Homeopatia -metoda terapeutica traditionala si naturista-

HOMEOPATIA -METODA TERAPEUTICA TRADITIONALA SI NATURISTA-

MOTTO: 'Medicina este o opinie.'

M. BONTEMPELLI

Alopatia, termen provenind din cuvintele grecesti allos, insemnand altul si pathos, insemnand boala, desemneaza metoda traditionala si stiintifica de terapeutica medicamentoasa, care foloseste doze active farmacodinamice, combatand cauza, modificarile patogenice si simptomele bolilor, in vreme ce homeopatia, termen provenind de la cuvintele grecesti homis, insemnand egal, asemanator si pathos, insemnand boala, desemneaza doctrina terapeutica inaugurata de Hahnemann (parintele homeopatiei), la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in virtutea cateia boala se trateaza cu remedii care produc, la omul sanatos, simptome asemanatoare.

In Romania a fost practicata inca de la mijlocul secolului trecut, iar in 1968 a fost recunoscuta in cadrul Societatii Stiintelor Medicale si a luat fiinta Farmacia Homeopata. Aceste remedii se dau in dilutii foarte mari si au la baza in special extracte de plante de unde plasarea homeopatiei in cadrul metodelor terapeutice naturiste.

Pentru a vindeca o boala anume, trebuie sa facem ca bolnavul in cauza sa ia un medicament care, administrat subiectului sanatos, ii produce respectiva boala. Aceste virtuti exista, din moment ce homeopatia are in spate deja doua secole de practica, din momentul aparitiei sale, timp in care ea a supravietuit si a actionat, iar cercetatorul avizat poate sa-I desluseasca chiar un curs continuu, ascendent, concretizat in cresterea numarului adeptilor, a publicatiilor de specialitate ca si a manifestarilor stiintifice tot de specialitate, in care se dezbate in exclusivitate problematica complexa a acestei ramuri terapeutice.

Stalpii de rezistenta ai edificiului homeoterapic se concretizeaza din punct de vedere conceptual in trei mari principii fundamentale:

principiul similitudinii ('Similia similibus curantur') - prin care se intelege tratarea bolnavului printr-un agent terapeutic capabil de a produce intr-un organism sanatos o simptomatologie asemanatoare bolii sale;

principiul dilutiei remediilor si a dozelor infinitezimale - administrarea se face in cantitati mici, infinitezimale ;

principiul individualizarii in terapie - este o disciplina individualizata, adresata bolnavului, nu bolii in sine.

In cazul homeopatiei, ca si in cel al acupuncturii, se semnaleaza faptul ca exista specialisti in multe orase ale tarii. Acestia au fost instruiti in mod oficial in cadrul unor cursuri periodice de specializare si perfectionare organizate de catre Ministerul Sanatatii. Mai mult, exista chiar si farmacii care prepara produse homeopatice. Ce si in cazul acupuncturii, un tratament homeopatic este bine sa fie efectuat numai dupa ce tratamentele clasice s-au dovedit ineficiente. In toate cazurile, acest tratament trebuie precedat de un control de specialitate si urmarit de pe aceste pozitii.

Medicamentul homeopat, denumit remediu homeopatic, este o substanta diluata si dinamizata. Homeopatia nu inseamna fitoterapie, adica terapie prin plante. Originea remediilor este foarte vasta: compusi anorganici si organici, produsi vegetali, animali, microbieni (elemente chimice si acizi, baze sau saruri ale lor, produsi de excretie si secretie, preparate din diverse organe, culturi sau secretii microbiene).

 Se pot distinge trei abordari distincte in acest domeniu:

- tehnica de tratament unicista;

- tehnica pluralista;

- tehnica complexista.

Unicismul prescrie un singur remediu ce va fi administrat in una sau mai multe prize. Raspunsul terapeutic vine insa mai incet, pentru ca nu intotdeauna este usor de gasit remediul care sa se potriveasca cel mai bine bolnavului, care isi poate pierde din aceasta cauza increderea in terapie. In cazul in careacest remediu este gasit, reactia este rapida iar vindecarea survine de-a dreptul spectaculos.

Pluralismul alterneaza diferite remedii considerate complementare pentru a acoperi ansamblul simptomelor unui pacient. Practicienii prefera sa nu prescrie mai mult de trei remedii simultan si evita sa asocieze doua remedii de acelasi tip (de exemplu doua remedii de origine vegetala).

Complexismul consta in amestecarea remediilor intr-un singur preparat.

O alta tehnica des folosita in homeopatie este drenajul. Cand un aparat de eliminare al organismului (rinichi, ficat) functioneaza ineficient sau este blocat, cand un sistem glandular sau tisular este deficient sau cand un tratament bine ales sau administrat nu da rezultatele asteptate (uneori producandu-se chiar o agravare),este necesar sa se stimuleze organele de eliminare cu ajutorul unor remedii cu tropisme organice sau afinitati fiziologice cunoscute.

Aceasta tehnica poarta numele de drenaj. Astfel se deschid caile ce vor permite toxinelor puse in circulatie de catre remediile homeopate sa fie eliminate prin emonctoriile corespunzatoare fiecarui organ. Se aplica astfel unul dintre principiile de baza ale homeopatiei si anume vindecarea dinspre profunzime catre suprafata.

Exista mai multe categorii de bolnavi care necesita un tratament de drenaj, cum ar fi:

- cei care urmeaza un tratament alopat de mai mult timp;

- cei care au urmat un tratament cu corticosteroizi sau au hepatopatii cronice sau toxico-medicamentoase;

- persoanele care sufera de alergii de diverse etiologii sau alergii medicamentoase;

- cei care sufera de intoxicatii profesionale;

- cei care sufera de afectiuni ce tradeaza o incetinire a digestiei: hipotonii, ptoze viscerale, spasticitate, scaderea fluxului de umori digestive (bila, enzime pancreatice si intestinale, suc gastric).

Desi nu este acceptat de toti homeopatii drept o necesitate terapeutica, practica a confirmat ca drenajul homeopatic constituie un adjuvant terapeutic deosebit de util. Indiferent de folosirea uneia sau alteia dintre metode, in cursul vindecarii homeopatice revenirea sanatatii urmeaza un tipar previzibil, cunoscut sub denumirea de 'Legile lui Hering'.

Astfel:

- simptomele tind sa progreseze dinspre zonele profunde ale organsimului catre suprafata;

- simptomele au tendinta de a se muta spre partile inferioare ale organsimului, pe masura ce partile superioare se vindeca;

- simptomele vechi, ale unor boli suprimate anterior sau vindecate incomplet, pot sa reapara in ordine inversa aparitiei initiale;

- simptomele tind sa se mute de la organe sau siteme mai importante la unele mai putin importante.

Agravarea initiala a simptomelor care are loc uneori, nu trebuie sa ingrijoreze, ea reflectand actiunea efectiva a mecanismelor de aparare ale organismului in lupta lor cu factorii nocivi care au determinat starea de boala. Vindecarea este completa cand apare refacerea totala a functiilor vitale normale, exprimata prin functionarea optima a sferelor mentala, emotionala si fizica ale pacientului.