Anemia definitie

Anemia definitie stare patologica, datorata diminuarii semnificative (peste 2 deviatii standard) a cantitatii de masa globulara totala si/sau de hemoglobina pe unitatea de volum, sub valorile normale pentru varsta si sexul respectiv; scaderea hemoglobinei se poate asocia cu scaderea hematocritului si/sau a nr. de eritrocite/mmc. Concentratia de Hb. este criteriul esential de diagnostic, fiind unitatea functionala a hematiei, iar determinarea masei eritrocitare totale este incomoda si laborioasa.

Anemia este un semn de boala, dar nu un diagnostic final. Scopul clinicianului este de a defini cauza anemiei. Anemia poate fi datorata scaderii productiei sau cresterii distrugerii sau pierderii de eritrocite. Istoricul (anamneza - ce include date privind dieta, infectia sau prezenta unor boli cronice, o serie de medicamente si expunerea la diverse noxe din mediul inconjurator, etnia), asociat cu examenul clinic si examenele de laborator (determinarea hemoglobinei, hematocritului si indicilor eritrocitari, numarului de reticulocite, frotiul de sange periferic) poate constitui punctul de plecare al unor noi evaluari (studii asupra hemolizei, in unele cazuri examenul maduvii osoase), faciliteaza clasificarea (eritrokinetica si morfologica) si diagnosticul de anemie, urmat de stabilirea etiologiei anemiei.

Anemia poate fi definita ca o reducere a concentratiei hemoglobinei, hematocritului sau numarului de eritrocite/mm3.

Conventional, limita inferioara a normalului este situata la 2 deviatii standard sub cifra medie a populat iei normale. Astfel, 2,5% din populatia normala va fi clasificata in mod eronat ca avand anemie. Bizuindu-ne strict pe o definitie numerica a anemiei, se poate, insa, in mod contrar, sa se minimalizeze manifestarile patologice semnificative ale bolii. Functia primara a eritrocitelor este de a "elibera" oxigen, in cantitate adecvata in raport cu solicitarile metabolice ale organismului.

Astfel, determinarea metabolismului oxigenului si a starii de compensare cardiovasculara asociata trebuie sa fie luate in considerare in definirea anemiei. Indivizii cu o predilectie pentru hemoglobina in zona superioara a normalului pot fi hemoglobinodeficient si cu valori in limite normale joase. De exemplu, copiii cu boli congenitale de cord cianogene, insuficienta respiratorie sau hemoglobinopatii, entitati care altereaza afinitatea oxigenului, pot fi in mod functional anemici, cu hemoglobina in limite normale. Un eritrocit normal traieste aproximativ 120 de zile si apoi este indepartat din circulatie si trecut in sistemul reticulo-endotelial (SRE). Pierderea zilnica de eritrocite este echilibrata prin eritropoieza eficienta. Anemia este rezultatul ruperii echilibrului homeostazic intre producerea de eritrocite si pierderea/distrugerea de eritrocite.

In mod clasic, cauzele fiziologice ale anemiei sunt grupate in doua categorii: producere scazuta de eritrocite si distrugere accelerata sau pierdere crescuta de eritrocite.

Deoarece anemia este un semn al bolii si nu un diagnostic final, evaluarea diagnosticului unui sugar sau copil anemic consta in determinarea cauzei care a dus la perturbarea homeostaziei eritrocitare.

Diferentierea intre aceste cauze poate fi descurajanta si necesita utilizarea unor teste ca numaratoarea eritrocitelor, care frecvent nu este obisnuita in cursul evaluarii initiale a celor mai multi pacienti. Cel mai adesea, anemia este o descoperire incidentala, in cursul unui screening de rutina al unui copil altminteri sanatos sau o observatie neanticipata in cursul evaluarii unei boli acute sau cronice a copilului. In lucrare se prezinta o abordare a algoritmului diagnostic al anemiilor copilului, cu evaluarea datelor obtinute prin: anamneza, examenul fizic, datele paraclinice (hemoglobina, hematocritul si indicii eritrocitari, numarul de reticulocite, determinarea procesului de hemoliza, punctia biopsie medulara), clasificarea anemiilor si stabilirea diagnosticului anemiei si stabilirea diagnosticului etiologic al anemiei.