Kinetoprofilaxie

KINETOPROFILAXIE

Obiective:

sa cunoasca posibilitatea utilizarii mijloacelor specifice kinetoterapiei pentru asigurarea sanatatii tuturor categoriilor de indivizi

sa fie capabil sa selecteze cele mai uzitate cai, metode si mijloace pentru asistenta kinetica a copilului mic, a femeii in situatii biologice determinate de maternitate sau a persoanelor de varsta a IlI-a

sa fie in stare sa realizeze programe kinetice complete pentru orice categorie de oameni Continut

1 .Evaluarea conditiei fizice raportata la sanatate

2.Prescrierea unui program de activitate fizica pentru mentinerea si   imbunatatirea conditiei fizice pentru sanatate

Recomandarile actuale privind activitatea fizica in profilaxia primara si secundara
in functie de grupe de varsta si de patologii

Kinetoprofilaxia viitoarei mame
5.Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani
6.Prevenirea osteoporozei

Cuvinte cheie: kinetoprofilaxie, conditia fizica raportata la sanatate, nastere, lauzie, nou-nascut, osteoporoza, gerontologie

Inactivitatea fizica este o problema majora a sanatatii publice, si exista dovezi stiintifice irefutabile care demonstreaza ca lipsa activitatii fizice regulate este un factor de risc major in numeroase afectiuni cronice. Kinetoterapia, cu toate aspectele ei de preventie, terapie si recuperare, realizeaza prin esenta ei, o abordare holisica a individului, fie el sanatos, fie predispus la anumite imbolnaviri, fie bolnav cronic, sau acut, pentru a-i maximiza capacitatea functionala si pentru a-i spori calitatea vietii. Un act kinetoterapeutic, ca si orice act medical, este infinit superior atunci cand el este facut in scopul prevenirii unui rau (deconditionari, boli, incapacitate, handicap) si nu repararii unuia gata instalat. Pentru a realiza o profilaxie eficienta de toate gradele, kinetoterapeutul trebuie sa cunosca mai intii bazele fiziologice ale efectelor activitatii fizice practicate regulat asupra organismului uman sanatos. Apoi, ei trebuie sa detina toate cunostintele teoretice si practice privind principiile generale, obiectivele, mijloacele si metodele utilizate in prescrierea si consilierea programelor de exercitii fizice in scopul mentinerii si ameliorarii conditiei fizice raportata la sanatate. Ulterior, kinetoterapeutii vor avea capacitatea si cunostintele necesare pentru a realiza adptarea si individualizarea acestor principii diverselor categorii de persoane aflate in situatii fiziologice sau patologice speciale. Astfel, kinetoterapeutul va trebui sa cunosca modalitatile practice de evaluare a conditiei fizice la indivizii sanatosi de toate varstele, si particularitatile acestora pe grupurile de indivizi mai sus mentionate. Vor deprinde apoi cunostinte minime de consiliere si ajutorare psihologica a indivizilor care doresc sa inceapa un program de activitate fizica regulat pentru cresterea conditiei fizice raportate la sanatate. Vor cunoste indeaproape toate prinicpiile si modalitatile de prescriere a unui astfel de program, cu adaptarile si individualizarile specifice fiecarei categorii speciale de varsta sau de patologie. Nu in ulitmul rand trebuie sa cunosca si sa isi bazeze activitatea pe datele ultimelor cercetari in domeniu, si sa aiba capacitatea de a le integra critic in activitatea lor.

Kinetoprofilaxia, dupa Sbenghe, este aplicarea exercitiilor aerobice pe principiile stiintei antrenamentului medical si se aplica:

- Omului sanatos pentru a-l feri de boli sau de aparitia sindromului de deconditionare fizica (profilaxie de gradul I);

Omului varstnic la care deconditionarea a aparut pentru a-l feri de agravarea si organicizarea ei (profilaxie de gradele I si II);

Omului bolnav (cu boli cronice) pentru a-l feri de aparitia unor agravari sau complicatii ale acestor boli (profilaxie de gradul II). Pentru ca aceasta notiune interfereaza cu notiunea de kinetoterapie de recuperare, Organizatia Mondiala a Sanatatii o numeste 'profilaxie de gradul III.' (Sbenghe 2002).

Sanatatea optimala este asociata capacitatii de a face fata solicitarilor, ea semnificand prezenta starii de bine (le Bièn-être sau Well-being), cu conditia ca individul sa aiba un stil de viata sanatos. Obiceiurile sanatoase de viata ale omului modern presupun autocontrolul permanent al curbei ponderale, a tensiunii arteriale, a dietei, a stresului, a consumului de alcool, de tigari, de droguri si practicarea sistematica a activitatilor fizice. Exista dovezi stiintifice incontestabile, bazate pe studii observationale si experimentale care atesta ca activitatea fizica regulata contribuie la profilaxia primara si secundara a numeroase maladii cronice (bolile cardio-vasculare, diabetul, cancerul, hipertensiunea, obezitatea, depresia si osteoporoza) si este asociata cu un risc scazut de moarte prematura. Exista o relatie de dependenta liniara intre volumul activitatii fizice si starea de sanatate, astefel incat persoanele cele mai active din punct de vedere fizic au cel mai scazut risc de a se imbolnavi. De altfel, cele mai mai mari progrese in ceea ce priveste starea de sanatate sunt observate atunci cand persoanele care sunt cel mai putin active fizic, devin active fizic. Programele de promovare a sanatatii si de profilaxie primara ar trebui adresate persoanelor de toate varstele, din moment ce riscul de imbolnavire cronica incepe din copilarie si creste cu varsta.

De la lucrarile lui Morris, din anii 1950, si de la cercetarile lui Paffenbarger si col. din 1970, au aparut numeroase studii prospective longitudinale pe termen lung care au evaluat riscul relativ de moarte prematura de cauze specifice determinate de diverse afectiuni cronice (de ex. bolile cardio-vasculare) asociate cu inactivitatea fizica (Paffenbarger et al. 1984; Warburton et al. 2001). Astfel ei demonstreaza ca persoanele cu o conditie fizica buna au totodata o incidenta mai mica de accidente vasculare cerebrale, afectiuni respiratorii, cancer, si mortalitate de cauze diverse, decat cei care nu se antreneaza fizic. Femeile si barbatii care au raportat un nivel mai ridicat de activitate fizica si al conditiei fizice, au fost gasiti ca avand un risc relativ mai scazut (cu 20-35%) de moarte prematura. De atunci sunt tot mai multe studii care arata ca activitatea fizica poate reduce semnificativ riscul in anumite forme de cancer, osteoporoza, riscul de caderi si fracturi, si probleme mentale (Warburton et al. 2001). Un raport mai recent arata ca participarea la exercitii fizice incetineste imbatranirea ('lifespan'), lucru nedemonstrat pana acum. Preventia secundara si tertiara a fost demostrata de mai multe cercetari. Astfel, in ultimi cinci ani, din ce in ce mai multe studii sustin rolul activitatii fizice in profilaxia secundara si tertiara, in managementul bolilor cronice. Cele mai notabile, sunt trei studii care arata clar rolul activitatii fizice de intensitate moderata in prevenirea agravarii intolerantei la glucoza la diabetul de tip 2. Intr-unul din aceste studii, interventia asupra stilului de viata a fost aproape de 2 ori mai eficienta decat medicamentul metformin in reducerea incidentei diabetului de tip2. Alte studii au demonstrat eficacitatea activitatii fizice in managementul bolilor coronariene, diabetului, depresiei, si cancerului de san si de colon.

Conditia fizica se refera la o stare fiziologica "de bine' care permite individului sa faca fata cerintelor vietii zilnice ("conditia fizica raportata la sanatate' - "health-related fitness') sau sa asigure baza pentru performante sportive, ("conditia fizica raportata la performanta' - "performance-related fitness'), sau ambele. Conditia fizica raportata la sanatate cuprinde componentele conditiei fizice legate de starea de sanatate, incluzand conditia cardio-vasculara, conditia aparatului neuromioartrokinetic, compozitia corporala si metabolismul.

Dezantrenarea apare atunci cand exista un repaus prelungit la pat, si efectul ei se vede mai frecvent la pacientii care au o afectiune asociata. Aceleasi efecte apar, desi intr-un grad mai mic, la indivizii care, desi nu sufera de nici o afectiune au realizat un repaus prelungit la pat, sau la indivizii care sunt sedentari datorita stilului de viata si/sau varstei inaintate. Indivizii care prezinta deconditionare, pot prezenta limitari majore ale rezervelor pulmonare si cardio-vasculare care afecteaza sever multe din activitatile si gesturile vietii curente (ADL). Literatura de specialitate descrie sindromul hipokinetic (hypokinetic diseases) mai ales raportat la tanara generatie, cu efecte negative asupra sanatatii copilului. Este descris si efectul de transmitere din copilarie la varsta adulta a efectelor sindromului hipokinetic. Astfel, o sanatate mai buna la varsta adulta este rezultatul activitatii fizice din copilarie. Efectele sedentaritatii se rasfrang asupra tuturor categoriilor de populatie, indiferent de varsta si de starea fiziologica in care se afla.

Stiinta antrenamentului medical (SAM) (Huber, 1993), reprezinta 'bazele teoretice pentru o indicatie corecta in probleme ale performantei fizice la sanatosi si persoane cu boli cronice' (Sbenghe 2002). Obiectivul SAM este in primul rand obtinerea unei 'stari de sanatate', adica o buna anduranta si forta generala a organismului, obtinuta prin realizarea unor modificari dirijate cu ajutorul antrenamentului aerob asupra starii morfologice si functionale ale tuturor aparatelor si sistemelor organismului. Alaturi de acest obiectiv sunt: obtinerea unei rezistente si forte musculare, mobilitatii-flexibilitatii, coordonari si velocitati optime a aparatului neuromioartrokinetic.

1.Evaluarea conditiei fizice raportata la sanatate

Primul pas in stabilirea unui program de exercitii este o evaluare medicala completa mai ales persoanelor de orice varsta care prezinta simptome ale bolii coronarien, sau, daca individul este asimptomatic (nu prezinta simptomele bolii coronariene) dar are mai mult de 35 de ani.

Examinarea medicala trebuie sa cuprinda:

O anamneza care sa cuprinda antecedentele heredo-colaterale si obisnuintele de viata legate de sanatate: fumatul, regimul alimentar, exercitiul fizic, etc. O atentie speciala se va acorda oricarei probleme legate de durere in zona pectorala, aritmii cardiace, sau afectiuni cardiovasculare.

O examinare clinica care sa puna accentul pe depistarea tulburarilor cardio-pulmonare si orice alte probleme care ar putea determina contraindicarea efortul fizic, inclusiv o examinare articulara si musculara.

Electrocardiograma (EKG).

Determinarea tensiunii arteriale sistolice si diastolice de repaus.

Analiza sangelui cuprinzand si nivelul glicemiei, colesterolului si trigliceridelor (recomandat dar nu esential).

Testarea capacitatii aerobe cu monitorizarea EKG-ului (2000).

A. Obiectivele evaluarii conditiei fizice la adultul sanatos neantrenat sunt: (1) Sa stabileasca un
dignostic al unor boli existente sau latente; (2) Sa evalueze: capacitatea functionala cardio-vasculara,
compozitia corporala, greutatea corporala, cantitatea si repartitia tesutului adipos, elasticitatea musculara
si functionalitatea articulara, forta si rezistenta musculara; (3) Sa stabileasca capacitatea functionala
metabolica in kilogram-metru per minut (kgm/min) sau in MET; (4) Sa evalueze raspunsul organismului
la antrenamentul de conditie fizica. Sa serveasca drept baza pentru prescrierea programului de
antrenament al conditiei fizice; (5) Sa ajute la selectarea sau evaluarea celor mai indicate metode si
mijloace ale programului de kinetoprofilaxie/terapie; (6) Sa creasca motivatia individuala pentru a adera la
un program de antrenament al CF pentru sanatate.

B. Metode de evaluare a conditiei fizice raportata la sanatate

Exista numerose modalitati de evaluare a conditiei fizice generale raportata la sanatate a unei persoane. Conditia fizica poate fi evaluata prin protocoale bine stabilite elaborate de anumite agentii, cum ar fi Colegiul American de Medicina Sportiva si Societatea Canadiana pentru fiziologia exercitiilor fizice. Aceste evaluari sunt concepute pentru a evalua componentele individuale ale conditiei fizice raportate la sanatate, incluzand compozitia corporala, conditia cardio-vaculara si pe cea musculo-scheletala (forta musculara, rezistenta musculara, puterea si supletea).

a)  Conditia fizica anaeroba are ca masura standard, capacitatea anaeroba maxima. In general, nu se obisnuieste masurarea acesteia, datorita dificultatilor practice ale aplicarii probelor respective, in special pacientilor in varsta. Cu toate acestea, cercetarile recente arata ca, capacitatea anaeroba joaca un rol important in realizarea multora din activitatile vietii zilnice (Warburton et al. 2001).

b)  Conditia aeroba este in mod obisnuit exprimata prin capacitatea aeroba maxima a unei persoane (VO2max), cantitatea maxima de oxigen care poate fi transportata la, si folosita de catre muschi. Evaluarea directa a acesteia necesita aparatura performanta si personal calificat, si poate fi uneori riscanta pentru pacient. Evaluarea indirecta a VO2_max este mai putin acurata, dar fara riscuri. Ea se poate realiza prin mai multe tipuri de protocoale, cum ar fi: Rockport, testul de o mila, testul canadian al conditiei aerobe modificat, YMCA protocolul pe bicicleta ergometrica. Modalitatile de realizare a efortului sunt multiple: pedalaj, alergare, urcarea scarilor, vaslit. De obicei estimarea VO_2max pe timpul exercitiilor submaximale se realizeaza pe baza frecventei cardiace (FC). Cu cat FC este mai mica, pentru o anumita intensitate a efortului, cu atat conditia aeroba este considerata a fi mai buna.

c) Conditia musculo-scheletala poate fi testata relativ usor, fara a necesita conditii de laborator. Testele cele mai obisnuite includ dinamometria muschilor flexori palmari (forta musculara), ridicarea trunchiului din culcat (rezistenta musculara), flotari (forta si rezistenta musculara), indoirea trunchiului din asezat (mobilitate). Aceste teste pot fi realizate fara riscuri si prezinta o reproductibilitate buna la persoanele de toate varstele. Aceste teste simple se considera a fi cele mai adecvate pentru masuarea nivelului curent al conditiei fizice a unei persoane.

De exemplu, Sociatatea Canadiana de Fiziologia Exercitiilor Fizice recomanda testul simplu Rockport One Mile Walk si testul canadian modificat (al scaritei) pentru conditia aeroba; ele necesita foarte putin echipament sau chiar de loc (un teren plat de 400 m, un cronometru si abilitatea de a monitoriza FC prin palapare, sau o scarita cu inaltimea standard de 20,3 cm). Pentru celelate teste este necesar foarte putin echipament (o saltea, si o banda metrica ruleta standard).

C. Aspecte particulare ale diverselor categorii de pacienti

a)  Copii - Este dificila atingerea nivelului real al VO_2max in conditii de laborator. Testul cel mai utilizat si eficient este cel conceput de Leger - cursa naveta de 20 m, care, pe baza unor parametrii valizi si de incredere, estimeaza acest parametru. De asemenea este mai bine sa se utilizeze la copii alergarea in locul pedalajului, datorita unei mai slabe dezvoltari a fortei musculare la aceasta varsta.9.

b)  La pesoanele de varsta a treia - Colgiul American de Medicina Sportiva recomanda acordarea unei atentii speciale in momentul testarii conditiei fizice la batrani. Ei prezinta un risc crescut de a avea aritmii in timpul exercitiului fizic, si, de obicei ei folosesc medicatie, care poate afecta raspunsul fizilologic la efort. Este indicata folosirea echipamentelor care asigura o siguranta cat mai mare, cum ar fi: covoarele rulante cu bara de sustinere pentru maini, biciclete ergometrice. Datorita variabilitatii FC maximale la batrani, este preferabila determinarea directa a FC in prescrierea programuului de exercitii.

c)  La obezi - Trebuie tinut cont de efectul obezitatii in capacitatea lor de a realiza anumite exercitii, teste, precum si de raspunsul fizilogic specific la acestea. Trebuie sa se folosesca echipament care sa descarce individul obez de propria greutate, de ex., bicicleta ergometrica. De asemenea, obezii nu tolereaza alergarea, de accea se prefera folosirea protocoalelor de mers. Ei sunt susceptibili la accidentele aparatului locomotor, iar raspunsul lor cardiac la efort poate diferi de cel al persoanelor nonobeze 11 (obezii au FC max mai joasa).

d)  Persoanele cu boli cronice: pacientii cu boli cardio-vasculare trebuie monitorizati indeaproape pe parcursul testelor fiziologice.

Testatorul trebuie sa aiba o imagine clara a efectelor starii clinice a pacientului, precum si a medicatiei sale asupra raspunsului fiziologic la efortul cerut de testul aplicat.

D. Consilierea

Un instrument preliminar de auto-evaluare al pacientului este un chestionar asupra activitatii fizice curente pe care o are individul. Aplicarea chestionarul ajuta kinetoterapeutul sa inteleaga mai bine obiceiurile de viata si preferintele pacientului. Aceasta face parte din activitatea de consiliere. Consilierea este o parte integranta a evaluarii conditiei fizice si ea vizeaza aspectul psihologic al interventiei. Ea consta in: stabilirea unei relatii de intrajutorare intre participant si evaluator; culegerea de informatii asupra obiceiurilor de viata si motivatia participantului privind testarea conditiei sale fizice, precum si asupra activitatii preferate; elaborarea programului de antrenament; participarea la procesul de rezolvare a problemelor in scopul sprijinirii participantului in a face fata schimbarii in modul sau de viata.

2. Prescrierea unui program de activitate fizica pentru mentinerea si imbunatatirea

conditiei fizice pentru sanatate Obiectivul principal al unui astfel de program este, ameliorarea conditiei cardio-respiratorii si ameliorarea compozitiei corporale.

Obiectivele secundare ale antrenamentului pentru imbunatatirea conditiei fizice pentru sanatate sunt: (1) Mentinerea / ameliorarea fortei si rezistentei musculare; (2) Mentinerea / ameliorarea elasticitatii structurilor periarticulare si a mobilitatii articulare; (3) Mentinerea / ameliorarea posturii si aliniamentului corpului; (4) Mentinerea / ameliorarea coordonarii, echilibrului si indemanarii; (5) Relaxarea musculaturii hipertone.

Parametrii programului de activitate fizica

Indicatiile cu privire la imbunatatirea conditiei fizice si a prescrierii unui program de activitate fizica au evoluat in permanenta, pe masura aparitiei a noi studii si cercetari cu privire la intensitatea efortului ce trebuie prestat pentru a determina aparitia efectelor benefice pentru sanatate.

Pentru a determina cantitatea si calitatea unui program de activitate fizica pentru promovarea sanatatii trebuie luati in considerare patru factori (parametrii ai antrenamentului): durata efortului fizic; frecventa sedintelor de activitate fizica; intensitatea efortului; tipul de activitate sportiva.

a) Durata antrenamentului - se refera la conditia de a cheltui un numar minim de calorii /
saptamana. Spre deosebire de sportul de performanta, in sportul pentru sanatate acest parametru - durata
efortului - nu se masoara in minute ci in calorii consumate. O crestere a consumul energetic prin
practicarea activitatii fizice de 1000 kcal (4200kj) pe saptamana sau o crestere a conditiei fizice de 1
MET (echivalentul metabolic) a fost asociata cu o scadere a mortalitatii de aproximativ 20%.

Numarul minim de calorii consumate (volumul activitatii fizice) trebuie sa fie 1.000 kcal, repartizate in cel putin 3 zile/saptamana. La nivele mai mari de consum energetic, beneficiile asupra organismului sporesc. Acest consum echivaleaza cu o ora de mers moderat timp de 5 zile pe saptamana. Durata depinde de intensitatea activitatii, astfel incat activitatea cu intensitate scazuta sa fie realizata pe o perioada mai lunga de timp. Datorita riscurilor mari pentru sanatate asociate eforturilor de intensitate mare si datorita faptului ca antrenamentul la efort se realizeaza mult mai repede in antrenamentul de lunga durata, pentru adultul neantrenat sunt recomandate eforturile de intensitate slaba catre moderata si de durata lunga. Este mai importanta intensitatea efortului, ea fiind primul factor care poate fi ajustat pentru a realiza progresul, pe cand durata antrenamentului are un impact secundar in prescrierea activitatii fizice.

b) Frecventa antrenamentelor

Din recomandarile privind cheltuiala energetica si durata efortului fizic pentru sanatate reiese ca cheltuiala energetica zilnica recomandata ar fi 150 - 400 kcal pe zi. Este important de retinut ca o crestere cu 1000 kcal pe saptamana a activitatii fizice, sau o crestere de 1 MET a conditiei fizice, poate sa confere un beneficiu al mortalitatii de 20%. Protectia fata de bolile cardiace cat si mentinerea conditiei fizice atinse astfel, se realizeaza in continuare cu 3-5 sedinte/saptamana, zile neconsecutive pentru a permite organismului revenirea dupa sedinta de efort fizic. Se tine cont in aceasta succesiune de platoul din zilele a sasea si a saptea in care riscul accidentarilor creste. O frecventa prea mica a efortului saptamanal coroborata cu intensitatea mare a efortului fizic in sedinte unice pe saptamana, predispune la aparitia durerilor la nivelul aparatului locomotor datorate suprasolicitarii sau chiar la aparitia unor accidentari.

c) Intensitatea antrenamentului - este parametrul cel mai important al activitatii fizice care are
efecte semnificative pentru mentinerea si intarirea sanatatii, pentru prevenirea si amanarea proceselor
inerente imbatranirii. Exista mai multe modalitati de exprimare a intensitatii "dozei' activitatii fizice:
kilocalorii (kilojouli) per minut, MET, consum de oxigen (VO mm O per kilogram pe minut).

Metode de determinare a intensitatii efortului fizic:

. Determinarea intensitatii efortului pe baza caloriilor consumate. Doar un efort ce duce la consumarea a peste 7,5 calorii/minut reduce semnificativ riscul ateroscrelozei si a altor afectiuni asociate. Consumul de calorii depinde de mai multi factori: greutate, temperatura ambianta, echipament.

Determinarea intensitatii efortului prin stabilirea valorii frecventei cardiace tinta, (sau FC optima) de antrenament. Aceasta este FC ce trebuie atinsa in timpul efortului pentru a se obtine un raspuns adaptativ din partea organismului. FCT trebuie sa fie intre 70-85% din FCmax (FCmax = 220 - varsta). Dupa formula Karvonen, sau metoda maximului frecventei cardiace de rezerva: FCT trebuie sa fie intre 60 - 90% din FCRez (frecventa cardiaca de rezerva), in care FCRez = FC max - FCR (FC de repaus), iar FCT = FCRez x 75% + FCR.

Determinarea intensitatii antrenamentului pe baza consumului maxim de oxigen (VO2max) este cea mai buna metoda de masurare a intensitatii efortului. Intensitatea efortului unei sedinte de antrenament trebuie sa fie cuprinsa intre 50% si 85% din VO max.

Determinarea intensitatii efortului prin capacitatea metabolica functionala individuala masurata in MET. Intensitatea efortului trebuie sa fie cuprinsa intre 70 - 90% din capacitatea functionala maxima.

d) Tipul activitatii fizice

Activitatea fizica realizata trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: sa implice cat mai multe grupe musculare si cat mai mari, in special musculatura membrelor inferioare, sa poata fi mentinuta continuu pe timpul sedintei, sa fie ritmica, repetitiva si dinamica, sa fie submaximala, adica aerobica, activitatile fizice care indeplinesc aceste caracteristici sunt: alergare-jogging, mers, inot, patinaj pe gheata si pe rotile, mersul pe bicicleta inclusiv cea ergometrica, schi fond, vaslit sau simulare, dans, aerobic-dans, balet, disco-dans, stepping.

3. Recomandarile actuale ale sanatatii publice prinind activitatea fizica in profilaxia primara si secundara in functie de grupe de varsta si de patologii

a) Recomandarile pentru adultul sanatos neantrenat sunt: realizarea a 30 de minute de activittae
fizica moderata pe zi, ceea ce aduce bebeficii substantiale asupra unei largi palete de parametrii
fiziologici, indicatori ai sanatatii pentru sedentarii adulti. Aceasta doza de activitate fizica poate
insificienta pentru a preveni castigarea in greutate peste limita care dauneaza sanatatii pentru unii, poate
pentru multi, dar probabil nu pentru toate persoanele. Pentru cei ce fac exercitii timp de 30 min/zi si
consuma un numar adecvat de calorii, dar totusi au probleme in a-si controla greutatea, le sunt
recomandate exercitii fizice aditionale sau resctricii calorice aditionale, pentru a atinge echilbrul energetic
si pentru a reduce posibilitatea de a gastiga in continuare in greutate. Pentru persoanele care fac activitati
fizice timp de 30 min/zi si au o greutate stabila, recomandarea este de a incerca sa creasca timpul de
practicare a exercitiilor fizice la 60 de min/zi, ceea ce le va aduce beneficii suplimentare pentru sanatate.
In plus fata de activitatile aerobe, este de dorit, ca indivizii sa se angajeze in activitati care le cresc forta,
puterea musculara, elasticitatea musculara si mobilitateaarticulara, rezistenta oaselor, etc. Acestea ar fi:
antrenament de crestere a fortei cu greutati, antrenament de crestere a flexibilitatii si mobilitatii, de cel
putin doua ori pe zi. Aceste exercitii suplimentare vor promova mentinerea masei slabe,imbunatatirea
fortei si rezictentei musculare, si prezervarea functionala a organismului. Toate acestea permit participarea
cat mai indelungatape parcursul vietii la exercitiile fizice regulate si imbunatatesc calitatea vietii (Blair et

al. 1992).

b) Pentru persoanele de varsta a treia, sunt din ce in ce mai multe studii care demonstreaza
beneficiile pentru sanatate prin aplicarea unor programe de crestere a fortei musculare prin exercitii
rezistive, precum si alte forme de activtate fizica, mai putin viguroasa (incluzand Qigong si Tai Chi) in
mentinerea capacitatii functionale si prevenirea contra cazaturilor si fracturilor. Desi recomandarile pentru
persoanele adulte se aplica in general si batranilor, sunt totusi cateva recomandari speciale care trebuie
facute. Mentinerea unui stil de viata independent este de prima importanta la persoanele de varsta a treia.
De fapt, multi batrani, pot fi sau sunt la nivelul limita al unei vieti independente. Persoale in varsta
prezinta adesea o scadere marcata a capacitatii aerobe si a celei musculo-articulare si scheletale, ultima
fiind in mod special importanta in determinarea statusului functional. Prin pierderea celei din urma,
persoana poate pierde stilul de viata independenta. Se considera astazi, ca prag al batranetii, varsta de 60 -
65 de ani. Cele mai frecvente boli care apar la batrani sunt: cardiopatii aterosclerotice ischemice,
hipertensiunea arteriala, tulburarile de ritm si conducere, arterita cu celule gigante, anemia pernicioasa,
leucemia limfatica cronica, diverticuloza digestiva, hernia hiatala, ischemiile digestive, diabetul zaharat,
mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza cerebrala, boala Parkinson, dementele, depresiile, starile
confuzionale, glaucomul, cataracta, osteoporoza, poliartrozele, guta, fractura capului femural, cancerul
cutanat, pruritul etc.

Este recomandata activitatea fizica ce duce la cresterea fortei si a flexibilitatii, de cel putin 2 ori pe saptamana. De asemenea sunt recomandate: mersul in grup, sau 30 minute de activitate fizica moderata in aproape fiecare zi (1998). Alte recomandari includ: alergarea (joggingul); covorul rulant (mers, alergare); mersul pe bicicleta sau ergociclu; inotul; echipamentul mecanic de forta; exercitiile de tip calisthenics;

greutati libere, arcuri, elastice etc.; exercitii partiale (urcat-coborat scari, genuflexiuni, flotari, trectiuni la bara etc.); exercitii de respiratie si pentru muschii respiratori; relaxare musculara progresiva Jacobson; auto-trainingul Schultz; terapie comportamentala; terapie recreationala.

Obiectivele specifice sunt: "pregatirea pentru imbatranire' a organismului uman; 2. mentinerea independentei functionale a varstnicului; 3. imbunatatirea calitatii vietii persoanelor varstnice; 4. asigurarea unei capacitati oxidative crescute in segmentul muscular face ca necesitatile de flux sangvin sa fie mai reduse, realizandu-se o "crutare' eficienta a activitatii cardiace; 5. Tonifierea musculaturii respiratorii; 6. Armonizarea miscarilor toraco-abdominale; 7. Ameliorarea mobilitatii costovertebrale; 8. Refacerea pozitiei de repaus toracal; 9. Refacerea modificarilor de statica ale coloanei dorsale; 10. Echilibrarea psihica prin mijloace specifice; 11. Tonifierea grupelor musculare mari fara incarcare

c)   Pentru obezi - recomandarile sunt: cel putin 30 minute de activitate fizica de intensitate moderata de preferinta in fiecare zi a saptamanii cu cheltuirea energetica a 250-300 kcal pe sedinta (Anderson et al. 1998). Recomandarea este ca ei sa cheltuie aproximativ 250-300 kcal (1050-1260 kJ) pe sedinta. Activitatea fizica moderata sustinuta timp de 45 -60 de minute zilnic este necesara pentru controlarea greutatii si pentru reducerea ei.

d)  Persoanelor cu boli cronice trebuie sa li se recomande programe specifice de catre personal calificat, kinetoterapeuti, individualizat la starea fiecaruia, pentru a se putea obtine dozarea optima a intensitatii.

Pricipiile generale de aplicare a programelor de activitate fizica pentru sanatate la adultul sanatos se pot aplica si bolnavilor cardio-vasculari. Ei trebuie sa lucreze la intensitatea frecventei cardiace de rezerva, si sa realizeze 20-60 de minute de activitate fizica zilnic. Consumarea a 1600 kcal pe saptamana s-a dovedit a avea putea stopa evolutia bolii coronariene, iar o cheltuiala energetica de 2200 kcal pe saptamana a fost asociata cu efecte reversibile asupra afectiunii cardiace. Pentru pacientii cardiaci care prezinta o stare avansata de deconditionare si nu pot tolera sedinte mai lungi de activitate fizica, se indica sedinte mai multe sedinte pe zi, cu durata mai scurta. Durata fiecarei sedinte poate fi crescuta progresiv, in functie de individ, pana se poate atinge niveleul recomandat de intensitate a activitatii fizice. Nivelul minim de antrenare fizica este la 45% din FCR pentru pacientii cu afectiuni cardiace coronariene, in comparatie cu 30% din FCR, cat este recomandat pentru adultii sanatosi neantrenati.

4. Kinetoprofilaxia femeii Pregatirea pentru o nastere fara dureri

Pregatirea kinetica si psihosomatica a viitoarelor mame le invata pe acestea sa-si ajute copilul la nastere in mod activ. Pe langa pregatirea psihosomatica, exercitiile fizice sunt complementul indispensabil pentru a fi intr-o stare fizica buna in timpul graviditatii, pentru a aborda nasterea in cunostinta de cauza.

In cele ce urmeaza vom aminti o serie de recomandari elaborate de Colegiul American al Obstetricienilor si Ginecologilor: Camera in care se executa programul kinetic este bine aerisita; Costumul de gimnastica este adecvat varstei sarcinii, pentru perioada ultimelor luni el prezentand sustinatoare abdominale; Se evita supraincalzirea organismului (peste 38°C); Se evita exercitiile ce pot duce la pierderea echilibrului sau la alte traumatisme. Programul kinetic este efectuat de cel putin trei ori pe saptamana, tinand cont de particularitatile de sarcina sau cele de lehuzie. Exercitiile fizice sunt efectuate cu o ora inainte de masa sau la doua ore dupa masa; Efortul fizic este moderat, fara solicitarea rezistentei, fortei si vitezei de lucru excesive; Exercitile fizice sunt oprite cand apare senzatia de oboseala; pragul de efort nu trebuie depasit; Numarul de repetari creste progresiv odata cu adatparea organismului la efort; Exercitiile in decubit dorsat trebuie reduse in ultimele doua trimestre de sarcina pentru ca reduc fluxul sangvin uterin; Exercitiile trebuie combinate cu o dieta adecvata. Sporturi indicate: inot, tir. Sporturi contraindicate: schi, patinaj, inot subacvatic.

Contraindicatiile pentru efectuarea exercitiilor fizice: H.T.A., insuficienta cardiaca, hemoragiile genitale, insuficienta cervico-istmica, iminenta de nastere prematura sau nasteri premature in antecedente, ruptura spontana prematura de membrane, placenta jos inserata, sarcina multipla, abdomen cicatriceal, afectiune cardiaca.

Mijloace: Pe langa exercitiile fizice care urmaresc intarirea grupelor musculare mai solicitate la nastere, sunt utilizate o serie de procedee speciale.

respiratia - respiratia toracica: respiratia blocata, respiratia superficiala, respiratia gafiita

respiratia abdominala

respiratia completa

masajul usor al regiunilor dureroase

apasarea punctelor dureroase

reeducarea musculaturii pelviperineale: exercitiile kegel

Kinetoterapia in primul trimestru de sarcina

Aceasta perioada, desi nu afecteaza capacitatea de efort a organismului, nu trebuie totusi sa se ridice la nivelul solicitarilor fizice dinaintea sarcinii, intrucat embrionul s-ar putea sa nu fie bine fixat in uter. Cunoscand acest lucru, programul de kinetoterapie aplicat cuprinde exercitii globale de mentinere a starii de sanatate fizica si psihica a viitoarei mame, avand o serie de observatii specifice si contraindicatii.

Obiectivele programului kinetic sunt urmatoarele: 1. Formarea autocontrolului asupra aliniamentului corect al corpului si posturii; 2. Cresterea compleantei musculo-articulare; 3. Mentinerea tonusului articular; 4. Reeducarea miscarilor respiratorii toracice si diafragmatice; 5. Realizarea autocontrolului planseului pelviperineal; 6. Prevenirea aparitiei vergeturilor; 7. Controlul greutatii corporale in vederea mentinerii ei la valori adecvate lunilor de sarcina (2 kg in primele 14 saptamani); 8. Obisnuirea gravidei cu un program fizic bine dirijat pentru combaterea sedentarismului si mentinerea capacitatii de efort.

Mijloace folosite: exercitii libere, exercitii de stretching, exercitii cu incarcaturi mici (gantere usoare, benzi elastice), exercitii cu obiecte, exercitii la aparate (spaliere, placa cu role pentru masaj plantar), plimbari in aer liber neevitand zilele ploioase, care imbunatatesc mult umiditatea pulmonara necesara unei bune functii respiratorii, masaj bland cu creme cosmetice pe zona sanilor, abdomenului si coapselor in vederea combaterii vergeturilor, automasajul manual sau cu aparate speciale.

Kinetoterapia in al II-lea trimestru de sarcina

Dupa a treia luna de sarcina se considera ca sarcina este bine implantata in uter iar fenomenele neurovegetative neplacute au disparut. Cel de-al doilea trimestru de sarcina se remarca prin faptul ca modificarile fiziologice ce au loc in corpul femeii incep sa impuna o limitare a efortului fizic. Sarcina determina o accentuare a lordozei lombare prin retroversia bazinului; cifoza dorsala, hipotonia musculaturii abdominale, constipatia iar volumul expirator si cel de rezerva, fiind in scadere, pot duce la dispnee si astenie; prabusirea boltii plantare si aparitia tulburarilor de circulatie venoasa.

Obiectivele programului kinetic sunt urmatoarele: 1. Mentinerea tonusului postural prin: tonifierea musculaturii erectoare a spatelui, reeducarea pozitiei neutre a bazinului, tonifierea musculaturii abdominale si fesiere din pozitii delordozante, asuplizarea musculaturii lombare si a psoasiliacului; 2. Formarea autocontrolului postural si folosirea lui in activitati zilnice; 3. Combaterea tendintei de aplatizare plantara; 4. Prevenirea tulburarilor de circulatie venoasa; 5. Evitarea supraponderabilitatii prin controlul periodic al greutatii si a dietei (se admite o crestere in greutate cu 5 kg); 6. Continuarea reeducarii respiratorii, a musculaturii planseului pelviperineal si prevenirea aparitiei vergeturilor; 7. Mentinerea unei bune elasticitati musculo-articulare.

Mijloace folosite: exercitii libere, exercitii cu obiecte, exercitii la aparate (bicicleta ergometrica, spalier, pedalier, placa cu role pentru masaj); exercitii de tip stretching; gimnastica vasculara Burger; masaj si automasaj, purtarea de ciorapi elastici; folosirea incaltamintei confortabile si la nevoie purtarea talonetelor pentru prevenirea prabusirii boltii plantare; masajul pneumatic cu ajutorul unor aparate speciale cu mansete sau cizme pneumatice.

Kinetoterapia in al III-lea trimestru de sarcina

Intre a 6-a si a 9-a luna de sarcina, fatul are o crestere semnificativa, fapt ce impune o solicitare mai mare cardio-respiratorie a organismului gravidei, ce trebuie sa faca fata necesarului de oxigen pentru tesuturile fetale. Gravida suporta mai greu efortul fizic iar greutatea crescuta si laxitatea articulara o pot predispune la accidente. In aceasta perioada este necesara o individualizare atenta a programului kinetic, o scadere a efortului kinetic spre luna a 9-a, pregatirea viitoarei mame si a familiei pentru actul nasterii.

Obiectivele programului kinetic pentru lunile a VII-a si a VIII-a de sarcina sunt urmatoarele: 1. Continuarea exercitiilor de asuplizare musculoarticulara; 2. Mentinerea tonusului postural si prevenirea aplatizarii boltii plantare; 3. Aplicarea masurilor de indepartare a tulburarilor circulatorii; 4. Instruirea gravidei asupra posturii corecte in practicarea gesturilor uzuale si profesionale (scoala spatelui); 5. Continuarea invatarii respiratiei corecte si in timpul diferitelor faze ale nasterii; 6. Prezentarea metodelor de nastere naturala si pregatirea gravidei si a familiei pentru actul nasterii. Acest obiectiv este realizat de echipa de specialisti formata din medic, psiholog, kinetoterapeut si tatal, care face parte din echipa de sprijin, fiind instruit pentru a ajuta ca durerile sa fie atenuate si pentru o nastere mai usoara.

Mijloace folosite: exercitii libere; exercitii de stretching; exercitii cu obiecte si la aparate; plimbari in aer liber; masaj si automasaj pentru indepartarea tulburarilor circulatorii; masaj relaxant practicat in perioada de nastere intre contractii pe regiunea lombosacrata, dorsal superioara, a gatului si a fruntii; folosirea incaltamintei confortabile si a talonetelor pentru prevenirea aplatizarii boltii plantare.

Obiective si indicatii metodice pentru luna a IX-a de gestatie

Obiective: 1. continuarea reeducarii respiratorii; 2. invatarea reflexelor de distensie si expulzie (Valsalva) necesare nasterii (descrise de Mahony) imbinate cu actul respirator si a pozitiilor facilitatorii de coborare a fatului; 3. aplicarea corecta a celor invatate; 4. executarea corecta a screamatului; 5. masarea usoara a punctelor dureroase; 6. comprimarea punctelor dureroase in regiunea spinelor iliace; 7. prezenta tatalui la sedintele de instruire a gravidei si eventual, prezenta lui la nastere (ca suport psihologic pentru viitoarele mame). O astfel de educatie adecvata poate sa-i scape de prejudecati si de falsa pudoare pe barbatii refractari la aceasta idee.

Metode de pregatire a femeii gravide pentru nastere

a. Metoda Lamaze pentru nastere include: Controlul respiratiei; Tehnici de masaj; Concentrarea
asupra unui punct ales (de exemplu o fotografie); Utilizarea unui partener antrenat, de obicei tatal.

Lamaze este cea mai populara dintre metodele de nastere deoarece utilizeaza o cale de mijloc. Accentueaza de asemenea munca in echipa, agreata de familiile din ziua de azi.

b. Metoda Bradley. Metoda difera de Lamaze prin faptul ca nu preda tehnici de respiratie si se
bazeaza numai pe relaxare(12 tehnici) pentru a controla durerea din timpul nasterii.

Principiile metodei sunt: Nasterea naturala; Participarea activa a sotului la nastere ca "antrenor'; Hrana echilibrata in timpul sarcinii; Evitarea pe cat posibil a medicamentelor in timpul sarcinii, nasterii si alaptarii; Cursuri saptamanale din luna a sasea; Relaxare si respiratie naturala; Ascultarea instinctelor; contact imediat si continuu cu fatul; alaptare imediat dupa expulzie.

c. Haptonomia este o metoda de pregatire pentru nastere, de dialog prin atingerea abdomenului
mamei de catre miinile tatalui, pentru a simti copilul.

d. Yoga presupune o munca personala si individualizata in functie de morfologia mamei, de pozitia
copilului.

e. Sofrologia. Prin sofrologie se intelege o tehnica de dobandire a stapanirii de sine. Aceasta
tehnica grupeaza un ansamblu de tehnici de relaxare, dintre care cateva se aseamana cu hipnoza si de
asemenea, utilizeaza sugestia.

f.  Pregatirea in piscina. Aceasta pregatire, facuta de moasa si de profesorul de inot, are mai multe
avantaje: o relaxare buna, un antrenament muscular (miscarile sunt mult mai usoare datorita gravitatiei),
antrenarea respiratiei.

g.  Psihofonia. Inseamna crearea unei relatii privilegiate intre mama si copil, prin intermediul
cantecului. Fatul este sensibil la sunete si mai ales la frecventele joase (sunete grave). El reactioneaza la
cantecul mamei, care percepe reactiile fatului, dupa cum sunetele sunt ascutite sau grave. Aceasta practica
favorizeaza in plus, la mama, respiratia si determina prin alternanta contractarea si destinderea muschilor abdominali si ai perineului.

h.. Meloterapia. Aceasta metoda asociaza exercitiile de relaxare cu o conditionare de natura muzicala, prin care se urmareste constientizarea corpului si o destindere mai buna a acestuia.

Recuperarea kinetica a lauzei. Lehuzia este perioada care urmeaza nasterii, dureaza 40 de zile si se caracterizeaza prin revenirea organismului matern la echilibrul dinainte de sarcina.

Obiective majore: 1. scurtarea perioadei de revenire a organismului la nivelul sau functional si estetic dinaintea modificarilor si solicitarilor la care a fost supus in timpul sarcinii; 2. educarea lauzei privind manevrarea copilului;

Mijloace generale:

metode de relaxare: (Metoda I. Parrow, metoda Macagno, training-ul autogen al lui J.H. Schultz, metoda de relaxare progresiva a lui Edmund Jacobson); - masajul si presopunctura (A. Procedee utilizate in masajul terapeutic: efleurajul, frictiunea, framantatul; B. Masajul reflexogen. 1. Tehnica de rulare dinainte spre inapoi; 2.Flexia diafragmului si a plexului solar; 3.Zona coloanei vetrebrale; 4.Zonele reflexe ale soldului, genunchilor si gleznelor; 5.Sistemul endocrin; C. Presopunctura: Tehnica presopuncturii: 1. Palatul celor o suta de oboseli; 2. Oceanul sclipitor si Vasul cel larg)

invatarea pozitiilor pentru manevrarea nou-nascutului la baie, imbracat tren superior si inferior, transportul copilului, tehnici de alaptare, ADL- uri, mobilizari analitice si globale

Kinetoterapia in lehuzia propriu-zisa

Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o labilitate a starii de sanatate a femeii, amenintata si de o serie intrega de complicatii. De aceea, alegerea mijloacelor terapeutice trebuie facuta cu mare discernamant. Programul de kinetoterapie se incepe din a doua zi de la nastere.

Obiectivele recuperarii sunt urmatoarele: 1. combaterea durerii; 2. profilaxia trombozei; 3. reluarea respiratiei normale; 4. refacerea musculaturii planseului pelviperineal; 5. imbunatatirea tonusului postural; 6. asigurarea suportului fizic necesar satisfacerii tuturor obligatiilor materne.

Mijloacele folosite: exercitii libere, contractii izometrice ale musculaturi gambei, masajul membrelor inferioare, exercitii voluntare de control perineal si vezical al mictiunii (exercitii Kegel), exercitii de reeducare a respiratiei.

Kinetoterapia in perioada lehuziei tardive

Dupa prima perioada a lehuziei se continua gimnastica la sala de kinetoterapie si la domiciliu, urmarind reluarea treptata a tuturor activitatilor casnice si profesionale ale femeii.

Obiectivele programului kinetic sunt urmatoarele: 1. restabilirea aliniamentului corporal si a greutatii normale; 2. refacerea centurii abdomino-pelvine, a musculaturii erectoare a spatelui, adductorilor si musculaturii plantare; 3. reechilibrarea bazinului (tonifierea muschilor abdominali si fesieri si intinderea cuplului muscular deformant lombar - psoas iliac); 4. continuarea reeducarii sinergiei musculare toraco-abdomino-pelviperineale in cadrul respiratiei; 5. respectarea regulilor de igiena posturala; 6. educarea lauzei privind tehnicile de alaptare si manevrarea copilului.

Mijloace folosite: exercitii libere globale, exercitii de crestere a fortei musculare (cu incarcare), exercitii izometrice, exercitii de autocontrol postural, exercitii la aparate fixe (spalier, bicicleta, aparat Kettler etc.), exercitii cu obiecte (mingi, bastoane, corzi elastice etc.), exercitii tip stretching pentru musculatura scurtata, masaj si automasaj pentru tulburarile circulatorii, gimnastica vasculara Burger, posturi antideclive, purtarea de ciorapi elastici, elemente din sporturile preferate executate cu scop relaxant sau ca mijloc de reintegrare in activitatea sportiva.

5. Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani

Nou-nascutul. Ritmul de dezvoltare al copilului prezinta oscilatii. De obicei, incepe cu o perioada de crestere accelerata si de dobandire rapida si progresiva a capacitatilot, careia ii urmeaza o perioada de evolutie mai lenta.

Copilul de 1 an. Varsta de un an reprezinta momentul in care copiii sufera numeroase schimbari in felul cum mananca, in felul cum se inteleg cu alte persoane, in scopurile pe care le urmaresc si in felul in care privesc propria persoana si pe cei din jur. La 15-18 luni, comportamentul multor copii arata clar ca se indreapta spre ceea ce numim 'teribilii 2 ani'. Explorarea continua, neobosita, este un semn de inteligenta

Varsta de 2 -3 ani. Unii denumesc aceasta perioada ''anii teribili''. Este timpul contradicttiilor iin care copilul este dependent si independent, poate iubi sau uri, poate fi generos sau egoist, poate sa se poarte matur sau infantil. La 2 ani copilul invata prin imitatie. Imita tot ce fac parintii cu o seriozitate deosebita. 2 ani este varsta la care este bine sa se incurajeze tendinta copilului de a fi sociabil

Obiective: 1. asigurarea dezvoltarii fizice si psihice normale a nou-nascutului; 2. stimularea capacitatii de invatare; 3. asigurarea dezvoltarii armonioase a corpului; 4. dezvoltarea echilibrului; 5. prevenirea caderii boltii plantare; 6. prevenirea bolilor cardio-vasculare ulterioare ale adultului; 7. dezvoltarea inteligentei; 8. controlul greutatii corporale

Mijloace: masajul general bland, dupa baie; initial mobilizari pasive ale tuturor segmentelor corpului; mersul descult; interactiune la imbracare sau dezbracare.

Principala activitate a copilului pana la 3 ani este jocul, care se confunda cu intreaga lui activitate, si am putea spune ca 90% din timpul de veghe este destinat jocului. El se joaca oricand si oriunde; se joaca si atunci cand mananca si cand se pregateste de culcare, si cand face baie, si cand se plimba, etc. I se va oferi copilului jucarii viu colorate. Toate importanta in kinetoprofilaxia copilului este meloterapie

6. Prevenirea osteoporozei.

Osteoporoza este o afectiune difuza a scheletului caracterizata prin masa osoasa scazuta, alterari ale microarhitecturii osului, care conduc la scaderea rezistentei osului si la aparitia fracturii. Se mai numeste "epidemia tacuta'. Se manifesta prin fractura. Zonele osteoporotice sunt: coloana vertebrala, sold, articulatia radiocarpiana. Morbiditatea prin fracturi osteoporotice reprezinta 30% din totalitatea afectiunilor osteoarticulare iar mortalitatea poate ajunge pana la 12 - 20%.

Cauzele osteoporozei: a) factorul ereditar; b) carenta alimentara in copilarie si adolescenta; c) sedentarismul; d) menopauza; e) consumul abuziv de alcool, cafea si tutun

Tratament : alimentatie bogata in calciu, Vit. D.; tratamentul carentei de estrogen; tratament medicamentos complementar (Miacalcin, Difosfonati, Ca, Vit.D); exercitiu fizic - un mijloc mult mai eficient de prevenire a demineralizarii oaselor (osteoporoza) decat administrarea suplimentelor de calciu.

Obiective: 1. stimularea celulelor osteoformatoare; 2. formarea un "corset muscular' care sa mentina aliniamentul corect al corpului; 3. stimularea metabolismului osos; 4. pastrarea integritatii musculo-scheletale

Mijloace: toate exercitiile cu incarcare gravitationala, fie cu propria greutate, fie cu greutati suplimentare, mersul vioi, alergarea usoara, exercitii dinamice efectuate cu grupe musculare mari, exercitii rezistive si de mobilitate

Bibliografie

Aburel, E. - Obstetrica si ginecologie, Editura Medicala, Bucuresti, 1962, p. 222 - 224

Aldea, Marie-Jeanne si colab. - Obstetrica fiziologica. Elemente de kinetoterapie, Institutul
European, Iasi, 1999, p. 86-87, p. 94 - 95, p. 102-103, p. 109

3.Anderson, J. V., et al. (1998). Position of the American Dietetic Association: the role of nutrition in health promotion and disease prevention programs. J Am Diet Assoc

'American College of Sports Medicine position stand. Osteoporosis and exercise.' Med Sci Sports Exerc i-vii.

'American College of Sports Medicine Position Stand. Exercise and physical activity for older adults.' Med Sci Sports Exerc

American College of Sports Medicine.ACSM's Guidelines for exercise testing and prescription. 6th ed. Philadelphia. 6th ed. Philadelphia, Lippincott Williams & Wilkins.

Blair, S. N., et al. 'How much physical activity is good for health?' Annu Rev Public Health

8.Ciobanu, M.; Munteanu, D.; Panta, A.; Stamatianu, F. Relatia dintre anxietate si dinamica uterina la nastere. Influenta antrenamentului respirator asupra anxietatii in sarcina si la nastere, Revista Obstetrica Ginecologie - vol. XLII, nr. 4, oct - dec 1995, p. 60 - 64

9.Cristea, Calin; Lozinca, Izabela - Principiii de kinetoterapie recuperatorie la varsta a treia, Editura Universitatii din Oradea, 1999

Dale, B.; Roebr, J. Exercises for Childbirth - Copyright C - Frances Lincoln Limital 1982, 1991, p. 7 -10, p. 60 - 64 The bastardization of Dr. Kegel's exercisex, TABLE 2: "The Kegel pelvic muscle exercises: patient guidelines', HTTP: W.W.W. MEDSCAPE. COM/ QUADRAHT HOSPITAL MEDICINE /1999 TAB-HM WEHL HTM

Nordahl, Karen; Kerr, S.; Petersen, C.: Fit to deliver. An exercise program for you and yuor baby, Fit to Deliver Inc., Canada, Paffenbarger, R. S., Jr., et al. 'Exercise in the prevention of coronary heart disease.' Prev Med

12.Serbescu, Carmen Kinetoproflaxie primara. Biologia conditiei fizice, Ed. Universitatii din

Oradea, 2000

Selby, Anna Pilates for pregnancy. Gentle and effective techniques for before and after birth,
Thorsons - An Imprint of HarperCollinsPublishers, 2002

Sbenghe, Tudor Kinesiologie, stiinta miscarii, Ed. Medicala, Bucuresti, 2002

Warburton, D. E., et al. 'The effects of changes in musculoskeletal fitness on health.'

Can J Appl Physiol 26(2): 161-216.