Intoxicatia cu oxid de carbon

Intoxicatia cu oxid de carbon

Monoxidul de carbon. Este un gaz incolor si inodor, care se degaja oriunde se produce o ardere incomplecta. Prezenta sa in gazele de esapament ale motoarelor cu ardere interna face ca intoxicatiile, de obicei accidentale, sa fie mai frecvente in mediul urban.

Gravitatea intoxicatiei consta in faptul ca toxicul are o afinitate de peste 200 de ori mai mare pentru hemoglobina, decat o are oxigenul.

Din aceasta cauza o cantitate relativ scazuta de oxid de carbon poate inactiva o mare cantitate de hemoglobina facand-o inapta transportului de oxigen la celule si tesuturi.

Toxicitatea este dependenta de concentratia monoxidului de carbon in mediu, durata expunerii, ritmul si volumul respirator, calitatea activitatii cardiace. Corelatia stransa intre concentratia gazului si timpul de expunere este relativa la raportul 1-1000, sub sase ore nu sunt elemente clinice pregnante, intre 6-9 ore apar simptomele de intoxicare, intre 9-15 ore viata este pusa in pericol. Daca frecventa respiratorie creste si volumul de aer folosit este mai mare in urma unui efort, absorbtia toxicului devine mult mai rapida.

Fixarea toxicului pe hemoglobina (carboxihemoglobina- HbCo) da sangelui o culoare rosie aprinsa, iar eliberarea monoxidului de carbon se realizeaza lent in plamani aproximativ 15% pe ora.

Deoarece celulele creierului sunt cele mai sensibile la lipsa de oxigen, primele manifestari apartin substantei cerebrale.

Se apreciaza ca la un volum al carboxihemoglobinei de 10% (concentratie 1/1000) manifestarile sunt trecatoare si usor reversibile. La un volum de 15-25% HbCo (concentratie 1/5000) apare durerea de cap, congestia tegumentelor si starea de oboseala.

La un volum de 25-35% HbCO (concentratie 1/2000) apar in plus vertij, tulburari de vedere si preinconstienta.

La un volum de 35-50% HbCO (concentratie 1/1000) se instaleaza inconstienta, sincopa si moartea cu sau fara convulsii.

Simptomele intoxicatiei.

Cresterea temperaturii corpului, transpiratie abundenta, sangerarile, blocarea urinei, tulburarile de vorbire, lipsa coordonarilor motorii, surditatea si orbirea semnaleaza o evolutie foarte grava.

Manifestarile initiale apar la o concentratie de 1/1000, cu dureri de cap in zona tamplelor si frontal, ameteli si astenie. Aceasta triada simptomatologica a intoxicatiei accidentale acute este urmata la scurt timp de zgomote puternice in urechi (de clopot), vedere incetosata. Greata si varsaturi.

Primele semne de intoxicatie apar la concentratii scazute in atmosfera ale gazului, subliniind caracterul predominant asfixic fata de cel toxic. Concentratia maxima De CO admisa in incaperi sau unde este posibila prezenta gazelor nu poate depasi 0,003 vol %, sau 20 mg pe mg cub. Evolutia intoxicatiei acute este rapida si grava. Dupa starea de pseudoebrietate de debut, tulburarile si manifestarile initiale sunt la scurt timp de colorarea in rosu a fetei, respiratie frecventa, superficiala cu amplitudine scazuta.

Concentratia letala a gazului este de 1/500. Evolutia supraacuta a intoxicatiei este consecinta a numeroase complicatii instalate ca urmare a hipoxiei severe existente.

Complicatii.

Complicatiile pulmonare /edem pulmonar acut, pneumonii) renale (uremie si albuminurie) cardiace (eruptii purpurice si cangrene) si neurologice (parestezii si paralizii) precipita coma si apoi moartea care se produce in cateva ore.

Moartea are loc in mod sigur cand s-a atins saturatia de 2/3 din sangele circulant cu CO, ceea ce reprezinta 16-17cm cubi gaz la 100 ml sange si corespunde unui coeficient de aproximativ 0,66 (este echivalentul raportului dintre cantitatea de toxic fixata de sange si cantitatea maxima pe care o poate fixa acelasi volum de sange9. Monoxidul de carbon nu produce leziuni in mod direct prin actiunea sa. Tulburarile si manifestarile sunt produse de lipsa oxigenului fiind afectate in principal creierul si inima.

Moartea are loc de cele mai multe ori prin stop respirator. Dupa deces culoarea rosie a tegumentelor persista pe fata, pe torace si pe coapse.

Organele interne au, de asemenea o culoare rosie vie la necropsie.

Intoxicatia cronica este dominata de scaderea capacitatii de efort, slabiciune musculara, durere de cap persistenta, nevralgii diverse. Pe parcurs apar ameteli, si tulburari de echilibru, greturi si varsaturi.

Corelatia cu o intoxicatie cronica ci CO nu este totdeauna posibila, motiv pentru care devine necesar un control sistematic al concentratiei gazului in unitatile unde gazele de asapament sunt eliberate in spatii inchise.

Tratament:

Tratamentul este de urgenta, cu scoaterea imediata din mediul toxic, comprese reci, respiratie artificiala. Stimularea respiratorie si cardiocirculatorie au analeptice, transfuzia de sange sau masa eritrocitara, perfuzia de solutii reducatoare si energizante, ca si oxigenoterapia se practica in unitatea sanitara, unde intoxicatul trebuie transportat de urgenta.