete medicale sau unitati spitalicesti.

Acest mod de transport este obligatoriu la bolnavii aflati in stare de soc, somnolenti, febrili, confirmati cu infarct miocardic, cu tulburari nervoase si de echilibru, cu afectiuni ale membrelor inferioare, etc. Pentru efectuarea corecta a explorarilor indicate, aceste persoane asistate vor fi ajutate pentru asezarea necesara efectuarii investigatiei solicitate si apoi imbracarea si retransportarea la domiciliu sau in locul de unde au fost aduse.