Ingrijiri speciale in bolile aparatului respirator

INGRIJIRI SPECIALE IN BOLILE APARATULUI RESPIRATOR

In functie de varietatea cazurilor si de caracterul bolii bolnavii cu afectiuni pulmonare necesita o ingrijire unitara, dar si ingrijiri speciale. Unele dintre bolile aparatului respirator pot prezenta:

caracter infectios (pneumoniile, abcesul pulmonar, gangrena pulmonara, tuberculoza pulmonara), ceea ce implica sarcini in plus;

evolutie cronica (emfizemul pulmonar, pneumoconiozele, T.B.C., scleroza pulmonara, cancerul pulmonar);

pusee acute care reprezinta urgente ale aparatului respirator (criza de astm bronsic, edemul pulmonar acut, embolia pulmonara, hemoptiziile, pneumotoraxul, B.P.O.C. = bronhopneumonia obstructiva cronica acutizata).

Obiectivele ingrijirii unitare si masurile de realizare:

a) Asigurarea conditiilor de spitalizare:

Saloane luminoase, bine aerisite, fara curenti de aer, suficient incalzite (18-20°C) (in cazul bolnavilor cu afectiuni bronsice inflamatorii temperatura salonului va fi mai ridicata si mai umidificata).

Asistenta asigura aerisirea care poate fi continua sau periodica, in functie de temperatura aerului.

Asistenta va avea grija sa se foloseasca aspiratoarele de praf sau stergerea umeda (se va evita maturatul uscat).

Bolnavii care prezinta afectiuni cu caracter infectios  vor fi internati in saloane separate.

Psihoterapia este un mijloc terapeutic foarte important.

Asistenta trebuie sa tina cont ca bolile cronice tulbura echilibrul psihic al bolnavilor; se pretinde o preocupare si fata de psihicul lor.

b) Alimentatia:

Va fi adaptata perioadei de evolutie a bolii: regim hidrozaharat in perioadele febrile; cind fenomenele acute dispar, se trece la o alimentatie hipercalorica.

Se evita supraalimentatia si alimentatia bogata in grasimi; se interzic tutunul si alcoolul.

c) Supravegherea functiilor vitale si combaterea simptomelor majore:

Zilnic, se masoara pulsul, respiratia si diureza si se noteaza in foaia de observatie.

Se masoara temperatura, urmarindu-se evolutia febrei.

In pusee febrile se aplica comprese reci sau impachetari reci ale trunchiului.

Durerea toracica (junghi) se combate prin aplicatii locale calde, antinevralgice, o fiola Mialgin i.m. de 2-3 ori/zi.

Dispneea si cianoza necesita oxigenoterapie (6 1/minut).

Tusea, fiind chinuitoare si dureroasa in faza incipienta, se combate cu preparate de codeina; in faza a doua, fiind necesara permeabilitatea cailor respiratorii prin eliminarea expectoratiei, se recomanda bolnavilor sa tuseasca de mai multe ori pe zi.

Pentru usurarea eliminarii expectoratiei, se administreaza fluidifiante ale secretiei bronsice (sirop expectorant, Bromhexin).

In accesele de tuse astmatiforma se administreaza bronhodilatatoare spasmolitice.

In infectii bronsice se administreaza  antibiotice (antibioticul, doza si ritmul sunt prescrise de medic).

d) Particularitati de ingrijire a bolnavilor cu criza de astm bronsic:

Bolnavul va fi adus in pozitie sezanda, eventual la marginea patului, insa spijinindu-l in pozitia cea mai comoda cu ajutorul anexelor sau cu ajutorul bratelor.

Se anunta medicul, se sterge bolnavul de transpiratie, se pregatesc medicamentele de urgenta: bronhodilatator (fiole si tablete); antialergic (H.H.C. - fiole); cardiotonic; diuretic; sedative (diazepam, romergan etc.).

Oxigenoterapie.

In cazuri grave, bolnavul se conecteaza la aparatul de respirat.

Asistenta va sfatui bolnavul cum sa previna noi crize de astm: evitarea emotiilor, starilor de tensiune, surmenajul fizic si intelectual, evitarea expunerii la frig, umezeala, atmosfera poluata, a alergenilor cunoscuti, evitarea unor alimente posibil alergizante (oua, ciocolata, fragi, capsuni, conserve).

Asistenta trebuie sa stie sa diferentieze astmul bronsic de astmul cardiac.

In astm bronsic: bradipnee cu expir prelungit, bolnavul este gasit in pozitie sezanda, in ortopnee, cu capul inclinat spre spate; bolnavul este chinuit de setea de aer, tegumentele sunt palide acoperite de transpiratie; bradicardie.

In astm cardiac: dispneea este polipneica, predominant inspiratorie, tahicardie. Criza poate evolua sub o forma mai grava: edem pulmonar cand sufocarea se agraveaza, cianoza, expectoratie rozee, spumoasa.

e) Particularitati de ingrijire in edem pulmonar:

Se asigura pozitia sezanda cu picioarele atarnande.

Se capteaza expectoratia si se curata gura bolnavului.

Oxigenoterapia: 16-18 l/minut barbotat prin alcool diluat (2/3 apa si 1/3 alcool).

Aerosoli de alcool etilic si bronhodilatatoare.

Aspiratia cailor respiratorii superioare.

Scaderea circulatiei de intoarcere prin emisie rapida de sange 300-500 ml (la indicatia medicului si exceptand cazurile de soc, infarct miocardic). Pentru aceasta asistenta alege o vena turgescenta. Daca sangerarea nu este posibila, se face aplicarea garourilor la radacina a trei membre, fara compresiunea arterelor. Din 10 in 10 minute, unul din garouri se schimba la al patrulea membru. Scoaterea garoului se face progresiv.

Se pregatesc medicamentele:

morfina 0,01-0,02 g intramuscular sau i.v.;

tonicardiace;

diuretice cu actiune rapida;

hemisuccinat de hidrocortizon.

In cazuri grave se fac intubatie si respiratie asistata.

f)  Particularitati de ingrijire in embolia pulmonara. Asistenta trebuie sa stie ca embolia pulmonara se traduce clinic printr-un junghi toracic, accentuat de miscarile respiratorii, insotit de tahipnee, respiratie superficiala, tuse seaca, febra sau chiar stare de soc, fenomene pe care le comunica de urgenta medicului.

Asistenta imobilizeaza bolnavul in decubit dorsal si anunta imediat  medicul.

Oxigenoterapie intermitenta (14-16 l/minut).

Asistenta pregateste medicamentele pentru combaterea durerii, tusei: pentru tratament trombolitic (streptokinaza) si anticoagulant (heparina); pregateste material necesar pentru perfuzii.

g) Particularitati de ingrijire in hemoptizii:

Asistenta linisteste, asaza bolnavul in pozitie semisezanda si anunta medicul.

Se prezinta medicului sangele colectat intr-un vas.

Se interzice vorbitul, se recomanda respiratia pe nas, lenta si profunda.

Se da bolnavului sa ingere lichide reci in cantitati mici si repetate.

Se aplica punga cu gheata pe regiunea sternala sau a zonei presupusa sangeranda.

Camera va fi bine aerisita, cu temperatura moderata.

Bolnavul va fi cat mai putin posibil perturbat de cei din jur, cu examinari minime (puls, T.A., temperatura).

Se combate tusea cu Codenal (2-4 tablete), dionina sau Calmotusin (10-12 picaturi la 2 h interval). Nu se dau expectorante!

Solutii hipertonice i.v. (NaCl 10% - 10-20 ml; sol. Glucoza 40%=40-50 ml) sau o lingura de sare la un pahar de apa per os.

In hemoptiziile abundente se poate face ligatura celor patru membre pentru a se diminua intoarcerea venoasa (20-30 minute de mai multe ori in cursul zilei, nu se va abuza, se pot produce tromboze).

Asistenta pregateste medicatia hemostatica: clorura de calciu i.v., vit C i.m. sau i.v., clauden, coagulen, venostat, adrenostazin 1-2-4 fiole/zi, novocaina i.v., vasopresin.

Transfuzii mici de sange proaspat.

In cazuri exceptionale se incearca realizarea unui emfizem subcutanat pe fata anterioara a hemitoracelui, prin introducerea a 400-600 ml aer sau oxigen cu o seringa de 20 ml.

Igiena corporala, schimbarea bolnavului se vor face reducand la minimum mobilizarea bolnavului; se dispune la pat cu urinar si bazinet.

Alimentatia in primele zile se reduce la lichide reci: limonada, lapte, sirop, compot.

h) Particularitati de ingrijire in pneumotoraxul spontan:

Bolnavul este asezat in pozitie semisezanda, repaus complet, inclusiv vocal.

Se va calma durerea (algocalmin, plegomazin, fortral si exceptional opiacee).

Se calmeaza tusea (codeina, dionina).

Oxigenoterapie.

Punctia si exsuflatia se recomanda in pneumotorax cu supapa. In cazurile de pneumotorax de gravitate medie se evita exsuflatia, asteptandu-se resorbtia spontana a aerului.

i)  Particularitati de ingrijire in bronhopneumonia obstructiva cronica (B.P.O.C.). Bolnavul purtator al unei B.P.O.C. (cu bronsita cronica, emfizem, astm bronsic) prezinta o insuficienta respiratorie cronica, care datorita unor suprainfectii bronsice, declanseaza pusee acute de insuficienta respiratorie. Masurile care sa iau urmaresc:

Combaterea hipoxemiei prin oxigenoterapie care se administreaza cu prudenta 1/2-1 l/min.

Combaterea obstructiei prin aspiratia bronsica sau chiar respiratie asistata dupa traheostomie.

Combaterea inflamatiei cu antibiotice, corticoizi, a hipersecretiei cu bisolvon, bromhexin, combaterea spasmului (miofilin).