Inflamatii ale glandelor salivare

Inflamatii ale glandelor salivare

CLASIFICARE

SIALADENITA BACTERIANA

Sialadenita bacteriana nespecifica (acuta, cronica)

Sialadenita tuberculoasa

Sarcoidoza salivara

SIALADENITA VIRALA

cea mai frecventa sialadenita virala afecteaza de obicei parotida ↔Parotidita epidemica

alte sialadenite virale pot fi implicate alte tipuri de virusuri: virusuri gripale de tip A sau de tip 3, enterovirusuri, citomegalovirusul

SIALADENITA DE CAUZA AUTOIMUNA - sindromul Sjogren

Exista trei glande salivare majore (parotida, submandibulara, sublinguala) precum si numeroase glande salivare minore distribuite de-alungul mucoasei cavitatii orale

Inflamatiile glandelor salivare se numesc sialadenite, cel mai frecvent fiind de natura infectioasa (sialadenite bacteriene sau virale) sau autoimune.

I. Sialadenita bacteriana

I.1. a. Sialadenita bacteriana nespecifica acuta

Factori favorizanti

Prezenta de sialoliti la nivelul ductelor excretorii principale

Scaderea fluxului salivar: malnutritie, deshidratare, anestezie

Prezenta de focare infectioase care disemineaza hematogen

Traumatisme

Macroscopic - glanda este tumefiata, dureroasa, iar la nivelul orificiului superficial al ductului excretor se observa puroi din care se pot izola bacteriile patogene (cel mai frecvent este implicat stafilococul auriu si mai, rar, streptococii viridans si pneumococul)

Aspect microscopic al sialadenitelor bacteriene acute ( 20 A, B)

se caracterizeaza prin prezenta unui infiltrat inflamator cu neutrofile la nivelul interstitiilor glandulare, degenerare acinara si necroza

ductele excretorii contin exudat purulent in lumene

A  In cazul afectarii glandei parotide, riscul de extindere a procesului infectios catre pavilionul auricularsau catre tesuturile moi ale obrazului este crescut, putand determina aparitia de fistule cutanate care impun tratament chirurgical adecvat.

I.1.b. Sialadenitele bacteriene nespecifice cronice ( 21 A,B)

Apar in urma sialadenitelor acute

Episoadele recurente de acutizare duc la distrugerea tesutului salivarsi inlocuirea cu numeroase cavitati chistice.

I.2. Sialadenita tuberculoasa

tuberculoza salivara este rara

apare ca tuberculoza secundara, predominand de obicei formele acinare sau miliare.

glanda este marita de volum, de consistenta crescuta

la examenul histopatologic se observa leziuni specifice pentru TBC - foliculi giganto-epitelioizi izolati sau confluenti, cu arii de necroza de cazeificare centrala

I.3. Sarcoidoza salivara

Afectiune inflamatorie caracterizata prin prezeta de granuloame giganto-epitelioide necazeificate

Etiopatogenie - necunoscuta; unii incrimineaza infectia cu tulpini de Mycobacterium

Clinic - poate afecta orice organ; afectarea parotidiana se poate asocia cu afectare oculara si febra (febra uveoparotidiana Heerfordt)

Histopatologic

Diagnosticul de sarcoidoza este unul de excludere - granulomatoza necazeificata cu granuloame cu celule epitelioide si celule gigante multinucleate de tip Langhans.

La nivelul glandelor salivare minore se pot gasi leziuni de sarcoidoza in proportie semnificativa chiar in absenta oricaror semne clinice locale.

II. SIALADENITA VIRALA - Parotidita epidemica

parotidita epidemica (oreionul) este determinata de virusul urlian (familia Paramyxoviridae)

Clinic

Perioada de incubatie este de 2-4 saptamani de la expunere

Debuteaza cu febra, stare generala proasta, cefalee; dupa 1-2 zile apar dureri auriculare accentuate la palpare si, in marea majoritate a cazurilor, tumefiere parotidiana bilaterala ( in 25% diin cazuri) ; la adulti - tumefierea parotidiana este de obicei unilaterala.

Papila ductului excretor este tumefiata, eritematoasa

Examinarea histopatologica a glandelor salivare se realizeaza decat accidental - in special in contextul unui diagnostic diferential cu tumorile parotidiene

Examenul microscopic ( 22 A,B)

Evidentiaza edem interstitial acinar si infiltrat inflamator cu limfo-plasmocite

Frecvent se observa ectazii ductale

Daca se suprapune o suprainfectie bacteriana, tabloul histopatologic se modifica in concordanta - exudat purulent, accentuat infiltrat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile

AFECTIUNI AUTOIMUNE

Cea mai frecventa afectiune autoimuna a glandelor salivare este sindromul Sjogren care asociaza tumefiere asimetrrica a glandelor salivare cu xerostomie

Cauzele xerostomiei: deshidratare, febra, radioterapie locala, infectii virale, sifilis, tuberculoza, medicamente, sindrom Sjogren

In sindromul Sjogren apre afectare autoimuna a mai multor organe, asociind mai multe elemente:

Diminuarea secretiei glandelor salivare si lacrimale

Uscaciunea mucoaselor si conjunctivei (xerostomiei, xeroftalmie)

Inflamatia cronica a mucoaselor la aceste niveluri (stomatite cheratoconjunctivite)

Poliartrite reumatoida

Limfoame maligne nonhodgkiniene (cu localizare extrasalivara)

Pentru diagnostic este necesara biopsia labiala care sa includa cel putin 5 glande; examenul histopatologic ( 23) trebuie sa excluda sialadenitele nespecifice sau granulomatozele, care pot mima tabloul clinic al unei boli Sjogre