Imobilizarea dintilor parodontotici

IMOBILIZAREA DINTILOR PARODONTOTICI

Imobilizarea dintilor parodontotici are, fie caracter tranzitor fie provizoriu, in cursul fazelor initiale de terapie parodontala, inainte de chirurgia parodontala, fie in etapa de terapie restaurativa cand au caracter permanent.

Imobilizarile se pot clasa in functie de mai multe criterii.

In majoritatea cazurilor, contentia trebuie facuta temporar si provizoriu, imobilizarile (atelele) permanente trebuie folosite numai atunci cand ele sunt necesare pentru obtinerea stabilitatii ocluzale, sau pentru inlocuirea dintilor lipsa. Aplicarea unei atele permanente nu reduce, in mod necesar, efectul fortelor nocive la nivelul dintilor mobili, nici nu reduce mobilitatea in mod previzibil.

Principiile generale ale imobilizarilor

angrenarea multidirectionala a dintilor (cel putin in doua planuri) cand contentia se adreseaza grupului frontal. La nivelul dintilor laterali datorita caracteristicilor morfologice (dinti pluriradiculari) se poate face si imobilizarea intr-un singur plan.

Agregarea pluridirectionala a aparatelor de imobilizare

protectia parodontiului de sustinere- prin imobilizare se realizeaza o contentie dentara care impiedica deplasarea dintelui in toate directiile si permite desmodontiului sa se refaca, la o amplitudine redusa a miscarilor.

cuprinderea unui cat mai mare numar de dinti. Extinderea contentiei se poate face pe o arcada /hemiarcada cu protectia parodontiului marginal la nivelul joint-ului dento-protetic.

aplicarea sistemului de imobilizare cat mai departe de axul de rotatie al dintilor .fortele verticale care se exercita pe suprafatan ocluzala sunt transmise pe un ax vertical spre hipomoclion. Orice abatere de la axul longitudinal care trece prin acest punct este o forta ocluzala excentrica.

economie maxima de substanta dentara. Sistemele de contentie abordeaza foarte multe elemente dentare de pe arcada. In  raport de mobilitatea dintilor si de volumul coronar se pot alege tipurile de elemente de agregare .

respectarea organului pulpar. Se recomanda pe cat posibil respectarea vitalitatii pulpare. Uneori (sindrom endo-parodontal) sau sine de imobilizare cu pivouri intraradiculare se impune depulparea dintilor vitali.

respectarea rapoartelor ocluzale optime- sa nu genereze forte nocive asupra dintilor. Contactele  interdentare trebuie sa fie uniform distribuite si sa se produca cat mai in centrul suprafetei ocluzale a dintilor iar descompunerea transversala a fortelor sa se realizeze corect.

suprimarea patologiei punctului de contact legata de transmiterea anormala a fortelor , migrari , basculari, tasarea alimentelor.

respectarea inaltimii etajului inferior,

restabilirea la parametrii optimi a functiilor sistemului stomatognat,

sa permita o buna curatire artificiala si autocuratire,

realizarea prin mijloace simple si eficiente, cu materiale curente, la un pret de cost accesibil.

Alegerea momentului imobilizarii( contentiei)

Precoce cand mobilitatea nu este foarte mare

Dupa asanarea cavitatii orale serveste pentru a sprijini interventia chirurgicala si igienizarea unor dinti. Imobilizarea  pune la adapost de trauma -dupa interventia chirurgicala apare edemul care accentuiaza foarte multb mobilitatea.

Tardiva - dupa mai multe sedinte de imobilizare provizorie.decizia pentru imobilizarea tardiva ( permanenta) se ia in urma evaluarii rezultatelor imobilizarii provizorii. In cazul in care dupa imobilizarea provizorie mobillitatea dintilor este crescuta, ea se poate repeta, in conditiile in care bolnavul se asaneaza complet, pentru inca un interval de timp de  2-6 luni. In cazul in care dupa perioada de tranzitie s-a redus mobilitatea dentara, se opoate trece la contentia definitiva.

Imobilizarea provizorie

Introducerea unei atele sau imobilizari la nivelul arcadei dentare complica procedurile de igiena orala, de aceea pacientii trebuie instruiti in mod special in ceea ce priveste controlul placii interproximale.

Procedura de imobilizare prin ea insasi nu are scopul de a elimina etiologia bolii parodontale . chiar daca se obtine prin imobilizare o stabilitate dentara temporara, pungile parodontale netratate pot progresa. De aceea pe langa imobilizare sunt obligatorii controlul placii si eliminarea pungilor.

Indicatiile majore ale imobilizarii dentare provizorii sunt:

imobilizarea dintilor excesiv de mobili, astfel incat pacientul sa poata mesteca mai confortabil,

stabilizarea dintilor inainte si dupa chirurgie parodontala,

pentru prevenirea migrarii patologice,

pentru usurarea manoperelor de detartraj, chiuretaj, ajustare ocluzala,

pentru prevenirea impactarii (tasarii) alimentare,

pentru evaluarea prognosticului,

cand mobilitatea nu se reduce dupa echilibrarea ocluzala.

Principii de imobilizare provizorie

v    mecanice:

Principiul localizarii verticale (Trevoux) Aplicarea sistemului de imobilizare cat mai departe de axul de rotatie al dintilor. Pentru o transmitere judicioasa a fortelor ocluzale catre parodontiul de sustinere, dispozitivul de imobilizare trebuie fixat cat mai departe de axul de rotatie a dintelui (hipomoclion), deci cat mai aproape de marginea incizala sau de suprafata ocluzala ;

Principiul dintelui terminal - necesitatea unei implantari foarte bune (Hirsch & Barrelle

Principiul imobilizarii in 2 planuri diferite (Roy);

Principiul poligonului de contentie (Manson);

Principiul extinderii maxime;

v    b) biologice:

pierdere minima de substanta

sa nu impiedice autocuratirea si igiena;

sa nu interfereze cu parodontiul marginal

sa nu interfereze cu ocluzia.

sa suprime patologia punctului de contact.

Sa permita o buna curatire artificiala si autocuratire. Trebuie sa fie usor de aplicat si indepartat, sa nu interfere cu masurile de igiena orala

v    Realizarea prin mijloace simple si eficiente, cu materiale curente, la un pret de cost accesibil.

v    Dispozitivul de imobilizare sa fie suficient de rigid pentru a permite contentia dintilor, dar sa aiba si un oarecare grad de elasticitate care sa compenseze rezilienta tesuturilor.

Imobilizarea provizorie se poate face prin:

v    Atele

atela armata din rasini compozite la nivelul dintilor posteriori.

atela compozita aplicata prin tehnica gravarii la nivelul dintilor anteriori.

atela metalo-acrilica fixata prin tehnica colajului - proteza Maryland.

atela acrilica vestibulara si ligatura de sarma,

atele acrilice duble, vestibulo-orale reunite prin punti acrilice plasate in nisele masticatorii si intarite la acest nivel cu fragmente de sarma de vipla

Splint Technique

v    Sine

Sina de imobilizare din materiale compozite auto sau fotopolimerizabile nearmate

Sina de material compozit armata cu plasa de nylon sau sarma, sistemele: anterior splint grid si posterior splintgrid

v    Ligaturi

Ligaturi nemetalice din fir de matase, 'grassline' sau din mase plastice

Ligaturi metalice din sarma de vipla, cupru, aur:

Imobilizarea prin ligatura de sarma in '8'

Imobilizarea prin ligatura simpla cu fir metalic 'in scara'

Procedeul imbunatatit de ligatura 'in scara' cu incrucisare mediana sau paramediana, bilaterala a firelor principale de sarma

Ligatura 'cojocareasca

v    Gutiere

Gutiere din rasini acrilice auto sau termopolimerizabile

Gutiera din material acrilic transparent

v    Benzi metalice, ortodontice

v    Aparate ortodontice

Imobilizarea definitiva

Imobilzarea definitiva sub forma aparatelor gnato-protetice conjuncte se indica atunci cand exista brese edentate si are caracter atat de contentie cat si de refacere a morfologiei arcadei.

Imobilizarea permanenta prin punti -trebuie sa respecte urmatoarele principii generale:

Sa nu fie supusa la forte ce pot duce la deformari permanente sau fracturi,

Situarea si definirea fiecarui element al aparatului sa fie facuta astfel incat sa previna aparitia unei tensiuni defavorabile la oricare nivel al acesteia.

sa fie acceptabile din punct de vedere estetic,

sa furnizeze rapoarte ocluzale favorabile dintilor stalpi, antagonistilor si restului dentitiei

sa refaca eficacitatea masticatorie a dintilor pe care ii inlocuieste

sa fie conceputa astfel incat sa minimalizaze acumularea de placa si debriuri alimentare si sa furnuzeze un acces maxim pentru mijloacele de igiena orala

sa respecte ambrazurile naturale pentru deflexia alimentelor.

Marginile elementelor de agregare trebuie plasate supragingival cu exceptia zonelor frontale unde primeaza principiul estetic

Corpul de punte in contact punctiform sau linear cu cresta edentata pentru a permite igienizarea .

A. Imobilizari permanente realizate in cabinet fara ajutorul laboratorului de tehnica dentara

Imobilizarea intracoronara cu armatura metalica si materiale fizionomice

Imobilizarea intracoronara a dintilor laterali cu amalgam

Imobilizari cu anse de sarma in 'u' intracoronar

Imobilizare definitiva cu atela metalica laterala (dupa Rateitschack)

B. Imobilizarea permanenta prin mijloace fixe realizata cu concursul laboratorului de tehnica dentara

Mijloace protetice clasice Ca mijloace de imobilizare prin aparate gnato-protetice fixe se pot folosi: aparate gnatoprotetice conjuncte mixte cu aspect total sau partial fizionomic. O conditie esentiala a acestor tipuri de imobilizari este de a nu favoriza retentia de resturi alimentarwe si de placa si de a nu irita parodontiul nmarginal.

Este preferabil ca jonctiunea dentoprotetica sa fie plasata la nivel juxta sau supragingival.

Atela metalica linguala

Sunt citate si dispozitive de imobilizare speciale, precum sina Mamlock, sistemul Trueman-Witkovski-Wolf care fie sunt cu agregare intraradiculara si necesita devitalizari extinse, fie presupun transfixarea coronara, care sunt mai putin folosite sau chiar abandonate deoarece sunt mai putin biologice. Cand situatia nu permite(edentatii partiale intinse), pentru imobilizarea dintilor parodontotici restanti se pot folosi aparate gnato-protetice amovibile sau combinarea intre aparate fixe si mobilizabile.

C. Imobilizarea permanenta prin mijloace mobile sau mobilizabile

Mijloacele mobile sau mobilizabile se folosesc destul de rar pentru imobilizarea dintilor parodontotici. In general, au in alcatuire doua componente, una fixa si alta mobilizabila, utilizand diferite tipuri de elemente de agregare.